NewsIn: Dacă e să ne referim la relaţiile cu România, cu care dintre formaţiunile politice aveţi relaţii mai apropiate? Cum vedeţi alianţele electorale care se prefigurează la Bucureşti? Iurie Roşca: Noi nu avem niciun fel de atribuţii la procesul electoral de acolo. Am avut simpatiile noastre. Situaţia este în prezent la Bucureşti foarte complexă, pentru că negocierile sunt neplăcute şi în general nu satisfac pe nimeni niciodată. Ca parteneri politici Partidul Democrat Liberal, în calitatea lui de membru al Partidului Popular European, este cel mai apropiat nouă. Asta nu înseamnă că avem vreo aversiune faţă de alte formaţiuni politice, Noi nu ne implicăm în disputele politice interne şi nu cred că este cazul. Republica Moldova oricum are nevoie de sprijinul total şi necondiţionat al tuturor partidelor politice şi a factorilor de decizie din Ţară. NewsIn: Care ar fi acest sprijin de care spuneţi că are nevoie Republica Moldova din partea României? Iurie Roşca: Pot să o spun direct, pentru prima dată? Sunt doi prieteni, unul dintre care se află în dificultate. Cel care vrea să-l ajute, ce trebuie să spună? „Frate, eşti în dificultate?”. Primul răspuns este: “Da!”. „Vrei să te ajut”? „Da!”. „Atunci spune-mi te rog cum ai vrea să te ajut?” – ar trebui să fie răspunsul firesc. Iată această a treia întrebare trebuie să şi-o formuleze liderii politici de la Bucureşti şi să se întrebe dacă întotdeauna şi foarte bine ştiu cum să ajute Republica Moldova. Poate că ar trebui să întrebe anumiţi prieteni, dacă au prieteni la Chişinău. Eu cred că există o discrepanţă de mentalitate teribilă între oamenii de aici şi cei de acolo. Şi oricât am glisa noi la suprafaţă, odată şi odată tot vor trebui puse în dezbatere aceste subiecte, cu toată dragostea şi preţuirea. Noi suntem poate un pic mai fracturaţi de istoria noastră nedreaptă pe care am trăit-o, dar acum trebuie să învăţăm să depăşim tragesiile istorice la modul extrem de serios şi pozitiv. Asta trebuie să facă atât clasa politică de la Chişinău, cât şi cea de la Bucureşti. Să nu ne cantonăm la infinit în abordarea unor subiecte identitare care oricum vor rămâne percepute diferit de oameni cu nivel de cultură diferit, cu educaţie diferită. Eu, care am fost unul dintre cei mai activi promotori ai renaşterii naţionale a românilor basarabeni, cred că acest proces trebuie să continuie. Asta înseamnă automat continuara derusificării, care este o problemă pentru Republica Moldova, adică diminuarea influenţei limbii şi culturii ruse în spaţiul public din Republica Moldova. Dar în acelaşi timp cred că este foarte bine că la Bucureşti s-a decis de mai mult timp să se înceteze cu schimbul de replici şi note critice cu Chişinăul. Dacă Chişinăul comite de multe ori excese de limbaj, învinuiri nedrepte şi comunicate care deranjează, şochiază, supără, nu trebuie să existe niciun fel de reacţie pentru că noi suntem fratele rătăcit. Şi atunci fratele care a suferit un accident istoric atât de grav şi care încearcă să-şi adune mintea laolaltă trebuie înţeles, compătimit şi ajutat. Nu trebuie privită victima unui accident istoric ca adversar. Eu abia aştept să vin în următorul Parlament ca să pot fi mai vocal, pentru că în acest moment eu nu reprezint autorităţile Republicii Moldova ca să le spun autorităţilor române cum putem fi mai aproape, mai funcţionali, să lăsăm plânsetele şi lacrimile şi toate chestiile astea care deja disgustă, tot patriotismul asta folcloric care nu mai serveşte la nimic, şi să construim poduri, să facem treabă serioasă. Să încetăm să deschidem monumente oribile, făcute de sculptori fără gust, care populează grădina publică Ştefan cel Mare cu tot felul de monstruozităţi artistice. Încetaţi lucrurile astia! Vreau poduri calitative, vreau liberă circulaţie a oamenilor din Republica Moldova în România şi să nu mai existe bariere de comunicare. Nu să discutîm despre care şi cât a greşit şi să ne scoatem ochii unii la alţii, fiecare cu jumătatea lui de dreptate şi cu nedorinţa de a-l înţelege pe celălalt. Şi discuţiile astea prosteşti cu tratatele – eu le-am citit pe ambele şi sunt ambele foarte bune. Nicăieri nu se spune de limbă moldovenească, nicăieri nu se spune că nu a fost pactul Ribbentrop-Molotov. Două documente standard. Nu, Domnule! Se merge pe principiul „daca îl propune celălalt, eu în resping”. Şi jucăm pinc-pong aiurea – cine câştigă? Din conflictele regionale de acest fel câştigă statul agresor – al treilea. Este un principiu de manual care tebuie cunoscut. Prin urmare sarcina noastră este să eliminăm subiectele conflictuale şi să consolidăm raporturile între noi. Să înţelegem lucrurile corect – România vrea să ajute, dar nu este lăsată să facă acest lucru. România a fost scoasă din jocul geopolitic din regiune în 1992 prin semnătura lui Snegur, care s-a speriat şi a semnat ce i-a spus Ruţkoi împreună cu Elţin şi România astfel a fost eliminată din formatul cvadripartit pentru reglementarea transnsitreană. România nu este admisă nici astăzi – de cine? – hai să o spunem cu gură tare: de Uniunea Europeană – în formatul de negocieri. Ucraina este admisă, că e vecin, iar România nu este admisă că nu e vecin, da? Noi vedem toate lucrurile astea. România este într-o situaţie extrem de dificilă – ea nu este lăsată să ajute Republica Moldova în măsura în care ar putea şi ar dori. Noi înţelegem chestiile astia. Şi din acest punct de vedere faptul că ea este ţinută la distanţă este unul evident şi cred că în felul acesta preşedintele Voronin şi echipa lui caută să menţină cumva o minimă relaţie pozitivă cu Federaţia Rusă. Pentru că se ştie – îndepărtarea de Bucureşti înseamnă apropierea de Moscova şi viceversa. Singura chestie care nu o face Voronin este cea pe are am amintit-o mai sus şi care este de o importanţă strategică pentru Republica Moldova – nu vrea să legalizeze prezenţa militară rusă şi să distrugă Constituţia. Vor veni alţii după el, vor face mai mult. Pentru momentul de faţă însă Voronin s-a arătat şi se arată o stavilă foarte bună împotriva expansionismului rusesc. Şi asta mă satisface. Lina Grau – NewsIn
Partidul Popular Creştin Democrat îşi exprimă profunda îngrijorare în legătură cu agresiunea militară întreprinsă de Federaţia Rusă împotriva Georgiei. Condamnăm în mod hotărât invazia armatei ruse în Georgia, invazie care violează în mod brutal normele de drept internaţional şi este un act de ostilitate comis contra unui stat suveran şi independent. Utilizarea separatismului teritorial împotriva noilor state independente din fostul spaţiu sovietic reprezintă unul dintre instrumentele constante ale politicii neoimperiale ale Rusiei. Separatismul este folosit în cazul Georgiei, ca şi în cazul Republicii Moldova, ca mijloc de blocare a aspiraţiilor ţărilor noastre de a-şi realiza obiectivele strategice de integrare instituţională în structurile europene şi euro-atlantice. Liderul poporului georgian Mihail Saakaşvili a reuşit să demonstreze lumii întregi că alegerile democratice în această ţară pot fi desfăşurate cu respectarea tuturor standardelor internaţionale, în pofida unor provocări politice şi diversiuni cu caracter economic, energetic şi comercial, în pofida unui război diplomatic şi mediatic total, declanşat de administraţia de la Moscova. Recentele victorii în alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare ale formaţiunii politice conduse de Mihail Saakaşvili au determinat Kremlinul să recurgă la cea mai dură formă de atac împotriva autorităţilor de la Tbilisi, agresiunea armată. Scopul acestui război declanşat de Rusia este blocarea procesului de apropiere a Georgiei de NATO în ajunul reuniunii miniştrilor de externe ai acestei organizaţii din decembrie anul curent. În acelaşi timp Rusia urmăreşte înlăturarea de la putere a guvernării Saakaşvili şi instalarea la Tbilisi a unei guvernări obediente Moscovei. Ca forţă politică ce şi-a exprimat de la început solidaritatea cu Revoluţia Rozelor şi ca formaţiune din cadrul aceleiaşi familii politice a Partidului Popular European, al cărui membru este şi Mişcarea Naţională Unită condusă de Mihail Saakaşvili, Partidul Popular Creştin Democrat îşi exprimă deplina solidaritate cu conducerea Georgiei şi cere comunităţii internaţionale să ia toate măsurile pentru a curma invazia militară a Rusiei contra acestei ţări. NATO şi UE trebuie să îşi demonstreze de această dată nu doar îngrijorarea, ci şi capacitatea de a determina Moscova să renunţe la violarea normelor de drept internaţional şi la politica ei imperială. Partidul Popular Creştin Democrat face apel către autorităţile Republicii Moldova să îşi exprime atitudinea fermă faţă de intervenţia militară a Rusiei în Georgia şi să-i acorde ţării-prietene din cadrul GUAM tot sprijinul diplomatic, economic şi umanitar necesar pentru depăşirea situaţiei critice în care se află această ţară. Dumnezeu să ocrotească Georgia. Iurie Roşca, preşedinte PPCD Chişinău, 11 august 2008
„Să nu aşteptăm laude de la duşmani, ci să învăţăm cea mai profundă lecţie creştină: fă bine şi nu aştepta răsplată” Din discursul de încheiere al lui Iurie Roşca ţinut la Congresul al X-lea al Partidului Popular Creştin Democrat Cei din exteriorul familiei noastre politice şi spirituale rămân stupefiaţi atunci când văd cum în interiorul acestei extraordinare familii, omul de azi, cetăţeanul Republicii Moldova, poate trăi profund sentimentul fericirii atunci când face politică. 20 de ani de luptă, de afirmare a unor valori naţionale şi democratice au creat în această ţară un curent de opinie viguros, profund, serios, angajat în totalitate într-o o bătălie extrem de importantă. Am rememorat cu toţii aceste evenimente extraordinare la care am participat şi dintre care, în mod firesc şi natural, se reţin momentele de vârf, înălţătoare pe care le-am văzut şi în aceste filme documentare. Memoria este selectivă, dar de dragul adevărului trebuie să ne aducem aminte încă o dată că la început cei care credeau în şansele noastre erau foarte puţini.
Mi-aduc bine aminte când ne-am adunat pentru prima dată la bustul lui Mihai Eminescu o mână de tineri pentru a ne spune unii altora că vrem libertate, că vrem să respirăm în profunzime aerul libertăţii şi că Imperiul Sovietic nu poate stăvili această sete de libertate. Îmi aduc bine aminte cum am început să adunăm semnături pentru limbă şi alfabet şi de dragul adevărului trebuie să mărturisim că iniţial scriam cu alfabet rusesc pledând pentru alfabetul latin. Mi-aduc bine aminte cum căutam hârtie curată, mi-aduc bine aminte ce însemna să găseşti suficiente pagini pentru a aduna semnăturile care au început să curgă râu spre noi. Mi-aduc bine aminte cum eram ocoliţi de cei „înţelepţi” ca nişte leproşi, pentru că cine mai putea crede că noi, românii basarabeni, mai avem o şansă în istorie. Tăcerea a fost spartă, ne-am ridicat în picioare, ne-am descovoiat spatele şi am ridicat fruntea sus. Acel elan, acea energie care s-a declanşat acum 20 de ani a produs evenimente extraordinare. Toţi analiştii de astăzi care examinează cu instrumente ştiinţifice şi academice cauzele prăbuşirii Imperiului Sovietic constată fără putinţă de tăgadă că nu factorii economici şi nu jocurile de culise au dus la destrămarea Uniunii Sovietice, ci triumful naţiunilor care au abandonat statutul de popoare captive. Aceste naţiuni s-au manifestat prin elitele lor. A face parte din elita naţională înseamnă să-ţi asumi responsabilităţi suplimentare faţă de cele pe care le are un om obişnuit, responsabilităţi familiale, profesionale, de vieţuire confortabilă şi de trecere cumva prin această viaţă. Acest sentiment înălţător, această angajare profundă, această dârzenie de care am dat dovadă ne-au adus succesiv, rând pe rând, victoriile pe care le-am profetizat, pe care le-am scandat, pe care le-am formulat în documentele votate în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi pe care le-am obţinut împreună. Niciodată mişcarea noastră politică nu a constituit o majoritate aritmetică în Republica Moldova, dar întotdeauna această elită naţională, acest spirit combativ a reuşit până la urmă să răzbată, trecând peste inerţie, peste frică, peste laşitate, peste trădare şi a reuşit să clădească Republica Moldova ca stat independent şi liber. Astăzi în Republica Moldova multă lume încearcă să facă politică. Drepturile şi libertăţile noastre sunt egale, numai că responsabilităţile pe care ni le asumăm sunt diferite. Nu întâmplător documentele pe care le-am votat împreună, inclusiv în cadrul acestui Congres, spun clar că Partidul Popular Creştin Democrat îşi asumă răspunderea plenară pentru destinul acestei ţări, pentru reuşita proiectului politic pe care l-am rostit împreună de atâtea ori. Uitaţi-vă cât de frumos s-au uniformizat opţiunile astăzi în Republica Moldova. Toate partidele politice, mari şi mici, de stânga şi de dreapta, inclusiv centriştii, spun că Republica Moldova trebuie să devină membru al Uniunii Europene. Puţini însă îşi mai aduc aminte, şi aceasta contează poate prea puţin pentru evoluţiile istorice pe care le trăim, cine şi când a spus primul, cine şi când a făcut efortul, cine şi când şi-a asumat riscul. Noi suntem un partid novator şi este un fapt binecunoscut, că orice inovaţie provoacă rezistenţă şi neîncredere, iar inovatorul care vrea să fie victorios, care vrea să-şi realizeze cu succes proiectul trebuie să manifeste perseverenţă. Perseverenţa întotdeauna aduce câştig de cauză, iar după aceea vine mulţimea, iar după aceea vin papagalii care imită inovatorii. Astăzi în faţa Republicii Moldova stă o altă provocare istorică peste care, slavă Domnului, au trecut atâtea popoare captive ale fostului Imperiu Sovietic. Ţinta noastră este NATO şi Uniunea Europeană. Astăzi suntem mai puternici decât acum douzeci de ani măcar şi din simplu motiv că avem o experienţă bogată. Douăzeci de ani reprezintă un segment de istorie care a produs Noua Generaţie, a scos în scena politică a Republicii Moldova tineretul nostru. Să ne imaginăm cum va arăta Republica Moldova peste alţi douăzeci de ani. Să nu aveţi nici o îndoială că toţi politicieni care vor supravieţui până atunci vor spune, bineînţeles, că toată lumea a dorit din fragedă copilărie ca Republica Moldova să fie membru NATO şi UE. Să nu uităm pentru nici o clipă că partidul nostru a ţâşnit în istorie ca o reacţie de protest, ca o necesitate firească de a şti adevărul întreg şi până la capăt, ca o manifestare firească a integrităţii morale a oamenilor din această parte a lumii, care nu au fost originali, dar nici mai răi decât ceilalţi. Fraţii noştri ucraineni, georgieni, baltici, polonezi, unguri, bulgari, toţi cei care ne felicită cu prilejul acestei aniversări, şi-au luat startul o dată cu noi şi noi o dată cu ei. Această solidaritate extraordinară pe plan regional, continental şi internaţional este o altă chezăşie a marilor noastre împliniri şi victorii. Istoria este creată de caractere, ea este mişcată înainte de cei puternici nu datorită unor împrejurări prielnice, ci în pofida unor întâmplări neprielnice. Să nu aşteptăm laude de la duşmani, să nu aşteptăm aplauze pentru faptele noastre şi să învăţăm cea mai simplă şi cea mai profundă lecţie creştină: fă bine şi nu aştepta răsplată. Capacitatea noastră de a rezista în timp, forţa noastră de a continua a efortul extraordinar pe care îl întreprindem stă în unitatea noastră internă. Dragostea, preţuirea, înţelegerea şi bunăvoinţa pe care o manifestăm unii pentru alţii este cea mai importantă latură a activităţii noastre politice. Nu spectacolele exterioare, nu procentele electorale vin la început, la început vine această comuniune interioară. Noi, generaţia anului ’88, ne-am alimentat bateriile spirituale de la părinţii noştri naturali, dar şi de la cei spirituali. Nu trebuie să ne lamentăm că ne este greu, deoarece lor le-a fost şi mai greu. Trăim într-o epocă în care, Slavă Domnului, pentru convingerile politice nu-ţi mai pierzi viaţa şi nici libertatea. Să uzăm de această şansă istorică rarisimă pentru poporul nostru. Pentru că este un mare avantaj şi o responsabilitate aparte să facem uz de libertăţile pe care noi înşine le-am clădit în această ţară. Această lungime de undă comună, care ne face să ne simţim la fel de fericiţi prin trăirea şi acţiunea pe care o întreprindem ne egalează ca ranguri, ca vârstă şi, mai ales, ca aspiraţii. Astăzi înţelegem cu toţii că Noua Generaţie nu reprezintă doar o anume vârstă biologică, Noua Generaţie este o stare de spirit. Trebuie să aducem mulţumiri speciale primei guvernări comuniste, trebuie să mulţumim cenzorilor şi prigonitorilor noştri, datorită cărora s-au selectat cei mai tari, cei mai inteligenţi, cei mai curajoşi tineri şi s-a format mişcarea noastră din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Aceşti tineri care s-au angajat pentru prima dată în bătăliile politice fiind elevi şi studenţi, în anul 2002 au trecut între timp prin studiile universitare şi postuniversitare în interiorul Partidului Popular Creştin Democrat. Acum trebuie să conştientizăm că noi, cei care am cucerit pieţele publice timp de 20 de ani, suntem la momentul istoric al cuceririi instituţiilor publice, instituţii ale acestui stat, care trebuie să fie conduse de oameni competenţi, de oameni morali, de oameni angajaţi pentru servirea binelui comun. Creştin-democraţii ştiu şi pot să administreze treburile publice în interesul colectivităţilor locale şi în interesul naţional al Republicii Moldova. Entuziasmul nostru, speranţa noastră, nădejdea în victorie trebuie să ne ghideze şi de acum încolo. Cel mai important pariu pe care îl facem în viaţă este pariul cu noi înşine. Noi suntem expresia modestă a acestei nesfârşite lupte de partea binelui. Să ştim să ne ridicăm în picioare după fiecare înfrângere, după fiecare poticnire, să ştim să continuăm şi mâine, şi poimâine, şi până la sfârşitul veacurilor lupta pentru libertate şi dreptate, să participăm mereu la lupta între bine şi rău, care nu va înceta niciodată. Angajamentul nostru profund religios este cel care ne dă vigoare interioară. Să ne amintim că regimul sovietic ne-a luat nu doar limba şi numele neamului nostru. Cea mai grozavă lovitură a fost împotriva credinţei noastre. De aceea am cântat de atâtea ori împreună imnul acesta frumos al bisericii noastre strămoşeşti „Cu noi este Dumnezeu. De cine ne vom teme?”. Astăzi nouă ne vine mai uşor decât altora să apreciem evenimentele politice din trecut, din prezent şi din viitor, să avem o viziune strategică asupra lucrurilor, pentru că avem experienţă politică. Simţim dinamica evenimentelor şi suntem cei care vom aduce Republica Moldova acolo unde ea merită să fie. Încercarea mare pe care o are astăzi Republica Moldova este rezistenţa în faţa presiunilor politico-militare, economice, mediatice, religioase şi de toate tipurile pe care le suportă ca stat-ţintă din partea statului-agresor. Noi dorim să avem relaţii bune şi prieteneşti cu Federaţia Rusă şi regretăm foarte mult că mai marii acestei ţări nu pot înţelege că noi nu suntem împotriva lor cum nu sunt împotriva lor ucrainenii, balticii sau georgienii. Noi pur şi simplu suntem alţii şi am construit alte ţări pe alte temeiuri, democratice, libere, că suntem dornici să ne regăsim în marea familie europeană. Este un drept cucerit care trebuie consolidat. Cale înapoi nu există, numai înainte. Trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre fraţii noştri din Transnistria. Slavă Domnului, nu mai există nici un naiv în Republica Moldova, care ar crede că mântuirea Basarabiei vine prin abandonarea Transnistriei. Niciodată. Acolo sunt fraţii noştri, acolo sunt cetăţenii noştri, acolo sunt oamenii pe care trebuie să-i iubim, pentru care trebuie să fim solidari şi pe care trebuie să-i întoarcem acasă cu tot cu teritoriul nostru, Transnistria. Aflarea armatei ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova este o stare de lucruri provizorie, însă cât de repede va pleca această armată depinde foarte mult de noi. Da, actorii internaţionali de primă mărime sunt jucători de primă importanţă şi noi le recunoaştem statutul şi meritele. În acelaşi timp trebuie să ştim să facem alianţe cu cei mari, trebuie să fim flexibili şi dinamici, să fim prezenţi la tribunele internaţionale şi în marile cancelarii ale lumii pentru a ne promova noi înşine interesele. Iar atunci vom avea parte de solidaritate, înţelegere, sprijin şi respect. Noi am reuşit să ne cucerim respectul şi din partea adversarilor. Dovadă sunt intervenţiile regulate ale Preşedintelui Voronin. Cum vine asta, un om ca Preşedintele Voronin, prigonitorul de altădată, îl laudă pe Iurie Roşca şi Partidul Popular Creştin Democrat? Asta pentru că el s-a convins şi el că în persoana noastră poate avea un partener loial în măsura în care el şi partidul dânsului se prezintă ca purtători ai intereselor naţionale ale Republicii Moldova. Degrabă vine un examen teribil de important. În bătălia care va urma nimeni nu are victoria pusă în cui. Acum, în aceste zile şi în aceste luni, se pregăteşte rezultatul electoral pentru anul 2009, care înseamnă pentru noi şi un sfârşit de ciclu istoric. Acest ciclu istoric se cheamă tranziţie dinspre totalitarism spre democraţie funcţională, dinspre economie centralizată spre economie de piaţă prosperă, dinspre Imperiul Sovietic spre Uniunea Europeană şi NATO. De faptul cât de mulţi creştin-democraţi vor fi în viitorul legislativ şi în viitorul guvern depinde viteza reformelor, calitatea lor, dar şi viteza cu care ne vom apropia de cele două organizaţii internaţionale care cer de la noi efort intern, capacitate de reformare, de promovare a standardelor şi normelor europene ca după aceea să ajungem acolo după merit ca egali între egali. Să nu ne molipsim de moleşeală, de neîncredere sau de dezgust. Să nu ne comparăm cu oamenii comuni care sunt diferiţi de noi, care poartă responsabilităţi diferite şi care au grija firească şi normală de propriile familii, a propriilor copii, a propriei bunăstări. Şi noi avem grijă de familiile noastre şi copiii noştri, dar în plus avem însă grijă de familiile şi copiii celorlalţi. Este extraordinar şi eu mă simt mândru atunci când văd că alte partide apărute peste noapte copiază cu grijă textele elaborate de noi cu câteva decenii în urmă. Noi nu avem pretenţia de drept de autor, nu au decât să se inspire dacă merg pe aceeaşi linie de conduită morală şi au aceeaşi aspiraţii europene. Iată că în acest moment extrem de important şi solemn pentru fiecare dintre noi trebuie să nu uităm de două elemente definitorii pe care se ţine orice colectivitate umană. Aşa spunea Mircea Eliade după ce studiase cam tot ce se putea de studiat despre istoria popoarelor, a religiilor şi a credinţelor din toate timpurile şi din toate colţurile lumii. Două idei directorii, fundamentale, dominante ghidează colectivităţile umane: cultul strămoşilor şi nostalgia paradisului.Aceasta înseamnă de două ori raportarea la trecut, trecutul istoric şi la cel de până la istoria neamului omenesc. Este extrem de important faptul că mişcarea noastră politică a ţâşnit prin raportarea corectă la trecut. N-am uitat că suntem fii ai neamului românesc şi n-am uitat că suntem fii ai Tatălui Ceresc. De aici vine verticalitatea, vigurozitatea, această efervescenţă scânteietoare în trăirile şi acţiunile noastre. Acţiune fără trăire nu există. Cinicii, mulţumiţii de sine şi laşii nu-şi au loc printre noi. Unii dintre ei nimeresc în rândurile noastre, dar nu rezistă şi evadează. Dumnezeu să-i ierte. Efortul nostru de astăzi trebuie să ne determine să scurtăm cât mai mult posibil această stare de tranziţie care provoacă suferinţă multora dintre fraţii noştri. De noi depinde acest succes, de fiecare dintre noi, de acele câteva mii de militanţi creştin-democraţi care înţeleg să-şi servească idealurile şi să mărturisească valorile din toată inima şi din tot sufletul lor. Am deplina convingere că reuşita este aproape, pentru că în douăzeci de ani noi nu am obosit. Iurie ROŞCA 1 iunie 2008
Declaratia fractiunii PPCD cu privire la homosexualitate
Stimaţi colegi, Onorată asistenţă,
Am considerat de datoria mea să ies la această înaltă tribună pentru a face publică poziţia creştin-democraţilor în legătură cu manifestările tot mai agresive şi mai neruşinate ale unor grupuri marginale ale societăţii noastre de a impune societăţii practicile sexuale anormale ca pe o normalitate. Există anumite curente în lume care urmăresc surparea temeliilor morale ale societăţii şi care caută să penetreze şi să se răspândească şi în societatea noastră. Recenta tentativă de a organiza o aşa-numită paradă a homosexualilor şi a lesbienelor în centrul Chişinăului este o dovadă scandaloasă în acest sens. Am urmărit cu atenţie reacţiile critice ale celor care se declară victime ale intoleranţei, ca şi ale pretinşilor apărători ai drepturilor omului împotriva lui Dumnezeu şi a creaţiei Lui. Tot aici aş remarca şi uşurinţa cu care o parte a presei devine instrument de manipulare a acestor grupuri zgomotoase care atacă morala publică. O astfel de lipsă de discernământ se explică prin atitudinea potrivit căruia într-o democraţie fiecare poate să facă orice. Să nu uităm, însă, că Republica Moldova este una dintre cele mai religioase şi mai creştine ţări din Europa. Statisticile arată că circa 98% din populaţia ţării noastre mărturiseşte credinţa creştină ortodoxă, alături de fraţii catolici, baptişti sau de alte confesiuni creştine. Celelalte culte religioase sunt şi ele promotoare ale unor valori morale tradiţionale, pe care se şi întemeiază o societate care vrea să dăinuie în timp. Nimeni nu împiedică în ţara noastră, nici legile, nici practica activităţii organelor de stat, ateismul sau lipsa oricărei credinţe religioase. Şi totuşi, noi, ca reprezentanţi ai poporului, avem datoria morală să reprezentăm interesele majorităţii covârşitoare a oamenilor care ne-au adus în această sală prin votul lor şi care au convingeri moral-religioase. Partidul Popular Creştin Democrat împărtăşeşte viziunea creştină asupra omului şi a lumii ca operă a lui Dumnezeu. Dumnezeu-Creatorul ne-a creat pe noi, creaturile lui, după chipul şi asemănarea Sa, ne-a făcut fiinţe responsabile în faţa Lui şi ne-a dat legile morale de organizare a societăţii. Însăşi morala ca sentiment al răspunderii omului este o derivată a sentimentului religios, iar noi ca oameni de stat avem datoria să veghem la asigurarea moralei publice. Manifestările de genul celor care s-au consumat recent în centrul capitalei sfidează morala publică şi legile ţării. Mai grav, astfel de acţiuni ale celor care îşi zic de orientare netradiţională atacă în mod direct instituţii fundamentale ca FAMILIA, BISERICA ŞI ŞCOALA. Iar în felul acesta sunt atacaţi copiii noştri, este agresat viitorul acestei ţări. Legile ţării noastre la acest capitol sunt perfect euroconforme, statul apără dreptul la intimitatea vieţii private, inclusiv la astfel de ocupaţii care în mod obişnuit trezesc reacţii de repulsie. Însă una este intimitatea vieţii private şi cu totul altceva este invadarea ostentativă a spaţiului public cu asemenea manifestări de sfidare a bunului simţ. Iată de ce cred că acei cetăţeni care au reacţionat activ şi paşnic împotriva grupului care a descins în piaţă a fost perfect justificată. Să nu uităm, dragi colegi, că una din sarcinile de bază ale statului constă în asigurarea perpetuării poporului său. De aceea, pentru noi, de o primă importanţă este protecţia a familiei, ceea ce presupune asigurarea dezvoltării sănătoase din punct de vedere fizic şi psihic a copiilor. De menţionat este faptul că art. 48 din Constituţia Republicii Moldova stabileşte foarte clar că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Astfel, este evident că activitatea ONG Gender Doc-M sfidează litera şi spiritul Legii supreme a societăţii şi statului, pledând pentru legalizarea aşa-ziselor căsătorii homosexuale. Şi mai grav este faptul că această organizaţie chiar a simulat un fel de oficiere a unei căsătorii între două persoane de acelaşi sex arătând astfel că pledează pentru desfiinţarea instituţiei familiei, aşa cum astăzi aceasta este acceptată de întreaga noastră societate. Promovarea şi aplicarea acestei ideologii în unele state s-a răsfrânt negativ asupra instituţiei familiei şi a perturbat temeliile armoniei sociale. Se ştie de asemenea că mulţi dintre purtătorii virusului HIV/SIDA sunt homosexualii. Mulţimea cazurilor de abuzare sexuală a copiilor care se constată acum în unele ţări din occidentale, reprezintă o consecinţă directă a unei viziuni eronate asupra sexualităţii. Iată de ce trebuie sa-i protejăm pe copii noştri de propaganda făcută de unii ONG-işti, precum şi de unele instituţii mass-media, care le perturbează viaţa. Noi nu avem intenţia de a discrimina persoanele adulte care simt o tendinţă homosexuală. Avem tot respectul pentru fiecare persoană, care are discernământ şi alege în mod liber modul în care îşi trăieşte viaţa. Ceea ce însă nu trebuie să uite nimeni este faptul că pentru modul în care uzăm de libertatea noastră vom răspunde, fiecare în parte, în faţa lui Dumnezeu. Dragi colegi, fac apel către toate partidele politice, către instituţiile mass-media, către întreaga societate civilă să manifestăm răspundere şi solidaritate în apărarea copiilor noştri, a familiei şi a moralei publice. Aici nu e loc nici de competiţie politică, nici de indiferenţă. Sexualitatea este o chestiune intimă, care ţine de viaţa privată a fiecăruia şi este amoral să transformi o chestiune intimă în subiect de propagandă homosexuală şi de demonstraţie publică. Atunci când unii încearcă să organizeze parade ale homosexualilor, trebuie mai întâi să se întrebe dacă nu cumva asemenea evenimente publice, nemaiîntâlnite în istoria Republicii Moldova, sunt de natură să îi sfideze în mod obraznic pe cetăţenii formaţi în cultura noastră creştin-ortodoxă care este a majorităţii absolute, majoritate care este în consens de viziune asupra moralei cu celelalte culte din ţara noastră. Constituţia Republicii Moldova prevede clar în art. 28 că „Statul ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată”. Considerăm că această garanţie constituţională este mai mult decât suficientă pentru cei care decid să aibă o viaţă sexuală deviantă. Pentru asta ei nu pot fi discriminaţi. Dar noi nu putem admite ca integritatea spirituală, morală şi psihică a copiilor noştri să fie pusă în pericol de cineva care, fiind mânat de porniri deviante, încearcă să creeze precedente abominabile în ţara noastră. Homosexualitatea reprezintă un eşec moral şi existenţial, prin pierderea menirii omului de a se împlini pe sine însuşi prin urmaşi. Prin actul creaţiei Dumnezeu a dat viaţă bărbatului şi femeii, imprimându-le menirea de a fi “un singur trup”, în scopul perpetuării neamului omenesc. În faţa acestei realităţi evidente, homosexualitatea reprezintă un abuz lipsit de finalitate, un eşec al instinctului de conservare a speciei umane. Dragi colegi, am fost, suntem şi trebuie să rămânem creştini, responsabili de faptele noastre în faţa Lui Dumnezeu. Iar consensul naţional în privinţa integrării europene nu poate fi o scuză pentru stimularea unor astfel de manifestări care aduc atingere convingerilor noastre religioase şi morale, ca şi obligaţiei statului de a proteja familia, copiii şi morala publică. Vă mulţumesc. Iurie Roşca 15 mai 2008
December 16th, 2008 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
