Rep.: Elena Băsescu a cîştigat? A.M.P.: Cum cîştigă întotdeauna beizadelele, cu cost mare. Prietenii zac prin pulbere şi praf, aliaţii sînt discreditaţi de nu pot scoate capul din casă, dar s-a dovedit că familia e invicibilă. Mă rog, aşa cred ei. Preţul de imagine externă şi internă e enorm. (…) Băsescu e părăsit de inspiraţie. Mare noroc are cu contracandidaţii lui, care spun pe faţă că se vor amesteca în justiţie şi astfel se fac de nevotat. Chiar şi aşa, discursul ăsta cu copiii care nu mă ascultă deşi eu le spun, sau că toată lumea e de vină, numai familia nu, e penibil. Familia nu are ce căuta în politică, după cum am spus de la început, e doar sursă de slăbiciuni şi scuze permanente. Băsescu s-a încăpăţînat, vrea să ne transmită că vrea un al doilea mandat fără condiţii, unul în care face ce vor muşchii lui. Or, acesta e un semnal greşit, exact un asemenea mandat devine indezirabil. Cu linia asta a lui îi face pe foştii lui susţinători să stea acasă în ziua votului. (…) Rep.: Intelectualii pro-Băsescieni? A.M.P.: Categorie în curs de dispariţie, la cei dezinteresaţi. Restul, să nu ne luăm de ei, că vor fi pedepsiţi pe unde au păcătuit, TRU a ajuns în aceeaşi comisie cu copila, de exemplu. Cel mai bine o duc cei care nu au fost niciodată fani, îl folosesc cu sînge rece pe Băsescu ca să ajungă undeva, prin ambasade cu jacuzzi, PE, sau oriunde se poate, în străinătate să fie.
Ion Cristoiu o pune la punct pe Alina Mungiu Plugaru cu un simplu PS
PS.Un interviu acordat de Alina Mungiu Pippidi revistei Academia Caţavencu ne lasă să bănuim de ce e atât de furioasă distinsa pe Traian Băsescu: nu-i mai ascultă sfaturile! Nu ne miră că Traian Băsescu nu-i mai ascultă sfaturile. Ne miră că a putut la un moment dat să stea cu Alina Mungiu Pippidi în aceeaşi încăpere. Eu n-aş sta cu ea nici măcar în acelaşi tren!
Alistar, starul societăţii civile, găsit incompatibil de către ANI
Scris deDana Iliescu Cu siguranţă nu l-aţi ratat pentru că el este un star. Sau cel puţin crede că este un star. Pozează ori de câte ori are ocazia în purtătorul stindardului luptei anticorupţie din România şi-şi flutură pletele la televizor în timp ce dă verdicte morale clasei politice. Este vorba de Victor Alistar, cel care s-a erijat în portavocea societăţii civile din România şi s-a folosit de aceasta în interes personal. Alistar visează nici mai mult, nici mai puţin decât să ajungă ministru al Justiţiei, funcţie pe care i-au fluturat-o pe la nas şi liberalii, şi pesediştii. Mircea Geoană este ultimul „stăpân“ pentru care prestează Alistar, care speră ca PSD să reuşească să-l schimbe din funcţie pe Cătălin Predoiu şi să-l instaleze pe el în fotoliul de la Justiţie. Numai că până acolo va fi o cale lungă, vorba poetului, mai ales că Alistar se pare că are serioase probleme chiar cu legea. După ce au descoperit că simbolul luptei anticorupţie are bube serioase când vine vorba de declararea propriei averi, inspectorii ANI au descoperit că Victor Alistar s-a aflat mulţi ani în stare de incompatibilitate. Mai exact, Alistar a fost şi funcţionar public şi avocat şi director la Asociaţia Română pentru Transparenţa, situaţie clară de incompatibilitate potrivit prevederilor legale în vigoare. De asemenea, Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria 1 în cazul lui Victor Alistar pentru infracţiunea de fals în declaraţii, potrivit unui comunicat al instituţiei. Pentru aceeaşi infracţiune vor fi cercetaţi de procurori la sesizarea ANI şi „locotenenţii“ lui Alistar, directorul executiv al Asociaţiei pentru Transparenţă, Codru Vrabie şi Raluca Prună. Cei trei, susţin inspectorii ANI, ar fi pretins că Asociaţia Română pentru Transparenţă este una şi aceeaşi cu „Transparency International România“, folosind, potrivit comunicatului ANI, sintagmele „Transparency International România“ şi „TI-Ro“, în loc de „Asociaţia Română pentru Transparenţă“, în documentele către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) legate de situaţia lui Alistar. Scopul celor trei ar fi fost acela de a-l determina pe preşe-dintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, unde Alistar era angajat încă din 2001 ca purtător de cuvânt, să-i prelungească suspendarea din funcţie cerută chiar de el. Ca temei al cererii sale, Alistar a invocat „desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, în alte situaţii decât cele în care funcţionarul public este desemnat de către autoritatea sau instituţia publică să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale“, dar şi „un interes personal legitim“. Alistar ar fi scris că doreşte să fie suspendat pentru că îndeplineşte „mandatul de director executiv al Transparency International România“. „La baza emiterii de către Preşedintele ANFP a ordinelor prin care s-a aprobat suspendarea, respectiv prelungirea acesteia, a fost, conform legii, statutul juridic de «organism sau instituţie internaţională», ori de filială a unei astfel de entităţi («Transparency International România»)“, precizează ANI.
Suspendarea – avantajoasă pentru Alistar
De ce s-a fofilat Alistar cu o suspendare când mult mai simplu ar fi fost să demisioneze? Răspunsul este simplu şi ni-l oferă chiar inspectorii de integritate care au investigat cazul Alistar. Avantajul lui Alistar ar fi, potrivit ANI, acela că „pe toată durata suspendării raporturilor de serviciu funcţionarul public a beneficiat de dreptul de a-i fi rezervat postul aferent funcţiei publice şi de vechime în funcţia publică, aceasta din urmă reprezentând, printre altele, una dintre condiţiile de bază ale dezvoltării carierei de funcţionar public“. Dacă ne gândim la visul de preamărire a lui Alistar la vârful justiţiei române, găsim şi răspunsul atitudinii sale de a fi cu fundul în două luntrii. Inspectorii de integritate spun, aşadar, că atât Alistar, în nume propriu, cât şi Vrabie, şi Prună, în numele Asociaţiei Române pentru Transparenţă, au transmis ANFP „mai multe cereri în vederea aprobării suspendării, respectiv prelungirii suspendării raportului de serviciu al lui Teodor-Victor Alistar (cu instituţia, n.r.)“, documentele conţinând „sintagmele «Transparency International România» şi «TI-Ro», în loc de Asociaţia Română pentru Transparenţă, aşa cum este prevăzută denumirea acesteia în actul constitutiv şi statutul asociaţiei“. Teodor-Victor Alistar desfăşoară, începând cu data de 07.02.2004, diferite activităţi (consilier anticorupţie pentru Centrul de Asistenţă Anticorupţie, coordonator al Programului ALAC – în calitate de expert al TI-Ro, Director executiv) în cadrul Asociaţiei Române pentru Transparenţă.
Asociaţia Română pentru Transparenţă nu e instituţie internaţională
Conform comunicatului ANI, „Asociaţia Română pentru Transparenţă este persoană juridică română de drept privat, non-profit, neguvernamentală şi apolitică, neavând statutul juridic de organism sau instituţie internaţională, ori de filială a unei astfel de entităţi, conform documentelor (Act Constitutiv, Statut Asociaţie, Aviz de înfiinţare emis de către Ministerul Justiţiei şi Sentinţă civilă numărul 498 din 12 octombrie 1999) aflate în evidenţa Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti – Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor“, susţine ANI. Or, dacă nu e instituţie internaţională, Alistar nu se putea suspenda în mod oficial din calitatea de funcţionar public pentru a activa la Asociaţia Română pentru Transparenţă. Întrebat dacă poate să precizeze actul juridic care atestă faptul că Asociaţia Română pentru Transparenţă este „organism sau instituţie internaţională“ şi dacă poate să pună la dispoziţia inspectorilor ANI orginalul sau o copie care să ateste acest lucru, Alistar a ridicat din umeri şi a indicat drept sursă site-ul www.transparency.org, care nu prezintă însă un document juridic care să ateste că asociaţia condusă de Alistar este internaţională sau pur naţională. Potrivit ANI, Asociaţia Română pentru Transparenţă nu a răspuns solicitării inspectorilor de integritate de a comunica instituţiei „copii certificate ale documentului care atestă faptul că Asociaţia Română pentru Transparenţă este «organism sau instituţie internaţională» sau filială a unei astfel de entităţi“. Concluzia e una singură, actul care să lege cele două ONG-uri nu există, Asociaţia Română pentru Transparenţă e un organism naţional, iar cererea lui Victor Alistar de aprobare a suspendării din calitatea de funcţionar public este nulă de drept deoarece se bazează pe date false.
Codru Vrabie, „complice“
La această tărăşenie a participat, potrivit inspectorilor ANI, şi Codru Vrabie, care în calitate de director al Asociaţiei pentru Transparenţă a transmis cu bună ştiinţă, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, documente care nu corespund realităţii, doar pentru a-l ajuta pe Alistar să obţină suspen-darea din funcţie. Totodată, în aceeaşi situaţie se află şi Raluca Prună, care s-a ales şi ea cu o plângere penală tot pentru fals în declaraţii.
Şi funcţionar, şi avocat
Potrivit Agenţiei Naţionale de Integritate, acesta nu este singurul lucru ilegal pe care lupul moralist, Victor Alistar, l-a comis. Astfel, inspectorii susţin că pe lângă faptul că Alistar s-a suspendat din funcţie pentru un motiv fals, acesta a exercitat şi profesia de avocat în timpul acestei suspendării, deşi avea statutul de funcţionar public. Legea privind statutul funcţionarului public prevede ca această categorie de personal nu poate desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale, ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public sau privat. Potrivit declaraţiilor de avere date de Alistar, acesta a desfăşurat, începând cu data de 07.02.2004, diferite activităţi salarizate în cadrul Asociaţiei Române pentru Transparenţă. Începând cu 23.01.2007, Alistar a intrat în Baroul Bucureşti ca avocat definitiv. Conform Legii 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, exercitarea acestei profesii este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat. Numai că stindardul moralităţii n-a rezistat tentaţiei, obţinând bani din mai multe surse, chiar dacă acest lucru era ilegal. Pe lângă banii de la Asociaţia pentru Transparenţă, Alistar a obţinut aproape 15.000 de RON, potrivit Casei de Asigurări a Avocaţilor, în mod ilegal, cum de altfel şi-a exercitat şi calitatea de avocat. Drept urmare, Agenţia Naţională de Integritate a sesizat şi Baroul Bucureşti pentru ca instituţia să îşi exercite acţiunea disciplinară împotriva lui Victor Alistar, având în vedere starea de incompatibilitate în care acesta s-a aflat.
Caz patologic
Dorinţa lui Victor Alistar de a deveni ministrul Justiţiei a devenit uşor patologică. Probabil pentru a intra mai uşor în acest rol, pe care poate că nu-l va juca niciodată în viaţa reală, Victor Alistar şi-a cumpărat o maşină identică cu cea folosită de demnitarii de la Ministerul Justiţiei, iar numărul de înmatriculare pe care şi l-a ales, B 06 WMJ, este „împrumutat“ de la Ministerul Justiţiei, în parcul auto al acestei instituţii existând vreo trei maşini cu numere de înmatriculare WMJ. De altfel, dorinţele lui Alistar sunt de ceva vreme în divergenţă cu multe ONG-uri civile în numele cărora vorbeşte acesta. Surse din interiorul unor ONG-uri, membre al Coaliţiei Opriţi Codurile, ne-au precizat că declaraţiile furibunde ale lui Alistar, în care anunţa că această coaliţie îl va da în judecată pe Traian Băsescu dacă va promulga Codurile, nu au fost făcute în urma consultării ONG-urilor, multe nefiind de acord cu acest tip de abordare. Semnificativă în acest sens este şi declaraţia Alinei Mungiu Pippidi, care a precizat, într-un interviu pentru Academia Caţavencu, că „Suntem sufocaţi de pseudosocietatea civilă, de organizaţii contra corupţiei sponsorizate de corupţi, de ciuvici şi alistari, e o perdea de fum din care nu totdeauna vezi că pădurea nu a ars, mai sunt copaci destui în picioare“.
ANI, o bilă albă în raportul CE
Proiectul de raport CE, remarcă activitatea Agenţiei Naţionale de integritate şi propune organismelor judiciare şi disciplinare continuarea cât mai grabnică a cazurilor pe care instituţia menţionată le-a sesizat. De asemenea, proiectul de raport recomandă ANI să continue parcursul verificării averilor, incompatibilităţilor şi conflictelor de interese. În ceea ce priveşte combaterea corupţiei la nivel local, proiectul de raport al CE invită la „îmbunătăţirea coordonării Strategiei Naţionale Anticorupţie, astfel încât să permită o identificare mai bună a zonelor vulnerabile şi de risc“. Documentul cere de asemenea implementarea în continuare a strategiilor locale dezvoltate la nivelul procuraturii, adaptate nevoilor locale, precum şi creşterea eficienţei acestora.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat vineri, 17 iulie a.c., următoarele decrete:
Decret pentru numirea domnului Paul Cornea(GDS/Komintern) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea doamnei Daniela Zeca-Buzura în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român, pentru un mandat de 4 ani; Decret pentru numirea domnului Sorin Ioniţă (SAR/GDS) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea domnului Dan Dediu (Mafia Plesu/NEC) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea domnului Matei Câlţia în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea domnului Alexander Baumgarten (Reteaua Polirom/Humanitas) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea domnului Constantin Pivniceru în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea domnului Grigore Arsene (Mafia Humanitas/AER) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea doamnei Cristiana Russu în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea domnului Ulpiu Vlad în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea doamnei Ana Maria Zahariade în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea doamnei Aura Corbeanu (UNITER) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea domnului Gabriel Chifu în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român; Decret pentru numirea domnului Valeriu Stoica (XXX) în calitatea de membru în Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român.
Legi promulgate:
Decret pentru promulgarea Legii privind Codul Civil; Decret pentru promulgarea Legii privind Codul Penal.
Un conglomerat cu denumire generică – societatea civilă – apare când şi când în plan public, asumându-şi diferite cauze, de regulă cu substrat politic nedeclarat. Invocând atribute ale moralităţii, lansând campanii ce au în vedere apărarea drepturilor omului şi susţinând că exprimă vocea tăcută a majorităţii sau că ar media reprezentarea unor opinii ale unor câmpuri vaste ale societăţii româneşti, reprezentanţii aşa-numitei societăţi civile ocupă sau revendică platforme de autoritate în spaţiul opiniei publice. Mai nou, vedem aşa-numiţi reprezentanţi ai „societăţii civile“ puternic implicaţi în contestarea – inclusiv juridică – a codurilor, pentru motive nedeclarate deschis, dar care devin vizibile observând suportul unor organizaţii cunoscute pentru legăturile cu reţele europene de stânga, anticreştine şi pro-homosexualitate. Deşi nu au calitate procesuală clară, aceste organizaţii ce pretind a reprezenta „societatea civilă“ sunt înzestrate şi cu un alt abtribut, cel al imposturii. Pe de o parte, deoarece sintagma „societate civilă“ nu este definită juridic sau normată în vreun fel de vreo prevedere legislativă. Ziariştii „Curentul“ au luat legătura cu avocatul Cătălin Predoiu, ministru al Justiţiei, pentru a ne edifica asupra termenului şi pentru a afla dacă există un text de lege ce delimitează şi stabileşte cine anume este „societatea civilă“ în România şi ce atribute juridice încarcă acest termen. La aceste întrebări, domnia sa ne-a comunicat că termenul apare în „vechiul Cod Civil într-o manieră pe alocuri desuetă“ doar pentru a diferenţia distincţia dintre societate comercială şi societate civilă ca entitate ne-comercială – relaţie dintre mai multe persoane care se asociază în vederea atingerii unor scopuri sau interese comune. Şi senatorul Iulian Urban, avocat şi vicepreşedinte al Comisiei Juridice a Senatului, ne-a confirmat faptul că nu se poate defini calitatea procesuală activă a unei generice „societăţi civile“ câtă vreme nu există criterii care să stabilească cine anume reprezintă această entitate şi din ce organizaţii este formată societatea respectivă. Deşi în anumite texte de lege se specifică ideea de parteneriat dintre instituţii ale statului cu „societatea civilă“, nicăieri nu este delimitat în termeni juridici conceptul şi nu este delimitată distinct aria pe care ar acoperi-o „societatea civilă“.
Societatea civilă – „sistem al puterilor non-statale“
Pe scurt, definirea clară a grupării care este acoperită generic de acest termen nu există în sens juridic şi nici nu se regăseşte în vreun text de lege vreo aproximare măcar, o listă sau un număr de organizaţii care au sau nu calitatea de a purta flamura „societăţii civile“. Sergiu Tamaş scrie în „Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică“ (Editura Academiei Române, 1993) că „formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese. Organizaţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome, în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale“. Aşadar, avem un sistem al puterilor non-statale format însă din cine şi cu ce atribute ale legitimităţii? Cine a creat şi fondat „societatea civilă“ din România, unde s-a născut ea, în ce laboratoare şi ce fel de vector al societăţii reprezintă ea şi mai ales cât de „civil“ a fost şi este acest vector? De la aceste întrebări se ramifică mai degrabă alte noi semne de întrebare decât un răspuns coerent şi clar. Este consemnată public o replică pe această temă ce aparţine profesorului francez Claude Karnoouh, care a predat la Universitatea din Cluj multă vreme şi-i cunoaşte bine pe eroii „societăţii civile“ din România: „În România nu a existat nicio iniţiativă intelectuală care să creeze vreo legătură între mişcarea muncitorească şi intelighenţie, aşa cum a fost, de exemplu, Solidaritatea din Polonia (…) Ei se declară dizidenţi, dar am stat mulţi ani în România, pe timpul lui Ceauşescu (1971-1982) şi, cu excepţia lui Paul Goma, n-am auzit, văzut sau cunoscut dizidenţi. Şi dacă ei au existat, s-au manifestat probabil atåt de discret, încåt nimeni nu i-a auzit…” Profesorul francez mai constată că aceşti intelectuali au fost „grăbiţi ca şi activiştii fostului aparat de partid să caute imediat avantaje şi privilegii“, în timp ce nu a existat şi nu există o reflexie veritabilă asupra comunismului la intelighenţia română, după cum niciun examen al propriei ei conduite, înainte şi după 1989.
„Impostura de anvergură“
Iată de ce, spunea acelaşi comentator francez, lumea, tinerii şi-au pierdut încrederea într-o „intelighenţie“ grăbită la avantaje şi privilegii, formată în mare parte, adăugăm noi, în jurul Grupului pentru Dialog Social, fondat de altfel de un Silviu Brucan, fost cadru NKVD, fost şef de secţie la „Scånteia“, ambasador comunist la Washington, „călător“ pe ruta Moscova, ce a jucat un rol central în revoluţia-lovitură de palat din decembrie 1989. După ce a înfiinţat practic structura Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organism de inspiraţie sovietică şi cu agenţi sovietici la vârf, Brucan s-a aplecat şi asupra „societăţii civile“ înfiinţând Grupul de Dialog Social, primul mugur (putred din păcate) al aşa-zisei alternative civile la puterea de stat şi de partid ce a devenit baza unui „sistem al puterilor non-statale“. Membrii grupării s-au opintit pentru început să încerce confiscarea anticomunismului, din motive de capital politic, iar analiza resorturilor sale reale a fost înlocuită cu o continuă mistificare ce urmărea exonerarea adevăraţilor responsabili şi ascunderea rădăcinilor otrăvite ale sistemului comunist. Dinu Săraru i-a caracterizat astfel pe membrii grupării, foşti tovarăşi din cârciumile literare ale epocii comuniste: „Mulţi şi-au construit biografii de luptători în ilegalitatea anticomunistă din România, dar ani de zile şi-au făcut studiile în străinătate, au luat cu devotament toate premiile de la UTC până la Academie, s-au bucurat de toate stipendiile comuniste. Şi acum dau lecţii, fac apeluri către toate ipostazele nemerniciei, erijându-se în arhanghelii purităţii şi justiţiei morale. Această lăcomie a incontinenţei lor prezenţe perpetue şi agresive ar putea fi numită foarte bine cu o sintagmă aflată chiar în doctrina lor – „impostura de anvergură“.
Reţeaua Soros – fondată şi condusă de un agent al serviciilor comuniste
În sediul acestui grup al imposturii s-a constituit „Societatea deschisă“ din România sub oblăduirea lui Soros, care a înfiinţat la Bucureşti, oficial, în 1990, fundaţia care îi purta numele: „Fundaţia Soros“. Maestru de ceremonii a fost însuşi Ion Iliescu. Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundaţia pentru o Societate Deschisă“. A fost primul ONG – nod de reţea înfiinţat în România din cadrul mai vastei reţele a „Soros Open Network România“. George Soros a investit în 1990, pentru fundaţia sa din Romånia, 1,5 milioane de dolari, iar apoi investiţia a crescut progresiv, de la 4,3 milioane de dolari în 1992 la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma-record de 15,8 milioane de dolari. Aceste sume gigantice pentru România au fost iniţial rulate pentru recrutarea membrilor de vârf ai aşa-zisei „societăţi civile“ de către un „civil“ numai cu numele, Alin Teodorescu, sociolog, apoi cancelar al Guvernului PSD, deputat etc. De altfel, majoritatea membrilor de vază ai acestor ONG-uri s-au aflat mereu cu un picior în „societatea civilă“ şi cu celălalt în Parlament sau în Guvern, mereu însă în câmpul de influenţă politică. Esenţial mi se pare însă faptul că, încă de la origini, reţeaua a avut la vârf şi a fost fondată practic de către un personaj – Alin Teodorescu – care a avut o relaţie ambivalentă nu doar cu un serviciu secret comunist, ci cu două! Promitem de la acest punct încolo să detaliem în numerele viitoare ale „Curentului“ o analiză extinsă a „societăţii în civil“ a României. George RONCEA
“EXCLUSIV Q MAGAZINE” – Victor Alistar: „Este un atac venit de sus” Directorul Transparency International, Victor Alistar, cel pentru care ANI a cerut procurorilor de la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 sa il cerceteze pentru fals in declaratia de avere, a declarat astazi, in exclusivitate pentru Qmagazine, ca „acesta este, de fapt, un atac la adresa societatii civile si la imaginea acesteia”. „Nu vreau sa intru in detaliile spetei pentru ca, spre deosebire de politicienii nostri, n-am sa-mi discut dosarul la televizor. Cred ca orice om din tara asta, indiferent ca-l cheama Popescu, Ionescu sau Alistar, poate fi verificat. Insa ceea ce ma ingrijoreaza cel mai tare este acest atac impotriva societatii civile si a imaginii acesteia, doar pentru ca unora nu le convin pozitiile noastre. Cu ANI am un conflict de mult, insa acum, in ceea ce ma priveste, atacul vine de mult mai sus, de foarte de sus, si sunt implicate si serviciile de informatii”, a mai spus Alistar pentru Q Magazine. El a opinat ca „vor urma monitorizari, supravegheri si atacuri nepremise” la adresa sa, neintelegand de ce, atata timp cat „nu este nici politician, nici baron administrativ” este atacat penal. „Probabil ca m-am apropiat foarte mult de secretele unora si opiniile mele au deranjat, insa, daca liderii societatii civile ajung la Parchet pentru ca au curajul sa critice, in ce democratie vrem, de fapt, sa traim?” a conchis Alistar.
Cristian Parvulescu: „atac concertat la adresa societatii civile”
Presedintele ProDemocratia, Cristian Parvulescu, a declarat ca nu stie foarte multe aspecte referitoare la suspiciunile de uz de fals care planeaza asupra directorului Transparency International, Victor Alistar, dar si-a manifestat increderea ca acesta este, „fara dubii”, un om cinstit. „In cel mai bun caz poate fi vorba despre o neintelegere care a facilitat aceste acuzatii. Eu unul sper sa fie vorba despre asa ceva. In cel mai rau caz, ar putea fi vorba despre un atac concertat la adresa societatii civile. Un astfel de atac ar putea avea in spate eforturile pe care Victor Alistar le-a depus in ceea ce priveste corecta dezbatere si respectarea procedurilor privitoare la cele doua Coduri”, a explicat Cristian Parvulescu, in exclusivitate pentru Q Magazine.
July 22nd, 2009 
VR 
Papesa “societatii civile” dixit via Catavencu
Posted in Uncategorized 
Tags: 
