Băsescu:Aţi venit doar pentru poză sau vreţi să mai ciuguliţi şi câte ceva de pe mese, hă, hă, hă. V-am invitat la Cotroceni pentru a încerca să terminăm o dată pentru totdeauna cu această generaţie tânără, care propagă dispreţul pentru valorile româneşti… Boc (ridicându-se cu picioarele pe scaun): Nişte rapandule, nişte răpănoşi şi nişte japiţe care se cred jurnalişti şi care au dus ţara de râpă. Mircea Mihăieş: Domnule preşedinte, ar fi bine să încercaţi să eliminaţi orice derapaj verbal, mai ales că nu se ştie dacă nu cumva funcţionează şi microfoanele, chiar dacă eu, unul, le-am închis cu mâna mea. Băsescu: Boc, te rog să nu mai vorbeşti neîntrebat. Aşadar, avem prea mulţi tineri pe care-i văd seara la televizor, unii pe la posturi de nişă, AXN Crime sau Animal Planet, fiindu-le ruşine că sunt români. Dl Cocoş: Domnule preşedinte, aţi înfrânt sistemul ticăloşit? Băsescu: Auzi, măi, Cocoş, am impresia că tu eşti un puişor… de comunist. Ai noroc că eşti rudă cu Elena. Aşa cum am mai spus, România e muribundă, e aproape în stare de inconştienţă. Suntem, ca să zic aşa, în situaţia de a-i face respiraţie gură la gură. Alina Mungiu-Pippidi: Aţi putea să ne arătaţi, concret, ce trebuie făcut? Băsescu: Dacă te aşezi pe masă, îţi arăt eu ce trebuie făcut, hă, hă, hă. Da’ nu aici. Vin eu direct la tine-n birou să o facem… Patapievici (aparte, aranjându-şi cu un gest nervos papionul): Domnule preşedinte, nu se face. Dumneavoastră trebuie să fiţi un exemplu de moralitate şi de corectitudine… Băsescu: (în şoaptă) Ai dreptate, mă Horia. Există mulţi găozari dintr-ăştia care cred că mă pot atrage în capcane. (Apoi tare): Şi-ntrebările, stimată doamnă, trebuie să probeze un minim de inteligenţă. (O mângâie părinteşte pe faţă pe doamna Pippidi.) În altă ordine de idei, faptul că sunt de acord cu legalizarea consumului de droguri uşoare şi a femeilor uşoare n-are nici o legătură cu EBA. Are legătură cu Elena Udrea, care va avea, în sfârşit, ce să le ofere turiştilor străini veniţi pe litoralul nostru – „un all-inclusive“ cu tot tacâmul şi cu prezervative gratis, din partea casei, sau, mă rog, a hotelului. Vorba vine gratis, mă bazez aici pe Elena. Dacă a fost ea în stare să evalueze o pernă cu 1.000 de euro şi nişte perdele cu 70.000 de euro, mă aştept ca un prezervativ să fie evaluat la cel puţin 100 de euro. Vremurile sunt grele şi de undeva trebuie să facem şi noi rost de bani pentru campania electorală. După datele pe care mi le-a furnizat doamna Ana Birchall, în România ar exista cam 40.000 de prostituate, fără să le mai punem la socoteală pe cele care fac muncă voluntară, singurele care au înţeles să contribuie efectiv la ieşirea României din criză. Sper ca cifrele să fie corecte, nu ca acum 5 ani, când m-am bazat pe un raport al lui Adrian Năstase şi-am zis că unul din 5 români e homosexual. Sunt sigur că aşa o să-i „batem“ în sfârşit şi pe vecinii noştri bulgari, turci sau greci la capitolul turism. În ceea ce priveşte legalizarea drogurilor uşoare, e o măsură bine venită, mai ales pentru pensionari şi pentru cei 200.000 de bugetari care-şi vor pierde seviciul. După două, trei pastile de metadonă sau două, trei ţigări de marijuana vor avea cu siguranţă impresia că trăiesc bine. Drogurile astea au o singură contraindicaţie: pierderea progresivă a memoriei, ceea ce pentru noi se constituie într-un avantaj deoarece utilizatorii vor uita ce promisiuni le-am făcut în campania electorală. Domnilor, vă mulţumesc pentru prezenţă. (Aparte): Domnule Tismăneanu, sunteţi poet, n-aţi putea să-mi scrieţi o odă, un omagiu ceva, să iau şi din electoratul de vârsta a treia care l-ar vota pe Oprescu? Viorel Gaita / 24 Sep 2009 / Cotidianul Acest text este un pamflet şi trebuie interpretat ca atare.
Truismele unui servitor credincios George Cusnarencu
Ca Evenimentul Zilei este oficiosul lui Traian Basescu, alaturi de televiziunea “fratilor Paunescu”, acompaniate de pretentiile elitiste ale revistei 22, poate observa oricine. Ma uitam zilele trecute la o doamna intepata de la revista intrebarii perpetue (cine a tras in noi?) cum se agita in scaun, nefiind de acord cu nicio propozitie care se rostea la Antena 3 a lui Voiculescu unde, culmea, era invitata. Era deontoloaga, era frenetica. Se mira ca revista 22 este perceputa ca o portavoce a lui Basescu si nega, declarand ca in paginile ei nu exista niciun articol laudativ la adresa lui Zeus. Ei, nu! Acolo, linguseala este o lotiune mai tare decat galenika. Cand nu este laudat direct Boss-ul suprem, se practica zelos, ca si la EVZ, stilul inventat sub regimul lui Ceausescu si preluat pe nemestecate de mai tinerii intrati in randurile ziaristilor de tip nou: acela de a lansa articole si declansa dezbateri pornind tocmai de la cuvantarile si frustrarile Carmaciului. Critica omnipotentul carmaci Ceausescu in vreo cuvantare profesorii care dadeau meditatii, ideea era imediat reflectata in presa de partid si de stat, Scanteia si Romania Libera (stil vechi). Erau criticati in alta cuvantare medicii care nu voiau sa se reformeze, se si pornea sarabanda articolelor critice la adresa medicilor obtuzi etc.
Preluand tehnica, viabila cum se vede in orice epoca, fie ea comunista sau capitalista, fie ea sustinuta de dinozaurii vechiului regim ceausist, fie de fundamentalistii basescieni, lingaii de azi oscileaza intre a fi lingai dizgratiosi, gata sa schimbe limbile pe posturi de ambasador sau de presedinte al ICR sau pentru un biet sediu de pe Calea Victoriei 120 si lingaii de serviciu, gata sa sara in barca marinarului doar pentru ca au fost impinsi de la spate de maestrii lor din umbra. Critica Basescu “greva” magistratilor, cum incepe sa creasca sentimentul indignarii la raspandacii din oficioase, gata sa puna independenta magistratilor la zid cu un patos mai ceva decat libidoul Anei Pauker. Asadar, nimic nou sub soare. De la Palat pica intotdeauna pleasca privilegiilor, iata un adevar cu caracter de axioma. Dupa ce Mihaies, vicepresedinte la ICR, l-a infierat pe Obama doar pentru ca stapanul lui de la Cotroceni s-a aratat nemultumit ca administratia americana nu-l primeste la Washington, acum presedintele ICR, numit cu ani in urma de Traian Basescu, porneste o serie de articole in EVZ pe tema televiziunilor. Ca nu vorbeste despre cum au membrii familiei sale pozitii atat de bine remunerate de la buget chiar sub regimul lui Basescu, nu este de mirare. Dar de ce l-ar interesa pe filozoful facut din inginer fizician problema televiziunii, ei bine, asta pare mai greu de descifrat, cel putin pentru coafezele care-i devoreaza povestile pornografice. De ce ar cobori din sferele conceptuale un filozof tocmai in noroiul produs de televiziuni? Ia sa vedem.
Sunt unul din cei care au citit prima carte a lui Patapievici cu creionul in mana, deprindere de filolog. Sunt unul dintre cei care au scris la vremea respectiva, cand inca omul nu prinsese viteza, ca lucrarile lui sunt o colportare de citate din autori diversi si obscuri si nicio idee proprie. Lucru pe care il observ si acum, cand se opreste la rolul televiziunilor in societatea capitalista. Da un titlu interesant editorialului sau, “Televiziunea, un pericol pentru democratie”, dar citeaza din cartea lui Karl Popper, care se numeste “Televiziunea, un pericol pentru democratie”! Niciun minim efort pentru a inventa un titlu original! Mai citeaza in rezumat cateva idei din John Condry (Thief of time, unfaithful servant) care se plangea, prin 1993, ca televiziunea distruge sufletul copiilor americani, pentru ca din Popper sa preia ideea ca televiziunea trebuie adusa pe drumul cel bun, prin constrangerea unei legi, pentru ca a devenit un pericol in societatea democratica si si-a pierdut caracterul formativ. So what?, cum ar fi zis Lenin. Lucruri adevarate in mare, informatii fumate, la nivel de 1994, platitudini pseudo-stiintifice pentru fetele de la Apaca, truisme. Daca imi amintesc bine, cu un deceniu in urma, chiar Patapievici si elitistii de la GDS militau aprig impotriva ideii de ingradire a “libertatii presei” prin legi democratice. Acum, s-a schimbat stapanul, se pot schimba si ideile, chiar si citatele. Cat despre ideea lui Popper, pe care o descopera cu uimire Patapievici, putem spune ca aceste constrangeri au existat la noi pe vremea cand televiziunea chiar avea un rol formativ: in anii dictaturii ceausiste. Asadar, nu mai trebuie pierdut timpul cu aflarea de solutii noi. In concluzie: ce are Patapievici cu televiziunea, cu Popper si Condry? Pai, e campanie electorala, stapanul lui a criticat televiziunile care il critica non-stop, a mai zis nu stiu ce studiu ca televiziunile mogulilor sunt un pericol pentru statul de drept (!), ia sa ia si filozoful atitudine, poate mai primeste un mandat la ICR. Filozoful de la ICR ne-a amenintat ca editorialul lui va urma cu exemple din tara noastra. Pot sa pun mana in foc ca va fi vorba despre televiziunile mogulilor, adevarate pericole pentru “democratia” lui Traian Basescu. Voilá!
Un profesor ateu de la UBB susţine în comisia lui Băsescu liberalizarea consumului de droguri şi a prostituţiei
Potrivit unui document publicat pe site-ul preşedinţiei, Comisia Prezidenţială Pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, condusă de Prof.univ.dr Marian Preda, doreşte dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea comercială a prostituţiei. Raportul întocmit de comisie propune legalizarea sexului comercial (nu si a intermediarilor de servicii sexuale), ca o posibilitate de control a bolilor cu transmitere sexuala. O altă propunere ar fi înfiintarea de servicii si centre de specialitate prin intermediul carora femeile care practica sexul comercial sa poata beneficia pe langa serrviciile de asistenta (medicala, sociala, psihologica) si de prezervative oferite gratis ar ameliora insa situatia acestora. În cadrul acestei comisii, cu propuneri dubioase, face parte şi prof. univ. dr. Traian Rotariu (foto) – şef al Catedrei de Sociologie la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, un profesor cunoscut studenţilor clujeni de la Sociologie, pentru că îşi începea cursul cu sintagma, ce a transformat-o într-o lozincă: “Dumnezeu nu există. Este doar o ideaţie a umanităţii!” De aceea, nici nu ne mirăm că astfel de atei declaraţi contribuie la dărâmarea eşafodajului creştin al societăţii noastre şi la impunerea de la cel mai înalt nivel al statului a legalizării consumului de droguri şi prostituţiei. Marius Sălăjean
PS: De observat ca din Comisie nu face parte nici un reprezentant al Bisericii, in ciuda faptului ca BOR are o Comisiei speciala de bioetica formata din prof dr universitari.
Pozitia Bisericii Ortodoxe Romane fata de intentiile de legalizare a prostitutiei
Pe fondul tot mai evident al inscrierii unor cercuri influente din tara noastra in aria unor conceptii fara legatura cu traditia crestina, cu moravurile poporului nostru si cu demnitatea fiintei umane, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane constata cu ingrijorare reluarea discutiilor oficiale si publice privind legalizarea prostitutiei. Din perspectiva Bisericii lui Hristos, o asemenea masura legislativa nu are doar un caracter anticrestin, ci si unul antiuman prin transformarea unor persoane in obiecte de satisfacere a placerilor. Prostitutia este o realitate cumplita, un flagel social mostenit de lumea moderna din cea mai neagra antichitate, din societatea intemeiata pe sclavie, pe dispretul si abuzul fata de fiinta umana. Departe de a contribui la sanatatea populatiei, legiferarea prostitutiei favorizeaza, intr-o forma mai subtila, dar mai putin daunatoare, proliferarea diferitelor boli, in special SIDA. Acolo unde prostitutia imbraca haina respectabila a legalitatii, infractionalitatea creste, prostitutia ilegala nu dispare, iar persoanelor, in special femei, prinse in drama bordelurilor, li se afecteaza iremediabil sanatatea sufleteasca si fizica. (fragment din Scrisoare deschisă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adresată Parlamentului României cu referire la pericolul legalizării prostituţiei din 13 martie 2002).
Prostitutia constituie in intreaga lume un factor de imoralitate care conduce la degradarea fiintei umane, la esecul civilizatiei. In acest sens Grupul de Initiativa pentru Apararea Familiei (Bucuresti – 2002), grup alcatuit din profesori universitari, medici, avocati, teologi, studenti, membri ai Comisiei de Bioetica a Patriarhiei Romane, ai ASCOR si ai Ligii Studentilor din Universitatea Bucuresti, a editat o brosura cu titlul Fata ascunsa a prostitutiei legalizate care cuprinde rezultate ale unor cercetari stiintifice (medicale, sociologice, psihologice, telogice, etc.) asupra fenomenului realizate in intrega lume. Prezentam in continuare o sinteza a rezultatelor acestor cercetari stiintifice asupra prostitutiei care se regasesc integral in brosura mentionata, din care redam extrase mai jos.
Mirajul unei solutionari medicale a prostitutiei
Unele dintre principalele argumente aduse de sustinatorii legalizarii prostitutiei sunt de natura medicala. Printre altele acestia sustin ca prin demersul lor ar putea sa tina mai bine sub control fenomenul bolilor cu transmitere sexuala. Realitatea este cu totul alta si poate fi sintetizata in aceste principale puncte:
Legalizarea bordelurilor va conduce la proliferarea bolilor si nu la reducerea lor.
Sondajele si cercetarile sociologice releva un procent important dintre prostituatele “lumii civilizate” depistate seropozitiv ( HIV); in New York si New Jersey mai multe studii facute pe diferite categorii de prostituate aratau urmatoarele procente: 31% HIV – pozitive la neutilizatoarele de droguri intravenoase; 58% HIV – pozitive la utilizatoarele de droguri intravenoase; 84% HIV – pozitive la utilizatoarele de droguri alte decat intravenoase. Intr-un studiu multicentric facut un SUA s-au gasit valori de pana la 57% prostituate HIV pozitive. Controlul medical asupra prostituatelor nu exclude riscul contaminarii intre sedintele de examinare (aceasta deoarece perioada de incubatie a virusului SIDA este intre 6 si 8 saptamani, timp in care femeia care se prostitueaza poate transmite virusul fara ca ea sa fie depistata ca bolnava). Statisticile demonstreaza ca, in ciuda controalelor madicale, bolile cu transmitere sexuala sunt mai frecvente la prostituate comparativ cu populatia generala (intr-un screening efectuat de Centre Hospitalier Affile Universitaire din Quebec un lot de prostituate din Ghana s-au depistat 76,6% infestate cu HIV).
Dimensiunea sociologica a legalizarii prostitutiei
Fenomenul prostitutiei este unul cu un foarte mare impact social, afectand diferite grupuri sociale si reflectandu-se prin consecinte in domenii care scapa atentiei la o prima vedere. O parte dintre acestea sunt reflectate in continuare prin cifre si procente rezultate in urma unor serioase cercetari sociologice:
Cresterea infractionalitatii in zonele unde bordelurile sunt legalizate (cercetarile facute in diferite zone ale lumii arata ca legalizarea bordelurilor conduce la cresterea fenomenului infractional cu pana la 1000%, in functie de natura infractiunii). Exodul populatiei si scaderea valorii proprietatii in zonele in care sunt amplasate casele de toleranta (valoarea proprietatii – locuinte, terenuri, spatii comerciale – se reduce cu pana la 50%, iar marea parte a populatiei – intre 60% si 80% – doreste sa parasesca aceasta zona).
Legalizarea bordelurilor nu elimina violenta, ci doar legitimeaza abuzurile (devianta in anumite medii sociale capata accente legale). In acest sens un studiu facut pe o serie de tari in care prostitutia este legala (Turcia, SUA, Zambia, Africa de Sud, Thailanda) a relevat un procent de 81% dintre respondente care au marturisit ca au fost amenintate fizic in prostitutie, 73% au fost atacate fizic, iar 68% au fost amenintate cu o arma. Traficul de femei si sex-turismul sunt o consecinta sociologica a legalizarii prostitutiei (spre exemplu in anul 1996 in Romania au fost descoperite 26 de retele de trafic de persoane in scop de prostitutie, compuse din 68 de proxeneti si 250 de prostituate, intre care 74 minore; in primele luni ale anului 2001 au fost cercetate 325 de persoane – 177 de proxeneti si 148 de prostituate – in sarcina carora s-au retinut savarsirea a 266 infractiuni).
Femeia si prostitutia – alienarea dimensiunii umane a femeii prin prostitutie
Dincolo de impactul moral al alienarii femeii prin supunerea ei unei exploatari programate, legalizarea prostitutiei atinge demnitatea sexului frumos in dimensiunea ei cea mai profunda: aceea de mama si de sotie. Intrarea in legalitate a pacatului desfraului nu face decat sa incurajeze practicile ce erau pana acum la limita legii si sa le exonereze de responsabilitate. Prostitutia nu este si nu poate fi considerata o meserie pentru ca cele ce o practica sunt victime ale unor disfunctii sociale si nu aleg aceasta cale din libertate sau din placere. Mai mult de 90% dintre prostituate au fost victimele unui incest sau abuz sexual (din studiul Prostitution in Five Countries: Violence and Post-Traumatic Stress Disorder de Melissa Farlez, Isin Baral, Merab Kiremire si Ufuk Sezgin, realizat in anul 1996 in 5 tari ale lumii, rezulta ca 62% din femeile care au raspuns la chestionar au afirmat ca au fost violate in copilarie, 54% au fost batute pana la cauzarea de rani, iar 58% au raportat un abuz sexual in copilarie, realizat in medie de patru autori). Iesirea din aceasta meserie este mult mai dificila decat intrarea si adeseori imposibila. Femeile prostituate sunt lipsite de casa, educatie, orizont social sau familial (acelasi studio citat anterior furnizeaza o serie de infomatii potrivit carora 70% dintre cele chestionate afirma ca au nevoie de o casa, iar cele mai multe au fost aruncate in prostitutie la 13-14 ani).
Legalizarea prostitutiei – sclavagismul epocii moderne
Desi traim intr-o societate democratica in care ni se vorbeste la tot pasul de concepte ca drepturile omului si corectitudine politica, legalizarea prostitutiei nu este altceva decat o camuflata incalcare a acestora in numele unor interese imediate si duplicitare in planul argumentatiei. Se poate ajunge ca in secolul XXI sa ne intoarcem la sclavagismul si barbaria exploatarii omului de catre om: Prin posedarea femeii ca prostituata, prin folosirea ei ca obiect sexual, instrument de obtinere a placerii, se produc grave mutatii in sufletul, psihologia sau in mintea barbatului. Prin legiferarea exploatarii femeii ca prostituata nu se face decat sa se sugereze si sa se valideze la nivelul mentalitatilor sociale ca femeia are ca functie satisfacerea sexuala a barbatilor. Legiferarea prostitutiei este o incurajare a dominatiei si posesiunii omului de catre om. Departe de preceptele moralei crestine, oamenii ce legifereaza si legalizeaza prostitutia ca meserie sunt garantii ipocriziei, ai violentei, ai incalcarii drepturilor celor mai elementare si a demnitatii umane.
Legalizarea prostitutiei – atentat impotriva familiei
Indiferent de gradul de dezvoltare al societatilor prin care omenirea a trecut de-a lungul istoriei sale, intalnim in fiecare stadiu o preocupare de baza si o constanta axiologica: familia. Atacurile la care este supusa aceasta celula de baza a societatii moderne prin legalizarea prostitutiei sunt fara precedent in trecutul mai apropiat sau mai indepartat al umanitatii. Din acest punct de vedere ideile prezentate mai jos sintetizeza perfect pericolul iminent al destramarii familiilor romanesti crestine: Exportul mental al relatiei dintre barbat-prostituata, asemanator celei dintre stapan-sclav, la nivelul familiei.
Bordelurile – centre de educatie sexuala a tinerilor
Proliferarea industriei sexului inseamna regresul vietii de familie in societate, sau disolutia acestei institutii a familiei care de altfel e considerata fundamentala pentru sanatatea bologica si psihologica a unei natiuni (in Franta, asa cum afirma Alain Sotto in “Psyhologie” Nr. 53, unde prostitutia este legalizata, un barbat din trei a frecventat sau frecventeaza bordelul. In aceeasi tara insa, familia trece printr-o uriasa criza caracterizata de numarul mare de divorturi – 70% din totalul familiilor care se formeaza – si de asemenea de numarul mare de copii institutionalizati – unul din patru copii nascuti).
Pacatul prostitutiei din perspectiva moralei crestine
Operele Sfintilor Parinti abunda de condamnari de o maniera categorica a acestui pacat capital pe care mai marii nostri politici urmaresc sa-l legifereze si sa-l aseze pe baze legale intr-o tara care se doreste profund ortodoxa. Se uita mult prea usor destinul crestin al acestui popor si deteriorarea constanta a relatiei sale cu Dumnezeu in ultimul deceniu (homosexualitate, avorturi, incurajarea denominatiunilor, etc.). In acest sens trebuie spus ca: Prostitutia este o forma denaturata a actului intim dintre barbat si femeie, a legaturii firesti puse de Dumnezeu in prima pereche de oameni, in vederea nasterii de prunci si a perpetuarii neamului omenesc. Prostitutia este asezata de Biserica intre cele sapte pacate capitale, fiind sinonima cu desfranarea sau preacurvia. Este pacat impotriva trupului, care este templu al Duhului Sfant. (I Corinteni 6,18). Prostitutia este o forma de degradare a femeii si a demnitatii ei,ceea ce invatatura crestina nu admite, socotind femeia egala cu barbatul inaintea lui Dumnezeu si a societatii (Galateni 3,28). Pacatul, faradelegea sau nelegiuirea nu pot fi niciodata legiferate, adica ingaduite oficial, caci ele aduc imbolnavirea morala si fizica a membrilor societatii, fiind un adevarat pericol mai ales pentru tineri. Biserica statueaza ca nu legalizarea, ci stoparea prostitutiei si recuperarea celor prinsi de ea, constituie calea fireasca de insanatosire morala.
Sociologia prostitutiei:
Prostitutia suspenda dreptul persoanei de a se folosi de trupul ei in mod liber din clipa in care si-a vandut corpul (sexul) “cumparatorului”, implicit proprietarului casei de toleranta care devine astfel si patronul trupurilor celor ce s-au vandut. Prin urmare, actul prostitutiei nu este nici pe departe expresia liberei dispuneri de propriul trup, ci mai degraba expresia unui drept suspendat. Prostitutia provoaca decesul spiritual al persoanei, adica pierderea calitatilor sale de fiinta spirituala, inzestrata cu liber arbitru (si deci cu autonomie morala). Legiferarea prostitutiei face parte din parghiile semibarbariei, adica a decaderii unei societati de pe treapta civilizatiei. https://www.patriarhia.ro/ https://www.civicmedia.ro/
Alte 10 motive pentru care legalizarea prostitutiei este o actiune anti-umana
1. Legalizarea / dezincriminarea prostituţiei este un cadou pentru proxeneţi, traficanţi de carne vie şi industria sexului. 2. Legalizarea / dezincriminarea prostituţiei şi a industriei bazate pe sex promovează traficului sexual si la nivel transfrontalier. 3. Legalizarea / dezincriminarea prostituţiei nu controlează industria sexului. Ci o extinde. 4. Legalizarea / dezincriminarea duce la creşterea prostituţiei clandestine, ilegale şi a prostituţiei de stradă. 5. Legalizarea prostituţiei şi dezincriminarea industriei sexuale duce la cresterea prostituţiei copiilor. 6. Legalizarea / dezincriminarea prostituţiei nu protejează femeia aflata în prostituţie ci proxenetul. 7. Legalizarea / dezincriminarea prostituţie duce la cresterea cererii pentru prostituţie. Aceasta creşte motivaţia oamenilor de a cumpara femei pentru sex într-o gamă mult mai largă şi mai admisă din punct de vedere social. 8. Legalizarea / dezincriminarea prostituţiei nu promovează sanatatea femeii. Dimpotriva. 9. Legalizarea / dezincriminarea prostituţiei nu mareste dreptul femeii de a alege alternative. 10. Femeile aflate in prostituţie nu doresc legalizarea prostitutiei si pentru ca in acest fel ele sunt legiferate drept o marfa.
Manipularea URSS – Studiu de caz In iulie 1972 Agentia de Informatii pentru Aparare a SUA (Defence Intelligence Agency – DIA) a alcatuit un amplu raport de 174 de pagini intitulat “Comportamentul ofensiv controlat – Uniunea Sovietica”. Autorul studiului era capitanul John D. La Mothe din cadrul Biroului pentru Informatii Medicale care a folosit pentru raportul sau atat surse deschise cat si rapoarte ale serviciilor de informatii. Scopul sau: “sa evalueze cercetarea sovietica in domeniul metodelor revolutionare de influentare a comportamentului uman si este intentionat sa fie un ajutor pentru dezvoltarea de contramasuri pentru protejarea personalului SUA sau a celui aliat”. Acest raport contine o larga sectiune care se refera la cercetarile sovietice in domeniul parapsihologiei si la folosirea psihiatriei si psihologiei in politica de catre Kremlin. Insa cel mai interesant aspect din acest raport referitor la Romania este o anexa intitulata “Analiza asupra metodelor sovietice de manipulare prin teroare fata de Romania”. Este vorba de o analiza pusa la dispozitia serviciilor secrete americane de un psihiatru roman emigrat in Statele Unite, care cunostea in detaliu activitatea de cercetare a unui grup interdisciplinar din Timisoara cu privire la metodele de manipulare a maselor. Identitatea sursei a fost ascunsa in raportul facut public de DIA – ca si multe alte detalii care ar fi putut duce la identificarea ei. Raportul in sine ofera explicatii cu privire la pozitia Romaniei in august 1968 fata de invadarea Cehoslovaciei – ca si la aparitia puterii nelimitate a lui Nicolae Ceausescu. Raport pentru manipularea prin teroare “Un (sters din original) a pregatit o analiza a metodelor sovietice de manipulare prin teroare aplicate in general si in special in cazul Romaniei si Cehoslovaciei. Detaliile includ o analiza a tehnicii sovietice de folosire a “opinionologiei” ca un instrument psihologic de control de masa in tarile satelite. Sunt subliniate mai ales acele aspecte ale manipularii prin teroare folosite de sovietici in timpul invadarii Cehoslovaciei in august 1968 si, in acest context, o analiza a factorilor psihologici care au impiedicat invadarea Romaniei. In plus, raportul analizeaza opinionologia romaneasca si aspectele psihologice ale actualei structurari nationaliste a Romaniei. Documentul constituie o analiza extrem de importanta a comportamentului controlat. Cu siguranta nu exista publicatii de nici un fel asupra subiectului manipularii prin teroare provenite din surse sovietice. Mai mult, se pare ca nu exista un acord asupra numarului expertilor implicati oficial in cercetarea sistematica a manipularii maselor. Se poate trage concluzia, pe baza analizei pusa la dispozitie de psihiatrul roman, ca exista experti in acest domeniu, iar cunoasterea numelor, activitatii si afilierii lor reprezinta cu siguranta o lipsa informationala. Trebuie subliniat faptul ca (sters in original) crede ca societatea occidentala este in mare parte neavertizata cu privire la principiile stiintifice stabilite care guverneaza tehnicile sovietice de manipulare a maselor. Aceasta sursa mai crede ca acest fapt este evident in manevrarea lipsita de succes a tehnicilor de razboi psihologic aplicate in Razboiul din Vietnam si in esecul Guvernului SUA de a manipula opinia publica – atat cea americana cat si cea internationala in legatura cu acest conflict. Deoarece acest document pare sa fie unul singur de acest tip a fost reprodus in Anexa V. (…)” Anexa V “Aproximativ in 1964, Profesor Doctor Eduard Pamfil, seful departamentului de Psihiatrie din cadrul Scolii Medicale Timisoara a sponsorizat organizarea unui grup de cercetare neoficial, format din o serie de psihiatrii si psihologi ai departamentului. Sursa a afirmat ca ulterior doi cercetatori in matematica si un cercetator in chimie s-au alaturat grupului, acesta fiind format din 5 psihiatrii, 1 psiholog, 2 matematicieni si un chimist. (sters din documentul original) . Acesta a mai afirmat ca grupul se intrunea odata pe saptamana la clinica de psihiatrie intre orele 18:00-22:00. Intial grupul a fost organizat cu scopul de a studia problemele curente ale ciberneticii dar ulterior si-a largit scopul, incluzand discutii legate de filosofia lui Foucault, Borges si Ortega y Gasset: sensuri ale relatiei dintre psihiatrie si psihologie; cercetari psihologice in comportamentul grupurilor si probleme legate de acestea. Incurajati de multitudinea subiectelor discutate (in special de cele legate de behaviorism) unii (sters din documentul original) au formulat noi subiecte pe care le discutau separat, in afara intalnirilor grupului de cercetare. Acest lucru se intampla ca o masura de precautie impotriva pericolului politic (reprezentat de normele Blocului Estic) si a naturii interzise a temelor discutate, care puteau compromite opinionologia. Aceste teme includ cercetari in domeniul P.O. (public opinion-opinia publica); tehnici psihologice de angajare a mass mediei; metode psihologice de manipulare a maselor si in mod deosebit, metodele sovietice de manipulare prin teroare in tarile comuniste din Europa. (NOTA: Pentru definitiile si termenii psihiatrici si psihologici utilizati in acest raport a se vedea glosarul de termeni). Sursa a declarat ca daca aceste teme ar fi analizate si/sau facute publice ar scoate la iveala toate metodele de amagire utilizate de liderii politici din blocul de est, lipsiti de scrupule, folosite pentru manipularea maselor si totodata ar pune in pericol sistemul politic comunist. Totusi, aceste teme nu sunt recunoscute in mod oficial de tarile din blocul estic, sau studiate in universitatile din aceste tari, fiind considerate subiecte tabu. Probabil ca acestea sunt secrete bine pazite de masinariile de partid din tarile blocului estic. Rezultatele analizelor opinionologice realizate de grupuri mici de doi-trei membrii (sters din documentul original) in Timisoara, au scos la iveala un model stiintific care poate fi exprimat printr-o ecuatie matematica. Sursa nu stie de existenta unor experti in opininologie din U.R.S.S. sau din statele satelit care sa fie angajati intr-o cercetare sistematica a manipularii maselor, sau care sa actioneze ca si consilieri in acest domeniu, moment in care conducatori din tarile blocului de est fac pasi importanti in politica (cum ar fi de exemplu momentul invadarii de catre U.R.S.S. a C.S.S.R. – Czecho-Slovak Socialst Republic – Cehoslovacia in 1968). Sursa a declarat ca daca au fost date asemenea sfaturi, acestea ar depinde de gradul, intensitatea, rezonanta si tipul reactiei maselor implicate. Sursa a presupus totusi ca asemena experti sovietici exista, considerand ca (in afara de echipa de la Timisoara) exista alte echipe de specialisti in tarile din blocul estic care au identificat acest model stiintific de manipulare prin teroare, dar avand in vedere ca si descoperirile acestora reprezentau o amenintare pentru regim si acestea sunt la randul lor secrete bine pazite. Sursa a afirmat ca nu exista niciun fel de publicatii care sa trateze acest subiect in tarile din blocul estic, desi acesta cunoaste progresele facute de vest in stiinta manipularii maselor. In acest sens el s-a referit la studiile efectuate de americanul Herman Kahn, din Boston, care a prezentat teoria escaladarii, fara a face insa referire la rezonanta maselor, etc.. Totusi, sursa considera ca cei din vest, care se ocupa cu manipularea maselor (care isi concentreaza eforturile in domeniul publicitar pentru a incuraja cresterea consumului de pe piata mult mai bogata din vest) nu sunt constienti de capacitatile stiintifice ale guvernelor din blocul estic in ceea ce priveste tehnicile de manipulare a maselor. Mai mult, sursa considera ca acest lucru este evident avand in vedere esecul utilizarii tehnicilor psihologice implicate in razboiul psihologic din Vietnam, si avand in vedere esecul guvernului S.U.A. in incercarea de manipulare a opiniei publice – atat in America cat si in restul lumii – referitor la acest conflict. Stiinta manipularii maselor joaca un rol important in razboiul modern – cel putin teoretic. In razboaiele de pana acum, ostilitatile dintre doua parti se desfasurau fie la nivel diplomatic, fie printr-un conflict militar care se baza in general, pe o serie de concepte militare clasice. Dar acest concept s-a schimbat. In razboiul modern, exista o a treia forta care are, probabil, un rol decisiv si care depaseste orice confruntare diplomatica si/sau militara din zilele noastre. Aceasta forta este reprezentata de masele manipulate – indivizi care, prin mijloacele moderne de comunicare media, au fost uniti intr-un front solid, impartasind opinii similare sau asemanatoare. Aceasta a treia forta se confrunta si reuseste sa controleze aceste ostilitati, aplicand propriile principii in defavoarea celor diplomatice sau militare. Studierea acestor criterii este una din sarcinile opinionologiei. Citand sursa, aceasta a dat ca exemplu inca odata razboiul din Vietnam. Avand in vedere conceptele mai vechi, clasice, legate de razboi, vietnamezii (inclusiv cei din nord) ar fi trebuit sa fie alaturi de americani, care luptau in Vietnam pentru a-i elibera pe vietnamezi de pericolul reprezentat de opresiunea si teroarea comunismului. In schimb, prin opinionologie (care se baza pe manipularea comunista), masele vietnameze au fost unite in credinta ca lupta pentru libertatea si independenta lor impotriva unui “invadator strain (american)”, cand, in realitate, ei luptau cu americanii pentru ca ulterior sa fie supusi de comunisti. Sursa crede ca aceasta situatie este un rezultat evident al ignorantei americane cu privire la manipularea mass mediei. Ignorand opinia maselor (atat in America cat si in lume), americanii s-au plasat singuri in postura de “putere invadatoare straina” asa cum erau perceputi de vietnamezii indoctrinati opinionologic. Generalitati Studiul modelului manipularii maselor si al rezonantei maselor se bazeaza pe o noua abordare stiintifica a psihologiei, cunoscuta sub numele de psihologie structurala. Aceasta psihologie, care este predata in vest, respinge psihologia clasica, care se dedica in exclusivitate individului. Potrivit psihologiei structurale, individul este conceput ca un derivat al grupurilor ierarhice care ii formeaza si influenteaza existenta. Aceste grupuri sunt: Micro-grupul intim (familia); Micro-grupul social (mediul); Grupul social formator (Lorenz, Praegungsgruppe); Grupul structural de baza (grupul etnic); Potrivit psihologiei structurale, fenomenologia individului este considerata a fi o reflexie a fenomenologiei acestor patru grupuri. Studiul rezonantei maselor se ocupa cu cele patru grupuri. In afara de diferitele metode de investigare ale modelului acestor grupuri, opinionologia reprezinta una din cele mai productive si mai des utilizate metode. a) Glosarul termenilor Sursa ne-a furnizat urmatorul glosar pentru a defini termenii psihologici si psihiatrici folositi in raport: 1.Opinionologie: Acest termen este inteles ca o teorie care se ocupa cu reactia nestructurata a maselor, si/sau cu reactia maselor nestructurate. NOTA: Opinionologia nu este acelasi lucru cu studiul P.O., care reprezinta o evaluare statistica a datelor sociale. 2.Mase nestructurate: O masa nestructurata este formata dintr-un numar mare de indivizi ale caror valori au fost afectate in asemenea masura incat se afla pe punctul de a se dezintegra, rezultatul fiind ca valorile devin neclare. Cu alte cuvinte, reactiile care conduc individul nu se identifica cu cele ale maselor, si prin urmare, masele nu pot fi privite ca un tot integrat. 3.Mase structurate: O masa structurata este aceea in care o serie de manifestari afective comportamentale se bazeaza in mod constant pe o serie de legi care conduc indivizii, care formeaza aceasta masa. 4.Structura mentala a unui individ: Structura mentala a unui individ este formata din o serie de manifestari comportamentale care raman constante; prin urmare, structura mentala a unui individ este un fenomen repetitiv. 5.Structuralizare: Aceasta reprezinta procesul de convingere al unui individ care compune o masa, sa accepte un anumit sistem de valori. 6.A-structurare: Acest termen are aceeasi definitie ca si cel de la punctul 2 de mai sus (mase nestructurate). 7.Structurare: Definit la punctul 3 de mai sus (mase structurate). Acest termen poate fi definit ca forma structurala a unei mase. 8.De-structurare: Aceasta reprezinta procesul de privare a unei mase de indivizi de valorile sale (ex. structura ei). 9.Engramare: Un efect permanent produs in psihic pe baza unui stimulent. Este folosit si ca baza a memoriei. 10.Cronaxie: Timpul minim necesar pentru a stimula. 11.Cibernetica: Stiinta care se ocupa cu studiul comparativ al unor sisteme complexe de calcul si al sistemului nervos uman, pentru a se incerca explicarea naturii creierului. b) Opinionologia (sters din documentul original). In acest context au fost studiate urmatoarele aspecte ale opinionologiei care contribuie la tehnicile de manipulare politica a maselor. 1.Factorii de-structurarii maselor si a-structurarea; acestea sunt circumstante in care grupurile de indivizi (masele), devin mase neorientate (nu dezorientate). Studiile au aratat ca aceste mase pot fi manipulate in proportie de 100%, ca urmare a de-structurarii. 2.Factorii care conduc rezonanta maselor a-structurate (de ex. P.O.); pragul stimularii opiniei publice, perioada ei de latenta si, ca o legatura intre cele doua, cronaxia ei (perioada latenta a pragului dublei stimulari). Vezi Fig. 1. 3.Tipurile de rezonanta ale maselor a-structurate care se nasc din simpatia si/sau empatia latenta nedemonstrata, pana la turbulente extreme si in ultimul stadiu, care duc la demonstratii de violenta. 4.Memoria de lunga si scurta durata a opiniei publice in legatura cu anumite evenimente si engramarea ei.” Confruntarea romano – sovietica In momentul in care sovieticii au invadat C.S.S.R. in august 1968, confruntarea romano-sovietica a devenit brusc una foarte dura. In loc sa evalueze aceasta confruntare conform metodei subliniate in paragraful 2b, de mai sus, sursa ne-a oferit urmatoarea analiza a situatiei politice de dinainte si de dupa 21 august 1968. Uniunea Sovietica a fost nevoita sa intervina masiv in C.S.S.R. in august 1968 pentru a preveni posibilul exemplu pe care l-ar putea constitui C.S.S.R., in ceea ce priveste efectele dezastruoase asupra tehnicilor de manipulare prin teroare, utilizate de sovietici in tarile din blocul estic. Pana la inceputul anilor 1968, manipularea sovietica prin teroare a fost practic de neegalat si sub influenta acestor manipulari, populatiile din blocul estic au fost mentinute intr-o stare de a-structurare, drep urmare, putand fi manipulate prin metodele sovietice de teroare in proportie de 100%. Totusi, odata cu cresterea numarului actiunilor cehilor care au culminat cu manifestul de 2000 de cuvinte publicat in primavara din 1968, cehii au demarat un proces de structuralizare a maselor fapt care i-a privat practic pe sovietici de metodele lor, deoarece masele structuralizate sunt imposibil de manipulat prin teroare. Astfel, principalul motiv al interventiei sovieticilor in C.S.S.R. nu a fost doar stoparea aspiratiilor cehilor la autonomie, ci si stoparea acestui proces de structuralizare a maselor. Pe langa o serie de puncte din manifestul de 2.000 de cuvinte din 1968 prin care se urmarea in mod evident structuralizarea maselor, au existat si o serie de tendinte de eliberare ale cehilor, care din perspectiva sovietica, nu reprezentau o amenintare la adresa blocului de dominatie sovietica la acea data. Inainte de negocierile de la Cierna nad Tissou, de exemplu, sovieticii nu cereau excluderea sau inlocuirea liderilor cehi care au sustinut eliberarea. La acea data, cererile rusilor erau axate exclusiv pe masurile de prevenire ale structuralizarii cehilor, cum ar fi, de exemplu, cererile legate de restaurarea urgenta a cenzurii. In acelasi timp, sovieticii au calculat ca eliberarea cehilor, in sine, nu era foarte diferita de eliberarea formala din sistemul german de est, si ca urmare, ei erau dispusi sa permita eliberarea cehilor pana la un anumit punct, care exclude insa structuralizarea maselor. Cu toate acestea, odata cu aparitia manifestului de 2000 de cuvinte care urmarea si structuralizarea (dupa manifest structuralizarea chiar a aparut), liderii sovietici au fost obligati sa ia masuri urgente pentru a sugruma aceasta actiune. Acestia au concluzionat in mod corect ca la acea data (inceputul structuralizarii cehilor), doar o actiune masiva de scurta durata ar fi eficace, iar ocuparea imediata a C.S.S.R. a dovedit ca actiunea lor nu a fost urmare a unei decizii luate de un singur om, ci urmare a unui plan concentrat, bine pus la punct, care dezvaluie cunostintele sovietice legate de opininologie si tehnicile de manipulare psihologica a maselor. Pentru a evita o criza politica mondiala, sovieticii au fost nevoiti sa calculeze (si chiar au calculat) durata interventiei ca fiind de doua saptamani, adica sa nu depasesca limita cronaxiei P.O., interval in care acestia puteau sa-si etaleze toate instrumentele de teroare (trupe, tancuri, aviatie). Sursa a declarat ca perioada scurta de utilizare a acestor instrumente a scurtat si perioada de timp necesara manipularii lor. Totodata, reactia cehilor a fost corect calculata in avans de catre sovietici, acestia bazandu-se pe aspectele legate de micro si macro-grup, parte a psihologiei structurale. Reactia mondiala (opina publica) a fost de asemena corect apreciata, deoarece cronoaxia nu a depasit limita de timp sau de intensitate. (NOTA: Perioada de doua saptamani necesita o actiune mult mai ampla, avand o asemenea intensitate, fapt dovedit de o serie de manifestari non-violente. Sursa ne-a declarat ca perioada de cronoaxie in astfel de cazuri se poate extinde si de-a lungul mai multor ani.) Reactia opiniei publice s-a rezumat la o serie de proteste si marsuri de solidaritate care au fost sortite esecului, deoarece acestea nu au fost inregistrate in memoria de lunga durata. Sursa a amintit aici conflictul american din Vietnam, comparand esecul opiniei publice din S.U.A. in a manipula masele cu succesul sovieticilor de a manipula in cazul C.S.S.R., acestia reusind sa lase impresia ca interventia lor nu a fost una izolata, ci a fost o actiune colectiva a tuturor statelor care sunt satelite sovietice. Potentialul sovietic pentru invadarea Romaniei Sursa considera ca de-a lungul anilor (cel putin incepand cu cel de-Al Doilea Razboi Mondial) Romania a produs politicieni care prin perspicacitate si talentul lor au aplicat acelasi mod de gandire precum cel prezentat mai sus. Si-a sustinut punctul de vedere aratand ca desi Romania a pierdut ambele Razboaie Mondiale, ulterior a castigat prin negocierea tratatelor de pace, aratand ca dintre toate statele satelit ale sovieticilor, Romania a fost singura care a reusit sa scape de ocupatia sovietica de la Al Doile Razboi Mondial pana in prezent. Sursa a declarat ca acest model a persistat pana in prezent, fapt dovedit de manevrele politice din ultimii doi ani, inclusiv evenimente de dinainte si de dupa august 1968. Liderii politici ai Romaniei, in frunte cu primul-ministru Ceausescu, au reusit pana la ora actuala sa practice cu perspicacitate un joc diplomatic care sa contracareze incercarile sovieticilor de interventie si reocupare. Dupa ce sovieticii au invadat C.S.S.R. in august 1968, opinia publica din Romania a fost de acord in unanimitate ca acestia urmau sa invadeze si sa reocupe Romania. Romanii se bazau in acest rationament pe tensiunile politice si ideologice dintre U.R.S.S. si C.S.S.R. De-a lungul anilor, liderii politici romani nu au facut un secret din faptul ca Romania doreste sa urmeze o linie politica independenta si ca atare, doreste autonomia fata de blocul estic dominat de sovietici. C.S.S.R. nu avea totusi asemenea intentii. Sursa considera ca cehii, chiar si liderii liberali care au ajuns la putere la inceputul anului 1968, doreau doar liberalizarea si dezvoltarea sistemului politic existent in C.S.S.R..Ca urmare, avand in vedere dorintele politice legate de independenta ale Romaniei, aceasta reprezenta probabil o mai mare amenintare la adresa prestigiului si solidaritatii statelor satelit ale sovieticilor decat ar fi reprezentat la un moment dat Cehoslovacia. Dupa parerea sursei, sovieticii s-au abtinut sa ocupe Romania in 1968 si se abtin in continuare din urmatoarele motive: Temerea sovieticilor 1. Teama depasirii nivelului cronaxiei opiniei publice mondiale. Sovieticii erau constienti de faptul ca se apropiasera de limita cronaxiei opiniei publice mondiale dupa interventia din C.S.S.R.. Acestia erau deja acuzati de opinia publica mondiala de agresiune in C.S.S.R. si ca urmare erau constienti de faptul ca daca acest climat ar fi continuat, opinia publica mondiala ar continua sa critice o eventuala interventie a sovieticilor in Romania. Aceasta actiune i-ar eticheta pe sovietici in memoria de lunga durata a opiniei publice ca fiind cel mai periculos agresor, castigandu-si astfel titlul de putere imperialista. O asemenea reactie a opiniei publice mondiale ar distruge complet reputatia de prieten si protector al natiunilor mici, imagine pe care sovieticii au icercat sa si-o construiasca, cu mari eforturi. Mai mult, ar compromite (sau chiar ar distruge) influenta politica sovietica din Orientul Indepartat; in Orientul Mijlociu (ca protector al statelor arabe); in Africa (ca Fratele mai Mare care da o mana de ajutor Republicii Africane care este in formare). 2. Pasii facuti de Romania pentru a contracara invazia sovietica. Acesti pasi au fost evaluati corect de sovietici, ca masuri eficiente de stopare. Desigur, din punct de vedere militar Romania era lipsita de orice mijloace de aparare si era constienta de acest lucru. Discrepanta evidenta dintre potentialul militar sovietic enorm si fortele mici de aparare ale Romaniei au dus la concluzia ca o confruntare militara sovieto-romana era inevitabila. Totusi, Romania – constienta de dilema sovieticilor (de a invada sau nu Romania) – si de modelul psihologic care determina cronaxia opiniei publice, a folosit instrumentul psihologic al opiniei publice mondiale ca un mecanism de autoaparare, bazandu-se pe faptul ca sovieticii vor trebui sa infrunte reactia ostila a opiniei publice mondiale in cazul unei invazii. Pentru a obtine acest lucru, iminenta agresiunii sovietice a fost dusa la un nivel atat de ridicat ca durata si intensitate incat sa depaseasca cronaxia opiniei publice, acesta fiind motivul pentru care pe 22 august 1968, Romania si-a organizat si inarmat garzile patriotice, punand si armata in alerta. Intreaga populatie a Romaniei a fost trezita si mobilizata. Sursa a subliniat faptul ca s-a presupus (in mod gresit) faptul ca ambele actiuni au fost menite sa imbunatatesca potentialul de lupta al efectivelor romanesti, dar nu a fost asa. Singurul si adevaratul motiv pentru care Romania a facuti acesti pasi a fost incercarea de a metine o presiune cat mai mare ca timp si durata asupra U.R.S.S.-ului. Atat Romania cat si U.R.S.S.-ul erau constiente de faptul ca fortele armate si garzile patriotice romanesti nu puteau face fata armatei sovietice. Mai mult, garzile patriotice romanesti erau prost organizate si dotate (cu arme din Primul Razboi Mondial), dar nu au fost facute eforturi pentru a indrepta aceste lucru, pentru ca nu acesta era important. Cel mai important punct a fost incercarea de a-i forta pe sovietici sa renunte la invazie si ocupare, ducand opinia publica mondiala la un nivel care depaseste cronaxia opiniei publice. Dovada ca aceste metode psihologice calculate, luate cu mult curaj de Guvernul roman, au dus la domolirea unei puteri mondiale, este prezenta in analiza psihologica subliniata mai devreme in raport. Daca U.R.S.S. ar fi invadat Romania ar fi avut de-a face cu o rezistenta sporadica (nu neaparat o “rezistenta armata”, dar una galagioasa, dramatica, ce ar fi mentinut masele romanesti intr-o stare de fierbere) de peste patru luni, inainte ca tara sa poata fi complet dezarmata. Acest lucru ar fi declansat o intensificare a tensiunilor, intensificare ce are o perioada de cronaxie de 1-2 luni. Ca urmare, diplomatia mondiala (vorbim aici si de natiuni care nu sunt implicate in mod direct) ar fi suferit o serie de schimbari. Sursa a amintit aici situatia din Orientul Mijlociu si Orientul Indepartat. In aceasta perioada, in ochii lumii, U.R.S.S. si-a inversat rolul de protector al natiunilor ararbe cu unul de putere imperialista, interventionista. Pentru a profita de aceste situatii ale opiniei publice, Romania a facut un pas aparent neimportant, dar de fapt foarte important, anuntand recunoasterea diplomatica a Israelului in Orientul Mijlociu. Romania a putut juca acest joc de sah stiind ca sovieticii sunt constienti de forta opiniei publice; nu era vorba doar de opozitia dintre opinia publica romana si cea sovietica, ci si de opinia publica manipulata de U.R.S.S. pe de-o parte si de Romania pe de alta parte. Opinionologia interna romana Opinionologia devine un factor doar daca masele nestructurate nu reusesc sa perceapa adevaratele intentii subliniate de liderii lor si accepta politicile de manipulare ca fiind o calitate in diplomatie. O masa nestructurata, in care fiecare individ care o compune are de-a face cu o usoara instabilitate provenita din lipsa unei structuri interne, poate fi transformata usor intr-o peudo-structura nationalista, ce poate fi folosita ca element de sustinere pentru instabilitatea existenta deja. Ca urmare, organizarea unui grup nationalist in Romania nu a fost greu de realizat, in perspectiva existentei unui inamic evident (ex.: U.R.S.S.). In timpul ocupatiei sovietice, populatia romana a fost manipulata prin teroare timp de cativa ani (ex.: a-structurata) de catre acestia. Ca urmare, folosind psihologia micro-grupului pentru a le trezi opozitia ascunsa fata de U.R.S.S., a fost usoara transformarea acestor mase din unele a-structurate in grupuri nationaliste cu o structura primitiva. Romanii au ajuns la ora actuala sa-si dezvolte simtul integritatii nationale pe baza acestei structurari nationaliste ascunse si ca urmare, orice interventie din Vest sau Est ar fi foarte nepotrivita si s-ar lovi de o puternica opozitie. Sursa considera ca la ora actuala, chiar si o interventie a Vestului, avand ca obiectiv eliberarea (obiectiv care ar fi fost privit ca fiind pozitiv in urma cu cativa ani) ar fi considerata, din punct de vedere opinionologic, o agresiune. In discursurile sale publice incepand cu 23 august 1968, din Bucuresti si din celelalte resedinte de judet, Ceausescu a facut un apel – si a avut succes – la populatia Romaniei in vederea unei structuralizari nationaliste. Sursa a declarat ca, conform legilor psihologiei de grup, pozitia ocupata acum de Ceausescu este cea a unui monarh. La randul sau, Ceausescu a incurajat aceasta tendinta deoarece (avand in vedere trecutul cultural si istoric) considera ca poporul roman tanjeste in subconstient dupa imaginea unui lider ce aduce cu un rege. Mai mult, potrivit manualelor de istorie utilizate in scoli, Ceausescu apare la sfarsitul unei liste care prezinta fostii monarhi ai Romaniei, iar nimeni nu are nici o obiectie serioasa in acest sens. Alti pasi importanti din punct de vedere opinionologic facuti in acest sens sunt: a) Denigrarea imaginii fostului lider roman Gheorghiu-Dej, prin reabilitarea unui comunist din vechea garda care a fost omorat din ordinul lui Gheorghiu-Dej cu sprijinul lui Draghici (Ministrul de Interne la acea data), care a fost inlaturat ulterior. b) Inlaturarea liderilor pro-sovietici din ultimii ani (odata cu inceputul nationalizarii). Aceasta s-a facut tacit, fara publicitate, pentru a se evita alarmarea functionarilor din Partidul Comunist, care la randul lor au fost structuralizati in directia nationalista. Aici motivatia a fost sa-i oblige pe sovietici, in cazul unei invazii, sa-i inlocuiasca pe acesti functionari cu o noua garda pro-sovietica (fapt ce se intampla in C.S.S.R.), care sa fie pregatita laborios in prealabil. O posibila “Coloana a cincea” sustinuta de sovietici Incepand cu mijlocul anilor 1969, Romania a fost victima unor crize economice grave. A existat o rationalizare brusca a unor alimente de baza cum ar fi cartofii, uleiul, etc., in pofida recoltelor record din 1969, chiar si portocalele, cafeaua si zaharul au fost rationalizate incepand cu toamna lui 1969. Mai mult, au aparut si o serie de caderi inexplicabile in ceea ce priveste reorganizarea tehnologiei stiintifice. In momentul in care sursa a parasit Romania in 1969, crizele nu erau depasite, existand zvonuri in randul serviciilor secrete ca acestea au fost sustinute de “a cincea coloana sovietica”. Se considera ca aceasta “a cincea coloana” este formata din oficiali de rang inalt ai Guvernului si oficiali ai Partidului care lucreaza in secret pentru a distruge economia nationala si a submina prestigiul lui Ceausescu, pentru a de-structura masele (ex.: privarea lor de credinta in imaginea nationalista pe care Ceausescu a creat-o). Sursa considera ca o asemenea “a cincea coloana” ar putea exista la fel de bine in cadrul unor factiuni anti-Ceausescu, pro-sovietice, formate din oficiali care ocupa functii importante in ministerele din Romania”. Traducere de Ioan TUDOR
„Ca orice persoană, am un punct de vedere. Dar nu am declarat că voi promova o politică în această direcţie. Dacă spun că vorbesc în limba română, asta nu înseamnă că sunt pentru unirea Moldovei cu România. (…) Astăzi, urmează să abordăm situaţia din alt punct de vedere. Programul nostru politic prevede două puncte principale: lichidarea sărăciei şi integrarea în Uniunea Europeană. Dar integrarea în UE presupune că statalitatea Republicii Moldova se păstrează.”- “Alesul” securistilor, Mihai Ghimpu, declaratie in limba rusa la Radio “Echo Moscvii”
UPDATE: IN ATENTIA SRI – Fragment dintr-un mesaj primit ca urmare a acestei postari: “Bai suca sa nu mai scrii un rind despre Moldova ca te linsam chizda mati cind mai vii pe la noi prin tara” (Mesajul integral impreuna cu coordonatele sale tehnice l-am remis Serviciului Roman de Informatii)
REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale
de Mihai Munteanu / Evenimentul Zilei Luni, 07 Iulie 2008
Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează acum sunt monitorizaţi de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul armatei) pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară. În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase.
Constantin Rotaru. General (r) SIE.Între 1986-1989, este director- adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior, conduce societatea Grivco International, patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi. Revine în SIE şi, în ’99, ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent, administrează Romaqua Group.
Emilian Ivan. General (r) SIE. Ofiţer în spionajul ceauşist, specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada din SUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.
Ioan Păun. General (r) SIE. Ultima misiune: în China. Oficial, a fost consul general la Hong- Kong. Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a unor bunuri destinate familiei lui Adrian Năstase, în valoare de 611.000 de euro. La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său în dosarul „Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat. Acum, lucrează la Romaqua Group.
Octavian Creţu. Controlează (59%) Romaqua Group – holding care vinde apa minerală Borsec, răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contestă acuzaţiile. Este şi personaj-cheie în dosarul „Zambaccian“. Octavian Creţu le-a pus pe tavă procurorilor DNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar. Presa a vehiculat că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali (r) SIE: „Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunile lor externe din spionaj“.
Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul „Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group. Ex-deputat PD, Adrian Vilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC, formaţiune prezidată de naşul său, Ioan Talpeş – fost director SIE. În 2008, Vilău a candidat la Primăria Capitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, Miron Mitrea, Corneliu Iacobov etc.
RAPORT DSM. Contraspionajul militar i-a luat în vizor pe spionii angajaţi la Romaqua şi activităţile firmei
TOATE DRUMURILE DUC LA ROMAQUA
Monitorizaţi de contraspionajul militar
Florida. Sediul Century International Arms Inc. În magazinul de pe bulevardul South Congress Ave găseşti, practic, un întreg arsenal de infanterie. Cam toate tipurile de armament uşor, produs în estul Europei, se vând în SUA prin distribuitorii Century Arms. Mitralierele AK-47 – Kalaşnikov (7,62×39 mm), fabricate în România, Rusia şi Serbia, domină panoplia. Pistoalele „Carpaţi“ de la Cugir sau celebrele Makarov, care au semănat teroare în Războiul Rece, se vând cu 189-290 de dolari. Cel mai ieftin e revolverul maghiar M44 (99 USD), iar muniţie bulgărească e pentru toate tipurile de încărcător. În 40 de ani de existenţă, Century Arms a devenit cel mai mare importator din SUA de armament provenit din fostul lagăr socialist. Printre cele mai căutate sunt pistoalele automate româneşti din disponibilul Romtehnica (traderul Ministerului Apărării) şi cele noufabricate la Fabrica de Arme Cugir din cadrul Romarm.
Reprezentantul din România al Century Arms se numeşte Cristi Vălean. Acesta a lucrat în spionajul ceauşist, fiind ofiţer al CIE (actualul SIE). Oficial, Vălean a ieşit din SIE colonel, imediat după Revoluţie. În prezent, afacerile sale sunt monitorizate de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM) – contraspionajul armatei.
Paris. Iunie 2006. Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei şi Finanţelor, primeşte un telefon de la israelianul Menahem Markovits. DSM interceptează convorbirea. Cazacu este de mult în vizor din cauza relaţiilor sale cu ofiţeri străini de informaţii, care prejudiciază Romtehnica. Mai mult, el coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.
Raportul DSM obţinut de EVZ dezvăluie: „Cazacu Aurel care se afla la expoziţia internaţională de tehnică militară de la Paris a fost contactat de Menahem Markovits (suspectat de apartenenţă la serviciile de informaţii israeliene) pentru a avea o întâlnire. Menahem Markovits, reprezentantul firmei israeliene Rafael în România, acţionează la nivelul factorilor decidenţi din Ministerul Apărării (MAp) şi Ministerul Economiei şi Comerţului pentru iniţierea unor noi programe de modernizare a tehnicii din dotarea MAp“.
Compania Rafael produce sisteme de apărare de înaltă tehnologie şi furnizează vehicule aeriene fără pilot, rachete, detectoare şi echipamente de colectare şi procesare ale informaţiilor. Rafael a furnizat ţării noastre rachete antitanc de tip Spike. La preţuri supraevaluate.
Tot în iunie 2006, Cazacu i-a intermediat fostului spion israelian o întâlnire cu ex-ministrul economiei Codruţ Şereş. La întrevedere a participat şi colonelul Daniel Davidi, ataşatul militar al Ţării Sfinte în România. Markovits (Rafael) vânează contracte de zeci de milioane de euro de retehnologizare şi modernizare a armamentului din stocurile Armatei Române şi din liniile de fabricaţie ale Romarm. Filajul DSM punctează: „Markovits i-a cerut lui Cazacu consultanţă pentru Rafael în negocierea contractelor de offset (…), deoarece condiţiile impuse de partea română sunt foarte restrictive şi nu oferă avantaje firmelor israeliene“. Cazacu e de acord că investitorii trebuie sprijiniţi.
Bucureşti 2007. Direcţia de Siguranţă Militară. Operaţiunea „IUDA“ ia amploare. Supravegherea operativă a lui Aurel Cazacu dezvăluie o reţea formată din înalţi ofiţeri de spionaj, trecuţi în rezervă. În ecuaţie apare şi generalul (r) Constantin Rotaru – fost director adjunct al SIE. Raportul DSM consemnează: „Cazacu Aurel a fost apelat de generalul Rotaru/0747.xxx.xxx – post telefonic utilizat de SC ROMAQUA GROUP SRL (la sediul acestei firme Aurel Cazacu a avut mai multe întâlniri cu Menahem Markovits, reprezentantul companiei israeliene Rafael în România), care i-a solicitat informaţii despre numitul Cristi Vălean (reprezentantul firmei americane Century Arms). Cei doi au stabilit să aibă o întâlnire ulterioară“.
Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Păr alb, tuns regulamentar, ochi albaştri, constituţie atletică. La cei 59 de ani ai săi, generalul (r) Constantin Rotaru pare încă prototipul ofiţerului de elită. Prudent, fostul numărul doi al spionajului românesc îşi calculează cuvintele, menţine inflexiunea tonului şi accentuează când trebuie. „Nu contest că discut des cu Aurel Cazacu. Ne cunoaştem de mult, dar nu trebuie să-i cer lui date despre Cristi Vălean, cu care am fost coleg în SIE. Mereu am fugit ca de dracu’ de tranzacţiile cu armament – «operaţiuni speciale », cum le spuneam noi. Este cel mai «vânat» domeniu“.
În schimb, subiectul „Markovits“ îi declanşează generalului (r) faza de negare. „Nu îl cunosc. Menahem Markovits nu a intrat niciodată aici (n.r. – sediul Romaqua). Cei de la DSM se înşală. Se înghesuie uneori să aducă multe informaţii… ceea ce cumva este firesc. Ştiu că telefonul îmi este sub supraveghere. Este şi normal să fie aşa. Gândiţi-vă unde am activat atâţia ani. Tâmpit să fi fost să-l fi adus pe ăla aici (râde) (…). Între SIE şi serviciul de informaţii al Armatei a existat întotdeauna o rivalitate“, ne explică generalul (r) SIE Constantin Rotaru.
PESCARUL DE SPIONI
Tovărăşia SIE
Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Încadrat de două reportofoane puse ostentativ pe masă de directorii PR şi marketing, patronul companiei, Octavian Creţu, are obiceiul să fragmenteze discuţia. Uneori, răspunde punctual: „Este imposibil ca Menahem Markovits să fi fost la sediul Romaqua. Noi nu facem tranzacţii cu armament. Mă dezamăgeşte publicitatea asta pentru că eu sunt o persoană retrasă. Îmi văd doar de firmă şi de familie (Creţu este căsătorit cu fiica unui diplomat chinez – n.r.)…“
Oficial, prima întâlnire Creţu-Rotaru a avut loc în liniştea unei bălţi. Aşa susţine patronul Romaqua: „Pe domnul Rotaru l-am cunoscut în Delta Dunării, la pescuit. Atunci, era manager la Grivco (firma lui Dan Voiculescu – n.r.). Au urmat şi alte partide de pescuit, dar când domnul Rotaru s-a întors în SIE am mai fost doar de trei ori la peşte. Când urma să iasă din SIE, m-a contactat: «Uite, domne’, eu o să plec şi aş vrea un loc de muncă». Dacă el ar fi plecat înapoi la Voiculescu, ar fi avut probleme. S-ar fi interpretat. La noi, domnul Rotaru se ocupă de construcţii, de investiţii“, povesteş te Octavian Creţu.
Generalul cafelei
Cum a ajuns şi generalul (r) SIE Emilian Ivan în organigrama firmei de ape minerale e o altă poveste: „Gen. (r) Emilian Ivan a fost şeful diviziei de cafea a Romaqua. Iniţial îl luasem pentru organizarea serviciului de securitate al firmei. Îl ştiu de vreo 8-9 ani. A fost salariatul nostru vreo 3 ani. A plecat în 2004. L-am cunoscut la şedinţa unei fundaţii care-şi propune să revigoreze economia românească. Fundaţia este a actualului preşedinte al Camerei de Comerţ Bucureşti. Mi s-a spus că Emilian Ivan are experienţă, că a fost consilier economic în SUA… Nu Rotaru mi l-a recomandat pe Ivan“. Deşi la RECOM, gen. (r) de spionaj Emilian Ivan încă figurează ca administrator al Romaqua Group, Creţu afirmă că e o greşeală.
În SIE, tovărăşia dintre generalii Ivan şi Rotaru e de notorietate. „Ivan mi-a fost subaltern la informaţii economice“, lămureş te Constantin Rotaru.
Păun-Creţu, relaţie veche
Cât îl priveşte pe generalul (r) SIE Ioan Păun, Creţu ocoleşte subiectul SIE, vorbind doar despre presiunile din dosarul penal al lui Adrian Năstase, iar gen. Rotaru sugerează să nu amestecăm lucrurile. Păun a figurat şi el în CA-ul companiei, dar acum conduce un serviciu al Romaqua Group.
Un alt administrator e avocatul Adrian Vilău, apărătorul lui Păun în dosarul „Zambaccian“. Volubil, Vilău povesteşte pentru EVZ: „Sunt de 3-4 ani în consiliul de administraţie al Romaqua. Sunt avocatul companiei. Pe Octavian Creţu l-am cunoscut acum 4-5 ani la o petrecere. Am reprezentat Romaqua în câteva speţe şi, astfel, am devenit avocatul companiei. Rotaru şi Păun au intrat în CA al Romaqua acum 2-3 ani. Generalul Rotaru se ocupă de avizele de construire a reţelelor electrice şi de gaz. De profesie este inginer. (…) Asupra lui Păun s-au făcut presiuni puternice din partea oamenilor lui Adrian Năstase. Şi el îl cunoştea de mai de mult pe Creţu. Nu prin intermediul meu. Aveau relaţia lor“.
APA BORSEC
Grupul de zeci de milioane de euro
1993. Octavian Creţu preia de la FPS pachetul majoritar de acţiuni al companiei Comchim. Unitatea e desprinsă din fosta Centrală de Import-Export a Ministerului Industiei Chimice, instituţie în al cărei serviciu financiar a lucrat Creţu înainte de ’89.
1998. Întreprinderea de stat „Regina Apelor Minerale Borsec“ se transformă în compania privată Romaqua Group, având ca acţionar majoritar societatea Romaqua Holdings. Afaceriştii obţin izvoarele naturale de apă minerală.
2003. Comchim preia numele Romaqua şi devine o sucursală a grupului patronat de Octavian Creţu, pentru care lucrează generalii (r) Constantin Rotaru, Ioan Păun şi Emilian Ivan.
2007. Romaqua Holdings SA Bucureşti controlează, direct sau prin intermediari, următoarele societăţi comerciale: Romaqua Group, Romaqua Serv, Romaqua Stănceni, Romaqua Prest, Fides Construct, Rodachim, Audaces, Magnum Group şi Grafix V.C.S Media“. Cifra de afaceri realizată în 2006, prin intermediul grupului de societăţi, se ridică la 249.907.398 lei (peste 71 de milioane de euro).
ÎN AFARA ŢĂRII
Afaceri cu tatăl primarului din Chişinău, cumnatul lui Ghimpu, plus fratele si sotia “presedintelui interimar”
În Republica Moldova, apa minerală Borsec se distribuie prin firma Anda SRL cu sediul în capitala Chişinău. Potrivit ziarului “Moldova Suverană”, 34% din participaţiile în această firmă sunt deţinute de Ion Chirtoacă, tatăl primarului general din Chişinău, Dorin Chirtoacă (respectiv cumnatul lui Mihai Ghimpu; fratele “presedintelui intermiar”, Simion Ghimpu, detine 33% iar sotia lui Mihai Ghimpu, Dina Ghimpu, detine celalalte 33%) . Adrian Teslovan, directorul de marketing al Romaqua Group, susţine că acest contract de distribuţie a fost încheiat cu firma moldovenească înainte ca Chirtoacă să fie ales primar. Holdingul lui Octavian Creţu a mai exportat apă minerală Borsec în SUA şi Canada. “Cantităţile sunt de ordinul cifrei zero virgulă…”, evaluează administratorul Romaqua, Adrian Vilău.
A contribuit Liviana Rotaru / Evenimentul Zilei “Liberalul” Ghimpu in masina luxoasa a lui Voronin
In cursul acestei luni, in paginile “Romaniei libere” am numarat mai multe articole negative la adresa mea si a Asociatiei Civic Media. Intr-unul dintre acestea, distinsul dumneavoastra analist Tom Gallagher, poate cel mai competent si incisiv comentator strain al vietii politice dambovitene, face insa, in opinia mea, cateva greseli de interpretare a unor realitati triste din societatea civila si presa noastra. In editorialul sau “Jurnalism à la Jekyll & Hyde”, unde se simte un soi de revolta si regret totodata privind situatia actuala a media romanesti, domnul Gallagher il confunda insa pe Sorin Rosca Stanescu cu mine si linia editoriala a ziarului ZIUA cu actiunile Asociatiei Civic Media. Exista, totusi, o suma de diferente. Sorin Rosca Stanescu este directorul general al ziarului ZIUA, in timp ce eu sunt un jurnalist al ziarului ZIUA, care coordoneaza in acelasi timp si o asociatie de media, sustinatoare a conceptului de jurnalism civic. Cred ca asociatia pe care o reprezint deranjeaza multa lume, printre altele si deoarece are niste principii aparte fata de majoritatea agentiilor din Romania, care doar “monitorizeaza” media. Civic Media, de exemplu – si aici solicit sanctiunea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii -, nu accepta ziaristi care au activat in presa comunista. Totodata, dupa cum se stie, militeaza pentru deratizarea presei. In plus, Civic Media, in ciuda tacerii generale a unor lideri de opinie si organizatii altfel extrem de galagioase, este singura organizatie care a reclamat public mogulizarea si cartelizarea presei, considerand ca acest tip de concentrare a puterii media poate fi un pericol pentru democratia fragila a Romaniei. Domnul Gallagher nu a observat aceste “amanunte”. In schimb, ma uimeste cu o afirmatie de neinteles, spunand ca l-am transformat pe seful statului in “inamicul public nr. 1 al Romaniei”, in pofida faptului ca “Victor Roncea si George Damian salutau, in 2005, in paginile cartii AXA: Noua Romanie la Marea Neagra, liniile noii politici estice, de asigurare a securitatii Romaniei, promovate de Traian Basescu”. M-as fi asteptat insa ca un analist cu acribia domnului Gallagher sa caute si sa ofere, cel putin, un citat care sa ateste aceasta afirmatie. Ar fi avut surpriza sa nu-l gaseasca. Aceasta nu inseamna ca nu l-am criticat, pana acum, pe presedintele Romaniei, cand am considerat. Mi s-ar parea o anormalitate si o lipsa de profesionalism sa nu o fac, atunci cand este cazul. Insa conditia presei romanesti este mult mai grava de fapt fata de cum o vede domnul Gallagher de la Londra. Jurnalistul roman, pe langa autocenzura de rutina practicata sub presiunea in care lucreaza la “moguli”, se mai bucura si de punerea la zid a angajatilor mogulilor din “tabara intelectualilor”. M-as fi bucurat daca domnul Gallagher ar fi observat si cum “oameni ai presedintelui”, in calitatea lor dubla sau chiar tripla de agenti de opinie si de oficiali, se folosesc de autoritatea Administratiei Prezidentiale pentru a lansa atacuri tipice perioadei staliniste la adresa libertatii presei, cum nu s-ar accepta, mai mult ca sigur, pe malurile Tamisei. Ma refer aici, de exemplu, la presedintele Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, si director al periodicului “Idei in dialog” (patron Sorin Ovidiu Vantu), care a atacat virulent ziaristii de la ZIUA, anatemizati drept “obiectiv detestabili”. Motivul: ziaristii de la ZIUA au indraznit sa sparga Omerta in ce priveste mafia culturala din Romania. Subordonatul sau, Mircea Mihaiet, vicepresedintele aceluiasi institut, a mers mai departe si, in “Romania literara” (patron Dinu Patriciu), a gasit “solutia”: eliminarea ziaristilor incomozi de la ZIUA si din viata publica. Ceausescu, mic copil! Intelectualii in cauza sunt foarte bine ancorati in meandrele concretului: isi iau salariul de la Cotroceni si fac pe aparatorii lui Basescu (de fapt ai propriilor functii), trecand apoi cu sacosele pe la casieria… mogulilor, dusmanii de moarte ai presedintelui. O alta diferenta neobservata de domnul Gallagher in tot acest melanj este faptul ca directorul ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, este vizat de cuplul presedintele Traian Basescu – ministrul Justitiei Monica Macovei. In schimb, eu sunt luat la ochi, chiar in ziarul dvs., de personaje opuse acestui cuplu. Este vorba de presedintele autointitulatei Societati Academice din Romania si prepusa a Grupului pentru Dialog Social, Alina Mungiu-Pippidi, si de cea care ravneste din umbra la scaunul ministrului Justitiei, sorosista Renate Weber (aici are dreptate Tom Gallagher). Pentru Civic Media, explicatia este simpla: operatiunea noastra, “Voci Curate”, a starnit agentii de influenta si spionaj ai unor servicii care isi simt acum periclitata activitatea din randurile presei si ale societatii civile. Pana acum, dupa cum se observa, majoritatea deconspiratilor si ex-nomenclaturistilor transformati peste noapte in vajnici anticomunisti sunt grupati in GDS, centrul ideologic postcomunism si postfesenism. Centrul logistic este asigurat de Renate Weber, sefa Retelei Open Soros. Doamna Weber se simte nedreptatita de domnul Gallagher, afirmand in dreptul la replica pe care i l-ati acordat ca Civic Media a taxat-o dur de nenumarate ori si ca “Victor Roncea a demonizat-o”. Corect. Aici ii dau dreptate doamnei Weber. Criticile Civic Media sunt insa intemeiate: Renate Weber si Reteaua condusa de dansa sustin, prin toate modalitatile, eliminarea simbolurilor religioase din scolile romanesti. Lasand la o parte aberatia in sine, de a te impotrivi in maniera totalitara vointei majoritatii Romaniei – o majoritate credincioasa, slava Domnului! -, practica domniei sale lasa de dorit. Mai precis, cererea antiicoane sustinuta de Renate Weber a fost inaintata si aprobata de CNCD (veritabil Minister al Gandirii orwelliene) din al carui mic comitet central face parte un anume Dezideriu Gergely. Nimeni altul decat un slujbas de-al doamnei Weber, pe care il regasim in Consiliul Director al Fundatiei pentru o Societate Deschisa. Oriunde, in lumea democratica, evident, acest fapt este un conflict de interese strident. Mai mult decat atat, se poate incadra la capitolul coruptie si trafic de influenta. Dar despre aceasta va trebui sa raspunda angajatul Soros la tribunal. In concluzie: avem nevoie de observatiile pertinente ale domnului Tom Gallagher. Cu conditia ca acestea sa fie complete. Altfel, vorbim de jumatati de adevaruri, adica de minciuni prin omisiune.
Observatori reprezentand organizatii neguvernamentale din Rusia, Belarus si Kazahstan sunt expulzati din Republica Moldova, a declarat marti, pentru portalul Gazeta.ru, Aleksandr Kanev, seful pentru programe regionale din cadrul Fundatiei pentru dezvoltarea politicilor informationale de la Moscova, care a sosit in ajun in Moldova pentru monitorizarea scrutinului anticipat din partea organizatiei neguvernamentale rusesti “Golos”, transmite Agerpres. Potrivit acestuia, marti, in jurul orelor 06:00, in usa camerelor de hotel din oraselul Balti, unde s-au cazat observatorii rusi, au batut reprezentanti ai politiei pentru migratie din Republica Moldova. Dupa aceasta, intreaga delegatie a fost condusa la o sectie de politie locala unde celor cateva zeci de observatori li s-a adus la cunostinta ca prezenta lor nu este binevenita si ca trebuie sa paraseasca teritoriul Republicii Moldova pana la miezul noptii. Nu au fost prezentate niciun fel de obiectii, a spus Kanev, care sustine ca politia din Balti a refuzat sa puna la dispozitie un document oficial cu decizia expulzarii, transmite ZIUA Online. Dupa cum a relatat acelasi expert rus, autoritatile moldovene au intreprins masuri similare si in privinta observatorilor din alte orase si centre raioanele din Republica Moldova, carora Comisia electorala de la Chisinau le-a refuzat acreditarea fara niciun motiv. Este vorba de observatori din tari CSI – Rusia, Belarus, Kazahstan – grupati in organizatia ENEMO (Reteaua Europeana de Organizatii care Monitorizeaza Alegerile). Observatorii ENEMO au venit in Republica Moldova la invitatia autoritatilor moldovene, a subliniat Aleksandr Kanev, indicand ca dupa ce acestia au sosit pe teren li s-a spus ca numai 53 dintre ei au primit acreditare, celorlalti punandu-li-se in vederea sa paraseasca teritoriul moldovean pana la miezul noptii intre 28 si 29 iulie. La fel au patit si cei 11 observatori din Georgia care sunt de luni retinuti pe aeroportul din Chisinau, urmand ca in cursul zilei de azi sa fie trimisi acasa cu o cursa aeriana ce face escala la Istanbul.
RETEAUA ENEMO a fost infiintata de Grupul SOROS in 2001, ca parte a “East East Program”, in cadrul Proiectului “Central & Eastern Europe, Central Eurasia, and Turkey” si reprezinta “o colectie” de organizatii neguvernamentale din acest spatiu rasaritean extins. Cu inteligenta specifica Grupului SOROS pentru o “societate deschisa”, dupa crearea Retelei ENEMO (European Network of Election Monitoring Organizations), a revenit poporului american “onoarea” de a o finanta, in special prin Freedom House, National Democratic Institute (NDI) si National Endowment for Democracy (NED), organizatiile membre, printre care se numara si Asociatia Pro Democratia, asigurandu-si finantele de sute de mii de euro si dolari anual din zone asemanatoare, inclusiv de la filantropica Rockefeller Brothers Fund, cum este cazul unei organizatii similare din Serbia (vezi foto).
Astazi, ENEMO este formata din urmatoarele agentii regionale: Centers for Civic Initiatives – Bosnia and Herzegovina, Center for Democratic Transition – Montenegro, Center for Free Elections and Democracy – Serbia, Coalition for Democracy and Civil Society – Kyrgyzstan, Committee of Ukrainian Voters – Ukraine; Election Monitoring Center – Azerbaijan, GONG – Croatia, ISFED – Georgia, It’s your choice – Armenia, LADOM – Moldova, MOST – Macedonia, Pro Democracy Association – Romania, Republican Network of Independent Monitors – Kazakhstan, Voice – Russia, , Obcianske Oko – Slovakia, Partnership – Belarus, Society for Democratic Culture – Albania, The Monitoring Center – Montenegro, Viasna – Belarus.
Secretariatul central al ENEMO, “CC”-ul, este finantat insa, pentru asigurarea loialitatii, tot de “Open Society Institute of George Soros”.
Este oficial – spoturile publicitare Gabriel Resources “dezinformează şi manipuleaza”!
CNA opreşte de la difuzare spoturile “Roşia Montană – 4 miliarde de dolari”
Roşia Montană – 25 Iunie 2009 – Întruniţi în şedinţa publică din data de 23.06.2009, membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) au decis să oprească difuzarea spoturilor publicitare ce aparţin companiei Gabriel Resources intitulate “Roşia Montană – 4 miliarde de dolari”. Conform CNA, spotul publicitar încalcă legislaţia audiovizuala respectiv articolul 107 din HG nr. 187/2006 care prevede faptul că „Publicitatea şi teleshoppingul trebuie să servească interesul public prin respectarea regulilor informării şi ale unei competiţii corecte.”. Decizia CNA vine într-un context în care neîncrederea publicului şi reacţiile la campania de imagine a Gabriel Resources sunt în continuă creştere.
În mai 2009 Gabriel Resources (‘Gabriel’), compania de minerit lipsită de experienţă care doreşte să exploateze resursele de aur şi argint de la Roşia Montană şi să dezrădăcineze localnicii care îi stau în cale, a lansat un spot publicitar (1) în care întreba câteva persoane în ce domenii în România ar trebui investite 4 miliarde de dolari. O mai bună educaţie, sănătate etc. au fost răspunsurile adresate în faţa camerei. Clipul se termina cu îndrăzneaţa promisiune că Gabriel va investi în România suma de 4 miliarde de dolari; toate acestea fără a menţiona în ce fel va face acest lucru şi care este obiectul de activitate al Gabriel.
Campania publicitară a provocat o reacţie vehementă din partea a câtorva grupuri ale societăţii civile din România, prin crearea de spoturi spoof (2), materiale video pamflet (3), blog-uri (4) şi postere (5). În iunie 2009 Gheorghe Funar, fost senator de Cluj, a transmis o sesizare oficială către CNA, solicitând oprirea difuzării spotului publicitar. Ca urmare a acestei sesizări, precum şi în urma consultării Consiliului Roman pentru Publicitate (RAC), CNA a luat prezenta decizie.
Conform declaraţiei citate de HotNews (6) vicepreşedintele CNA, Ioan Onisei, a apreciat că seria de spoturi “dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, deoarece ceea ce se spune în spot “nu are legătură cu mecanismele reale de cheltuire a banilor în economie”.
“RMGC a iniţiat aceasta campanie susţinând ca proiectul lor va începe pur si simplu, ca şi cum oamenii şi legea nu contează. Ei consideră că singurul lucru care contează este un ‚ambalaj’ drăguţ şi ‚comunicarea.’ Din fericire, romanii sunt mult mai la curent cu aceste tehnici de manipulare şi reclama lui Gabriel a ajuns să fie cunoscută ca şi ‚badvertising’” (termen în engleză care defineşte reclama mincinoasă), a declarat Luminita Dejeu, designer grafician şi membră a campaniei Salvaţi Roşia Montană.
“Promisiunile Gabriel din clipul publicitar sunt la fel de false precum tot ceea ce înseamnă proiectul lor de minerit. Cred că oamenii au înţeles asta mai bine ca niciodată, mulţumită tocmai acestui clip. Sunt cu adevărat impresionat de reacţia creativă pe care a provocat-o Gabriel şi nu mă pot opri din vizionarea spoof-urilor care comentează mesajul companiei. Sper ca următoarea încercare a lui Gabriel de a îşi îmbunătăţi imaginea să provoace o reacţie la fel de inventivă!”, concluzionează Eugen David, preşedintele Alburnus Maior. https://www.rosiamontana.org/
Proiectul Roşia Montană – faza prostituţie publicitară şi „advertising“ otrăvit
Scris de George Roncea Proiectul Roşia Montană încinge din nou opinia publică după ce o nouă campanie relansează tema beneficiilor de vis – de peste 4 miliarde de euro – care îi aşteaptă pe români mintenaş, imediat ce fantomaticii investitori canadieni vor reuşi începerea exploatării aurului Apusenilor. Campania de spălare de creier este demarată de o prestigioasă agenţie de publicitate, acuzată de badvertising de adversarii proiectului otrăvit al Gold Corporation. Campania promovată de Leo Burnett, prin Bogdan Naumovici, va aduce companiei de publicitate 500.000 de euro, o sumă bună în actualele condiţii de criză. Bogdan Naumovici susţine că noua campanie nu se va opri până când Gold Corporation nu va obţine dreptul de exploatare a zăcămintelor de aur şi pretinde că el, personal, nu este vizitat de îndoieli etico-morale pe această temă şi că nici nu se consideră un mercenar. Culmea, compania de publicitate Leo Burnett, în urmă cu doi ani, împreună cu Organizaţia Greenpeace, au conlucrat la o campanie pentru protejarea ultimului peisaj forestier intact din Europa Centrală, Sudică şi de Vest, din regiunea Munţilor Retezat-Godeanu. Greenpeace, se ştie, se numără printre adversarii proiectului Roşia Montană, însă, probabil, conjuctura financiară a determinat reorientarea Leo Burnett către capătul celălalt al morcovului, suma de jumătate de milion acoperind instinctele ecologiste ale lui Bogdan Naumovici şi constituind un spor de ruşine consistent. Publicitarul de renume are acum sarcina să prezinte Gold Corporation drept Crăiasa Munţilor Apuseni care a venit la Roşia să fericească prezentul şi viitorul, să aducă poporului frunze-n buze, lapte-n ţâţe, drob de sare la spinare, mălăieş în călcâieş, smoc de flori la subsuori… punând creativitatea şi profesionalismul în slujba otrăvii – se poate spune că vorbim de un challenge profesional, deşi la fel de bine s-ar putea numi prostituţie în publicitate. Blestemul aurului, dar şi al petrolului Miza este uriaşă pentru cei care îl plătesc pe Naumovici şi personajele implicate în povestea aurului sunt chiar de poveste. Astfel, conform istoricului realizat pe scurt de agenţia vot.ro întâlnim în subteranele afacerii aurului personaje cât se poate de legate de interesele politice şi care au legătură şi cu afacerea Sterling, scandalul care leagă guvernul liberal de interese petroliere – tot canadiene. Problemele din tranzacţiile cu zăcămintele de gaze şi petrol din Marea Neagră se regăsesc şi în proiectul exploatării aurului de la Roşia Montană. Cel care a acordat licenţa de exploatare a perimetrului ca şef al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Mihail Ianăş, în perioada 1997-2000, a devenit ulterior administratorul companiei Regal Petroleum Bucureşti, firmă controlată de Frank Timiş, principalul acţionar al proiectului de la Roşia Montană. Din această calitate, în 1998, Mihai Ianăş negociază şi propune acordarea licenţei de exploatarea minereurilor de auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, prin încredinţare directă, către Compania Naţională Minvest Deva, care era în parteneriat cu Gabriel Resources Ltd. Licenţa este acordată de Guvernul Radu Vasile şi este contrasemnată de Mihai Ianăş, ca preşedinte al ANRM, Radu Berceanu, ca ministru al Industriei, şi de Decebal Traian Remeş, ca ministru al Finanţelor. Compania de stat şi Gabriel Resources înfiinţaseră cu un an înainte compania Euro Gold Resources SA Deva, companie care urma să exploateze zăcămintele din Roşia Montană. După aprobarea licenţei de exploatare, Euro Gold îşi mută sediul la Roşia Montană după care îşi schimbă denumirea în Roşia Montană Gold Corporation SA. După aprobarea licenţei, participaţia statului în proiect s-a diminuat de la 33,8% la doar 19%. După diluarea participaţiei statului, Ministerul Industriei şi ANRM aprobă transferul licenţei de la Minvest Deva la Roşia Montană Gold Corporation. Firma britanică Regal Petroleum (controlată de Frank Timiş, principalul acţionar al Gabriel Resources) îşi deschide, în 2003, un SRL la Bucureşti, la conducerea căruia îl numeşte pe Mihail Ianăş, fostul şef al ANRM. În iulie şi decembrie 2004, Regal Petroleum primeşte de la Guvernul Năstase dreptul de exploatare a două zăcăminte petroliere la Bârlad şi Suceava. Soros, implicat direct în afacerea aurului Un an mai târziu, gigantul „Newmont Mining Corporation“, cel mai mare producător de aur din lume, înfiinţează la Bucureşti compania „Dacia Exploration“. Newmont, în care acţionar este şi miliardarul George Soros, devine cel mai important acţionar al afacerii Gabriel Resources. În ciuda faptului că a devenit acţionar indirect al proiectului de la Roşia Montană, George Soros a susţinut că nu are nici în clin, nici în mânecă cu reprezentanţii Fundaţiei ce-i poartă numele. Fundaţia Soros de la Bucureşti a cerut desecretizarea documentaţiei dosarului exploataţiei de la Roşia Montană, cu un an în urmă, ceea ce desigur nu poate avea nicio legătură cu interesele principalului acţionar al Gold Corporation, Newmont, în care este acţionar George Soros, filantropul…
Roşia Montană Gold Corporation aruncă pe piaţă minciuni aurite
Scris de George Roncea Controversata companie Roşia Montană Gold Corporation a lansat o nouă campanie „publicitară“ realizată profesionist de o cunoscută agenţie de PR, dar lipsită de orice deontologie. În termeni tehnici se numeşte badvertising, ceea ce pe româneşte se cheamă minciuni sfruntate. Pe site-ul companiei, un tânăr care rânjeşte tâmp, cu o expresie de insuportabilă fericire întipărită pe figură, ne spune că „noul proiect Roşia Montană va aduce României 4 miliarde de dolari, în timp ce alţii scot valuta din ţară“. ce pe româneşte se cheamă minciuni sfruntate. Pe site-ul companiei, un tânăr care rânjeşte tâmp, cu o expresie de insuportabilă fericire întipărită pe figură, ne spune că „noul proiect Roşia Montană va aduce României 4 miliarde de dolari, în timp ce alţii scot valuta din ţară“. Tânărul poartă numele de Dragoş Tănase şi se recomandă director general la Roşia Montană Gold Corporation. Alături de poza tânărului se lăţeşte aşa-zisul calcul al fericirii pe care ne-o va aduce compania sa de exploatare a aurului dacilor.
Reclama ne spune că Roşia Montană abia aşteaptă să ne verse 4 miliarde de USD, care ne-ar scoate din criză învăţământul, agricultura, pensiile: „Proiectul va aduce 4 miliarde de dolari în economia României: – 1,8 miliarde USD – beneficii directe ale statului român, în dividende pentru Guvernul României, impozite pe salarii, redevenţe şi alte taxe; – 2,2 miliarde USD – bani cheltuiţi în România pentru: resurse umane, energie electrică, transport, construcţii, reactivi pentru procesare, piese de schimb“. Ceva mai imbecil rar am am mai văzut pe un site oficial corporativ. De când salariile, reactivii, energia electrică, construcţiile şi în general cheltuielile unei companii se decontează în beneficiul celui exploatat? Cum ar scoate din criză România construcţiile şi reactivii lui Gold Corporation? Care 4 miliarde – câtă vreme singurul „profit“ al României ar urma să fie redevenţele şi dividendele, incluse în suma de 1,2 miliarde de dolari? O organizaţie de tineri clujeni implicaţi în proteste inteligente şi artistice la adresa proiectului Roşia Montană, MindBomb, a comentat public reclama mincinoasă promovată de compania canadiană: „O agenţie cu prestigiul este dispusă să facă badvertising – să promoveze minciuna şi încălcarea legii. (…) Problema Roşiei Montane e una încheiată. Justiţia şi-a spus cuvântul şi, rând pe rând, a anulat toate avizele şi autorizaţiile obţinute pe diferite căi de către RMGC. Aplicarea legii nu se negociază în dezbateri publice şi nici nu poate fi subiectul unor campanii de comunicare. RMGC a tocmit însă o agenţie de publicitate de renume să-i spele imaginea. Agenţia şi-a început campania sugerând că investiţia RMGC de la Roşia Montană ar fi una sigură, ca şi cum legea nu ar avea nicio valoare. Conform acestui principiu, singurele lucruri care ar conta ar fi „ambalajul“ şi „comunicarea“ profesionistă! MindBomb consideră că abilitatea unei agenţii de a prezenta în mod pozitiv nerespectarea hotărârilor judecătoreşti nu este o dovadă de profesionalism ci, pur şi simplu, minciună“.
Roşia Montană – povestea adevărată
În compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), care ar urma să exploateze zăcămintele aurifere, România deţine 20% din acţiuni, prin intermediul Minvest Deva, ceea ce înseamnă că, teoretic, circa 1,4 miliarde de dolari din valoarea aurului ar reveni ţării noastre, însă, deşi preţul aurului a crescut foarte mult, în condiţiile crizei mondiale care a recredibilizat aurul ca etalon şi reper financiar, valoarea investiţiei de la Roşia Montană rămâne tot în jurul sumei de 1,5 miliarde de dolari. Analizele financiare arată însă că miza aurului este cu mult peste această sumă, valoarea profitului aşteptat de corporaţia RMGC fiind în jurul sumei de 7 miliarde de euro – care vor ieşi din ţară, pentru a-l cita pe directorul infuzat de fericirea binelui făcut românilor, de la Gold Corporation, cel care se referea la „alţii care scot valuta din ţară“. Proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană este blocat deocamdată de Ministerul Mediului, care a refuzat să acorde RMGC autorizaţiile de siguranţă a barajelor. De la această decizie a urmat şi blocarea sau anularea altor autorizaţii acordate anterior, compania canadiană având o serie de procese pe rol în instanţele din România. Roşia Montană Gold Corporation vrea să radă patru munţi din Apuseni pentru a realiza cea mai mare exploatare minieră auriferă de suprafaţă din Europa, oferind în acelaşi timp românilor praful de pe tobă (mai exact cianura de pe tobă). Blocarea momentană a proiectului din pricina anulării în Justiţie a autorizaţiei de mediu şi a planurilor urbanistice se aşteaptă a-şi găsi „rezolvarea“ dacă avem în vedere simpatia arătată de unii dintre pedeliştii de frunte – gen Berceanu – pentru proiectul otrăvit „canadian“.
Mi-am zis ca doar Alistar, pretinsul sef al TIR, se jura ca nu fura si e prins cu coruptia-n gura. Dar iata cum si un post de radio asa-zis de prestigiu, cum ar fi Deutsche Welle, fura patronul german BND la relatari. Am demonstrat aici in cateva randuri partizanatul intolerabil al angajatilor plecati din Romania ai postului public german platit de statul federal. Iata inca o dovada, descalificanta, care ar trebui sa intre in atentia unor organisme ca CNA si Clubul Roman de Presa, atat din Romania cat si din Germania. Pe scurt: Horatiu Pepine isi permite una sa relateze in eter alta sa posteze pe site-ul Deutsche Welle, pentru ca, deh, in atatia ani de manipulator, stie ca verba volant, scripta manem. Pentru a-l apara pe coruptul “anti-corupt” Victor Alistar, membru al grupului de interese murdare din care face parte si Pepine, in transmisia Deutsche Welle despre acest caz, Pepine ridiculizeaza actiunea Agentiei Nationale de Integritate si introduce dubiul asupra probei clare ca Alistar si-a falsificat Declaratia de Avere, dupa cum a demonstrat indubitabil ANI, motiv pentru care si este CERCETAT PENAL. Iata ce scoate Pepine pe gura, conform trascrierii RADOR, in relatarea sa: “(…) presedintele executiv de la Transparency International Romania, care ar fi masluit declaratia de avere, ca sa ascunda o masina scumpa pe care a achizitionat-o recent“. Acum, iata cum posteaza aceeasi stire pe siteul Deutsche Welle, sub obladuirea Rodicai Binder si a lui Petre Iancu (plecat in ’87 din tara, de la Studioul Cinematografic PCR Sahia, in “ultimul val” avizat de cine trebuie): “(…) preşedinte executiv al organizaţiei Transparency International, acuzîndu-l că a falsificat declaraţia de avere ca să ascundă o maşină scumpă achiziţionată recent” . Hopa! A disparut, brusc, formula “ar fi”. Pai, mai Pepine, mai, n-ar fi mai simplu, daca tot te plateste cetateanul german ca prostul, sa te duci in numele “deontologiei” pana in curtea “anti-coruptului” Alistar si sa vezi acolo, ca jurnalist, daca ar fi sau n-ar fi: troneaza un BMW model “Siegfried” (vezi cazul Liiceanu) sau nu?! Si dupa aia sa te uiti singur in Declaratia lui de Avere. Ce zici? Ca sa nu mai ai dubii orale de genul “ar fi” sau “n-ar fi”… Pana la urma, care este misiunea ta la Deutsche Welle: de informator sau de dezinformator? Sau, si mai simplu, de ce nu i-ai crede pe colegii nostri, de presa, de la “Catavencu”, care au si fotografiat BMW-ul cu numere preferentiale de Ministerul Justitiei (!)? DEUTSCHE WELLE, rusine! Cititi mai jos dovezile FALSULUI IN RELATARE PUBLICA facut de Deutsche Welle si doua articole revelatoare, de la Catavencu si Curentul, despre putoiul de Alistar: RELATAREA DEUTSCHE WELLE pe gura lui Horatiu Pepine: DW:Conflict intre Organizatia Transparency International si ANI DEUTSCHE WELLE (22 iunie, ora 14:05) – Realizator: Petre Iancu – Lupta impotriva coruptiei risca sa devina la Bucuresti o comedie amara. Organizatia Transparency International, care masoara perceptia gradului de coruptie, a acuzat Agentia Nationala de Integritate ca se ocupa de lucruri marunte, iar Agentia Nationala de Integritate a replicat declansand o actiune impotriva presedintelui acestei organizatii. Reporter: Horatiu Pepine – ANI a sesizat Parchetul Judecatoriei Sectorului 1 pentru a face cercetari impotriva lui Victor Alistar, presedintele executiv de la Transparency International Romania, care ar fi masluit declaratia de avere, ca sa ascunda o masina scumpa pe care a achizitionat-o recent. ANI face un denunt similar si impotriva sotiei lui Victor Alistar, Lavinia Nicoleta Ciuta. Anuntul ANI a sunat ca o bomba, intrucat Victor Alistar conduce o organizatie neguvernamentala angajata fervent in lupta impotriva coruptiei, in primul rand prin masurarea perceptiei coruptiei in Romania, in cadrul unor masuratori internationale, in al doilea rand, prin studiile, analizele si mai ales luarile de pozitie fata de realitatile politice locale. La un moment dat, presa chiar vehiculase numele lui Victor Alistar ca posibil ministru al Justitiei. Lucrul acesta se intampla putin inaintea numirii lui Catalin Predoiu. Presedintele Consiliului de Administratie al Transparency International Romania, Marian Popa, a respins insa toate aceste acuzatii si a dat un comunicat prin care declara ca il sustine fara rezerve pe Alistar. El a mai dat de inteles ca actiunea ANI nu este decat o meschina razbunare, intrucat Transparency International a atras atentia asupra conflictului de interese in care s-ar gasi conducerea ANI. Transparency se asociase, de asemenea, unor critici, cum au fost acelea formulate de Centrul pentru Resurse Juridice, care arata ca ANI simuleaza doar lupta impotriva coruptiei, alegand doar acele sesizari putin importante. Asadar, ANI ar fi un organism corupt el insusi, ceea ce n-ar surprinde insa chiar atat de tare. Totusi, Victor Alistar, director executiv al Transparency International, nu pare sa fie nici el un cavaler al dreptatii. Cu ceva timp in urma, Victor Alistar se distinsese, alaturi de alti reprezentanti ai societatii civile, printr-o campanie foarte dura impotriva ministrului de Justitie de atunci, Monica Macovei, una de natura sa ofe re credibilitate actiunilor guvernului Tariceanu si PSD, care cauta sa il scoata basma curata pe Adrian Nastase. Asadar, nici ANI, dar nici Transparency International nu au cu adevarat autoritatea morala de a vorbi despre combaterea coruptiei si, mai ales, de a emite comunicate intransigente. De aceea, lupta impotriva coruptiei pare sa ia in Romania aspectul unei glume amare. Data: 2009-6-22 – ora: 15:27:38 RADOR
RELATAREA DEUTSCHE WELLE in scris (sesizati diferentele): România 22.06.2009 Lupta parodică împotriva corupţiei Transparency International România şi Agenţia Naţională de Integritate se acuză reciproc de corupţie. Agenţia Naţională de Integritate l-a denunţat la Parchetul Judecătoriei Sectorului 1 pe Victor Alistar, preşedinte executiv al organizaţiei Transparency International, acuzîndu-l că a falsificat declaraţia de avere ca să ascundă o maşină scumpă achiziţionată recent. ANI a făcut un denunţ similar şi împotriva soţiei acestuia, Lavinia Nicoleta Ciută. Anunţul ANI a sunat ca o bombă, deoarece Victor Alistar conduce o organizaţie angajată fervent în combaterea corupţiei, atît prin măsurarea percepţiei corupţiei în cadrul unor evaluări internaţionale, cît şi prin analizele şi mai ales luările de poziţie faţă realităţile politice locale. La un moment dat, presa vehiculase chiar numele lui Alistar ca posibil ministru al Justiţiei. Preşedintele Consiliului de administraţie al Transparency International, Marian V. Popa, a respins însă toate acuzaţiile şi a dat un comunicat prin care declară că îl susţine fără rezerve pe Alistar. Marian V. Popa a mai dat de înţeles că denunţul ANI nu ar fi decît o răzbunare meschină datorată faptului că TI a atras atenţia asupra conflictului de interese în care s-ar afla membrii conducerii executive a acestei instituţii. Conducerea TI susţine de asemenea că Victor Alistar plăteşte astfel intransigenţa dovedită în privinţa Codurilor judiciare. În fine TI i-a scris şi lui Jose Manuel Barroso, preşedintele CE, cerîndu-i sprijinul. Se deduce din toate acestea că organismul anume creat ca să descurajeze corupţia, ANI, ar fi el însuşi corupt. Dar nici Victor Alistar nu pare să fie un cavaler al dreptăţii. Cu ceva timp în urmă, el se distinsese, alături de alţi reprezentanţi ai unor ONG-uri cunoscute, printr-o campanie insidioasă împotriva ministrului Justiţiei de atunci, Monica Macovei, una de natură să ofere credibilitate acţiunilor guvernului Tăriceanu şi aliaţilor săi de la PSD care căutau să distrugă mecanismul judiciar anticorupţie. Aşadar nici ANI, dar nici TI nu par a avea autoritatea morală de a vorbi cu aplomb şi mai ales de a emite comunicate intransigente. În acest context, lupta împotriva corupţiei pare să ia, la Bucureşti, aspectul unei glume amare. Autor: H.R.–DW Bucureşti Redactor: Rodica Binder
Ali-star, “starul” anticorupţiei, cercetat penal pentru instigare la fals
Scris deGeorge Roncea Victor Alistar, un fel de Maicăl Jackson (are un joc de glezne foarte tare) al societăţii civile este cercetat penal. „Anti-coruptul“ Alistar, corupt pånă în măduva nevestei, este luat la ochi de Agenţia Naţională de Integritate, care a sesizat Parchetul Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti pentru a face cercetări cu privire la săvårşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual de către directorul executiv al Transparency International Romania, precum şi cu privire la comiterea infracţiunii de fals intelectual de către soţia sa, Lavinia Ciuta.
În urma verificărilor, inspectorii de integritate au constatat că între declaraţia de avere depusă de Victor Alistar, care în perioada 12 octombrie 2001-1 martie 2009 a fost şi expert în cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, şi cea a soţiei sale există o serie de neconcordanţe cu privire la anumite bunuri şi venituri. În declaraţia soţiei nu sunt menţionate un autoturism, două datorii către bănci şi venituri din activităţi independente, în cuantum de aproape 100.000 de lei. Potrivit ANI, Victor Alistar i-a pus la dispoziţie soţiei sale diferite adeverinţe de venit şi se prezuma că modificările aduse declaraţiei de avere au fost făcute la îndemnul acestuia. Victor Alistar a declarat că nu există nicio diferenţă între declaraţia sa de avere şi cea a soţiei sale. Preşedintele ANI, Cătălin Macovei, a declarat că a cerut Parchetului să intervină deoarece „Noi suspicionăm faptul că doamna Ciuta Lavinia, la îndemnul soţului său, Victor Alistar, şi cu complicitatea unor persoane din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, au înlocuit o filă din declaraţia de avere a doamnei Lavinia Ciuta. În primul rând, că sunt date diferite între declaraţiile celor doi soţi, dar, mai mult, sunt date diferite între cele două file care noi considerăm că au fost înlocuite“.
Intervenţii pe uşa din dos
Şi un alt tovarăş de-al starului anticorupţiei, coruptul Alistar, tot din cadrul Transparency, Codru Vrabie (ambii in foto), care este şi membru în Consiliul Naţional de Integritate, este vizat de ANI. Faţă de el, preşedintele ANI a cerut Senatului revocarea din funcţia de membru al CNI. Cătălin Macovei a motivat cererea sa întrucât „amicul lui Alistar a solicitat informaţii dintr-un dosar aflat pe rolul inspecţiei de integritate, ceea ce înseamnă o interferenţă gravă în activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate“. „Curentul“ i-a acordat recent atenţia cuvenită tânărului coafat delicat, prezent aproape continuu în spaţiul public, pe post de purtător de cuvânt al coaliţiei împotriva Codurilor. Model al imposturii generalizate în „societatea civilă“ Profilul lui Alistar, băieţaş de mingi al PSD şi al organizaţiei sale este semnificativ şi ilustrativ pentru reţeaua din care face parte – o reţea de persoane şi ONG-uri legate prin ţesătura densă a banilor de la Sörös, într-o primă instanţă, şi alimentate apoi neîncetat din conducta fondurilor europene prăduite de „civili“ pentru „dezvoltarea societăţii civile şi a mediului asociativ şi politic“ din România. Alistarul are toate calităţile pentru a reprezenta cu cinste toate Coaliţiile lui peşte: candidat al PSD pentru funcţia de ministru „independent“ al Justiţiei, crescut în creşa „Ştefan Gheorghiu“ – actual SNSPA, devenit de la o vârstă fragedă purtătorul de cuvânt al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în timpul lui Octav Cozmâncă, în perioada de maxim impact al corupţiei instituţionalizate şi a uriaşelor abuzuri săvârşite de PSD, beneficiar peste rând al unor locuinţe din partea primăriei Capitalei, pe când era fidelul slujbaş al acelui Lis de tristă amintire, etc-etc, cercetat penal pentru fals intelectual… https://www.curentul.ro/
Alistar Wars: Atacul RON-ilor În trafic, oengistul Alistar se dă de la Justiţie Acest articol a aparut in Academia Caţavencu din 17 Iun 2009
Despre Victor Alistar, directorul executiv al Transparency International Romånia, se spune că vorbeşte la telefon cu Geoană mai des decît vorbeşte cu soţia din dotare. Mă rog, răutăcisme, desigur. Păi, ce ar putea să vorbească Alistar cu Geoană? Despre plăcintele soacrei liderului PSD? Despre o eventuală nominalizare a oengistului la Justiţie, după modelul Macovei? Mda, nu prea ştim ce să zicem de plăcintele machidoneşti ale Margaretei Costea, dar de dorinţa acerbă a lui Alistar de a ajunge în capul Justiţiei am mai auzit cîte ceva pe ici, pe colo. Mă rog, ar merge, pe criza asta de posturi la stat, şi un post de procuror general sau, poate, o funcţie de conducere la ANI (Agenţia Naţională de Integritate) pentru Alistar. Publicitate
Dar, desigur, noi nu băgăm mîna în foc pentru aceste zvonuri nesimţite.
Pentru ce am băga mîna în foc ar fi informaţia că, deşi nu are portofoliu la Justiţie, Alistar are maşină de Ministerul Justiţiei. Ei, de fapt nu are, dar vrea să pară că are. Să ne explicăm: Alistar şi-a cumpărat anul trecut un BMW 735 IA (pentru necunoscători, doar atît vă şoptim: e din ăla mare cît un microbuz şi scump cît un apartament în centru). La mîna a doua, ce e drept. Dar, la maşinoiul ăsta, Alistar a vrut ceva la prima mînă: numărul de înmatriculare. Şi ce credeţi că a ales? B 45 TIR (adică Transparency International Romånia)? Sau, poate, B 32 ONG? Neee, nicidecum.
Nu, omul şi-a ales, cu mînuţa lui, fix numărul B 06 WMJ (vezi foto). Pentru magistraţii care merg cu RATB-ul, acest număr s-ar putea să nu însemne nimic. Pentru restul lumii însă, numărul ăsta (cu maşinoiul BMW aferent) trimite direct la Guvern. Dacă nu ne credeţi, uitaţi-vă pe stradă. Cu puţine excepţii, numerele de înmatriculare care încep cu „W“ aparţin fie unor ministere, fie unor instituţii guvernamentale, fie Parlamentului. Şi, da, v-am anticipat întrebarea, sînt greu de obţinut dacă nu ai pile la Poliţie. Iar Ministerul de Justiţie, de exemplu, are trei maşini cu numere de înmatriculare care conţin „WMJ“. Pot fi adesea vizionate chiar în faţa ministerului. Da, ăla la care vrea să ajungă Alistar. https://www.catavencu.ro/
September 25th, 2009 
VR 
Întâlnire de taină la Cotroceni
Posted in Uncategorized 
Tags: 
