Alături de cuvântul Patriarhului României, filmat mai sus, în semn de pioasă aducere aminte, public cateva fotografii de la inmormantarea Sfântei Închisorilor comuniste, care atesta evlavia populară a eroinei anticomuniste Aspazia Oțel Petrescu. România are de acum în Ceruri o vrednică apărătoare, în ceata sfinților mărturisitori din temnițele comuniste. Să avem parte de rugăciunile Doamnei Aspazia! Veșnica ei pomenire!
Introducerea cuvântului rom/rrom în loc de ţigan şi crearea ambiguităţii lexicale – mai ales la nivel internaţional – roma/român şi romanes/româneşte, cu o concluzie „firească“ – România egal ţara romilor, a fost aplicată românilor imediat după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundaţia Sörös, cu sprijinul unor membri trecători ai Guvernelor de la Bucureşti. O primă dispută a fost legată de cuvântul „romi“ – cu un singur „r“ -, românii fiind prostiţi apoi că acesta va fi înlocuit cu „rromi“, o altă formulă care doar a sporit debandada lexicală. Este de amintit că în anii 1995 limba cu care Sörös vroia să înlocuiască oficial ţigăneasca primise numele de „romalli“, formă care nici nu se putea declina şi care a fost înlocuită ulterior cu „romani“ şi varianta „rromani“. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost inventat numele de „romanes“. Confuzia este generală, inclusiv la nivelele academice şi, mai ales, ale autorităţilor din ţările afectate de valul de imigraţie şi/sau infracţionalitate ţigănească: rom/roma/român cu limba romanes/româneşte, comunitatea Romă cu ţara… România.
Apoi, cu concursul direct al lui Petre Roman, pe atunci ministru de Externe, s-a realizat oficializarea în cadrul instituţiilor de stat a denumirilor rom/rrom/român, cu titlu obligatoriu, deşi la nivel european avem doar simple recomandări în acest sens, venite din partea Consiliului Europei şi nu a Uniunii Europene. În acelaşi timp, confuzia rom-român pe plan european a dus până la situaţii ridicole. Astfel, o delegaţie oficială a fost împiedicată să intre într-un stat UE, înainte de aderare, pentru că pe paşaport prescurtarea ţării noastre era ROM. Acest fapt l-a determinat în 2002 pe secretarul de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor de la acea dată, Ion Antonescu, să solicite primului-ministru schimbarea prescurtării, cel puţin în paşapoartele noastre, ceea ce s-a şi îndeplinit, de atunci aceasta fiind ROU, pe criteriul apartenenţei la spaţiul francofonic. Însă acest lucru nu se poate realiza în toate domeniile. În multe alte nomenclatoare străine prescurtarea fiind şi azi aceeaşi: ROM. Prezentăm mai jos Memorandumul care a făcut ca această confuzie să se perpetueze până la identificarea românilor cu romii, indiferent dacă aceştia provin din Rusia, Bulgaria, Ungaria sau fosta Iugoslavie. Cazul recent, în care personalul Căilor Ferate Franceze avertizează asupra hoţiilor „românilor“, este elocvent.
Memorandumul prin care Petre Roman a transformat românii în romi pe plan internaţional (more…)
Cazul disperat al românului Florin Gavrilă nu şi-a găsit încă o soluţie
Cazulromånului-erou Florin Gavrilă, care a salvat o nemţoaică de laînjunghiere, fiind el însuşi înjunghiat de agresor, şi care ulteriors-a trezit cu o factură de 10.000 de euro pentru spitalizare, e ignoratatåt de autorităţile germane, cåt şi de cele romåne. Deşi l-au premiatpentru fapta sa, autorităţile germane nu au încercat să-l ajute şibănesc, ci doar încearcă să-l scoată acum pe romån bolnav de „sindromulomului bun“. Iar autorităţile romåne recunosc că nu au pårghiilenecesare pentru a-l ajuta pe Gavrilă în procesul în care casele deasigurări îi cer acestuia suma de 10.000 de euro pentru spitalizare. FlorinGavrilă este un român stabilit în Germania „de ceva vreme“, aşa cum aprecizat într-un mail trimis la redacţie. Acum un an şi jumătate,acesta a ajutat o nemţoaică să scape din mâinile unui agresor african,însă acest ajutor a avut consecinţe extrem de grave pentru el atât dinpunct de vedere medical, cât şi financiar. Astfel că românul, în urmaajutorului acordat nemţoaicei, a fost el însuşi bătut de agresor şi afost înjunghiat în mai multe părţi. Aceste răni au fost tratate înspitalele germane, însă cum românul nu avea asigurare medicală i s-apus în cârcă o factură de 10.000 de euro, deşi el doar încercase săsalveze o viaţă. Ulterior externării, a fost premiat de poliţia dinMain Frankfurt, precum şi de primăriţa oraşului, însă cu privire lafactura medicală autorităţile germane nu au făcut nimic. Românul a fosttrimis în judecată din cauza datoriilor acumulate şi în momentul defaţă riscă să i se pună sechestru pe bunurile pe care le are. În timpultrecut de la accident până în prezent, Florin Gavrilă a încercat săobţină ajutor de la mai multe ONG-uri din Germania, însă nu a primitdecât promisiuni deşarte. Românul a încercat apoi să apeleze laAmbasada României din Germania, însă, potrivit spuselor lui, acolo is-a închis telefonul în nas. Disperat, Florin Gavrilă a încercat să ialegătură cu Ministerul Afacerilor Externe român fără prea mare succesnici de data aceasta. De asemenea, s-a încercat şi implicareaAvocatului Poporului în această problemă, Parlamentul sesizândinstituţia cu privire la situaţia în care se află Florin Gavrilă. Întretimp, autorităţile germane au găsit un şiretlic prin care ar putea ieşibasma curată din toată „afacerea“. Respectiv, vor să-l diagnostichezepe român, cu ajutorul medicilor psihiatrii, ca fiind suferind de„sindromul de a ajuta“. Astfel, cazul ar fi clasat şi întreg coşmarulprin care a trecut românul ar fi dat uitării. Iar la Bucureşti se parecă nimeni nu ştie nimic. Contactaţi de ziarul „Curentul“,reprezentanţii Avocatului Poporului au solicitat mai mult timp pentru ane spune în ce stadiu se află cazul, deşi instituţia menţionată a fostsesizată cu privire la acest aspect din ianuarie 2009. ReprezentanţiiMinisterului Afacerilor Externe au precizat la rândul lor că ştiudespre cazul românului, însă nu pot acţiona. Asta pentru că Ministerul,deşi are o listă de avocaţi pe care îi recomandă românilor aflaţi pestehotare, nu poate achita şi onorariul acestora. Cu toate acestea, MAE asugerat că va încerca să găsească totuşi un avocat dispus să-l ajute peromânul erou şi fără bani. O soluţie ar fi ca Guvernul României să deao Ordonanţă de Urgenţă prin care să acorde românilor care în afară auprimit diplome şi recunoaşteri pentru calităţile lor să fie ajutaţibănesc de autorităţile statului român, astfel încât cazuri precum celal lui Florin Gavrilă să nu se mai repete, au declarat surse judiciare. Scris de Ana Maria Bujor
Situatia romanilor din Italia e cam Maroni. Viol, viol!, striga babele din presa italiana, doar-doar vor primi satisfactie. Toti romanii urla, canta (manele) si violeaza, pe banda, italience oarbe, mute si oloage. Haideti, frati de Ram, chiar asa?! Noul scandal inventat unde a intarcat romul Roma risca, din nou, sa inflameze relatiile bilaterale romano-italiene, dupa ce tocmai am scapat de un altul similar si dupa ce ne-am facut de bafta – bahtalo! – cu ciorile alea de pe afise care acum au devenit bune de muls vacile elvetiene, brune – deh! – si alpine. Stiti ca un roman, de 31 de ani, din Pavia, a fost arestat de “Valentine’s Day” pentru, chipurile, “violarea unei batrane oarbe de 83 de ani”, internata apoi in spital cu o “prognoza rezervata”… Adevarul a ramas insa ingropat in titlurile care au facut valurile de rigoare. In realitate, era vorba de un zidar care tocmai se bucurase de salariul de sfarsit de saptamana si, abtiguit, a nimerit intr-o alta curte. Aici s-a declansat alarma unei masini, de care se sprijinise in cautarea redobandirii echilibrului. Nepoata batranei a strigat la el si l-a amenintat cu chemarea carabinierilor. Omul era atat de trosnit incat nici macar nu s-a straduit sa fuga. A intrat tacticos, ca omul beat, pe prima usa, si a cazut lat pe cel mai apropiat loc plan si moale iesit in cale, patul batranei, ipostaza in care a si fost ridicat de carabinieri. Iar batrana nici macar nu era oarba, ci bolnava de Alzheimer. Deci tancul era bicicleta si nu a castigat-o, ci a pierdut-o. Si e vorba chiar de libertatea lui. Pe scurt, ca intre ziaristi, noi stim prea bine la ce asistam: in Italia, ca si in alte parti, presa este detinuta de o singura mana de oameni, care se intalnesc de obicei la loja centrala, de la Opera, stadion sau alte locante. Afacerea romanilor violatori de babe si a italienilor prea iubitori de sange de tigani, ascunde, dupa parerea mea, o cu totul alta afacere, mult, mult mai grava. Ca este posibila nationalizare a bancilor Italiei sau mai stiu eu ce alta dracie a Guvernului Berlusconi, poate vom descoperi maine. Sau poate nu. Pe fondul reanimarii nationalismului italienilor deranjati de manelistii colorati si taberele lor tipatoare, noul decret dat ieri de Roma, cu vigilentii anti-violatori, vine manusa. Mai mult ca sigur ca maine le va scapa pe jos brigazilor de voluntari o tigara, cam de vreo suta de ori, intr-o tabara de tigani. Si aceasta este, de fapt, o problema cu doua taisuri: 1. De ce ajung tiganii sa fie discriminati in halul asta? 2. Cine este responsabil de identificarea tiganilor/romilor cu romanii? La punctul 1, cred ca putem linistiti sa observam ca toate miliardele de gologani zburati in directia rezolvarii acestei probleme s-au infipt de fapt in dosul unor organizatii pretins neguvernamentale care au devenit sugative de partid si de stat ale Romaniei, Europei sau ale unor “filantropi” cu mari interese politice si financiare, ca alde George Soros. La punctul 2, avem de a face cu o politica de deromanizare internationala a poporului nostru, inceputa de specialistii anti-romani sovietici si desavarsita de continuatorii lor din Guvernele post-comuniste. ZIUA a mai aratat ca termenul rom a fost impus cu de-a sila, de ocupanti ai statului adusi cu pluta de Iliescu si Brucan. Treptat, dupa cum se vede astazi, romanul a devenit rom, limba tiganilor romani si tara noastra Rromania. Presa neprietena Romaniei – sau mai precis patronii acestei prese – ca si unele state vecine la fel de dusmanoase din motive de frustratre si ratare istorica, au contribuit din plin la impamantenirea acestei suprapuneri. De aici ar trebui, dupa parerea mea, sa porneasca dificila misiune a ministrului Cristian Diaconescu si, in fond, a statului roman, de salvare a romanilor din strainatate, indiferent de etnia lor. Daca tiganii vor fi lasati sa fie tigani, conform culturii si traditiei lor strabune, si sa se autodefineasca asa cum sunt, ca popor migrator, dupa cum sustin, problematica lor ar trebui sa devina una europeana, nu exclusiv romaneasca, dupa cum se intampla azi. Si atunci ar fi rezolvata de Bruxelles, ca d-asta dam bani de ne uscam unei Uniuni care, pana acum, ne arata doar dosul. De partea cealalta, daca romanii ar fi cunoscuti asa cum sunt, cu valorile lor nationale si inteligenta lor inter-continentala si nu cu toate esecurile subculturale, girate chiar de stat, atunci ne vom bucura de respectul cuvenit. Daca statul nu reuseste, poate e cazul sa devenim noi mai vigilenti. Continuarea la Romul nu e chiar roman si nici Roma Rromania de Victor RONCEA