Posts Tagged ‘precedentul kosovo’

Bravo Basescu! Cand vrea Basescu da de pamant chiar si cu Obama. Pe cand si cu UDMR? Analiza Ziaristi Online: Basescu il boicoteaza pe Obama pentru Kosovo, Transilvania si Transnistria. Afla aici ce inseamna “precedentul Kosovo”

Purtatorul de cuvant al Presedintiei, Valeriu Turcan, confirma ca presedintele Traian Basescu nu va participa la Reuniunea sud-est europeana de la Varsovia, deoarece Polonia a decis “invitarea unei entitati care nu este recunoscuta ca stat” de catre Romania, respectiv Kosovo, la insistentele Statelor Unite.

“In perioada 27-28 mai, la Varsovia, va avea loc cea de a 17-a Reuniune a sefilor de stat din Europa Centrala si de Est. Avand in vedere ca gazdele reuniunii din acest an au decis invitarea unei entitati care nu este recunoscuta ca stat de catre tara noastra, Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, nu va participa la acest eveniment”, se spune Valeriu Turcan, potrivit unei declaratii remise miercuri Agentiei NewsIn si preluata de Ziare.com.

Potrivit site-ului polonez Poland.pl, presedintii Romaniei, Traian Basescu, Serbiei, Boris Tadici (foto sus), si al Slovaciei, Ivan Gasparovici, nu vor participa la summit-ul pentru Europa Centrala si de Est, care se desfasoara in weekend, la Varsovia, cu ocazia vizitei in Polonia a presedintelui american Barack Obama.

Cei trei sefi de stat au decis sa boicoteze lucrarile summit-ului din cauza invitatiei adresate presedintelui Kosovo. Atifete Jahjaga, fost director adjunct al politiei din Kosovo, a fost invitata la insistentele Statelor Unite.

Decizia sefului statului roman este deosebita mai ales in contextul in care ministerul Externelor din Romania, Teodor Baconschi, anunta de cand a fost instalat ca “face eforturi” pe toate planurile pentru a perfecta o intalnire intre Traian Basescu si Barack Obama, presedintele SUA. Motivul principal pentru care Romania nu a recunoscut independenta provinciei sarbe auto-intitulata republica, este legat, la fel ca si in cazul Slovacia, de pretentiile publice ale conducerii Ungariei si lobby-ului maghiar din intreaga lume de a crea autonomii teritoriale pe criterii etnice in interiorul celor doua state, dupa modelul Kosovo.

Romania, prin vocea presedintelui Basescu, a fost intotdeauna categorica in ce priveste Kosovo. Chiar si la ultimul bilant al diplomatiei romane, din 2010, seful statului a precizat, destul de raspicat si in ciuda presiunilor venite din partea SUA si a Germaniei, cei doi conducatori mondialisti ai lumii euro-atlantice, ca: “În sfârşit, în problema Kosovo, nimic nou sub soare: România nu va recunoaşte Kosovo ca stat independent şi poziţia noastră este că Belgradul şi Priştina trebuie să negocieze statutul Kosovo. Hotărârea Curţii nu a fost una care a intrat pe fond, a fost una care a constatat doar dreptul Adunării de a proclama independenţa, dar nu a intrat pe fond, să vadă dacă este legal sau nu. Deci, Curtea nu a intrat pe fondul contenciosului generat de Belgrad şi, din acest motiv, nu putem lua în consideraţie ca fiind un element consistent care să modifice poziţia noastră cu privire la Kosovo.”

In 2009, la aceeasi reuniune cu sefii misiunilor Romaniei in strainatet, presedintele afirma: “O menţiune specială în ceea ce priveşte Serbia, susţinerea demersului Serbiei la CIJ. România nu recunoaşte Kosovo. Moldova trebuie să devină parte a procesului de extindere care vizează Balcanii de Vest.”

In 2007, inainte de decizia Curtii Internationale de Justitie, la acelasi bilant al diplomatiei, Traian Basescu afirma:

“În această toamnă vor fi două momente dificile pentru diplomaţia românească. Momentul unei eventuale decizii legată de Kosovo. Aici, poziţia noastră va rămâne n-aş spune intransigentă, dar va rămâne în linia de până acum, şi anume aceea că Serbia este un stat independent, suveran, a cărui integritate teritorială nu poate fi afectată. Cu certitudine însă, dacă la nivelul comunităţii internaţionale se va lua o altă decizie, România va privi la această decizie în calitate de partener al decidenţilor, şi nu de pe poziţii ostile. Dar avem obligaţia să susţinem nu Serbia neapărat, ci principiile de drept internaţional. Pentru crearea unui stat independent în situaţia Kosovo nu există nici un fel de acoperire juridică. Se încearcă o construcţie de genul “Serbia a pierdut dreptul moral”. Ce există în dreptul internaţional despre dreptul moral? Există însă garantate de dreptul internaţională suveranitatea, integritatea teritorială şi inviolabilitatea frontierelor. Nimeni nu poate trece uşor peste normele de drept internaţional. Susţin acest lucru cu conştiinţa absolut împăcată şi faţă de partenerii noştri şi faţă de poziţia noastră, pentru că este un lucru pe care îl susţinem din decembrie 2004, fără ezitare, constant şi a fost explicat tuturor aliaţilor noştri în mod repetat.

Noi nu vom constitui o supriză din acest punct de vedere, ci poziţia României este arhicunoscută şi nu trebuie înţeles de aici că România va rupe eventualul consens în interiorul Uniunii Europene. Sunt şi alte state care au acelaşi punct de vedere în interiorul Uniunii şi putem proceda la consens cu exprimarea opiniei separate, anexată consensului – este procedură europeană, sigur, cu valoare juridică.

Încercarea unui diplomat de a aplatiza acest punct de vedere al statului român am considerat-o o eroare. Ea a fost însă corectată ulterior.” (Nota Ziaristi Online: La scurt timp insa, chiar seful MAE de la acea vreme, Adrian Cioroianu, a afirmat ca “Romania nu se opune independentei Kosovo”. El a fost secondat imediat, in presa lui Sorin Ovidiu Vintu, respectiv “Cotidianul”, de colegul sau de la “Dilema” lui Dinu Patriciu, Teodor Baconschi, actualul ministru de Externe)

In 2006, Basescu afirma: “În ceea ce priveşte Balcanii de Vest, o altă prioritate a politicii noastre externe, în mod categoric, vom continua să promovăm ideea că securitatea României este legată de pacea din Balcani. Din acest motiv, chiar dacă nu avem o poziţie similară întotdeauna cu cea a aliaţilor noştri, vom susţine că soluţia pentru Kosovo trebuie să fie o soluţie negociată între Belgrad şi Pristina şi nu vom fi niciodată susţinători ai soluţiei de modificare a frontierelor unui stat. Este o poziţie tradiţională a politicii externe româneşti şi ne-o vom menţine.”

Iar la primul sau discurs de presedinte adresat diplomatilor, in august 2005, Basescu sustinea: “Este unul din obiectivele preşedinţiei noastre, vom promova ideea importanţei României în vecinătatea estică a UE şi vom susţine, vom aduce contribuţii la soluţionarea conflictului transnistrean, de data aceasta, de pe poziţia preşedinţiei Consiliului Europei şi în sfârşit, de pe poziţia preşedinţiei CE, vom trata cu prioritate problematica legată de statutul Kosovo şi de viitorul Uniunii Serbia-Muntenegru. Sunt vecinătăţile noastre, fie că discutăm de conflictul transnistrean, fie că discutăm de situaţia din Balcanii de Vest şi, în calitate de preşedinţi ai CE, vom avea o politică extrem de activă şi vom veni cu soluţii care deja se regăsesc în strategia noastră.”

In schimb, pe 17 februarie 2008, la momentul declararii ilegalei independente – conform normelor internationale -, un deputat şi un europarlamentar UDMR, Antal Arpad si Sogor Csaba, s-au aflat în capitala kosovarilor, Priştina, pentru a “celebra” momentul proclamarii independenţei fostei provincii iugoslave.

În opinia lor, “precedentul Kosovo” ar trebui folosit în mod inteligent de către reprezentanţii comunităţii maghiare de acasă pentru promovarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. „Este evident că, prin recunoaşterea provinciei Kosovo ca stat independent, se recunosc într-un fel soluţiile violente din această regiune. Din câte se ştie, noi, maghiarii din România, am militat pentru autonomie exclusiv prin mijloace democratice şi considerăm că un sprijin din partea autorităţilor europene şi a SUA ar legitima în Europa rezolvarea unor potenţiale conflicte fără conflicte, deci ar legitima soluţiile nonviolente”, a declarat deputatul UDMR Antal Arpad. La rândul său, europarlamentarul Sogor Csaba susţine că vizita mai are încă un scop: sărbătorirea obţinerii de către sârbii din Kosovo a unor forme de autonomie.

Eurodeputatul UDMR con­sideră că problema Kosovo reprezintă însă „un precedent periculos pentru toate statele europene care nu înţeleg să asigure dreptul de autodeterminare astfel încât toţi cetăţenii lor să se simtă ca acasă”. „Nu-l văd însă ca un precedent negativ. Dacă în acest ţinut minoritatea sârbă, care e mult mai mică decât cea maghiară din Voievodina, a reuşit să aibă unele drepturi, să zicem autonomie culturală, teritorială, atunci modelul Kosovo poate fi şi un model pentru Europa”, a conchis Sogor, citat de Marius Vulpe in Adevarul si preluat de CivicMedia.ro.

In tara, dupa “sarbatoarea” din Pristina, Secretarul Biroului Permanent al Consiliului National Secuiesc, Andrassy Arpad, declara la Targu Mures, intr-o conferinta de presa, ca recunoasterea independentei Kosovo “ar trebui sa fie un precedent care sa accelereze problema rezolvarii autonomiei tinutului Secuiesc”. “Rabdarea poporului secuiesc este fara sfarsit si e legata de a obtine drepturile, libertatile si de a redobandi aceste lucruri. Problema autonomiei dateaza de 5 secole. A existat autonomie totala a secuilor in Transilvania. A existat autonomie totala, as putea spune, ceea ce dorim noi sa refacem”, a spus Andrassy. Si Liderul Uniunii Civice Maghiare (UCM) din zona Sfantu-Gheorghe, Gazda Zoltan, considera ca proclamarea independentei provinciei Kosovo, ar reprezenta un mesaj in vederea obtinerii autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc.

Tarul de la Moscova, Vladimir Putin, s-a exprimat si el atunci printr-o intr-o propozitie care includea si o amenintare deschisa pentru Romania:

Continuarea analizei insotita de o harta a pozitiei statele lumii fata de independenta Kosovo, la Ziaristi Online

Blestemul Kosovo. Cine se va bucura de el

Raportul Consiliului Europei despre traficul de organe – catre ce tari? – si crimele din Kosovo impotriva sarbilor, realizate sub comanda democrat-teroristului Hashim Thaci, ar fi trebuit sa scandalizeze pana acum intreaga lume. Prezentat de elvetianul Dick Marty la sfarsitul anului trecut, Raportul demasca, in sfarsit, dupa 11 ani de la bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei acum faramitate, fata odioasa, “horror”, a republicii autonome mafiote Kosovo, asa cum o stie orice jurnalist de investigatii din Balcani. Linistea asurzitoare instaurata dupa difuzarea Raportului senatorului elvetian in tabara celor care militeaza pentru recunoasterea “independentei” provinciei sarbe Kosovo, a fost sparta, intr-un final, de publicarea unor informatii secrete ale NATO, livrate zilele trecute cotidianului The Guardian. Iata, aceasta este o dovada ca exista si oameni onesti in serviciile secrete ale NATO, care nu mai pot tolera ipocriza si cinismul marilor mahari ai lumii, care invart afaceri planetare sangeroase din lojele lor cu nume ridicole, travestiti in sortulete penibile de bucatarie. Perdeaua de minciuna, lasata la nivel mondial ca o ceata groasa, a fost crapata, putin, de informatia seaca publicata in presa britanica.

Documentele certifica ceea ce, repet, orice simplu jurnalist afla, daca se deplasa la fata locului: ca NATO stia despre mafia UCK. Cum putea sa nu stie cand crima organizata se intindea chiar sub ochii Aliantei? Am avut ocazia sa discut in Kosovo cu seful informatiilor zonale, un profesionist anglo-saxon de prima mana, decedat in conditiile  normale ale vietii sale: dubioase. Omul prefera intotdeauna sa ne intalnim in sectorul sarb. Ii ura pe albanezi. Prostitutie, crime, trafic de organe, totul se stia. Tone de droguri erau interceptate zilnic. Multe erau obligati sa le lase sa treaca. Erau plata pentru porcaria ocupatiei. Cine, deci, nu stia ce se intampla in Kosovo, “tanarul stat democratic” intins de SUA pe tava ONU?!

Ne-am fi asteptat ca, macar acum, PR-istii statului-mafiot sa-si faca mea culpa, sa-si puna putina cenusa in cap, sa-si recunoasca greseala, sa renunte la vehementa impunerii unei ilegalitati internationale monstruoase. Nici vorba. M-as fi asteptat ca macar presa romana, aflata aici, la doi pasi de crimele savarsite sub umbrela NATO, si cu un alt Kosovo emergent, in inima tarii, sa reactioneze pe masura. Cu exceptia unui singur articol, din Evenimentul Zilei, care citeaza dezvaluirile cotidianului britanic The Guardian, nimic. Mucles! “Ciocul mic”, ca sa citez un distins parlamentar al patriei. Unde sunt deontologii nostri cu staif, zombie cei aprigi ai “presei libere”, mai ales atunci cand musca de fund inca un mort si inca un mort, intr-o feerie a profanarii publice ritualice? Unde sunt apologetii crimei de ieri, intelectualii natiunii, Plesu, Liiceanu, madam Zoe Petre, sustinatorii “dreptului” NATO de a masacra civilii unei capitale europene in numele salvarii “albanezelor violate in masa”, “live” la CNN, de “satrapii sarbi”? Tot… “mucles”?!

Sa punem putin pe reluare filmul realitatii: atat Raportul Marty cat si documentele secrete ale NATO certifica faptul ca trupele UCK si, personal, actualul premier al Kosovo, reales “democratic”, sunt, de fapt, elemente ale unui lant armat de crima organizata care, in lagarele de sarbi detinuti in Kosovo si Albania (alt stat recunoscut de ONU), in baza unor comenzi internationale – venite din ce tari? – ucideau prizonierii si apoi livrau “marfa” obtinuta – rinichi, inimi, si alte organe – clientilor din strainatate. Atunci cand nu erau “montate” la fata locului. Ati inteles? Credeti ca si Emil Constantinescu si ideoloaga cabinetului sau, “doamna colonel” Zoe Petre or fi inteles? Dar Javier Solana si celebrul port-gurist NATO Jamie Shea? Oare Tony Blair si Bill Clinton in cap cu corespondenta madamei Zoe, Madeline Albright, presupusa amanta de ocazie a lui Hashim Thaci, or fi savurat stirea asta?

Si totusi, linistea e ca si pana acum: tot mormantala. Doar inimile smulse din pieptul sarbilor eviscerati in lagarele kosovare, ajunse acum intre suncile vreunor stabi cu ghiul de pe Wall Street, mai zvacnesc, saracele, cu gandul la stapanii lor ucisi. Dovezile palpabile ale crimei. Desigur, dupa ce vor sfarsi aceasta viata plina de placeri, marii “democrati luminati” ai lumii si slugile lor, de aici, de colea, vor avea parte de ceva mai putina liniste: fiecaruia dupa inima lui. O consolarea prea mica; pentru familiile sarbilor care-si cauta si acum parintii disparuti, pentru o oroarea anti-umana atat de mare. Blestemul sarbilor ucisi ii va urma din neam in neam.

Victor Roncea

lasata la nivel mondial, ca o perdea groasa de ceata,

Independenţa provinciei Kosovo – un precedent pentru Transnistria? Ministrul Justitiei de la Chisinau, Alexandru Tanase, inchide cutia Pandorei in Timpul.md

Timpul.md: Independenţa provinciei Kosovo – un precedent pentru Transnistria?

La 22 iunie 2010, Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) a prezentat Avizul consultativ privind „Conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă a Kosovo”.

Imediat după aprobarea acestui aviz, am asistat la o veritabilă ofensivă propagandistică din zona regimului de la Tiraspol, care a încercat să acrediteze ideea că avizul CIJ ar deschide calea pentru o recunoaştere internaţională a secesiunii teritoriilor moldoveneşti din stânga râului Nistru. Pentru a consolida mesajul, s-a mediatizat o pretinsă „depunere a unei cereri oficiale la ONU privind recunoaşterea independenţei Transnistriei”. Reprezentantul Tiraspolului în procesul de negocieri, Vladimir Iastrebceak, a declarat în cadrul unui briefing de presă următoarele «…существование Приднестровской Молдавской Республики не просто не противоречит, а полностью соответствует решению, принятому в Гааге».

În contextul dat, vreau să-mi exprim propriul punct de vedere asupra dilemei: Creează oare Avizul CIJ în cauza Kosovo un precedent legal?

CUM S-A AJUNS LA PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI KOSOVO?

Prin Rezoluţia 1244(1999) a Consiliului de Securitate ONU a fost instituită Misiunea de administrare interimară a Naţiunilor Unite în Kosovo (MINUK). Potrivit Rezoluţiei 1244(1999), provincia Kosovo trecea în 1999 sub administrarea internaţională a ONU, se instituia autoguvernarea provinciei în cadrul teritorial al Serbiei, stabilind suveranitatea şi integritatea teritorială a acesteia.

Citeste restul articolului pe
tanase.md

Foto: Alexandru Tanase la inundatii

Corespondenta din Belgrad de la George Roncea: In Serbia pacea a luat sfarsit inainte de a incepe. Cu Mile Carpenisan si Sorin Bogdan pe acoperisul hotelului Toplice. REMEMBER 1999

Belgradul nu vrea sa joace pe melodia cantata de NATO

Ieri asa-zisele convorbiri de pace s-au blocat. Adjunctul Sefului de Stat Major al Armatei iugoslave, generalul Zvetozar Marianovici, s-a ridicat de la masa tratativelor, informandu-l pe Michael Jackson ca nu-i place nici dansul, nici melodia pe care vrea sa-i puna pe sarbi sa joace. Michael, starul britanic al NATO a iesit din cortul sau de la Kumanovo si cu o expresie razbunatoare intiparita pe figura, a anuntat ca avioanele Aliantei vor ataca Iugoslavia si mai salbatic decat pana acum. Discutiile s-au intrerupt, pe termen nedeterminat, si aviatia a atacat la scurta vreme. Putin dupa miezul noptii, la ora 1.20, vuietul prelung al alarmei ne-a facut sa tasnim pe acoperisul hotelului Toplice, foisorul nostru preferat. Obosita de atata uz, sirena a ragusit, spre final, auzindu-se ca un fel de gajait sinistru. Impreuna cu ceilalti doi ziaristi romani aflati la Belgrad de atata vreme, Mile Carpenisan si Sorin Bogdan, tocmai ne faceam planuri de plecare catre Kosovo, convinsi ca totul s-a terminat si ca de-acum incepe tragedia Serbiei, infranta si umilita de propria clasa politica. Ultimele trei zile au fost un cosmar pentru noi, ca si pentru marea majoritate a poporului sarb, deoarece a trebuit sa asistam la spectacolul greu de inghitit si de descris al ingenunchierii Serbiei. In primele doua zile in care s-au purtat discutiile de “pace” dintre ofiterii sarbi si cei ai Aliantei, bombardamentele NATO au continuat. Au fost aruncate ca de obicei sute de rachete si bombe cu fragmentatie la Prizren, la Pristina, la Decane, Drenita, Sremska Mitrovita, Sabaci, Frusca Gora, Bogatici, Djakovita, Belgrad, Varset, localitate romaneasca lovita pentru a doua oara in ultima saptamana, iar la Gornji Milanovac s-a tras asupra centrului orasului. Au fost tintite drumuri, tunele, relee ale RTS, Tv Pink, TV Politica, un tractor, un taran aflat la munca campului, o cazarma parasita, cateva case, o livada, un pod, o statie de autobuz, Parcul national din Belgrad. Pe langa aviatia NATO, si-au itit capul si teroristii UCK, care au ucis la Prizren cu lovituri de mortier o femeie si patru muncitori de la centrul medical din localitate.

Culmea este ca cei cinci oameni omorati de UCK tocmai pregateau plecarea unei ambulante catre Planeja, o asezare locuita exclusiv de etnici albanezi.

(more…)

Kosovo is a precedent that legitimizes imposing solutions to ethnic conflicts

This precedent legitimizes the doctrine of imposing solutions to ethnic conflicts. It legitimizes the act of unilateral secession by a provincial or other non-state actor. It transforms the right to self-determination into an avowed right to independence. It legitimizes the forced partition of internationally-recognized, sovereign states. It violates the commitment to the peaceful and consensual resolution of disputes in Europe. And it supplies any ethnic or religious group with a grievance against its capital with a play book on how to achieve their ends.

Address Before a Meeting of the Southeast Europe Cooperation Process by H.E. Mr. Vuk Jeremić
Minister of Foreign Affairs of the Republic of Serbia,
Sofia, 28 February 2008

Mr. Chairman,
Excellencies,
Ladies and Gentlemen,

I would like first to thank our Bulgarian friends for organizing this important event, and for their kind hospitality.

The Southeast Europe Cooperation Process is the region’s highest political forum and, together with the RCC, forms the backbone of regional cooperation.

Our determination to establish full ownership over these mechanisms of cooperation is a sign of our growing maturity as democracies.

We all know this. We repeat it as a mantra. But what does “regional cooperation” really mean?

To me, it is about Europe in a more profound sense. It is about reconciliation, about focusing on the common interest, about overcoming the conflicts of the past, about maximizing the advantages—the moral, political, economic, and social advantages—of a joint undertaking.

To establish the trust necessary to see through a concerted engagement in a long-term enterprise—a whole that becomes greater than the sum of its parts. A whole that has the possibility to become even greater. That is Europe in a more profound sense.

It is what regional cooperation means for Serbia.

Excellencies,

On February 17th, the Provisional Institutions in the Serbian province of Kosovo, under UN administration since June 1999, unilaterally, illegally and illegitimately declared independence from my country—in violation of the United Nations Charter, in contravention of Security Council Resolution 1244, and in opposition to the Helsinki Final Act.

This attempt at secession strikes at the very heart of the binding principles of the international system—principles such as the respect for the territorial of states, and the inviolability of internationally recognized borders.

To advance this attempt, deals have been made; pressure has been exerted; arms have been twisted—throughout the region, across Europe, and around the world. Some countries have succumbed, others might, still others shall not.

And it’s a shame, for instead of rallying under the banner of regional solidarity, some have chosen to side with those beyond the region who equate power with justice.

As a result, a revival of the debate about the legitimacy of internationally recognized borders has been triggered—what a leading British analyst on Sunday termed “illegal Balkanization.” Its ripples are already being felt around the world—notwithstanding the preposterous claim that Kosovo is sui generis. Let me exclaim out loud what I hope you already know: precedents are not made; they are not proclaimed. They just happen.

And because of Kosovo’s illegal attempt to secede from Serbia, a precedent that does fundamental damage to what we’re trying to create together is being established. It is growing in strength as we sit here today.

This precedent legitimizes the doctrine of imposing solutions to ethnic conflicts. It legitimizes the act of unilateral secession by a provincial or other non-state actor. It transforms the right to self-determination into an avowed right to independence. It legitimizes the forced partition of internationally-recognized, sovereign states. It violates the commitment to the peaceful and consensual resolution of disputes in Europe. And it supplies any ethnic or religious group with a grievance against its capital with a play book on how to achieve their ends.

And for what purpose?

Why have some chosen to sacrifice the region’s 21st century geo-strategic priorities on the altar of maximalist, 19th century communal aspirations?

Is it because of the fear of violence if someone’s demands are not met?

Is that what we’ve become—victims of ethnic blackmail? Is that the price for putting our values into practice? I can’t believe that’s true.
____

Some people are effectively saying that in 1999 they chose not to wrench Kosovo away from Serbia when it was ruled by a dictator, so instead they will do so now, in 2008, when Serbia is governed democratically and fully engaged with the international community.
____

Another reason, I am told, why some have opted to capitulate to the secessionist demands of the Kosovo Albanians, is that the negotiations failed.

Is that the reason? The Serbs and the Albanians just couldn’t agree after a few rounds of talks, so a solution had to be imposed on them?

In truth, it’s not a valid reason. And I’ll tell you why.

As time went on—and the artificial deadline loomed large—the Pristina delegation felt no need to prevent the ultimate failure of the talks. They were told in advance, by some very powerful people, that they would get everything they wanted if they did not concede an inch, if they did not reach out for that common interest we all know is out there.

Ladies and Gentlemen,

When the dust settles, when the forty or so countries worldwide that choose to recognize the illegal declaration of independence by Pristina do so, we will all come face to face with a new, sobering reality: Kosovo will not be a member of the United Nations; it will not be a member of the OSCE. And as such it will not belong to the world community of sovereign nations. It will never acquire this ultimate status of legitimacy. Even here, today, Kosovo is a guest of the Chairman. It is not a participating state. And let me tell you loud and clear: for as long as Serbia is, Kosovo shall never be.

Serbia will not yield from its position that the future status of Kosovo must be arrived at through an agreement between the parties—a negotiated, peaceful, mutually-acceptable settlement reached through compromise, concession and consensus-building—a settlement that addresses the legitimate right to broad self-governance for Kosovo’s Albanians, while preserving a democratic Serbia that is whole and free, fully integrated into Europe, and actively engaged with the world community.

Excellencies,

It may be undiplomatic to say so, but your countries find themselves facing the consequences of a perverse choice that asked of my country to choose between Kosovo and Europe. As a result of this, you are effectively being put in a situation to choose between Serbia and Kosovo. This is not what we wanted. It is not what we worked to achieve. It is not where we wished to be. But we are where we are.

I can only appeal to your conscience, for Serbia is not a superpower—we don’t have at our disposal what some others do. But we have justice, international law, and common sense on our side.

Let me be frank. The countries that choose to pre-empt a negotiated solution to Kosovo’s future status by recognizing the illegitimate secessionist ambitions of the province’s Albanians will have chosen to downgrade their relationship with Serbia, a proud, democratic neighbor—a pillar of stability and security in Southeast Europe.

Our comprehensive ties would suffer as a result of such a choice. This would be deeply regrettable, all the more so since it was—and remains—entirely avoidable.

Let me repeat, in closing, the position of Serbia: we will stay the course; we will look to the future; we will seek agreement; we will pursue concord. And we will not give way, we will not ignore the law; we will not bow out; we will not recognize.

Kosovo shall remain a part of Serbia forever.

More News Available on our:Kosovo Daily News list (KDN)KDN Archive
Earlier Newsletters can be found at: https://www.kosovo.net/erpkiminfo.html Photo Galleries of the March pogrom are available at: https://www.kosovo.net/pogrom.html
Terorismul albanez din Kosovo si planurile geostrategice ale marilor puteri
https://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-01&id=233956

Se deschide Cutia Pandorei

Comentariul zilei, de Răzvan Voncu

Dacă scenariul declarării unilaterale a independenţei Kosovo, în cursul acestui week-end, se va confirma, înseamnă că vom asista la o adevărată deschidere a Cutiei Pandorei. În Balcani, în Europa şi în lume.

Este cea mai gravă fărădelege care se produce pe continent, de la sfârtecarea Cehoslovaciei, la München, în 1938. De data aceasta, însă, rolul Germaniei naziste este jucat de Statele Unite. Ce se poate întâmpla, odată declanşat scenariul? Practic, totul. Ce e cert, este că provincia Kosovo nu va deveni, prin această declaraţie unilaterală (şi recunoaşterea ei ilegală), un stat. Din cauza veto-ului Rusiei şi Chinei, provincia nu va fi primită în ONU şi în celelalte organizaţii mondiale. De asemenea, este cert că autorităţile albaneze de la Priştina nu vor putea prelua controlul asupra nordului provinciei, unde sârbii sunt majoritari şi nici UNMIK, nici KFOR nu au reuşit să creeze structuri, rămânând în funcţiune structurile statului sârb. E cert şi că provincia Kosovo va avea, începând de luni, uriaşe probleme economice, iar banii pe care îi furnizează UE, într-o suspectă fraternitate cu Iranul şi statele arabe, nu vor putea rezolva situaţia. În provincie se produce de trei ori mai puţină energie electrică decât în 1999, iar singura posibilitate de aprovizionare cu necesarul care lipseşte este Serbia. Care a anunţat deja că va îngheţa orice legături economice cu separatiştii.

Dacă evoluţiile de mai sus sunt certitudini, posibilităţile sunt şi mai îngrijorătoare. Cum, prin declaraţia unilaterală de indepedenţă se încalcă toate fundamentele dreptului internaţional – inclusiv Rezoluţia 1244, cea care stabileşte statutul celor 16.000 de soldaţi KFOR în provincie – , se poate ca puterea de la Belgrad să decidă să îşi apere cu forţa armelor teritoriul. Sârbii se vor afla, din punctul de vedere al dreptului, în deplină legitimitate. Iar cei care privesc cu superioritate armata sârbă să nu uite că, în acest moment, NATO nu mai are rezerve, în timp ce prezenţa Rusiei în Mediterana şi sprijinul constant arătat de aceasta Serbiei atestă că, spre deosebire de 1999, Belgradul nu mai este singur.

Se mai poate şi ca sârbii bosniaci să îşi declare independenţa faţă de Bosnia-Herţegovina şi independenţa să le fie recunoscută, după scenariul Kosovo, de statele aliate Serbiei. Riscul declanşării unui nou război balcanic este imens. Dar şi mai mare este riscul ca Rusia să instaleze baze de rachete în Serbia şi Republika Srpska, situaţie în care întregul flanc sudic al NATO e în aer. Sigure sunt şi influenţele asupra celorlalte mişcări şi regiuni separatiste din întreaga lume (circa 200, după estimările specialiştilor). Primele care se vor mişca vor fi Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud. Cutia Pandorei, odată deschisă, nu mai poate fi închisă. Iar cărţile, şi în această situaţie, se află tot în mâna Rusiei. Se ştie cum a sfârşit Germania nazistă, care începuse aşa promiţător la München…
(AZI)

Kosovo – reduta mafiei islamice din Europa
https://www.ziua.ro/display.php?data=2008-02-16&id=233257
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova