October 6th, 2008 
VR 
ZIUA Online informeaza:
Arad: La comemorarea celor 13 generali acuzati de genocid impotriva romanilor s-au intonat imnurile Ungariei si secuilor
La comemorarea care marcheaza incheierea manifestarii denumita “Zilele Culturii Maghiare” au participat ministrul Apararii al Ungariei, Szekeres Imre, seful Marelui Stat Major al Armatei Ungare, generalul Mikita Janos, ambasadorul ungar la Bucuresti, Fuzes Oskar, dar si presedintele UDMR, Marko Bela
Cei 13 fosti generali ai armatei austro-ungare, acuzati de genocid impotriva populatiei romanesti din Transilvania in timpul Revolutiei de la 1848 au fost comemorati, luni, la Arad. Acestia au luptat pentru independenta Ungariei fata de imperiul habsburgic dar si impotriva revolutionarilor romani condusi de Avram Iancu care cereau aceleasi drepturi ca si ungurii. Ei au fost executati, in anul 1849, de armata imperiala. Momentul a fost deschis prin intonarea Imnului de stat al Ungariei si respectiv a Imnului Secuilor. La manifestarile comemorative organizate cu ocazia implinirii a 159 de ani de la executia care a avut loc in Arad au participat cateva sute de etnici maghiari, intre care multi veniti din Ungaria, dar si din judetele limitrofe. Ziua a debutat cu o manifestare comemorativa organizata la Grupul Scolar “Csiky Gergely” din Arad, dupa care, la Catedrala Romano – Catolica, din centrul orasului, a avut loc o slujba comemorativa.
Arad: La comemorarea celor 13 generali acuzati de genocid impotriva romanilor s-au intonat imnurile Ungariei si secuilor
La comemorarea care marcheaza incheierea manifestarii denumita “Zilele Culturii Maghiare” au participat ministrul Apararii al Ungariei, Szekeres Imre, seful Marelui Stat Major al Armatei Ungare, generalul Mikita Janos, ambasadorul ungar la Bucuresti, Fuzes Oskar, dar si presedintele UDMR, Marko Bela
Cei 13 fosti generali ai armatei austro-ungare, acuzati de genocid impotriva populatiei romanesti din Transilvania in timpul Revolutiei de la 1848 au fost comemorati, luni, la Arad. Acestia au luptat pentru independenta Ungariei fata de imperiul habsburgic dar si impotriva revolutionarilor romani condusi de Avram Iancu care cereau aceleasi drepturi ca si ungurii. Ei au fost executati, in anul 1849, de armata imperiala. Momentul a fost deschis prin intonarea Imnului de stat al Ungariei si respectiv a Imnului Secuilor. La manifestarile comemorative organizate cu ocazia implinirii a 159 de ani de la executia care a avut loc in Arad au participat cateva sute de etnici maghiari, intre care multi veniti din Ungaria, dar si din judetele limitrofe. Ziua a debutat cu o manifestare comemorativa organizata la Grupul Scolar “Csiky Gergely” din Arad, dupa care, la Catedrala Romano – Catolica, din centrul orasului, a avut loc o slujba comemorativa.
NewsIn:
“Peste 1.000 de maghiari au participat la comemorarea celor 13 generali executaţi la Arad
Aproximativ 1.000 de maghiari, atât din ţară, cât şi din Ungaria, au participat luni, la Arad, la manifestările dedicate comemorării a 160 de ani de la executarea celor 13 generali ai Revoluţiei de la 1848-1849, transmite corespondentul NewsIn.
Manifestările au debutat la Obeliscul ridicat în memoria celor 13 generali executaţi la Arad, unde a fost oficiat un serviciu religios la care au participat o serie de oameni politici, din România şi Ungaria, care au depus coroane de flori. Participanţii au continuat seria evenimentelor dedicate comemorării celor 13 generali în Parcul Reconcilierii româno-maghiare, unde au fost rostite discursuri în care au fost omagiaţi eroii Revoluţiei. „Este extrem de dificil să transformăm doliul în sărbătoare, înfrângerea în victorie. Cei 13 generali, care, deşi erau de naţionalităţi diferite, au devenit adevăraţi maghiari eroi în sufletele noastre şi a urmaşilor lor şi ne-au dat un exemplu demn de urmat. 6 octombrie este o zi de doliu pentru arădeni. Aradul este oraşul doliului. Dar este oraşul în care, la 6 octombrie, sărbătorim dragostea de libertate şi solidaritatea. Statuia Libertăţii este dovada faptului că succesul se întemeiază pe solidaritate, perseverenţă. Am învăţat că nu ne putem permite să renunţăm la obiectivele noastre nici atunci când realizarea lor pare imposibilă“, a declarat Marko Bela, preşedintele UDMR.
Prezent la manifestările organizate la Arad, ministrul apărării din Ungaria, Imre Szekeres, a spus că acest oraş a devenit un „simbol al sacrificului“: „Aradul este un simbol care oglindeşte mereu aceeaşi realitate, anii îndoliaţi ai maghiarimii, lupta cu absolutismul. Cred că niciodată nu va exista cineva care să uite data de 6 octombrie care, împreună cu cea de 15 martie, împlineşte un moment deosebit al istoriei noastre. Aradul a devenit, în acelaşi timp, un simbol al sacrificiului, dar şi al responsabilităţii şi fraternităţii”.“
“Peste 1.000 de maghiari au participat la comemorarea celor 13 generali executaţi la Arad
Aproximativ 1.000 de maghiari, atât din ţară, cât şi din Ungaria, au participat luni, la Arad, la manifestările dedicate comemorării a 160 de ani de la executarea celor 13 generali ai Revoluţiei de la 1848-1849, transmite corespondentul NewsIn.
Manifestările au debutat la Obeliscul ridicat în memoria celor 13 generali executaţi la Arad, unde a fost oficiat un serviciu religios la care au participat o serie de oameni politici, din România şi Ungaria, care au depus coroane de flori. Participanţii au continuat seria evenimentelor dedicate comemorării celor 13 generali în Parcul Reconcilierii româno-maghiare, unde au fost rostite discursuri în care au fost omagiaţi eroii Revoluţiei. „Este extrem de dificil să transformăm doliul în sărbătoare, înfrângerea în victorie. Cei 13 generali, care, deşi erau de naţionalităţi diferite, au devenit adevăraţi maghiari eroi în sufletele noastre şi a urmaşilor lor şi ne-au dat un exemplu demn de urmat. 6 octombrie este o zi de doliu pentru arădeni. Aradul este oraşul doliului. Dar este oraşul în care, la 6 octombrie, sărbătorim dragostea de libertate şi solidaritatea. Statuia Libertăţii este dovada faptului că succesul se întemeiază pe solidaritate, perseverenţă. Am învăţat că nu ne putem permite să renunţăm la obiectivele noastre nici atunci când realizarea lor pare imposibilă“, a declarat Marko Bela, preşedintele UDMR.
Prezent la manifestările organizate la Arad, ministrul apărării din Ungaria, Imre Szekeres, a spus că acest oraş a devenit un „simbol al sacrificului“: „Aradul este un simbol care oglindeşte mereu aceeaşi realitate, anii îndoliaţi ai maghiarimii, lupta cu absolutismul. Cred că niciodată nu va exista cineva care să uite data de 6 octombrie care, împreună cu cea de 15 martie, împlineşte un moment deosebit al istoriei noastre. Aradul a devenit, în acelaşi timp, un simbol al sacrificiului, dar şi al responsabilităţii şi fraternităţii”.“
Sa ne aducem aminte:
Pozitia tradarii
Nastase si Iliescu s-au sucit cu 180 de grade fata de problema statuii celor 13 generali maghiari * Inainte de 2000, PSD a avut o pozitie similara cu a PRM condamnand dur reamplasarea monumentului * In 2004, Guvernul Nastase a fost un promotor al Parcului Reconcilierii din Arad * Dovada a schimbarii de pozitie a actualului premier sta si un senzational articol publicat in ziarul “Dimineata” din 5 octombrie 1999 * Acesta poarta titlul “Un vis al iredentismului unguresc: Reamplasarea la Arad a “Monumentului Libertatii maghiare”” * Deputatul Nastase cerea ca “Guvernul sa faca ansamblul “Reconcilierii” de la Arad, daca are bani, dar cu monumente noi si numai daca aradenii vor!” si sfatuia Ungaria sa-si ia statuia la ea acasa * Premierul Nastase l-a sfidat pe ziaristul Nastase * Intrebare: Cand si-a expus Adrian Nastase adevaratele principii fata de “iredentismul maghiar”, in 1999 sau in 2004?
Continuarea la ZIUA: Un vis al iredentismului unguresc: Reamplasarea la Arad a “Monumentului Libertatii maghiare”
Editorial
De ce s-a sucit Nastase
Presedintele Executiv al Partidului Democratiei Sociale din Romania anului 1999, profesorul de drept international Adrian Nastase, denunta atunci, in oficiosul partidului, “Dimineata”, “Visul iredentismului unguresc: Reamplasarea la Arad a “Monumentului Libertatii maghiare”. Pozitia sa, din postura “mai libera” a unui politican din Opozitie, i-a permis atunci actualului premier Adrian Nastase sa fie sincer.
Desi nu ar fi trebuit sa mai fie necesar, deoarece tendinta rescriitorilor istoriei este de a uita din relatarile oficiale acest “mic amanunt”, subliniem: statuia rusinii, cum am denumit-o noi, reamplasata luni la Arad dupa fix 80 de ani, reprezinta 13 generali ai armatei maghiare, care, in 1848, au ucis peste 40.000 de romani in cadrul unei operatiuni de radere de pe fata pamantului a 300 de sate romanesti. Ungurii de azi, ai “Ungariei Mici”, nu contesta acest fapt, ei doar sustin ca statuia reprezinta, dupa cum o si intituleaza ei, un “simbol al libertatii”. Al libertatii de a ucide? Daca i se pot contesta multe lui Nastase, cunoasterea perfecta a istoriei si din perspectiva finului cunoscator al dreptului international, nu. Materialul sau, republicat azi de ZIUA, demonstreaza concret acest fapt. Profesorul Nastase puncteaza: “Dar daca din 1920 pana astazi revizionismul maghiar a condamnat in sute de lucrari si conferinte “barbaria” romaneasca fata de simbolurile Ungariei Mari, in nenumarate ocazii insisi oficialii maghiari au mers atat de departe incat au conditionat pana si bunul mers al relatiilor dintre Ungaria si Romania de reamenajare pe locul initial al Monumentului Libertatii din Arad”. Extrem de corect. Presiunile Ungariei – dupa ce Ionel Bratianu, artizanul Marii Unirii si “distrugatorul” grupului statuar, a fost si el “uitat” de noua era comunista -, au fost consecvente si puternice, pana astazi. Cand ungurii se pot considera, din nou, invingatori.
Deputatul din Opozitia de ieri Adrian Nastase critica acerb Guvernul CDR si condamna regimul Constantinescu pentru ca “sfideaza dispretuitor intreg poporul roman”. Si totusi, ce l-a determinat pe premierul Romaniei de astazi, sa faca azi exact acelasi lucru pe care il blama cu atata vehementa atunci? Desi s-a eschivat de la prezenta la inaugurarea monumentului, prim-ministrul a fost reprezentat de un alt fin cunoscator al istoriei: ministrul Culturii si Cultelor, profesorul academician Razvan Theodorescu. “Inaugurarea de astazi a Parcului Reconcilierii este un moment de referinta, poate cel mai important din istoria relatiilor dintre cele doua tari vecine”, a spus inalta fata culturala a PSD. Seful sau direct insa, aprecia in 1999, din Opozitie, demersul pentru concretizarea acestui moment – pe care, totusi, in ciuda aliantei cu UDMR-ul, regimul Constantinescu s-a ferit sa-l implineasca – drept “o provocare intolerabila si inconstienta din partea unor forte revansarde maghiare”. Presedintele UDMR, Marko Bela, este de parere ca “solutia pe care am gasit-o, aceea a dialogului intre doua monumente, este cea mai buna”. Insa, ne intrebam intemeiat, ce dialog poate fi acela intre calau si victime?
Liderul maghiar a mers mai departe, afirmand ca reinstalarea memorialului este un semn al recunoasterii oficiale de catre Romania a faptului ca trecutul ungar ocupa un loc meritat in Transilvania. Chiar locul meritat al trecutului ungar sa fie ocupat de sange si crime? Noi speram ca, odata ce vom intra impreuna in acelasi club, reconcilierea sa se bazeze pe impartasirea valorilor comune, europene. Si astfel ajungem si la bietul ambasador al UE, Jonathan Scheele, pacalit sa fie martorul unui troc politic, al carui dedesubt partidul aflat la guvernare, impreuna cu actualul sa presedinte au datoria sa il dezvaluie poporului roman, atat de aparat in urma cu cinci ani prin declaratii sforaitoare. “Aceasta ceremonie, de o adanca intelepciune, este profund europeana, spiritul reconcilierii care domina in prezent Europa trebuind sa domine si aici”, a spus Scheele. Consilierii sai romani probabil ca sunt mai preocupati de gestionarea fondurile nerambursabile decat de respectarea adevarului istoric.
Nu ne putem inchipui ca reprezentantul Europei ar putea milita vreodata pentru ca, de exemplu, poporul evreu, care s-a reconciliat cu cel german, sa-i ridice si statuie lui Hitler pe deasupra, daca se poate chiar la Auschwitz. Nu credem ca, armenii, ca un alt exemplu, ar putea fi obligati europeneste sa ridice statuie Marelui Vizir si executorilor ordinelor care au dus la eliminarea a circa 1.500.000 de oameni. Este peste masura oricarei imaginatii ca Europa sa ceara vreodata fostelor natiuni subjugate din Estul Europei sa-i ridice statui lui Stalin si Beria. Nu. Aici ambasadorul a fost cras dezinformat. Exemplele pot fi criticate de detractorii de serviciu, victimele generalilor sunt mai putine. “Doar” 40.000. Insa crima poate avea grade de comparatie?
Daca in 1999 deputatul Adrian Nastase se numara printre mai multi politicieni care criticau restaurarea monumentului maghiar, astazi tacerea Parlamentului Romaniei si a societatii civile a fost cu atat mai suspecta. Cativa, putini, au comentat si azi. In surdina. Unde este “patriotul” de Vadim Tudor, care chiar de ziua lui Eminescu prefera sa apara pe toate posturile sa faca balci politic? Unde este acidul de Basescu, care aici, pe tarlaua lui, isi gaseste timp sa apere virulent un Mausoleu al comunistilor, demn de a fi dinamitat?! Si, mai presus de toti, unde sunt urmasii lui Bratianu, aceiasi care mieunau catre PSD la Bucuresti, in fata statuii de pe bulevardul Dacia a marelui roman, pentru ca fusese mazgalita cu spray-ul?! Unde este cuvantul elocvent al auto-intitulatei “societati civile”?! Unde sunt romanii? Pentru ca pe unguri ii vedem. Si noi si Europa.
In timp ce ei il reinhumeaza pe Horthy cu onoruri militare, noi ii facem cosciug de tabla bustului lui Antonescu, din chiar curtea bisericii ctitorite de el. In timp ce drepturile romanilor din jurul granitelor sunt incalcate flagrant si programat, ungurii isi apara conationalii, creeaza si aplica legea maghiarilor de pretutindeni, in ciuda criticilor Europei. In timp ce noi nu mai stim ce legi sa mai facem, transformand in obligatii simple recomandari privind minoritatile, extremistii unguri agita steagul separatismului si incita nu numai simplii maghiari, ci si secuii si ceangaii. In timp ce aripa PSD din SRI nu mai stie cum sa acopere super-grofii maghiari gen Csibi Istvan, noi ne milogim la Budapesta sa ne recuperam bunurile Fundatiei romane Gojdu, rechizitionate de guvernele ungare, indiferent de culoarea lor politica.
Simion Barnutiu, Blaj, 1848: “Tineti cu poporul toti ca sa nu rataciti, pentru ca poporul nu se abate de la natura, nici nu-l trag strainii asa de usor in partea lor”, este chiar motto-ul “Diminetii” care publica articolul lui Adrian Nastase. Ar fi poate cazul sa ne explice prim-ministrul ce l-a facut sa decada din tinuta sa morala de atunci si sa accepte azi aceasta schimbare totala.
Presedintele Executiv al Partidului Democratiei Sociale din Romania anului 1999, profesorul de drept international Adrian Nastase, denunta atunci, in oficiosul partidului, “Dimineata”, “Visul iredentismului unguresc: Reamplasarea la Arad a “Monumentului Libertatii maghiare”. Pozitia sa, din postura “mai libera” a unui politican din Opozitie, i-a permis atunci actualului premier Adrian Nastase sa fie sincer.
Desi nu ar fi trebuit sa mai fie necesar, deoarece tendinta rescriitorilor istoriei este de a uita din relatarile oficiale acest “mic amanunt”, subliniem: statuia rusinii, cum am denumit-o noi, reamplasata luni la Arad dupa fix 80 de ani, reprezinta 13 generali ai armatei maghiare, care, in 1848, au ucis peste 40.000 de romani in cadrul unei operatiuni de radere de pe fata pamantului a 300 de sate romanesti. Ungurii de azi, ai “Ungariei Mici”, nu contesta acest fapt, ei doar sustin ca statuia reprezinta, dupa cum o si intituleaza ei, un “simbol al libertatii”. Al libertatii de a ucide? Daca i se pot contesta multe lui Nastase, cunoasterea perfecta a istoriei si din perspectiva finului cunoscator al dreptului international, nu. Materialul sau, republicat azi de ZIUA, demonstreaza concret acest fapt. Profesorul Nastase puncteaza: “Dar daca din 1920 pana astazi revizionismul maghiar a condamnat in sute de lucrari si conferinte “barbaria” romaneasca fata de simbolurile Ungariei Mari, in nenumarate ocazii insisi oficialii maghiari au mers atat de departe incat au conditionat pana si bunul mers al relatiilor dintre Ungaria si Romania de reamenajare pe locul initial al Monumentului Libertatii din Arad”. Extrem de corect. Presiunile Ungariei – dupa ce Ionel Bratianu, artizanul Marii Unirii si “distrugatorul” grupului statuar, a fost si el “uitat” de noua era comunista -, au fost consecvente si puternice, pana astazi. Cand ungurii se pot considera, din nou, invingatori.
Deputatul din Opozitia de ieri Adrian Nastase critica acerb Guvernul CDR si condamna regimul Constantinescu pentru ca “sfideaza dispretuitor intreg poporul roman”. Si totusi, ce l-a determinat pe premierul Romaniei de astazi, sa faca azi exact acelasi lucru pe care il blama cu atata vehementa atunci? Desi s-a eschivat de la prezenta la inaugurarea monumentului, prim-ministrul a fost reprezentat de un alt fin cunoscator al istoriei: ministrul Culturii si Cultelor, profesorul academician Razvan Theodorescu. “Inaugurarea de astazi a Parcului Reconcilierii este un moment de referinta, poate cel mai important din istoria relatiilor dintre cele doua tari vecine”, a spus inalta fata culturala a PSD. Seful sau direct insa, aprecia in 1999, din Opozitie, demersul pentru concretizarea acestui moment – pe care, totusi, in ciuda aliantei cu UDMR-ul, regimul Constantinescu s-a ferit sa-l implineasca – drept “o provocare intolerabila si inconstienta din partea unor forte revansarde maghiare”. Presedintele UDMR, Marko Bela, este de parere ca “solutia pe care am gasit-o, aceea a dialogului intre doua monumente, este cea mai buna”. Insa, ne intrebam intemeiat, ce dialog poate fi acela intre calau si victime?
Liderul maghiar a mers mai departe, afirmand ca reinstalarea memorialului este un semn al recunoasterii oficiale de catre Romania a faptului ca trecutul ungar ocupa un loc meritat in Transilvania. Chiar locul meritat al trecutului ungar sa fie ocupat de sange si crime? Noi speram ca, odata ce vom intra impreuna in acelasi club, reconcilierea sa se bazeze pe impartasirea valorilor comune, europene. Si astfel ajungem si la bietul ambasador al UE, Jonathan Scheele, pacalit sa fie martorul unui troc politic, al carui dedesubt partidul aflat la guvernare, impreuna cu actualul sa presedinte au datoria sa il dezvaluie poporului roman, atat de aparat in urma cu cinci ani prin declaratii sforaitoare. “Aceasta ceremonie, de o adanca intelepciune, este profund europeana, spiritul reconcilierii care domina in prezent Europa trebuind sa domine si aici”, a spus Scheele. Consilierii sai romani probabil ca sunt mai preocupati de gestionarea fondurile nerambursabile decat de respectarea adevarului istoric.
Nu ne putem inchipui ca reprezentantul Europei ar putea milita vreodata pentru ca, de exemplu, poporul evreu, care s-a reconciliat cu cel german, sa-i ridice si statuie lui Hitler pe deasupra, daca se poate chiar la Auschwitz. Nu credem ca, armenii, ca un alt exemplu, ar putea fi obligati europeneste sa ridice statuie Marelui Vizir si executorilor ordinelor care au dus la eliminarea a circa 1.500.000 de oameni. Este peste masura oricarei imaginatii ca Europa sa ceara vreodata fostelor natiuni subjugate din Estul Europei sa-i ridice statui lui Stalin si Beria. Nu. Aici ambasadorul a fost cras dezinformat. Exemplele pot fi criticate de detractorii de serviciu, victimele generalilor sunt mai putine. “Doar” 40.000. Insa crima poate avea grade de comparatie?
Daca in 1999 deputatul Adrian Nastase se numara printre mai multi politicieni care criticau restaurarea monumentului maghiar, astazi tacerea Parlamentului Romaniei si a societatii civile a fost cu atat mai suspecta. Cativa, putini, au comentat si azi. In surdina. Unde este “patriotul” de Vadim Tudor, care chiar de ziua lui Eminescu prefera sa apara pe toate posturile sa faca balci politic? Unde este acidul de Basescu, care aici, pe tarlaua lui, isi gaseste timp sa apere virulent un Mausoleu al comunistilor, demn de a fi dinamitat?! Si, mai presus de toti, unde sunt urmasii lui Bratianu, aceiasi care mieunau catre PSD la Bucuresti, in fata statuii de pe bulevardul Dacia a marelui roman, pentru ca fusese mazgalita cu spray-ul?! Unde este cuvantul elocvent al auto-intitulatei “societati civile”?! Unde sunt romanii? Pentru ca pe unguri ii vedem. Si noi si Europa.
In timp ce ei il reinhumeaza pe Horthy cu onoruri militare, noi ii facem cosciug de tabla bustului lui Antonescu, din chiar curtea bisericii ctitorite de el. In timp ce drepturile romanilor din jurul granitelor sunt incalcate flagrant si programat, ungurii isi apara conationalii, creeaza si aplica legea maghiarilor de pretutindeni, in ciuda criticilor Europei. In timp ce noi nu mai stim ce legi sa mai facem, transformand in obligatii simple recomandari privind minoritatile, extremistii unguri agita steagul separatismului si incita nu numai simplii maghiari, ci si secuii si ceangaii. In timp ce aripa PSD din SRI nu mai stie cum sa acopere super-grofii maghiari gen Csibi Istvan, noi ne milogim la Budapesta sa ne recuperam bunurile Fundatiei romane Gojdu, rechizitionate de guvernele ungare, indiferent de culoarea lor politica.
Simion Barnutiu, Blaj, 1848: “Tineti cu poporul toti ca sa nu rataciti, pentru ca poporul nu se abate de la natura, nici nu-l trag strainii asa de usor in partea lor”, este chiar motto-ul “Diminetii” care publica articolul lui Adrian Nastase. Ar fi poate cazul sa ne explice prim-ministrul ce l-a facut sa decada din tinuta sa morala de atunci si sa accepte azi aceasta schimbare totala.
Victor RONCEA
ZIUA Nr. 3000
Miercuri, 28 aprilie 2004
Acum, dupa patru ani, intrebarea este: cat va mai santaja agentura ungureasca UDMR-PCM Romania?
Posted in 
Tags: 
