Conform traditiei inaugurate in turneul de lansare a lucrarii “Fereste-ma, Doamne, de dusmani” si “Cei dintai vor fi cei din urma”, cel de-al doilea volum din trilogia dedicata Romaniei de istoricul american Larry Watts, va fi lansat, dupa Bucuresti, tot la Iasi, chiar azi.
Când România era pusă la zid ca la Târgoviște… România pusă la zid este de fapt laitmotivul tulburător al acestei istorii adevărate a României narată de istoricul american Larry Watts. România la zid – laitmotiv istoric, dar și realitate a momentului.
Este jenant când respectivul autor Ion MIhai Pacepa nu se mulţumeşte “doar” cu supralicitarea meritelelor cu care doreşte să intre în istorie, ci minte, falsifică grosolan realităţile, sperând că astfel cititorul va putea fi manipulat.
Pe dl. Iancu n-am avut ocazia să-l întâlnesc personal, dl. Tismăneanu m-a impresionat prin gestul de civilitate cu care m-a salutat discret, dar ca pe un vechi prieten, deşi nu ne văzuserăm până atunci, la lansarea cărţii sale – interviu cu preşedintele Ion Iliescu.
Ziaristul din Germania vorbeşte de “nemernicie”, “minciună”, “hidoasele metode”, “calomnii”, “seamănă cu a naziştilor”, “primitivul ton xenofob”, “faţa sinistră”, “ticăloşie”, “inflexiuni fasciste şi legionare”, “trivializarea şi relativizarea Holocaustului”, “utilizează toxic impulsurile naţionaliste româneşti”, “abominabile figuri”, “odioase exemplare”, “obsesii ultranaţionaliste”, “uneori imund” (blogul lui Victor Roncea –n.n.), “să declanşăm o revoluţie” (bolsevica? – n.n.) “împotriva lor”. Universitarul din America începe cu “Nimic nu este mai revoltător, mai şocant şi mai repugnant…”
Revenind la rapoartele sau notele ce-i aparţin lui Nestor Rateş, aşa cum au fost ele transmise către Asociatia Civic Media şi care, cum poate observa oricine, conţin multe iniţiale, am descoperit cine s-ar putea ascunde în spatele lor, astfel încât oricine să înţeleagă mai bine cele afirmate de semnatarul lor – recte viitorul director de la Europa Liberă.
«Uniunea Europeană nu va primi niciodată suficient sprijin popular pentru a impune federalismul, astfel încât ar trebui să renunțe la ideea de a clădi Statele Unite ale Europei», după modelul unui super-stat, a declarat fostul șef al diplomației franceze, socialistul Hubert Védrine, la o conferință New World Forum desfășurată sub coordonarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OCDE) în Paris.
Președintele AFDPR, dl Octav Bjoza, a luat cuvântul din sală, evocând calitatea deosebită a legionarilor pe care i-a cunoscut în închisorile comuniste. Deși nu a fost legionar, d-sa a arătat că nu consideră normală generalizarea osândirii tuturor membrilor Mișcării Legionare, subliniind caracterul deosebit al lui Ion Gavrilă Ogoranu care a fost un exemplu de bunătate, de toleranță și dragoste creștină. Dl Bjoza a criticat situația creată de Institutul Elie Wiesel la Târgu Ocna. Fundaţia „Memorialul Durerii” protestează împotriva tentativei Institutului Elie Wiessel de a mistifica istoria României şi de a ne defăima eroii.
FBI-ul arestează un agent sub acuzaţia de muşamalizare a unei acţiuni de dare de mită în bătălia pentru un munte de fier estimat la $10 miliarde. Francez acuzat de distrugerea dovezilor privind modul în care un miliardar israelian a obţinut controlul asupra unui munte bogat în minereu de fier în Guineea
Cine il sustine pe agentul KGB Ion Mihai Pacepa si il ataca pe Larry Watts: de la Nestor Ratesh la Petre M Iancu
Turnatorii Securitatii au infiltrat pana-n gat Radio Europa Libera si Deutsche Welle si dau astazi Romaniei si romanilor lectii de “deontologie” si “democratie”, din Occident. Insa steaua la care se inchina insa tot cea din varful Kremlinului.
„Cei care au contribuit în epocă cel mai mult la statuia lui Pacepa am fost noi, cei de la Europa Liberă, difuzând din ianuarie 1988 în serial fragmente din „Orizonturi Roşii“. Astăzi am putea să ne întrebăm – ştiind despre Pacepa ceva mai multe – cât de inspirată a fost acea decizie“, a concluzionat Liviu Tofan, fost director adjunct al postului de Radio Europa Libera / Radio Free Europe, la finalul unei recente dezbateri prezentate de Adevarul. O concluzie de bun simt. Poate singura. Pentru ca, spre exemplu, cel care l-a promovat in exces pe fostul nomenclaturist comunist acuzat de crime ca securist in slujba DIE si a KGB, a fost chiar directorul Departamentului romanesc al RFE – in doua randuri! -, dupa pensionare consultant principal al postului, nimeni altul decat Nestor Ratesh, pe numele real Stesel Natan, alias “NICU” pentru ofiterii de Securitate in fata carora isi turna colegii de la Agerpres, inainte de a deveni “dizident”. In ciuda nenumaratelor elogii si mentionari a personalitatii fostului director al RFE cat si a biografiei oficiale, nicaieri nu a aparut aceasta informatie, chiar si sub forma asteptata de confesiune publica, in ultimii 23 de ani, de cand cica se spune liber adevarul si numai adevarul.
Civic Media a primit raspunsul de la CNSAS in cazul lui Nestor Ratesh in decembrie 2012, dupa sase ani de la solicitarea trimisa Consiliului in cadrul campaniei Voci Curate in presa si societatea civila din Romania. Nici in toata aceasta perioada, desi a stiut ca este cercetat, Nestor Ratesh nu s-a obosit sa-si marturiseasca public colaborarea cu Securitate. Documentele sunt puse la dispozitia intregii opinii publice in baza articolului Roncea.Ro.
Intr-un interviu mai vechi din “22”, organul de presa al GDS, Nestor Ratesh elucubreaza pe tema Dosarelor Securitatii de la CNSAS. Nici cu aceasta ocazie, desi afirma ca a studiat Doasarele Europei Libere din Arhivele SRI si SIE, Nestor Ratesh nu gaseste posibilitatea ca in textul kilometric sa strecoare si un randulet in care sa-si faca mea culpa si sa-si prezinte si fata de informator al Securitatii. In schimb sustine ca este putin probabil ca Securitatea sa fi avut spioni la Europa Libera. E cazul sa radem putin…
“Rodica Palade, “22”: Multi se intreaba daca a plasat Securitatea spioni la Europa Libera? Ai putut sa descifrezi aceasta enigma? Nestor Ratesh: Nu rezulta asa ceva din dosarele pe care le-am vazut pana acum. E adevarat, a fost o considerabila disponibilitate pentru sueta din partea catorva colegi, suete din care isi extrageau adesea informatorii substanta rapoartelor lor. De aceea probabil aceste rapoarte abunda de cancanuri marunte, pe care apoi ofiterii le ingrosau, construind tot felul de teorii si chiar “planuri de actiune” pe temeiul lor. Dar nu as vrea sa trivializez chestiunea in nici un caz, dupa cum nu as dori sa fiu excesiv de naiv. E adevarat ca se cere uneori, ca, de pilda, intr-un plan de actiune din 1982, “infiltrarea a inca doi informatori” la Europa Libera, acel “inca” putand sugera ca mai erau si altii, toate informatiile importante insa provin, in dosarele cercetate, de la informatorii din afara postului, posibil unul sau doi dintre ei fosti salariati sau colaboratori ai Europei Libere. Un colaborator permanent al postului este mentionat pentru o eventuala racolare, el avand niste antecendente solide de pe cand era in tara, dar nu apare nicaieri ca racolarea a avut efectiv loc. In fine, la sfarsitul anilor ‘70 au fost disensiuni interne serioase la München care ar fi putut oferi unele oportunitati Securitatii, fara a exista indicii certe ca le-a utilizat cu succes. Sau n-am fost eu destul de perspicace.”
Cu siguranta, Nestor Ratesh ori n-a fost deloc perspicace ori si-a inchipuit ca va fi protejat si azi asa cum au facut-o Securitatea si succesoarele ei timp de 40 de ani, de la data emigrarii sale in SUA si pana azi. Imaginati-va: daca Securitatea si-ar fi dorit sa-l compromita pe directorul Radio Europa Libera, cat de simplu i-ar fi fost sa-i publice cateva note informative olografe… Dar n-a facut-o. Concluzia o trageti singuri.
Acum: ce mai este interesant de notat? O tipologie: personaje ca Nestor Ratesh, dupa ce au tras sange din poporul roman pentru a-l turna in laboratoarele Securitatii, au ales ca dupa “defectarea” in Occident sa urasca nu numai sistemul pe care l-au servit cu varf si indesat ci intreg poporul roman. Cazul William Totok, aka “THOMAS”, fost informator al Securitatii, la randul sau amploaiat la Europa Libera, Deutsche Welle si organul GDS: uraste romanii azi asa cum a facut-o de cand a plecat din tara care l-a gazduit, in 1987. Deloc ciudat, exact in acelasi an au devenit ziaristi “occidentali” si cei care au preluat butoanele de la Nestor Ratesh, ca transfugii” Traian Ungureanu, Rodica Binder si Petre M. Iancu. Asa au ajuns sa il promoveze pe agentul KGB Ion Mihai Pacepa, continuand astfel misiunea Securitatii din perioada consilierilor sovietici din NKVD, perioada in care ori ei – cazul Nestor Ratesh, ziarist la Agentia oficiala de presa a regimului comunist Agerpres – ori parintii lor – cazul Petre M Iancu alias Peter Moscu, cu tata nomenclaturist si propagandist comunist, au servit la bolsevizarea tarii.
Mostenitorii NKVD-ului sunt acum la post si il ataca pe istoricul american Larry Watts de pe unde s-au infiltrat, conform Directivelor Departamentului 1 Dezinformare al fostei Directiei I principale a KGB. O noua dovada ne parvine de la Deutsche Welle, printr-un articol vitriolic la adresa lui Larry Watts si lustruitor, cu limba, in privinta lui Tismaneanu si ai lui. Motivul: deconspirarea lui Pacepa, implicit a retelei lor, a vechiului komintern. Practic isi apara propria structura conspirativa, inainte de lansarea celui de-al doilea volum al trilogiei lui Larry Watts, in care le este radiografiata Reteaua. De bun simt ar fi sa fie retrasi de la post daca nu vor sa se retraga singuri la pensie. In caz contrar, datoria posturilor de stat pe unde si-au facut cuibul si de unde isi continua sub steag strain operatiunile de inversare a valorilor si reperelor este sa se descotoroseasca de ei. Macar acum, in ultimul ceas. Razboiul Rece trebuie sa ia sfarsit si in Romania. Oricum, dupa cum ne asigura Larry Watts, Cei din urma vor fi cei dintai.
Si-acum sa ne amuzam putin cu “neperspicacele” director de la Radio Europa Libera si “uitucul” turnator de la Agerpres al propriilor colegi, dintre care i-am identificat pe urmatorii: Romulus Caplescu, Ecaterina Oproiu, Sergiu Verona, Felicia Antip, George Serafin, Cornel Raducanu, Ion Fantanaru, Nathan Lupu, Uli Valureanu, Gabriela Folgu, Dikran Baboian, Nicolae Plopeanu, Ion Manea, Anton Celaru, Nicolae Ionescu, Ţicu Simion, etc…
Accidentul de ieri al purtatorului abuziv al titlului de presedinte al Romaniei a demonstrat ceea ce nu mai era de demonstrat: ca degeaba avem atatea servicii de informatii si degeaba incaseaza SPP 45 de milioane de euro anual, daca Basescu da cu oistea-n gard la colt de strada. Pai daca masina a accidentat-o usor, tara a accidentat-o atat de grav incat sta sa se scufunde in orice clipa. Acum inteleg de ce a aparut omul in vestuta dand din mana la TV, ca Ceausescu la CC: era cu vesta de salvare pregatita! Si asta imi aduce aminte de un editorial de-al meu de prin 2006, care se incheia asa:
“Personal, n-am inteles niciodata de ce se lauda Basescu ca a fost capitan de vas si-uite asa o sa conduca si Romania. Pai, oricine stie: marinarii, plecati cel putin jumatate de an din tara, erau departe de orice realitate romaneasca. Cum pot sa inteleaga ei, din bataia vantului, ce am trait noi aici, cu picioarele pe pamant?
Apoi, comparatia Romaniei cu un cuirasat – mai stiam noi pe cineva luat la fel de valuri – nu-mi cade bine la stomac. Daca ne scufundam?”
Iata-l aici:
Cuirasatul gaozarilor lui Basescu
Motto: „Cum poti sa fii calm in Romania?“ – Mircea Badea, realizator TV.
„Dragi compatrioti, voi fi un aparator devotat al libertatii presei, care in ultimii patru ani a inregistrat un regres grav, datorita constrangerilor si presiunii politice fara precedent practicate fata de mass-media romanesti. Confiscarea libertatilor presei este primul pas spre confiscarea libertatilor cetatenesti. Victoriile democratiei nu pot avea loc fara existenta presei libere, a dreptului la cuvant si la libera exprimare. Vreau sa va asigur ca in persoana noului presedinte al Romaniei, societatea civila va avea un sprijin. Romania are nevoie ca societatea civila sa isi preia, la un alt ritm, rolul de aparator si promotor al drepturilor fiecarui cetatean“, rostea, mai an, noul presedinte al Romaniei, Basescu Traian, in discursul sau de la ceremonia de depunere a juramantului, in decembrie 2004.
In care mai spunea: „Natiunea romana are nevoie de un presedinte care sa o reprezinte cu demnitate“. Si ce-mi face el, badica Traian? “Capitanul nostru”, pe care il speram de cursa lunga? Imi zice ca ziaristii care pun „intrebari-capcana“ sunt „gaozari“. De data asta, presedintele chiar a dat cu mucii in fasole.
Mi s-a consiliat el cu Elena din Udrea prin firidele Cotrocenilor, mi s-a golden-drojdit el cu Jiji, mi s-a dat cu masina blitz-abtiguit in vazul intregii tari, mi s-a turnat in realitate cum e cu chiulul si fumatul in prima zi de scoala, si cate si mai cate… Toate iertate, ca deh, iarna nu-i ca vara, nici Nastase ca Basescu!
In ciuda a ceea ce pare, eu il aprob pe presedinte. Gaozarismul trebuie demascat! Este adevarat ce spune Basescu la nervi: avem multi ziaristi-gaozari printre noi. Insa pentru aceasta trebuie sa-i caute; acolo unde zice el. Dar ce-ar fi oare sa inceapa presedintele sa-si ingaozareasca intai limbistii si pupincuristii din institutiile media de stat sau aproape ca si de stat, dupa cum au devenit deja unele publicatii si posturi TV ai caror proprietari joaca dupa cum le canta presedintele de pe mesele tavernelor dambovitene (sau invers)?!
Sa incepem sa credem ca, in evenimentele zilei din realitatea cotidiana a Romaniei libere Traian Basescu isi dezvolta, prin mimetism politic, ca un adevarat „alien“, aceleasi maniere ca si Ion Iliescu, tatucul sau din FSN? Un exemplu de gaozarism public neobservat de doi ani la Cotroceni: Televiziunea Romana, transformata dupa incorporarea oranj intr-o noua masina automata de spalat creiere si suflete.
De ce nu observa oare presedintele ca gaozarii cu trese ale fostei Securitatii din institutia televiziunii publice – platiti, ca si el, din banii nostri – ignora, de exemplu, prioritatile ramase doar rostite ale „noii“ presedintii a Romaniei? Ca, spre exemplu, Basarabia este tratata nu ca la Televiziunea Republicii Moldova, ci ca la TV Moskva a URSS?
Sau, oare, n-ar fi mai bine sa inceapa ex-manieratul nostru sef, cu propria ograda? Ce sunt oare aceia care-si ascund biografia si chiar si identitatea reala aspirand cu nesat la cele mai inalte functii in stat? Purtatorii de fulare rosii, ministrii cu obrajori rozalii, sepcarii cu stea rosie-n frunte, fosti, actuali si viitori komisari, cu aviz de bun tovaras de la intelectualii patriei, aceiasi care il proslaveau si sustineau la vot pe anchetatul penal pentru crime Ion Iliescu?
Din cei care, dupa ce l-au cadorisit pe seful statului si pe consoarta lui de confesional din cancelarie cu o „mentalitate de mafioti“ nu au ezitat sa treaca la trocuri informative si informationale, ajunsi cu dosarul la os. Deh, ca intre mafioti! Ce mica e lumea… “Piccolo Mondo”…
Dar de ce n-am vorbi si de comesenii potcoviti de futurologul Basescu cu un mare viitor: Adriean premierul-minune doi, Radu mamii ei de ce-a mai ramas nefurat din Craiova – al doilea tasmanian in stat si Vasilica, bun la toate guvernarile, stapanul inelelor coruptilor neauziti si nevazuti din Alianta DA.
Nu, e clar: presedintele nu o sa-si ceara scuze „gaozarilor“, „animalelor“, „legionarilor“, „golanilor“ si „huliganilor“!
De fapt, totul este ingrozitor de trist. Noi ziaristii, gaozari sau nu, traim un grav „sindrom al tacerilor ilegale“, ca sa il parafrazez pe Ion Cristoiu. Basescu, fost simpaticul si neconformistul presedinte patriot, devine pe zi ce trece un matroz cazut de la bordul navei lui imaginare pe un pamant care-i pare ca si pe mare, plin de spuma zilelor.
Purtat de pe-un val pe altul, la brat cu gaozari de rang inalt, nu mai are timp sa explice natiunii ametite de tangaj de ce ticalosul de ieri este tovarasul lui de drum de azi. Sau de cand un simplu ziarist care a luptat prin cuvant pentru eliminarea sistemului ticalosit – cum zicea o data si “Base’ al nostru” – a devenit un “gaozar” periculos acuzat de „capcanarea“ institutiilor statului.
Personal, n-am inteles niciodata de ce se lauda Basescu ca a fost capitan de vas si-uite asa o sa conduca si Romania. Pai, oricine stie: marinarii, plecati cel putin jumatate de an din tara, erau departe de orice realitate romaneasca. Cum pot sa inteleaga ei, din bataia vantului, ce am trait noi aici, cu picioarele pe pamant?
Apoi, comparatia Romaniei cu un cuirasat – mai stiam noi pe cineva luat la fel de valuri – nu-mi cade bine la stomac. Daca ne scufundam?
Intrebarile Ziaristi Online: De ce Presedintele Romaniei nu ne poate spune (de noua ani) cu ce se raspunde la steagurile maghiare? Dar stie sigur ca nu cu bentite tricolore, ca tanara Sabina Elena… Poate se raspunde cu Steaua Romaniei pentru Laszlo Tokes si un gulas cu Viktor Orban?
Nicolae Manolescu a căpătat tupeul de a se sinucide de mai multe ori la rând. Prima dată s-a sinucis mortal când a scris Despărţirea de Eminescu în Dilema patriotului german Andrei Pleşu. Manolescu îl prefaţa acolo pe ganeful plagiator Zigu Ornea, cel care dăduse manuscrisul lui Noica despre Hegel agentului “Şerban”, nimeni altul decât sinistrul Pavel Apostol. Sinistrul făcuse raport către Securitatea lui Dej şi Noica fusese arestat cu întreg lotul Noica-Pillat. Iar lotul Noica-Pillat primise un sfert de mileniu de puşcărie de executat. Acest Zigu Ornea era nelipsit împreună cu Nicolae Manolescu la “colocviile ideologice” care se ţineau la cominternistul Gheorghe Rădulescu, mai cunoscut sub numele de Gogu. E Gogu pe care-l pălmuise Mircea Eliade între cele două războaie mondiale.
După şase ani de proces, apare acum prima încercare de stingere a conflictului, venită, în mod surprinzător, nu din partea celor acţionaţi în judecată, ci din partea celui care a deschis acest proces!
Dr. Teodor Ardelean a ţinut un discurs în stilul său, dens, inteligent, plin de informaţii. Spre surprinderea noastră a introdus în cuvântul său întâmplarea nefericită care s-ar putea desfăşura la Tg. Ocna în memoria lui Valeriu Gafencu, cetăţean de onoare al acestui oraş.
Cenzura la “Europa Libera” Chisinau – Comunisti, moldovenisti si kaghebisti sunt promovati pe banda rulanta, in timp ce romani, martiri anticomunisti si scriitori dizidenti de talie mondiala sunt rasi pe sest ca la Scanteia bolsevica. Sa ne mire? Nu, desigur.
Prof. Dr. phil. Dr. h.c. mult., istoricul Vladimir Iliescu (foto centru, alaturi de conducerea Academiei Romane), ne-a transmis la randul sau dorinta publicarii unei precizari, si anume ca pozitia sa, exprimata sub cupola Academiei Romane, este pozitia sa personala, de istoric si roman cernautean, si nu implica in nici un fel Universitatea din Aachen unde este profesor.
Urmeaza, de la Ziaristi Online: Marturia unui conjurat care nu si-a tradat tara.
Daca credeati ca stiti totul despre lovitura de stat din decembrie 1989, ei bine, nu stiti nimic. In ultima zi a anului veti afla cand, cum si cine a inceput in Romania conspiratia KGB anti-Ceausescu si, mai ales, cand s-a decis executia conducatorului tarii. Chiar de la unul dintre cei atrasi in conjuratie.
“Din punct de vedere lingvistic, românii ajunşi în Ţinutul Secuiesc s-au amestecat repede şi spontan în majoritatea secuiască de limbă maghiară” – Din “manualul” de “Istoria Secuimii”
Sunt doar câteva exemple despre gravele omisiuni ale unei lucrări destinate elevilor de etnie maghiară din judeţele Covasna şi Harghita, din ciclul gimnazial, carte editată din fonduri publice, şi care, prin conţinutul şi mesajul său antiromânesc aduce grave prejudicii, pe termen mediu şi lung, unei convieţuiri interetnice normale.
Cinematografiştii au devenit argonauţi. Ar trebui să plăsmuiască şi ei un scenariu precum Argo şi să-l ia ostatic pe Haşotti, poate aşa vor bloca mafia imobiliară. Dar oare pentru cât timp?! Oricum, să le urăm un senzaţional „spargo”! Realitatea bate adeseori ficţiunea, dar o şi hrăneşte.
Ne-am putea imagina ca un om politic de la Bucureşti să se adreseze astăzi românilor cu sintagma “noi, familia română”? Şi că ar putea continua cu “vom triumfa sau ne vom prăbuşi împreună, ca o singură Naţiune, ca un singur popor”?
DOCUMENT. “Manualul” “Istoria Secuilor”, finanţat de instituţii ale administraţiei publice locale din judeţele Covasna şi Harghita, cultivă lipsa de responsabilitate faţă de trecut, cu grave consecinţe pentru formarea viitoare a tinerilor maghiari. O provocare jignitoare antiromânescă pe bani publici.
Jurnalul National prezinta un document despre Cum vrea să cucerească ARD puterea emanat de agentia de PR a ARD, aceeasi care i-a avut clienti si pe Piedone, Gorghiu, Trandafir, Corlatean si, de acum, si pe Ungurean. Ridicol!
Vineri, 19.X.2012, ora 17, la Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – IASI aflat sub auspiciile Academiei Romane – Filiala Iasi, a avut loc simpozionul pe tema România în jocurile serviciilor secrete ale Marilor Puteri la confluenţa secolelor XX-XXI, informeaza CICE – Iaşi. Cu acest prilej s-au lansat unele din ultimele cărţi apărute în cadrul Colecţiei Românii în istoria universală de sub egida CICE de/despre N. Iorga, D. Ciurea, V. Neamţu, Ilie Seftiuc, V. F. Dobrinescu, I. Scurtu, Stela Cheptea, Sorin Gorovei, Corneliu Ciucanu, iar Centrul a donat Bibliotecii Filialei Iaşi a Academiei Române seria completă a celor 27 de volume reprezentând ediţia integrală a Documentelor din Arhiva C. Z. Codreanu, editori Gh. Buzatu si V. Roncea pentru Civic Media, tipărite în condiţii grafice de excepţie la Editura TipoMoldova. Au fost sustinute comunicari deConstantin Buşe, Corneliu Ciucanu, Gh. Buzatu. Asociatia Civic Media tine sa multumeasca istoricilor si cercetatorilor Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si Colegiului CNSAS pentru sprijinul adus la dezvaluirea continutului dosarelor secrete privind Miscarea Legionara si Capitanul ei, Corneliu Zelea Codreanu, sine ira et studio. Ziaristi Online va prezinta mai jos cuvantul prof univ dr Gheorghe Buzatu la ultimul volum din integrala Documentelor din Arhiva C. Z. Codreanu:
DOCUMENTE
DIN ARHIVA
CORNELIU ZELEA CODREANU
– XXV-XXVII –
EDITATE
DE
VICTOR RONCEA
PENTRU
CIVIC MEDIA
ÎN COLABORARE CU
GH. BUZATU
IAŞI
TIPO MOLDOVA
2012
MIRCEA ELIADE
TEROAREA ISTORIEI SI DESTINUL ROMANIEI
Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras în orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi… O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa – din Balcani si pana în muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica. De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui. Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.
(“Cer si pamant romanesc”, 10 iunie 2011)
*
Foto: Familia lui Corneliu Zelea Codreanu la Husi, în faţa casei părinteşti, 1917 (stanga – tatal, dreapta – fiul).
ÎN LOC DE ÎNCHEIERE
Am preferat, din motive evidente, să finalizăm colecţia Documentelor din Arhiva lui Corneliu Zelea Codreanucu textul memorabil al inegalabilului Mircea Eliade. Acesta, în repetate rânduri, şi-a definit conceptul, dar cu deosebire în Proba labirintului, unde a precizat că „<<teroarea istoriei>> este pentru mine experienţa unui om care nu mai este religios, care nu are deci nici o speranţă să găsească o semnificaţie ultimă dramei istoriei, ci care se vede nevoit să suporte crimele istoriei fără să le înţeleagă rostul. Un evreu în cetatea Babilonului suferea enorm, dar această suferinţă pentru el avea un sens: Iahve voia să pedepsească poporul […] Chiar si pentru Hegel, orice eveniment, orice încercare era o manifestare a spiritului universal şi, prin urmare, avea un sens. Răul istoric se putea, deci, dacă nu justifica, cel puţin explica rational… Dar când evenimentele istorice sunt golite de orice semnificaţie transistorică şi dacă ele nu mai sunt ceea ce au fost pentru lumea tradiţională – încercări pentru un popor sau pentru un individ – atunci avem de-a face cu ceea ce am numit eu <<Teroarea istoriei>>”[1].
Ion Zelea Codreanu cu fiul sau, Corneliu Zelea Codreanu, elev la Liceul Militar Nicolae Filipescu de lângă Mânăstirea Dealu din Târgovişte – 1914.
Se impune, în momentul în care volumele XXV-XXVII încheie colecţia Documentelor …, să revenim asupra asigurării date Cititorului dintru bun început în sensul că ne vom preocupa de editarea integrală a materialelor descoperite în Arhiva CNSAS. Ceea ce am realizat întocmai, iar aceasta graţie solicitudinii Editurii Tipo Moldova din Iaşi şi colegilor de la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană de la Filiala Iaşi a Academiei Române, aceştia din urmă rămânând fideli programelor ştiinţifice asumate de mai mult timp şi concretizate în volume bine recepţionate de cititori şi, tocmai de aceea, editate/reeditate, aşa precum Radiografia dreptei româneşti. 1927-1941sau „Procesul” lui C. Z. Codreanu.
Bibliografia generală şi specială privind mişcările de dreapta în veacul XX la nivel mondial, european ori în diverse ţări, iar, în context, în România cu Mişcarea Legionară, este extrem de bogată şi variată[2]. Maimult decât sigur însă că, acum şi aici, Cititorul aşteaptă de la noi o concluzie generală în temeiul documentelor valorificate despre manifestările dreptei în România; cu menţiunea că, deja pentru fiecare din cele 27 de volume am expus consideraţiile necesare, unde şi când a fost cazul, vom preciza, fie şi cu riscul de a „dezamăgi” pe cititor, că nu avem în vedere o astfel de Încheiere generalăori vreun Studiu special despre Corneliu Zelea Codreanu şi Garda de Fier. Procedând astfel, nu dovedim nicidecum lipsă de curaj (atestat în volumele consacrate Mareşalului Ion Antonescu, lui N. Iorga şi N. Titulescu, lui N. Ceauşescu, istoriei globale a petrolului românesc, evoluţiei problemei Basarabiei în context internaţional, rolului şi locului României în epoca conflagraţiei mondiale din 1939-1945 etc.), ci, pur şi simplu, pornim de la convingerea, în urma investigării în scopul editării celor 27 volume însumând 9 871 file puse acum la dispoziţia cititorului, că studiul metodic şi temeinic al istoriei Mişcării Legionare începe ori trebuie să debuteze în baza materialelor tipărite. Într-un atare context este netăgăduit că avansarea unor concluzii înainte chiar de finalizarea cercetărilor sistematice nu corespunde de fel normelor studiilor istorice moderne. Mai cu seamă astăzi, când în baza experienţei dobândite în privinţa eşecului studierii comunismului, de pildă, prin metoda unor rapoarte finale, cu atât mai mult trebuie abordată într-o altă viziune problematica anticomunismului în România, în care – vrem/nu vrem – Mişcarea Legionară a avut în România un rol primordial, atât înainte cât şi după 1944. Ceea ce studiile istorice vor urma să elucideze, excluzând situaţia imposibilă actuală când studiile despre „comunismul românesc”, excedând limitelor sistemului radiografiat, sfârşesc de regulă prin a repudia chiar … anticomunismul, promovat/deviat indecent drept obiectiv al demonstraţiilor pretins ştiinţifice, mai cu seamă dacă se au în vedere Mişcarea Legionară şi liderii sau acţiunile lor!
Volumele XXV-XXVII din colecţia Documente din Arhiva C. Z. Codreanu reunesc în ordine următoarele „dosare” din fondul original aflate sub cotele:
– 12784/110237/20 – „procesul” Căpitanului din 1938 (diverse materiale, cf. pentru stenogramele şedinţelor din 23-26 mai 1938 – Documente …, vol. XI)[3];
– 12784/110237/21 – Însemnările de la Jilava (transcriere din 18.II.1944 după Amintiri din memoriile Căpitanului, 1938, Jilava şi Doftana) [4];
– I-234980/83490 – diverse (1935-1941).
Nu vom încheia aceste consideraţii fără a exprima sincere mulţumiri tuturor celor care au încurajat iniţiativa şi eforturile noastre, iar, în mod cu totul special, prestigioasei Case Editoriale Tipo Moldova din Iaşi, Domnului Director Aurel Ştefanachi, care s-a preocupat personal de apariţia integrală şi în condiţii excelente a ediţiei anastatice a Documentelor din Arhiva C. Z. Codreanu.
Gândurile se îndreaptă, nu mai puţin, către Cititorul nostru, indiscutabil principalul beneficiar al materialelor puse în circuitul ştiinţific tocmai cu scopul de a descifra şi pune în evidenţă ADEVĂRUL, mai cu seamă într-una dintre problemele cele mai controversate ale epocii contemporane – istoria Mişcării Legionare, rolul şi locul ei în evoluţia/involuţia României în cursul veacului XX aflat decisiv sub TEROAREA ISTORIEI, cu distincţia categorică între „Dreapta” şi „Stânga”, între „fascism” şi „legionarism”, între crimă şi represiune, cu abandonarea şabloanelor de tipul „legionar/legionaroid”, fără însă a se ignora că Nicolae Iorga, cel mai mare istoric al Românilor şi unul dintre cei mai de seamă ai lumii, a căzut victimă a regimului legionar-antonescian în noiembrie 1940.
Gh. Buzatu
Iaşi, 29 august 2012
[1] Subliniem în context că Florin Ţurcanu a consacrat o masivă monografie lui Mircea Eliade – Prizonierul istoriei (2003), cu propuneri discutabile despre Garda de Fier ca mişcare fascistă sau despre marele istoric al religiilor … intelectual fascist.
[2] Cf. Armin Heinen, Die Legion “Erzengel Michael” in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation, Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, München, R. Oldenbourg Verlag, 1986; Philip Rees, Fascism and Pre-Fascism in Europe. 1890-1945. A Bibliography of the Extreme Right, Sussex-New Jersey, The Harvester Press/Barnes and Nobles, 1984; Ernst Nolte, Războiul civil European. 1917-1945. Naţional-socialism şi bolşevism, Bucureşti, Grupul Editorial Corint, 2005; Un rezumat orientativ al literaturii legionare, în Horia Sima, Antologie legionară. Opera publicistică în şapte volume, VII, Miami Beach, 1994, pp. 482-532; Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia dreptei româneşti. 1927-1941, Bucureşti, FFPress, 1996, pp. 12-50; Ioan Boacă, Bibliografie legionară, Miami Beach, Florida, Colecţia „Omul Nou”, 1993.
[3] Vezi Kurt W. Treptow, Gh. Buzatu, eds., “Procesul” lui C. Z. Codreanu (Mai 1938), ediţia I, Iaşi, CICE, 1994; ediţia a II-a, Iaşi, Tipo Moldova, 2010; Victor Roncea, Gh. Buzatu, eds., Documente din Arhiva C. Z. Codreanu, vol. XI, Iaşi, Tipo Moldova, 2012.
[4] Cf. Corneliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava, ediţia a V-a, editor Radu Dan Vlad, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995; Duiliu Sfinţescu, ed., Din luptele tineretului român. 1919-1939. C. Z. Codreanu. 1899-1938, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Fundaţiei Buna Vestire, 1993, pp. 139- 175. De reţinut că există mai multe „variante” ale Însemnărilor, descoperite şi puse în valoare de diverse persoane în varii condiţii în 1941 sau în 1944.
Gabriel Liiceanu: “Din interviu reiese cu claritate ca Ceausescu nu urmarea decat sa-si salveze pielea si, daca diversiunea cu amorul de patrie nu-i iesea, era pregatit sa fuga in China. Apoi, mitul disidentei Romaniei comuniste inauntrul lagarului socialist. Din interviu veti vedea cum „disidentul“ Ceausescu si-a pus Securitatea sa lucreze pentru sovietici pana in ultima clipa.”
Recomandari pentru cei interesati de Adevar, cu sau fara butoane la indemana:
Pacepa scrie “basme” : O recenzie la cartea “Programat sa ucidă”, se incheie cu afirmaţia că explicaţia lui Pacepa privind “asasinarea de către KGB” a lui Kennedy “este neverosimilă”, analistul CIA recomandând un “avertisment de sănătate” faţă de această carte şi bineînţeles faţă de autor. (“Pacepa doesn’t connect the dots, he adds new ones. A health warning is warranted.”).
May 14th, 2013 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
