Cazul ierarhilor Nicolae şi Sofronie pune în criză relaţiile inter-ortodoxe
Printr-o epistolă memorabilă (prima de acest gen în istoria relaţiilor cu Biserica Ortodoxă Română), adresată direct ierarhilor adunaţi ieri şi astăzi în Sfântul Sinod, toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte Athos declară fără echivoc tăierea oricărei comuniuni cu episcopii care se împărtăşesc cu cei aflaţi în afara Bisericii Ortodoxe.
Scrisoarea oficială a conducerii Sfântului Munte a fost trimisă în contextul tulburărilor produse în ultima vreme de actele anticanonice a doi dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Române. Este vorba despre mitropolitul Nicolae Corneanu al Timişoarei (care s-a împărtăşit cu greco-catolicii în cadrul unei ceremonii solemne în data de 25 mai 2008) şi de episcopul Sofronie al Oradiei (care a litrughisit împreună cu un episcop unit la slujba Agheazmei celei mari, pe 6 ianuarie 2008, de Bobotează).
Părinţii români din Sfântul Munte se adresaseră Sinodului şi separat printr-un memoriu, în urmă cu două săptămâni, cerând cu stăruinţă să fie îndepărtate sminteala şi confuzia din popor. Cu doar trei zile în urmă, pe 5 iulie 2008, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a emis un comunicat prin care îşi reafirma poziţia faţă de uniţii greco-catolici care nu se pot împărtăşi împreună cu ortodocşii la Sfânta Liturghie.
Actul precizează regula potrivit căreia comuniunea euharistică (împărtăşirea) este imposibilă întrucât uniţii fac parte dintre cei de altă credinţă.Poziţia Patriarhiei Ecumenice şi a Sfântului Munte demonstrează cu claritate că o eventuală neaplicare a regulilor bisericeşti în cazul mitropolitului Nicolae Corneanu şi al episcopului Sofronie al Oradiei va conduce la tensiuni grave, fără precedent, între Biserica Ortodoxă Română şi celelalte Biserici Ortodoxe.
De asemenea, organizaţiile membre ale Asociaţiilor Laicatul Ortodox Român au reacţionat printr-un gest de proporţii uriaşe, semnând un memoriu foarte documentat care va fi luat astăzi în discuţie în Sfântul Sinod. Memoriul poate fi citit accesând adresa de web: https://www.ziua.ro/display.php?data=2008-07-05&id=239828.
În doar şapte zile au subscris memoriului un număr impresionant de 160 de instituţii reprezentative cu caracter specific ortodox din România (55 de asociaţii şi fundaţii ale Laicatului Ortodox Român, precum şi 105 mănăstiri şi parohii), aceasta în condiţiile în care Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei a preferat să evite informarea publicului larg despre acest eveniment.
Semnatarii memoriului adresează insistent rugămintea către membrii Sfântului Sinod de a fi respectate Sfintele Canoane în judecarea celor doi ierarhi apostaţi. Se cere totodată respingerea amestecului celor de altă credinţă în treburile interne ale Bisericii Ortodoxe Romane.
Epistolele Sfântului Munte Athos şi memoriul semnat de membrii Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român au o semnificaţie istorică unică:
1. Este pentru prima dată în istorie când Conducerea Sfântului Munte se adresează Sfântului Sinod într-o asemenea împrejurare. Athoniţii îşi motivează atitudinea astfel: „Considerăm că pentru aceste acţiuni anticanonice extreme suntem împreună răspunzători înaintea Domnului şi aceia dintre noi care tăcem sau consimţim cu făptuitorii.”
2. Este pentru prima dată în istorie când părinţii români din Grădina Maicii Domnului (Sfântul Munte) trimit un memoriu Sfântului Sinod al BOR.
3. Este pentru prima dată când un număr atât de mare de instituţii ale societăţii civile şi bisericeşti (laici, monahi şi clerici) îşi dau mâna pentru a lua atitudine faţă de încălcarea flagrantă a învăţăturii de credinţă ortodoxă de către nişte înalte feţe bisericeşti.
Toate acestea încă o dată (dacă mai era nevoie) gravitatea nemaipomenită a faptelor săvârşite de cei doi ierarhi şi, mai ales, importanţa judecării cazurilor potrivit Sfintelor Canoanelor. Nerespectarea acestora ar arunca serioase semne de întrebare asupra prestigiului proaspătului Statut de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Romane, care-şi revendică autoritatea tocmai de la canoanele Bisericii. Consecinţele practice ale ignorării propriilor rânduieli sunt incalculabile. Cutia Pandorei va rămâne astfel deschisă.
Se cuvine să nu dăm uitării faptul că sfinţii mărturisitori şi-au dat viaţa pentru apărarea Credinţei Ortodoxe!
De la secretariatul ASOCIAŢIILOR LAICATULUI ORTODOX ROMÂN
Apelul Sfantului Munte Athos catre Sfantul Sinod al BOR (ODT, 17 kB) Descarca » Astazi si maine are loc la Bucuresti sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, pe agenda careia figureaza, printre altele, alegerea noului Mitropolit al Olteniei si judecarea “cazului Corneanu”. Zeci de manastiri ortodoxe si asociatii ale Laicatului Ortodox Roman isi exprima sustinerea pentru membrii Sfantului Sinod in judecarea ierarhului conform cu Sfintele Canoane ale Bisericii. Potrivit surselor neoficiale, in cadrul sedintei vor fi discutate o serie de propuneri cu caracter administrativ, inclusiv intentia introducerii dreptului de veto al Patriarhului fata de hotararile Sfantului Sinod, o modificare ce ar schimba in mod fundamental modul de conducere a Bisericii Ortodoxe Romane.
Totodata “cazul Corneanui” va fi dezbatut de catre inaltii ierarhi romani. Conform memoriului semnat de 90 de manastiri si schituri, 11 parohii si mii de credinciosi ortodocsi romani, acestia s-au adresat direct inaltilor ierarhi ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane datorita tulburarii “pe care au adus-o asupra Sfintei noastre Ortodoxii actele de apostazie de la dreapta credinta ale mitropolitului Nicolae Corneanu si ale episcopului Sofronie Drincec”. “Prin acest act, noi, toti semnatarii, parte reprezentativa a credinciosilor Bisericii Ortodoxe Romane, sustinem pe membrii Sfantului Sinod in judecarea celor doi ierarhi conform cu Sfintele Canoane ale Bisericii si cu invatatura ortodoxa”, se precizeaza in comunicat. “In cazul in care ierarhii ortodocsi vor fi impiedicati prin amenintari si intimidare sa-si implineasca menirea de pazitori ai dreptei credinte si ai pacii Bisericii, vom fi constransi sa cerem celorlalte Biserici Ortodoxe sa intrerupa dialogul cu romano-catolicii”, se mai subliniaza in comunicat. Demersurile laicatului ortodox roman vin pe fondul recentei declaratii a Sfintei Chinotite a Sfantului Munte Athos catre membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Textul exprima pozitia oficiala a Sfantului Munte privind impartasirea mitropolitului Banatului cu episcopi greco-catolici si catolici, pe 25 mai 2008 si co-liturghisirea episcopului Oradiei cu un episcop greco-catolic la slujba Aghiasmei celei mari din 2008. Conform actului anthonit, primul demers de acest fel catre Sfantul Sinod, “Unui ortodox ii este imposibil sa treaca pe langa acest eveniment fara sa simta amaraciune si serioasa ingrijorare. Actul neasteptat al Prea Sfintitului Mitropolit mai sus pomenit rastoarna din temelii Eclesiologia Ortodoxa si constituie incalcarea extrema a Sfintelor Canoane, adevarata jignire adusa insesi Tainei Bisericii”, se adauga in scrisoare. (M.I./ZIUA)
Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos a trimis la data de 03.07.2008, către Prea Fericitul Patriarh Daniel şi către toţi ierarhii care fac parte din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, un document oficial spre a fi luat în discuţie în cadrul întrunirii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de marţi, 8 iulie 2008. Textul exprimă poziţia oficială a Sfântului Munte privind împărtăşirea mitropolitului Banatului cu episcopi eterodocşi, greco-catolici şi catolici, pe 25 mai 2008 şi co-liturghisirea episcopului Oradiei cu un episcop greco-catolic la slujba Aghiasmei celei mari de anul acesta. Conform informaţiilor primite, este pentru prima dată când comunitatea athonită adresează o astfel de scrisoare Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Faptul certifică excepţionala importanţă şi gravitate a evenimentelor pentru viaţa Ortodoxiei româneşti. Gasiti mai jos scrisoarea in traducere si original:
Nr. înreg. F. 2/7/1541 Careia, 20-06/3-07-2008
Sfînta Chinotită a Sfântului Munte Athos
Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, Preşedintele Sfântului Sinod al Ierarhiei Sfintei Biserici a României şi tuturor membrilor cinstitei Ierarhii la Bucureşti
Prea Fericirea Voastră, Cu adîncă tristeţe, noi, totalitatea monahilor care ne nevoim în Sfântul Munte, am fost informaţi despre cu totul neaşteptata comuniune sacramentală (intercomuniune) din data de 25 mai 2008 a Prea Sfinţitului Nicolae, Arhiepiscop de Timişoara şi Mitropolit al Banatului, cu episcopul uniat şi cu nunţiul papei, act săvîrşit prin împărtăşirea celui dintîi din «pîinea» şi din «potirul» ereticilor acelora. Unui ortodox îi este imposibil să treacă pe lîngă acest eveniment fără să simtă amărăciune şi serioasă îngrijorare. Cei care au o vie conştiinţă de sine ortodoxă şi un ascuţit simţămînt ortodox văd cum este încălcată în gradul cel mai înalt credinţa noastră, a ortodocşilor, în Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească. Actul neaşteptat al Prea Sfinţitului Mitropolit mai sus pomenit răstoarnă din temelii Eclesiologia Ortodoxă şi constituie încălcarea extremă a Sfintelor Canoane, adevărată jignire adusă înseşi Tainei Bisericii. De vreme ce cuvintele înscrise în Epistola către Efeseni constituie predanie apostolică: «Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez» (Efeseni 4, 3-5), iar această moştenire este păzită în mod neclintit de douăzeci de veacuri în Biserica noastră Ortodoxă cu preţul multor osteneli, cu sudoare şi sînge, cum poate sta nepăsătoare conştiinţa ortodocşilor cînd este desfiinţată temelia mîntuirii şi pusă în pericol nădejdea cea în Hristos? Întîistătătorii ortodocşi, precum şi însăşi Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu au accentuat în multe rînduri faptul că potirul comun nu poate constitui un mijloc de realizare a unirii. Convingerea comună a ortodocşilor este aceea că deplina unitate dogmatică în Credinţa Ortodoxă este condiţia absolut necesară pentru oricare unitate bisericească viitoare a eterodocşilor creştini care s-au separat de Biserica Ortodoxă. Aşa cum a scris şi vrednicul de pomenire părinte Dumitru Stăniloae: «Pentru Biserica Ortodoxă intercomuniunea care separă comuniunea euharistică de unitatea de credinţă şi de unicitatea Bisericii este de neconceput. Mai corect spus, aceasta este un pericol de dizolvare a Bisericii, a unităţii de credinţă şi de încetare a Euharistiei» (Pentru un Ecumenism Ortodox, ed. Athos, Pireu, 1976). Intercomuniunea sacramentală săvîrşită cîndva în trecut în mod neteologic şi nejustificat de către unii în diaspora ortodoxă a fost condamnată în repetate rînduri de către Biserica Ortodoxă. Pe lîngă aceasta, am luat cunoştinţă şi de sminteala răspîndită în poporul român credincios şi de protestul energic al cuvioşilor monahi atît din România, cît şi de la Sfîntul Munte. Cunoaştem, de asemenea, şi faptul că diverşi factori din afara Bisericii exercită presiuni de nesuportat în vederea justificării actului Prea Sfinţitului Nicolae. Cu toate acestea, nici o acţiune deliberată venită din partea acestora nu poate acoperi, în conştiinţele episcopilor ortodocşi, datoria lor episcopală ce decurge din cuvîntul Apostolului: «Luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfînt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a cîştigat-o cu însuşi sîngele Său» (Fapte 20, 28). De altfel, opoziţia dusă pînă la vărsarea de sînge mucenicesc a poporului ortodox al României faţă de uniatizarea lui forţată din secolul al XVIII-lea, opoziţie consemnată de scriitori români şi străini, este dovada cea mai bună a faptului că poporul vostru credincios iubeşte Ortodoxia şi nu doreşte uniri false cu papistaşi şi uniaţi. Uniaţii, oricît ar fi de apreciaţi ca oameni pentru suferinţele la care au fost supuşi, alături de ortodocşi şi de alţi creştini, de către regimurile atee, nu pot participa la împărtăşirea potirului nostru şi nici noi la împărtăşirea potirului lor, deoarece împărtăşirea din aceeaşi Pîine şi din acelaşi Potir este pentru noi o chestiunea eclesiologică, iar nu una sociologică; este rodul deplinei unităţi dogmatice, cultice şi administrative în Credinţa Ortodoxă, iar nu un mijloc de promovare a unor unificări lumeşti; înseamnă comuniune cu Hristos şi în Hristos şi nu se referă la formele trecătoare ale unei societăţi doar omeneşti. În afară de acest eveniment, dorim să ne exprimăm îngrijorarea şi pentru săvîrşirea anul acesta, la praznicul Arătării Domnului, a Sfinţirii Apei de către Prea Sfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, în comun cu episcopul uniat al locului. Ne întrebăm dacă nu cumva toate acestea se fac pentru a se cultiva aşa-zisul ecumenism popular, pentru ca popoarele să se obişnuiască cu ideea unităţii în ciuda diferenţelor dogmatice şi pentru a se promova o unitate a Bisericii Ortodoxe cu creştinii eterodocşi fără rezolvarea acestor diferenţe. Prea Fericirea Voastră, Considerăm că pentru aceste acţiuni anticanonice extreme sîntem împreună răspunzători înaintea Domnului şi aceia dintre noi care tăcem sau consimţim cu făptuitorii. De aceea, cu profund respect vă rugăm să vă aplecaţi asupra acestor chestiuni cu cuvenita sensibilitate faţă de Sfintele Canoane şi să înlăturaţi sminteala de la mijloc, pentru ca să se slăvească prea sfînt Numele Domnului, pentru a fi alinat poporul ortodox credincios din România şi de pretutindeni şi pentru ca sfintele Biserici ale lui Dumnezeu să se bucure de buna rînduială şi de pacea cea plăcută lui Dumnezeu. Referitor la cele de mai sus, dorim să vă aducem la cunoştinţă faptul că noi nu putem primi în comuniune bisericească pe episcopul care va stabili comuniune sacramentală cu uniaţi, papistaşi, monofiziţi, protestanţi sau alţi eretici fără ca în prealabil aceştia să se întoarcă la Credinţa Apostolică a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Avem speranţa că, cu dragoste părintească, veţi acţiona cum se cuvine în acord cu cele stabilite de Sfintele Canoane. Pentru toate acestea, cerînd ca nişte fii binecuvîntările patriarhale ale Prea Fericirii Voastre celei de Dumnezeu cinstitoare, vă sărutăm Cinstita Dreaptă şi vă asigurăm de respectul nostru fără margini. Toţi reprezentanţii şi întîistătătorii celor douăzeci de Sfinte Mănăstiri ale Sfîntului Munte Athos adunaţi în sinaxă.
Apostaziile ereticilor Nicolae Corneanu si Sofronie Drincec au lasat oarecum in umbra un alt fapt grav: la reuniunea Sfantului Sinod din 8-9 iulie a.c. conform intereselor Patriarhului Daniel urmeaza sa fie “ales” pentru scaunul Mitropoliei Olteniei si ajutorul sau fidel, Vincentiu Griffoni. In vederea bunei informari a membrilor Sfantului Sinod publicam azi acest material referitor la intrarea satanei in Biserica Ortodoxa Romana, prin diversele ei fete. Una dintre ele: PS Vincentiu Ploiesteanul, alias Vasile Griffoni, alias Barba Rosie, alias Madam Vornicescu. “Parintele” Sectarios Florian Bichir nu lipseste din manuta Vicarului. Materialul următor a fost scris cu câteva zile înainte ca Patriarhul Teoctist să treacă la cele veşnice, iar tragicul eveniment m-a împiedicat să-l public. Îl postez acum, întrucât, pornind de la informaţiile din acest articol, urmează alte materiale pe care le voi publica. Titlul face referire la cel care s-a ocupat ca “operaţia” Prea Fericitului să îşi urmeze cursul…
„Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox” In dilema şi dezbaterea apărută pe marginea împărtăşirii Mitropolitului Banatului Nicolae Corneanu în Biserica Greco-Catolică, am găsit de cuviinţă să îi luăm un interviu, preluat si in noua lucrare a Miscarii Ortodoxe de Reinviere Monahala, ÎMPĂRTĂŞIREA ECUMENISTĂ – unirea creştinismelor sau apostazia veacurilor:
– Care este părerea sfinţiei voastre despre ecumenism şi până unde credeţi că ar avea voie să ajungă această colaborare ecumenică – între ortodoxie şi alte confesiuni? – Nu accept nici un fel de colaborare ecumenică, nici un fel de început, ce să mai vorbim despre sfârşit… Nu accept să păstrăm legătura. Sântem ortodocşi, şi o cirtă, o iotă, dacă se cedează, s’a cedat tot, pentru că Hristos vrea de la noi să rămânem întregi. Dracul, în schimb, vrea să’i dai o unghie şi dacă i’ai dat’o, asta înseamnă că nu mai eşti stăpânul întregului, ci eşti doar o parte din întreg, pentru că adevărul nu se măsoară cu metrul. Ori cedezi mult, ori cedezi puţin, e totuna, înseamnă că ai cedat tot.
Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel, Înalt Prea Sfinţiţi Părinţi Mitropoliţi, Prea Sfinţiţi Părinţi Episcopi şi Episcopi Vicari,
Ca mădulare ale trupului lui Hristos, cu multă mâhnire am fost martori în ultimele săptămâni la tulburarea care, din pricina mitropolitului Nicolae al Banatului şi a episcopului Sofronie al Oradiei, s-a abătut asupra vieţii Bisericii noastre Ortodoxe. Suntem conştienţi că Sfântul Sinod al BOR trebuie să se pronunţe mai întâi de toate în chestiunile ce privesc păzirea dreptei credinţe în desăvârşita comuniune cu învăţătura Sfintelor Sinoade ale Bisericii. Dar, întârziindu-se discutarea cazurilor până în data de 8 iulie, am constatat cu îngrijorare sminteala şi tulburarea care se răspândesc tot mai mult în poporul ortodox conştient, precum molima atunci când nu este ţinută sub control prin punerea în carantină a celor infestaţi. Ne referim la acele luări de poziţie, manifestaţii, întruniri şi chiar perfide campanii de presă care s-au desfăşurat minuţios în ultimele săptămâni în sensul creării confuziei, intimidării şi influenţării arhiereilor voastre în hotărârea pe care e necesar să o luaţi în viitorul Sinod.
Memoriul Laicatului Roman * Mesaj catre ortodocsi * O parte din adeziunile la Memoriu pana la 2 iulie * Scrisoarea Episcopului romano-catolic Martin Roos catre membrii Sfantului Sinod al BOR
Post si rugaciune pentru pastrarea dreptei credinte
Tinand seama ca asupra unor ierarhi din Sf Sinod se fac presiuni pentru musamalizarea cazului pus in discutie in cadrul sedintei Sfantului Sinod din 8-9 iulie referitor la cei doi ierarhi acuzati de incalcarea canoanelor Bisericii Ortodoxe, IPS Nicolae Corneanu si PS Sofronie Drincec, pentru ca in cadrul sedintei sa lucreze Duhul Sfant si nu duhul politicii globalizarii credintei, facem un apel la toti credinciosii, preotii si monahii din cuprinsul eparhiei noastre la post si rugaciune.
Propunem ca, in zilele cand in Sfantul Sinod se va lua in discutie aceasta problema, sa tinem cu totii post si rugaciune, fiecare dupa putinta sa, pentru ca voia lui Dumnezeu sa fie si nu voia omului. Stiind ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci indreptarea lui.
Confuzia dintre religii creata prin un ecumenism dus pana la fanatism nu poate fi de folos nici Bisericii si nici individului care incovoiat de grijile lumesti este tentat din ce in ce mai mult sa creada fara sa mai cerceteze.
In privinta canoanelor Bisericii amintim ca acestea spun ca “Daca un preot sau episcop ar sluji cu ereticii sa fie caterisit iar daca e laic sa fie afurisit” (can. 45 Apostolic), iar Filioque, Azima, purgatoriul, infailibilitatea si primatul papal, imaculata conceptie si altele, sunt condamnate de-a lungul istoriei de catre Biserica Ortodoxa ca erezii.
In acest sens Bisericile Ortodoxe surori au reactionat cu promtitudine la aflarea celor doua grave abateri canonice.
Peste 30 de Asociaţii ale Laicatului Ortodox Român au alcătuit un memoriu privind tulburările pe care Mitropolitul Nicolae Corneanu şi Episcopul Sofronie Drincec le-au provocat, în ultima vreme, în viaţa Bisericii Ortodoxe Române. Acest memoriu a fost depus astăzi, 2 iulie 2008, la cancelaria Sfântului Sinod al BOR. Semnatarii apreciază că actele celor doi ierarhi români sunt susţinute de alte confesiuni şi chiar de cei care sistematic s-au manifestat polemic şi batjocoritor la adresa Bisericii, deoarece gesturile episcopilor amintiţi pot provoca dezbinări în cadrul Ortodoxiei, atât la nivelul intern al BOR, cât şi la nivelul relaţiilor acesteia cu celelalte Bisericii Ortodoxe. Actele celor doi ierarhi români sunt puse în legătură cu strategiile prin care comuniştii urmăreau destabilizarea Bisericii. Nu întâmplător, se arată în memoriu, Nicolae al Banatului este un fost agent comunist strecurat în Biserică, un om care şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii subminării activităţii BOR. De asemenea, din memoriu rezultă că la această oră se desfăşoară o susţinută campanie de intimidare a ierarhilor BOR pentru a nu-i caterisi pe cei doi ierarhi aflaţi în culpă, campanie în care romano-catolicii şi greco-catolicii joacă un rol principal. Având în vedere toate acestea, Asociaţiile Laicatului Ortodox Român consideră intruziunea catolicilor în treburile interne ale Bisericii Ortodoxe Române venită, în scopul realizării prin forţă a unei uniri sacramentale, prin eludarea dialogului teologic, un mijloc necinstit şi nepermis la nivelul la care a ajuns dialogul ecumenic în zilele noastre. Semnatarii memoriului afirmă că, în cazul în care constată că strategiile de intimidare au împiedicat Sfântul Sinod al BOR să aplice canoanele Bisericii în judecarea celor doi ierarhi aflaţi în dublă culpă – teologică şi disciplinară -, vor “cere cu stăruinţă tuturor Bisericilor Ortodoxe să întrerupă dialogul cu Biserica Romano-Catolică, până când aceasta nu va renunţa la mişcările din culise, susţinute de servicii şi societăţi secrete, la mijloacele de corupere sau intimidare a ierarhilor ortodocşi“. Până la momentul de faţă mai multe zeci de mânăstiri şi parohii şi-au manifestat dorinţa de a sprijini Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în păzirea învăţăturii de credinţă a Bisericii prin semnarea acestui memoriu. Referitor la adeziunea spontană a mânăstirilor şi parohiilor din România la acest memoriu, Cristian Constantinescu, reprezentantul Federaţiei Asociaţiilor Laicatului Ortodox, a declarat că: „Aceasta poate fi privită ca un fenomen firesc în Biserica Ortodoxă, în care cu toţii – laicat, preoţi şi monahi – nu sunt decât mădulare ale aceluiaşi trup – Trupul lui Hristos. Această solidaritate spontană şi de o anvergură unică în istoria Bisericii Ortodoxe Române din ultimii 50 de ani ne confirmă faptul că, într-adevăr, apostazia celor doi ierarhi români şi impunerea prin ameninţări şi teroare psihologică a acestui comportament ca normă canonică pune în mare pericol viaţa şi integritatea Bisericii. Poate că nici în timpul celei mai aspre prigoane comuniste Biserica Ortodoxă Română nu a fost atât de greu încercată ca astăzi. Credem că toate adeziunile pe care le vom strânge până la data începerii Sinodului BOR vor fi mărturie a faptului că poporul drept credincios român este gata astăzi, ca şi în trecut să-şi apere credinţa pentru care s-au jerfit încă din primele secole ale creştinismului strămoşii noştri“. Semnează: Asociaţia Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi – Filiala din Bucureşti
Asociaţia Dascălilor din România – Bucureşti
Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului – Bucureşti
Asociaţia ROST – Bucureşti
Fundatia Culturala „Sarmisegetuza” – Cluj
Fundatia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Constanta
Fundatia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Suceava
Asociaţia „Sfântul Siluan Athonitul” – Alba-Iulia
Asociaţia Troiţa Cetii – Alba-Iulia
Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (A.S.C.O.R.) – Suceava
Fundaţia Culturală „Memoria” – Suceava
Fundaţia Culturală „Profesor George Manu” – Suceava
Asociatia Pro-Vita pentru nascuti si nenascuti – filiala Craiova
Manastirea Ortodoxa Sf. Grigorie si Sf. Martin – Franta
Asociatia pentru cultura “ALFA” – Dambovita
Fundaţia Umanitară Meridian – Bucureşti
Asociaţia Română Pentru Transporturi Rutiere Internaţionale – Bucureşti
Asociatia Metamorfosis
Asociatia “Ieromonah Arsenie Boca”
Schitul Inaltarea Sfintei Cruci- Aiud
Manastirea Martirii Neamului – Alba Iulia
Manastirea Lupsa – Alba Iulia
Manastirea “Sf. Ilie” – Albac, Alba Iulia
Schitul Sub Piatră
Redacţia revistei “Credinţa Ortodoxă” – Bacău
Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” – Diaconeşti
Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” – Constanţa
Mănăstirea Nera
Manastirea Slatina Nera
Asociaţia pentru Isihasm – Filiala Făgăraş
A.S.C.O.R. Alba-Iulia
Asociatia Medical-Crestina Christiana – Bucuresti
Asociatia Civic Media
————————– Mănăstirile, parohiile, asociaţiile sau listele cu mireni care vor subscrie la Memoriu vor trimite adeziunile pe fax la numărul 021 331 7026. Adeziunile vor conţine: numele organizaţiei, al parohiei sau al mănăstirii, numele şi calitatea reprezentantului ei, ştampila şi semnătura olografă a reprezentanului acesteia.
Radio Renasterea – Interviu luat de parintele Catalin Palimaru parintelui arhimandrit Teofil Roman, exarhul manastirilor din Arhiepiscopia Clujului si eclesiarh al Catedralei Mitropolitane: – Parinte Teofil, in ultima parte a acestei emisiuni aducem in discutie o chestiune care framanta constiinta publica a credinciosilor ortodocsi in special si nu numai, dar care trebuie cumva discutata, trebuie solutionata intr-un fel . E vorba de un eveniment care a avut loc cu ceva timp in urma, acum cateva saptamani. Nu am adus in discutie pana acum acest subiect pentru ca lucrurile trebuiau cumva precizate cel putin in anumite medii: mediile teologice, bisericesti. Este vorba de gestul facut de Mitropolitul Timisoarei pe 25 mai, cand, la sfintirea unei biserici greco-catolice, s-a impartasit la liturghia oficiata de nuntiul papal, de episcopii greco-catolici prezenti acolo, deci iata, un gest cumva de iesire in afara bisericii ortodoxe, un gest de comuniune euharistica, dar savarsit in afara hotarelor bisericii noastre. Cum apeciati Sfintia voastra un astfel de gest?
– Cu siguranta ca este o greseala, o nefericita greseala pe care a facut-o parintele mitropolit. Acuma ramane ca Sfantul Sinod sa cerceteze si sa dea o solutie la aceasta problema pentru ca, asa cum ati spus, ea raneste constiinta dogmatica a poporului ortodox si din Romania, dar nu numai, si din afara.Vedeti ca au fost deja sesizari si din parea altor patriarhii, si de la Moscova, si grecii cer cumva o lamurire a acestui gest. – Dar – ar putea cineva sa intrebe – ce-i priveste pe ei problema Bisericii romanesti? – Pentru ca Ortodoxia este Una. Bisericile autocefale sunt in comuniune si daca Biserica Ortodoxa Romana nu va lua o masura, exista riscul sa fie exclusa de la comuniunea celorlalte biserici ortodoxe. Prin impartasirea mitropolitului Nicolae Corneanu cu episcopii greco-catolici, asta inseamna partasie cu episcopul Romei. Ceea ce din punct de vedere ortodox este o erezie, o cadere din har. Pentru ca noi asa sanctionam primatul papal, institutia papala, ca o mare erezie. Si atunci a fi in comuniune cu Roma este o cadere din har, este o erezie pana la urma. Si daca episcopii Bisericii Ortodoxe Romane accepta gestul acesta implicit sunt in comuniune cu Roma si atunci riscam sa fim exclusi din comuniunea bisericilor ortodoxe, ceea ce ar fi foarte grav.
Un scandal fără precedent zguduie la vârf Biserica Ortodoxă Română. Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, a cerut săptămâna trecută Sfântului Sinod să discute scoaterea din rândurile clerului a mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, şi retragerea din funcţie a episcopului de Oradea, Sofronie Drincec.
Înalţii prelaţi se fac vinovaţi de săvârşirea Sfintelor Taine alături de greco-catolici, gest de o gravitate excepţională în Biserica Ortodoxă. Şi cu neputinţă de trecut cu vederea…“S-au autopedepsit!”
Vestea a căzut ca un trăsnet. Nimeni nu a mai cerut până acum excluderea din Biserica Ortodoxă Română a unui mitropolit cum este arhierarhul Banatului, Nicolae Corneanu, şi, la alegere, retragerea de bună voie sau “decăderea” cu de-a sila a unui episcop, situaţie în care se află Sofronie Drincec. Propunerea a fost făcută de Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, Albei, Oradiei şi Maramureşului, supranumit şi “Leul Ardealului” pentru îndârjirea cu care apără tradiţia ortodoxă, iar apoi a fost înaintată Sfântului Sinod. Bartolomeu îl acuză răspicat pe Corneanu că s-a împărtăşit în timpul unei slujbe greco-catolice, din acelaşi potir cu clericii Bisericii Unite cu Roma, iar pe Sofronie Drincec că a sfinţit Agheazma Mare, de Bobotează, alături de episcopul greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea. Cele două înalte feţe bisericeşti au comis astfel vina de “înaltă trădare” prin încălcarea jurământului hirotoniei, de a păzi “credinţa ortodoxă”.
Discutată cu uşile închise în şedinţa Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), desfăşurată pe 8 iunie la mănăstirea Neamţ, propunerea a fost făcută publică chiar de Bartolomeu. “E adevărat că am cerut caterisirea mitropolitului Corneanu şi retragerea episcopului Sofronie. Dar motivele şi le-au creat singuri. Ei nu sunt pedepsiţi de noi, ci s-au autopedepsit”, a declarat săptămâna trecută mitropolitul de la Cluj. Ierarh cu problemeEpiscopul Oradiei, Sofronie Drincec, a intrat în “vizorul” lui Bartolomeu chiar după instalarea în funcţie. Până acum, însă, acesta l-a păsuit cu blândeţe. Pentru început, mitropolitul i-a trecut cu vederea alungarea de către Sofronie Drincec a fostului episcop, Ioan Mihălţan. Apoi, deşi s-a opus ruperii în două a Episcopiei Oradiei şi Sălajului, cerută de Drincec ca să conducă aici singur, Bartolomeu nu a luat nicio măsură. Abia când credincioşii i-au cerut sprijinul pentru soluţionarea conflictului de la Vălanii de Munte, unde ortodocşii s-au opus retrocedării unei biserici greco-catolice, iar el a trebuit să se deplaseze la Oradea, Bartolomeu l-a mustrat părinteşte pe episcop, spunând că situaţia trebuia gestionată cu “mai multă înţelepciune”.
Mitropolitul a răbufnit însă pe faţă după ce a aflat că, de Bobotează, Sofronie Drincec a Sfinţit Agheazma Mare şi a invocat Sfântul Duh în cadrul unei slujbe comune cu episcopul greco-catolicilor, Virgil Bercea. Considerând gestul de o gravitate excepţională, Bartolomeu i-a cerut lui Drincec să-şi revizuiască atitudinea, aşa că următoarea slujbă comună a celor doi episcopi, anunţată pentru noaptea de Înviere, n-a mai avut loc. La ieşirea mitropolitului au contribuit, în mod cert, şi cele două memorii trimise de preoţii din zona Beiuşului şi din zona Marghita. Aceştia reclamă faptele de care Înalt Prea Sfinţitul ştia deja: atitudinea arogantă şi dictatorială a lui Sofronie, refuzul de a-şi primi preoţii în audienţă, cultul personalităţii, anturajul format din călugări cu o moralitate îndoielnică şi numirea unui preot greco-catolic peste parohia ortodoxă din Girişul Negru. Iar lista ar putea continua…
Frica de mazilire
Ameninţat, Sofronie Drincec este hotărât să lupte pentru funcţie. Săptămâna trecută a fost una plină şi agitată pentru episcop, care a organizat şedinţe cu preoţii bihoreni, făgăduindu-le marea cu sarea. Luni s-a întâlnit cu preoţii din Protopopiatul Oradea, marţi a fost la Beiuş, miercuri la Tinca, joi la Marghita. După un an de la instalare, perioadă în care şi-a ameninţat preoţii cu caterisirea, brusc, Sofronie şi-a arătat faţa blândă şi le-a promis că le va da dreptul să lucreze pământurile bisericii, că va ajuta parohiile sărace şi va aloca materiale de construcţii pentru cele ce zidesc biserici noi. Această bunăvoinţă trebuia însă răsplătită. Feţele bisericeşti au fost puse să semneze tabele prin care îşi susţin “adeziunea faţă de Drincec şi dezacordul faţă de faptul că este criticat în presă”.
Motivul a fost invocat chiar de Drincec: “Nu se cade ca ierarhul locului să fie schimbat după numai un an”. Deşi majoritatea preoţilor au semnat pentru susţinerea sa, mulţi văd gestul ca un semn de slăbiciune. Cu atât mai mult cu cât Prea Sfinţitul a subliniat la fiecare întâlnire: “V-am obligat eu să iscăliţi? Voi aţi semnat din proprie iniţiativă!”
Suspans total
BIHOREANUL a aflat că Sofronie adună adeziuni în zadar. “Toate tabelele din lume nu au nicio valoare în faţa Sfântului Sinod, care este singurul organ abilitat să decidă soarta episcopului şi peste voinţa căruia nu poate nimeni trece”, a explicat un preot sub protecţia anonimatului.
Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, susţine că s-ar putea ca propunerea mitropolitului Bartolomeu să fie ignorată de forul superior al BOR. “E prematur să discutăm despre ce se va întâmpa. Până acum a fost formulată o propunere şi atât. Sfântul Sinod va hotărî dacă acesta va fi şi pusă în discuţie”, spune Ivanov.Ca de obicei, nici reprezentanţii Episcopiei Oradiei nu zic mai multe. “Poziţia Episcopiei coincide cu cea a Patriarhiei. Noi nu avem nimic de adăugat”, a declarat vinerea trecută diaconul Cristian Rus, purtătorul de cuvânt al Eparhiei.
Într-un comunicat dat publicităţii joia trecută, Patriarhia făcea apel la clerici şi credincioşi, recomandând “abţinerea de la manifestări sau demonstraţii publice animate de duh lumesc”. Mai mult, avertizează clar că “problemele bisericeşti trebuie rezolvate în forurile bisericeşti competente, care au datoria de a formula şi de a promova reguli adecvate de conduită liturgică şi canonică a ierarhilor, preoţilor, diaconilor şi credincioşilor laici, în ceea ce priveşte relaţiile interne bisericeşti, precum şi atitudinea faţă de alte culte religioase”. Aşadar, Biserica poate fi uneori misterioasă în deciziile ei şi, de acum, rămâne de văzut în ce fel se va dezlega această taină…
Palatul Patriarhal Nr. 4241 / 9 iunie 2008 COMUNICAT DE PRESĂ
Răutatea domnului Roncea V.
În cotidianul Ziua din data de 9 iunie 2008, în articolul intitulat „Tăcerea Patriarhului”, domnul Victor Roncea reproşează Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „refuză să ia o decizie în cazul Mitropolitului Banatului”, transferând, în mod vinovat şi tendenţios, Patriarhului României responsabilităţi ce revin, în exclusivitate, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Pentru corecta informare a opiniei publice şi lămurirea domnului Victor Roncea, facem următoarele precizări: Referitor la problema creată de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului prin împărtăşirea la o Liturghie euharistică greco-catolică, Patriarhia Română nu a păstrat tăcerea, ci şi-a expus punctul de vedere cu promptitudine şi fără echivoc în conformitate cu principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă prin două comunicate de presă date publicităţii în zilele de 27 mai, respectiv 2 iunie 2008, ultimul dintre acestea apreciat chiar de domnul Ciachir ca fiind înţelept. În plus, în cuvântul adresat la sfârşitul Sfintei Liturghii şi a ceremoniei de proclamare solemnă a canonizării a nouă sfinţii nemţeni, oficiate la mănăstirea Neamţ cu ocazia sărbătorii Înălţării Domnului (5 iunie 2008), Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a atras atenţia asupra pericolului slăbirii unităţii din interiorul Bisericii prin gesturi ecumenice nepotrivite.Aceeaşi problemă a fost discutată împreună cu următorii membri ai Sinodului Permanent, convocaţi statutar de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la mănăstirea Neamţ în ziua de 6 iunie 2008: Înalpreasfinţitul Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei şi Mitropolit ales al Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală şi Meridională, Înaltpreasfinţitul Nifon, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal şi Secretarul Sinodului Permanent.
Potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române,Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate în toate domeniile de activitate ale Bisericii (art. 11), care examinează şi soluţionează orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic şi pastoral-misionar (art. 14, lit. b), singura autoritate bisericească care hotărăşte, cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor săi, cu privire la trimiterea în judecată canonică a acelora dintre membrii săi care sunt învinuiţi de abateri de la învăţătura şi disciplina Bisericii (art. 14, lit. p).În Comunicatul de presă al Secretariatului Sinodului Permanent, dat publicităţii în ziua de 7 iunie 2008,se precizează: în legătură cu situaţia creată prin împărtăşirea Mitropolitului Banatului, la o Liturghie euharistică greco-catolică, Sinodul Permanent a luat act de cele relatate, cu regret, de către IPS Mitropolit Nicolae şi, neavând competenţă decizională, a hotărât ca problema să fie înscrisă pe ordinea de zi a proximei şedinţe a Sfântului Sinod, spre dezbatere şi decizie.
Constatăm cu indignare faptul că ziarul Ziua sugerează conducerii Bisericii să promoveze atitudini dictatoriale şi nu pe cele sinodale şi conforme cu învăţătura şi Statutul Bisericii. Patriarhul României nu poate judeca ierarhii de unul singur în mod dictatorial şi totalitar, ci trebuie să prezideze şedinţele Sfântul Sinod, singurul for bisericesc abilitat în acest sens.
Ca atare, la proxima şedinţă sinodală, programată pentru zilele de 8-9 iulie 2008, după instalarea tuturor episcopilor ortodocşi români recent aleşi şi dorita reunificare a eparhiilor ortodoxe româneşti din cele două Americi, situaţia creată de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului va fi înscrisă pe ordinea de zi spre dezbatere şi decizie.
Sfântul Sinod are responsabilitatea păstrării dreptei credinţe în faţa relativismului doctrinar sacramental şi canonic, precum şi datoria de a apăra unitatea internă a Bisericii în faţa extremismului de tip sectar şi a fanatismului justiţiar. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române nu poate lucra după principii subiective şi arbitrare sau ca reacţie la presiunile exercitate prin intermediul unor jurnalişti sau a unor persoane cu comportament dictatorial, ci îşi îndeplineşte atribuţiile, cu respectarea prevederilor Statutului şi Regulamentelor bisericeşti în vigoare.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Daca mi se permite :), am si eu o replica:
Cu papa, ori cu Sfinţii Părinţi!?
de Pr. Onisim CRIVĂŢ
Nu cu mult timp în urmă noi, creştinii ortodocşi, am asistat neputincioşi la un act care ne îndurerează sufletele şi ne ridică foarte grave probleme pentru conştiinţa creştin ortodoxă. E vorba de documentul conceput de oculta masono-catolică, semnat, la Ravenna, de autorităţile BOR şi de către Patriarhia Constantinopolului, potrivit căruia „Biserica Romei ocupă primul loc în ordinea canonică şi episcopul Romei este primul dintre patriarhi” („Adevărul”, vineri, 16 nov. 2007). Cu alte cuvinte, Papa Benedict al XVI-lea ar deţine primul loc „între egali” în ierarhia creştină. Consecinţele sunt imense. În primul rând, semnarea acestui document creează premiza recunoaşterii supremaţiei papale, nu doar de catolici, ci şi de către ortodocşi, ceea ce, în parte, s-a şi făcut. Mai clar, noi, creştinii ortodocşi, va trebui să acceptăm rătăcirea potrivit căreia papa este succesorul lui Hristos pe pământ, el mijloceşte pentru iertarea păcatelor noastre, de el atârnând mântuirea oricărui creştin ortodox. În al doilea rând, ereziile dogmatice şi ereziile canonice, condamnate de toţi Părinţii Bisericii, după anul schismei, 1054, vor fuziona cu dogmele şi canoanele ortodoxe, devenind obligatorii pentru fiecare ierarh, preot, călugăr, teolog şi simplu creştin. Contestarea acestora va fi catalogată drept „fundamentalism”, „extremism”, „fanatism” etc., oponentul „beneficiind” de oprobiul majorităţii şi de blestemele ierarhiei. Pentru creştinul musafir în biserică, indiferent faţă de dogmele şi canoanele Bisericii, nimic grav. Mulţumit de credinţa „din sufletul lui”, va zâmbi nepăsător, considerând temerile ridicole, dacă nu chiar fanteziste, în consecinţă prosteşti. Pentru creştinul practicant, care îşi ia în serios vieţuirea creştină, urmările protocolului încheiat la Ravenna trădează abdicarea de la principiile Scripturii şi ale Părinţilor bisericii, prevestind un viitor din ce în ce mai sumbru pentru cei care rămân pe poziţiile tradiţionale ale Ortodoxiei. Practic, creştinul va fi pus în faţa dilemei: cu papa, ori cu Sfinţii Părinţi? Să ne întrebăm cum ar fi procedat, în actualele condiţii, sfinţii din trecut, mărturisitori împotriva catolicismului: Fotie cel Mare, Grigore Palama, Marcu al Efesului, Cosma Etolianul, Gherman al II-lea al Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, Maxim Grecul, Nicodim Aghioritul ş.a.m.d. Dar sfinţii români, între care Nicodim de la Tismana şi Ioan din Galeş, Tănase (Atanasie) Todoran din Bichigiu, Pahomie din Gledin, Varlaam, Dosoftei şi Petru Movilă, Antim Ivireanul, Paisie de la Neamţ etc., Părinţi care au cunoscut intenţiile catolicismului „pe viu”, nu din comunicate oficiale? Răspunsul îl aflăm în înseşi învăţăturile lor. Nici Părinţii contemporani, precum Ioan Iacob Hozevitul, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Nicodim Măndiţă, Nicodim de la Tarcău, Ilarion Argatu, Sofian Boghiu etc. nu s-ar fi lăsat cumpăraţi şi amestecaţi în „tratatul” de la Ravenna. Cine ar putea crede că ierarhi atât de valoroşi, precum Iacob Stamati, Iosif Naniescu, Gherasim Safirin, Irineu Mihălcescu, Tit Simedrea, prigoniţi, pentru vederile tradiţional ortodoxe, de chiar purtătorii de mitră, ar fi semnat abdicarea de la tradiţiile Ortodoxiei, parafată la Ravenna. Oare de ce trebuia ca ierarhi care s-au vândut în trecut catolicismului habsburgic, precum Atanasie Anghel, Petru Pavel Aron ori Inochentie Micu Klein să aibă continuatori „spirituali” şi în zilele noastre? De ce se uită că asupritorii moţilor din Ardeal nu erau doar ungurii, ci şi catolicii, şi că în fruntea celor ce au înecat în sânge răscoalele din Transilvania se aflau principii-cardinali, în slujba împăratului, dar şi a papei. Cum am putea uita că, vinovat moral pentru bătălia de la Şelimbăr, unde au murit mii de oşteni ortodocşi şi nu numai, nu este altul decât cardinalul Andrei Bathori, principe al Ardealului, cotropit de oştile papalo-habsburgice? Sau că Sfântul Voievod martir Mihai Viteazul, ostil expansiunii catolicismului în regiune, umilit când de Sigismund Bathory, când de împăratul Rudolf, ambii catolici, şi-a aflat sfârşitul la porunca unui catolic, generalul Basta (care mai târziu va împovăra cu biruri clerul ortodox ardelean, interzicând prezenţa în Transilvania a preoţilor ortodocşi din Ţările Române) Împotriva flamurilor papei, căruia astăzi îi cedăm cu atâta uşurinţă, a stat neclintit şi slăvitul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt care, la chemarea creştinilor ortodocşi din Pocuţia, va pedepsi în repetate rânduri fărădelegile panilor catolici de la fruntariile Moldovei. Sfântul voievod şi Mare Mucenic Constantin Brâncoveanu, a cărui faptă o bagatelizăm, pomenind-o mai mult electoral decât din convingere creştinească, întregeşte desăvârşit calendarul voievozilor mărturisitori împotriva catolicismului. Îndurerat de pătimirile creştinilor ortodocşi transilvăneni sub catolicismul habsburgic, voievodul porunceşte Sfântului Antim Ivireanul tipărirea de carte creştin-ortodoxă pentru nevoile românilor de peste munţi. Astfel, creştinii ardeleni, pentru libertatea cărora voievodul va interveni pe cale diplomatică la marile curţi ale Europei, vor primi din Ţara Românească, în mai multe rânduri, cărţi bisericeşti pentru ţinerea slujbelor ortodoxe şi lucrări apologetice pentru cunoaşterea credinţei. Fiind înştiinţat că propaganda catolică s-a întins pretutindeni, ajungând până în părţile Siriei, Brâncoveanu va porunci ierarhului tipărirea cărţilor ortodoxe în limba arabă, sprijinind Ortodoxia greu încercată pe acele meleaguri. Multe s-ar putea spune cu privire la implicarea ortodoxă şi a altor voievozi în disputele cu catolicismul prozelitar. Regretabil este că jertfele lor nu sunt corect preţuite de posteritate care, înşelată de idealul himeric al unităţii de conjunctură, întemeiat pe principii obscure, masonico-ecumeniste, vinde cu inconştienţă sfintele rânduieli ale ortodoxiei. În viaţa Sfântului Ierarh Marcu Eugenicul (+1444) citim: „Când turcii mahomedani s-au apropiat, ameninţând Constantinopolul, Sinodul Bisericii Ortodoxe Greceşti s-a adresat catolicilor, căutând sprijin la ei şi învoindu-se să-l pomenească [la slujbă] pe papă. Doar unul dintre arhierei a refuzat să iscălească – episcopul Marcu al Efesului – iar Duhul Sfânt a fost cu el, nu cu Sinodul. La urmă, patriarhul cu toţi episcopii s-au alăturat lui, înlăturându-şi greşeala. Pentru toţi, ierarhi, preoţi, călugări, teologi şi simpli creştini se pune acum întrebarea: NOI CUI NE ALĂTURĂM? Răspunsul îl cunosc doar CEI CU CUGET NEMINCINOS. Duminică 9 martie 2008
PS: Sa-mi transform, deci, mustrarea in al meu nume? Cum ar suna: Victor cel Rau… Hm 🙂
Precizare referitor la articolele „Tăcerea Patriarhului” şi „Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga” semnate de dl. Victor Roncea în cotidianul Ziua din 9 iunie 2008
Ne exprimăm surprinderea faţă de materialele publicate de dl. Victor Roncea în cotidianul Ziua din 9 iunie 2008. Dorim să arătăm faptul că, în articolele publicate sub semnătura sa se fac afirmaţii absolut tendenţioase şi fără acoperire în realitate. Asistăm la exprimarea unor „adânci” opinii teologice ce se doresc a fi axiome şi judecăţi de valoare, fără ca emitentul să aibă pregătirea şi competenţa necesară sau cel puţin abilitatea deontologică de se documenta temeinic şi de a se exprima în deplină cunoştinţă de cauză. Mai mult, Episcopia Oradiei nu a fost contactată în vreun fel de dl. Roncea pentru aflarea adevărului şi în vederea exprimării punctului nostru de vedere, după cum o cere deontologia unui autentic demers jurnalistic, ceea ce îi înscrie acţiunea doar în sfera articolelor de scandal. Acest lucru este evident atunci când sursa de informare a d-lui Roncea este doar un alt ziarist care, după ştiinţa noastră, nu este purtător de cuvânt oficial a vreunei instituţii bisericeşti, ceea ce arată atât slaba documentare cât şi reaua intenţie.
Biroul de Presă al Episcopiei Oradiei
Precizarea mea: Apostazia lui Drincec este dovedita. Comentariile sunt de prisos. Vedeti mai jos inca un Memoriu al preotilor din Oradia.
Stimate Domnule Redactor,
Suntem un însemnat grup de preoți din Protopopiatul Marghita, Episcopia Oradiei care, ca ultim gest de profunda ingrijorare si disperare, ne adresam Domniei Voastre cu urmatoarele lucruri cat se poate de grave, pe care trebuie sa le stiti pana nu este prea tarziu si pe care va rugam sa le verificati. Nu stim cine si de ce ne-a pedepsit cu aceast pseudo -episcop Sofronie care de cand a venit la Oradea ne face sa ne fie rusine ca suntem preoti ortodocsi. L-am primit cu dragoste, cu speranta, dar dupa discursul de la intronizare foarte repede ne-am lamurit ca acest ins n-are nimic cu arhieria, cu Biserica, cu omenia romaneasca, el nu e nici macar om, e un IMPOSTOR. Stie toata tara cum l-a expulzat pe smeritul episcop Ioan! Ce rusine pe obrazul Bisericii! Ce raspuns avem in fata crestinilor, a neoprotestantilor, a catolicilor? N-a fost suficient, nu s-a oprit aici: ne trimite ordin circular in care minte cu nerusinare ca P.S.Ioan si-a dorit sa fie prohodit in satul natal si am crezut, pana cand la inmormantare am auzit testamentul in care Episcopul Ioan a dorit sa fie prohodit la Oradea si privegheat o noapte, sa-i fie citit testamentul dupa slujba si abia apoi sa fie ingropat in Ohaba! Ura si rautatea merg mai departe si ne pune sa-i facem slujba parastasului la 6 saptamani, peste saptamana, in miercurea mare??!! Nici paganii nu-si batjocoresc asa memoria inaintasilor! L-a alungat pe parintele nostru protopop Gheorghe Ciobai, dupa ce l-a schimbat din functie, din catedrala pe care a construit-o si a acoperit-o in Marghita, iar pe parintele Razvan Rogoz din Satulbarba, ginerele parintelui protopop Ciobai, l-a oprit de la cele sfinte fara nici o ancheta?! S-a interesat macar sa afle cata truda a depus acest parinte protopop ca sa ridice o catedrala si cum a aparat ortodoxia in toate conflictele cu greco-catolicii? Nici macar n-a calcat in Marghita pana ce a luat aceste masuri diabolice! L-a numit in Parohia Voivozi Simian pe un preot de la Cluj, Calinescu Catalin fara a anunta vacantarea parohiei, iar peste o saptamana (?), la numit consilier la episcopie cu probleme de constructii – biserici si case parohiale. Ce activitate a avut intr-o saptamana? Sau poate la Cluj a ridicat… Catedrala! Am aflat ca a numit preot greco-catolic in una din cele mai bune parohii de la Tinca, Girisul Negru, fara a anunta parohia vacanta si fara concurs?! Ce dispret fata de preotii ortodocsi din eparhie! Dar nu ne mai miram de nimic cata vreme vicarul episcopiei e un preot divortat! Ni-l da model pentru preoti sau calugari? Ce rusine pe capul nostru! Ne umileste pe toti preotii prin aroganta sa! Noi traim cu salarii modeste, cu salarii restanta, iar episcopul nostru, cu votul saraciei pe capul lui, poarta engolpioane de peste un miliard de lei ( 30 000 €) si ii face daruri PF Patriarh, tot engolpioane, de inca 750 000 de milioane ( 20 000 €)! Stam zile intregi pentru audienta si ne primeste prin sali de sedinta pentru ca in palat, soptesc pe la Secretariat, intra numai vicarul Mihail care si doarme acolo! Tradeaza si vinde interesele Bisericii Ortodoxe! Am aparat impreuna cu credinciosii bisericile din 1990 pana astazi, iar cel care ar trebui sa ne sprijine ii obliga pe preotii Puscas sa cedeze pamantul parohiei reformatilori iar cei care suntem in litigiu cu greco-catolicii suntem somati sa nu ne opunem retrocedarilor si sa slujim alternativ! Rad preotii si credinciosii greco-catolici de noi amintindu-ne mereu ca „episcopul vostru ne va da si bisericile si pamanturile”. Ne intrebam cat se poate de serios pentru ce am luptat, pentru cine ? Nici intr-un caz pentru Episcopul Sofronie! Nu cumva este un alt Atanasie Anghel? Sfinteste Aghiasma Mare cu episcopul unit in ziua Bobotezei la raul Cris!!?? Este singurul episcop din Mitropolia Clujului care nu participa la canonizarea sfintilor mucenici ce si-au jertfit viata pentru credinta ortodoxa de la Bistrita, participand la o slujba obisnuita in protopopiatul nostru, la Porumblaca! Nimeni nu vede ca acest om nu are nimic cu Biserica Ortodoxa, ca o batjocoreste?Are o mandrie luciferica! Ne cere prin ordin circular sa-i punem tablourile chiar si pe Scaunul de Sus? Ne intrebam ingroziti catre Cine „ne plecam zicand; binecuvantat esti Cel ce stai pe scaunul Slavei Tale, Cel ce sezi pe heruvimi”, catre episcopul Sofronie sau catre Arhiereul Hristos? Pe Sfantul Antimis pe care l-am primit scrie urmatoarele: S-a sfintit acest antimis prin rugaciunile „Smereniei Sale, Domnul Domn, Sofronie… Si dictatorul Ceausescu era mai disctret cu cultul personalitatii…Toate acestea si mai mari decat acestea se intampla la Oradea! Va rugam sa le verificati pe toate si veti vedea ca sunt adevarate! Va rugam sa interveniti pentru ca deja e prea tarziu, iar ruptura sufleteasca dintre noi, preotii si cel care spune, pentru ca el nu mai este episcopul nostru, sa nu fie oficiala! Noi nu ne organizam in sindicat preotesc, dar vrem sa avem episcop ortodox, cu frica de Dumnezeu si cu dragoste fata de preoti si credinciosi! Daca Sfantul Sinod nu se sesizeaza fata de cele de mai sus, la Oradea, Biserica Ortodoxa va ramane doar cu… Sofronie! Dumnezeu sa ne ajute!
July 9th, 2008 
VR 
Cazul ierarhilor Nicolae şi Sofronie pune în criză relaţiile inter-ortodoxe
Posted in Uncategorized 
Tags: 
