Corneliu Vadim Tudor mă acuză că l-am turnat la Securitate aducînd drept dovezi nu angajamentul meu, nu notele mele informative olografe, singurele care ar putea dovedi colaborarea mea cu Poliţia politică dinainte de 1989, ci două rapoarte ale unui ofiţer de Securitate (între timp decedat) în care se vorbeşte despre nişte secrete teribile pe care domnia sa mi le-ar fi făcut doar mie prin anii 80. Aceste rapoarte erau întocmite după fiecare vizită oficială, ştiută în redacţie, de ofiţerul de obiectiv, care se interesa de activitatea publicaţiei pe care o conduceam. Prin natura funcţiei mele de şef de publicaţie eram obligat să-l primesc şi să stau de vorbă cu ofiţerul care răspundea de noi. La o astfel de obligaţie de serviciu s-a referit, ca să dau un exemplu notoriu, Traian Băsescu atunci cînd a declarat că a făcut sute de rapoarte la coborîrea de pe navă. Despre conţinutul unor discuţii mai importante am relatat de multe ori pînă acum în presă şi la televiziune. Am povestit, de exemplu, că ofiţerul de caz s-a interesat la un moment dat dacă poeta Cleopatra Lorinţiu, colaboratoare a redacţiei, ar putea să răspîndească manifeste anticomuniste. Cleopatra Lorinţiu ajunsese la Iaşi exact în ziua în care în oraş au apărut manifeste şi Securitatea îi suspecta pe toţi cei veniţi de la Bucureşti. I-am răspuns că n-o cred în stare de aşa ceva pe Cleopatra Lorinţiu şi, pentru a fi mai convingător, am chemat-o şi i-am făcut cunoştinţă cu ofiţerul de obiectiv. Altădată, cel suspectat a fost criticul Alex Ştefănescu. Cei de la Securitate susţineau că a predat unei edituri un roman cu probleme. I-am spus ofiţerului că, din cîte ştiu, Alex Ştefănescu nu scrie proză, avansînd ipoteza că ar putea fi vorba de altcineva, un romancier cunoscut, Al. I. Ştefănescu, soţul Ninei Cassian. Se vede treaba că în materie de cultură literară cei de la Securitate aveau serioase probleme dacă puteau face o asemenea confuzie! N-am relatat pînă acum discuţia despre apariţia lui Corneliu Vadim Tudor în redacţie, cu o sarsana de versuri, deoarece n-o ţineam minte. Şi din simplu motiv că a fost absolut neînsemnată, de o banalitate crasă. După cum se vede din cele două documente invocate de Corneliu Vadim Tudor, cele discutate cu ofiţerul de obiectiv se refereau la ce intenţionam să public (în cazul viitorului lider PRM i-am ales doar o poezie dintr-o întreagă pagină prezentată, ceea ce înseamnă că aveam o părere proastă despre talentul său de poet, dar şi pentru că ne fusese vîrît pe gît de către partid) sau la ce se spunea prin lumea literară despre evenimente mai importante, lucruri care nu constituiau un secret pentru nimeni ( cum ar fi, de pildă, că materialele difuzate de Dorin Tudoran la Europa liberă nu erau atît de dure cum ne-am fi aşteptat). Era un fapt notoriu în lumea mică a scriitorilor bucureşteni de la vremea respectivă că Vadim Tudor era mîhnit, pentru că era boicotat de şefii revistelor literare, care, asemenea mie, făceau tot ce era posibil ca să nu-l publice, în ciuda ordinelor primite de a-l tipări cu orice preţ. În cazul meu, faptul că i-am respins poeziile, alegîndu-i doar una, în condiţiile în care poeţi precum Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei beneficiau de grupaje de cîte două pagini de revistă, era destul de riscant. Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului era o publicaţie a CC al UTC. De altfel, una din cauzele debarcării mele de la Supliment a constituit-o şi încăpînarea de a nu-i cultiva pe Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor, deşi eram obligat s-o fac, fiind vorba de scriitori care slujeau cu osîrdie Partidul. Dacă aş fi fost, aşa cum susţine Corneliu Vadim Tudor, un colaborator al Securităţii, fiţi siguri că i-aş fi publicat nu doar o poezie, ci o sută, chiar dacă ele erau întristător de proaste. Tot un fapt notoriu în lumea literară era şi executarea de către Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor, la ordinele Securităţii, în revista Săptămîna, a scriitorilor care cîrteau împotriva regimului comunist. Cît despre faptul că Vadim Tudor primise o vilă de la partid pentru volumul de ode închinat lui Ceauşescu, am aflat abia acum, din documentul prezentat de Corneliu Vadim Tudor. Dacă aş fi ştiut la vremea respectivă, mai mult ca sigur i-aş fi spus nu numai tovarăşei de la Securitate, dar şi tuturor redactorilor şi colaboratorilor, pentru că ne confirma încă o dată părerea proastă pe care o aveam despre el. Corneliu Vadim Tudor n-a putut prezenta nici un document prin care să se dovedească faptul că relatasem întîlnirea cu el (întîlnire care, aşa cum se vede chiar din Raport, nu era de loc una între doi amici) în calitate de sursă a Securităţii. Şi nici n-are cum să prezinte, deoarece un asemenea document ( angajamentul meu, note olografe, aprobarea Comitetului de partid, relatarea discuţiei în care aş fi acceptat să furnizez informaţii Securităţii, stabilirea împreună a numelui de cod) nu există. Că tovarăşa de la Securitate, în loc să-mi treacă numele, găsea de cuviinţă să mă prezinte drept o sursă de a ei, e o altă poveste. Cei care au studiat mecanismele Securităţii ştiu că, din nevoia ofiţerilor de obiectiv de a arăta superiorilor cît de harnici sînt, invocau drept „surse” oameni exploataţi în orb şi care, asemenea mie, habar n-aveau că o discuţie banală putea deveni subiectul unui Raport. Potrivit specialiştilor, „o sursă” e o persoană care îşi ştie măcar numele de cod. Eu însă abia acum am aflat că tovarăşa prezenta vizitele oficiale la şeful unei instituţii de presă, cum eram eu, drept întîlniri cu „sursa”. Într-o declaraţie anterioară acordată Mediafax spuneam că nu-l voi da în judecată pe Corneliu Vadim Tudor, deoarece procesul ar putea dura ani întregi, timp în care m-aş putea împăca, la un moment dat, cu domnia sa. Ştiindu-i firea schimbătoare, am crezut că acuzaţiile sale îşi aveau cauza într-o criză trecătoare de furie împotriva mea. Se pare că m-am înşelat. Profitînd de generozitatea postului de televiziune B1, Corneliu Vadim Tudor continuă să mă calomnieze. În condiţiile în care liderul PRM nu prezintă nici una dintre dovezile stabilite prin lege pentru a putea acuza o persoană că ar fi făcut Poliţie Politică, am decis să urmez şi eu calea aleasă de mulţi dintre cei care au fost terfeliţi public de Corneliu Vadim Tudor: îl dau în judecată pentru calomnie. Acelaşi lucru îl fac şi în cazul moderatorului Radu Moraru, care-şi permite să susţină cele spuse de Corneliu Vadim Tudor. Şi pentru că, din cîte observ, Corneliu Vadim Tudor foloseşte acest caz pentru a-şi face gratuit în presă şi la televiziuni campanie electorală în calitate de candidat într-un colegiu bucureştean, am decis să nu mai răspund nici unei intervenţii publice a lui Corneliu Vadim Tudor pînă cînd nu se pronunţă Justiţia.
Ion Cristoiu
TRICOLORUL: DOCUMENTELE OFICIALE DE LA C.N.S.A.S., CARE DEMON STREAZĂ CĂ ION CRISTOIU ERA „SURSĂ” A SECURITĂŢII ŞI L-A TURNAT PE POETUL VADIM Preşedintele PRM va da în judecată ziarele „Cotidianul“ şi „Cancan“ pentru insultă şi calomnie DOCUMENTUL NR. 1 Notă – raport La întîlnirea din 10.02.1983 sursa „Coroiu” mi-a relatat că l-a vizitat la redacţia ziarului Scînteia Tineretului poetul Corneliu Vadim Tudor care a dus cîteva poezii de dragoste spre a-i fi publicate în suplimentul literar. A vrut să ştie care este părerea despre versurile […] citeste articolul
DOCUMENTELE OFICIALE DE LA C.N.S.A.S., CARE DEMONSTREAZĂ CĂ ION CRISTOIU ERA „SURSĂ” A SECURITĂŢII ŞI L-A TURNAT PE POETUL VADIM Preşedintele PRM va da în judecată ziarele „Cotidianul“ şi „Cancan“ pentru insultă şi calomni e Notă – raport Sursa „Coroiu“ mi-a relatat că din discuţiile purtate cu Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor despre articolul lui Dorin Tudoran difuzat pe postul de radio „Europa Liberă“ s-a desprins concluzia că în redactarea articolului Dorin Tudoran a fost ajutat de cineva deoarece tonul nu este cel […] citeste articolul
Colonelul Victor Achim, controlorul lui Mircea Dinescu, vorbestepentru Cotidianul
Cum Stana Creţa a murit, Cotidianul a luat legătura cu fostul ofiţer de Securitate Victor Achim, cel care se ocupa de Uniunea Scriitorilor la nivel naţional. Practic, era superiorul celei care a redactat notele-raport indicate de Vadim. El a explicat câteva resorturi ale mecanismului prin care se obţineau informaţii de la scriitori şi ziarişti, precum şi rolul jucat de notele-raport în această problemă, fără a da însă exemple concrete. „Era cel mai uşor lucru să afli o informaţie de la ziarişti sau scriitori, pentru că doreau să-ţi arate cât de mult ştiu şi cât de valoroşi sunt. Iar ofiţerii ştiau ce informaţii să urmărească şi le obţineau. Erau interesaţi de colaborarea cu Europa Liberă, de atitudinea lor şi a altora faţă de anumite legi, faţă de regim. Nu le spuneau celor cu care stăteau de vorbă că vor scrie o notă-raport sau că vor folosi un nume de cod în locul celui real“, adaugă fostul cadru al Securităţii. În ceea ce priveşte folosirea membrilor de partid ca informatori (Ion Cristoiu era membru de partid în 1983 – n.r.), Vasile (?! – nota mea) Achim precizează că acestora nu li se putea lua angajament scris, iar în unele cazuri relatările erau făcute doar verbal.
De aici, spune el, rezultă şi caracterul relativ al informaţiilor cuprinse într-o notă-raport, faţă de cele dintr-o notă informativă. „Pentru mine, o notă-raport nu înseamnă nimic, deoarece ea era redactată de ofiţer în urma unei discuţii avute cu subiectul. Însă nu o dată s-a întâmplat ca, atunci când trebuia să verific anumite aspecte semnalate în aceste note-raport, să constat că persoana menţionată acolo nu se întâlnise niciodată cu ofiţerul care o scrisese. Dacă ofiţerul era atenţionat că nu a livrat destule informaţii, el putea să iasă pe stradă şi la întoarcere să facă o notă-raport despre orice, doar ca să arate că a avut activitate. Eu ştiu toate acestea pentru că la mine se centraliza totul, nu doar informaţiile din Bucureşti, şi trebuia să verificăm ce era adevărat. Dacă m-aş fi luat după toate notele-raport primite, pe unii scriitori ar fi trebuit să-i arestez din cinci în cinci minute“, spune Achim.
Notele Naşului: „Eu nu mi-am făcut decât meseria. Nu îl judec pe Cristoiu, nu a fost o cruciadă împotriva lui. A fost o bătălie prost gestionată în relaţia Cristoiu-Vadim. Vadim s-a enervat şi s-a dus la CNSAS, de unde a scos documente cu informaţii despre care afirmă că le avea de mai multă vreme. Sunt primele probe oficiale de la CNSAS care arată că sursa «Coroiu» dădea informaţii la Securitate“, a declarat Radu Moraru, realizatorul emisiunii „Naşul“ de la B1 TV, pentru Cotidianul aparut in 6 noiembrie.
Ion Cristoiu la Sinteza Zilei din ziua de 6 noiembrie: Domnul Victor Achim, – Dinescu ştie! -, care era la Uniunea Scriitorilor, era cunoscut de toţi. Ofiţerii de obiectiv răspundeau de obiectiv. Ei dădeau de regulă aprobare să plece în străinătate şi răspundeau de astea. Cotidianul pe care-l felicit, a fost de departe – şi ştiţi că nu-i simpatizez – de departe cel mai corect…
Intra in scena Viiirgil Magureanu
Virgil Magureanu, fostul sef al SRI, neaga categoric informatia potrivit careia Ion Cristoiu l-ar fi turnat pe Corneliu Vadim Tudor la Securitate. “E o facatura de campanie”, a spus Virgil Magureanu, citat de Cancan si preluat de Ziare.com. Fostul sef al SRI afirma ca nu exista niciun document in arhiva SRI care sa ateste vreo colaborare, de orice fel, a lui Ion Cristoiu cu Securitatea.”Daca ar fi existat asa ceva, as fi stiut, cu siguranta, mai ales ca Vadim sustine ca dl. Cristoiu a fost “sursa”. Or, “sursele” sunt de doua tipuri, si e pacat ca nu s-a facut mai clar o distinctie de-a lungul timpului: specialisti reputati in diverse domenii, pe a caror munca se bazeaza, de fapt, intreaga activitate a serviciilor secrete, de oriunde, si informatori cu angajament. Ion Cristoiu nu are nicio legatura cu niciuna dintre aceste categorii, ori cu o alta”. Magureanu considera ca atacurile lui Vadim, pe care il numeste “o patachina politica, un politician decrepit si expirat”, sunt justificate de dorinta acestuia de a face anumite servicii politice, “cel mai probabil lui Traian Basescu”. “Nu trebuie luate in serios acuzatiile acestui individ, profund disperat in acest moment de gandul iesirii definitive din politica, si care de 18 ani produce acuzatii pe banda la adresa oricui il deranjeaza, pe el sau pe stapanii sai de moment”, a conchis fostul director al SRI, adaugand ca “e o facatura de campanie”.
Scandalul “Sursa Coroiu” – Ion Cristoiu provocat de preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, ia amploare. În emisiunea “Naşul”, realizată de Radu Moraru la B1 TV, seful PRM a venit cu noi precizări, afirmând că deţine documente originale probatorii care-l incriminează clar pe Ion Cristoiu. “Documentul prezentat este o copie, care mi s-a făcut de oamenii de la CNSAS. Reamintesc că eu am avut întotdeauna documente absolut autentice, cum ar fi Dosarul de Securitate al lui Virgil Măgureanu, cele două Memorii ale lui Andrei Pleşu către Nicolae Ceauşescu. Ce motiv aş fi avut să fabric sau să popularizez un asemenea document fals, când e lucru ştiut, că în Cartea Albă a Securităţii, îngrijită de regretatul Mihai Pelin, Ion Cristoiu figurează cu numele de cod Coroiul”, a spus Vadim. Însă dezvăluirile principale făcute ieri seară în emisiune vizează implicarea serviciilor ruseşti KGB-GRU în România, în perioada 1989 şi până astăzi.
Victor Roncea, coordonator al campaniei “Voci curate” de la Civic Media, a declarat că un membru de frunte al Colegiului CNSAS, Mircea Dinescu, reprezintă interese străine, fiind documentat de unitatea anti-KGB a Securităţii. Potrivit informaţiilor dezvăluite de Roncea, există mărturii ale unor foşti ofiţeri ai UM 0110 privind legăturile lui Mircea Dinescu cu KGB, nu numai prin soacra acestuia, Ludmila Loghinovskaia. Astfel, în 1989, acesta a urmat un traseu complicat prin ţările baltice, pentru a ajunge ulterior în Crimeea, unde a primit instrucţiuni precise privind rolul său în lovitura de stat pregătită de sovietici, cunoscută generic sub numele de “Revoluţia” din decembrie 1989. Informaţiile respective se afla şi în arhivele CIA, s-a afirmat în emisiune. https://www.curentul.ro/index.php/Actualitate/Ion-Cristoiu-securist-si-Mircea-Dinescu-caghebist.html
DATA: 04-11-2008 EMISIUNEA: NAŞUL POSTUL: B1TV ORA: 20:00 MODERATOR: RADU MORARU INVITAŢI: RĂZVAN MIHAI VINTILESCU VICTOR RONCEA TALKSHOW
Suntem în direct. Invitaţi sunt colegii noştri din presă care ştiu foarte bine subiectul atunci când vine vorba de Securitate. S-au ocupat de securişti, de dosare de la CNSAS şi au experienţă. Răzvan Mihai Vintilescu de la „Cotidianul” şi Victor Roncea, „Ziua”, dar şi „Civic Media”. Întors recent dintr-un turneu în Iran, unde a fost cu Ion Cristoiu. Aţi auzit aseară vestea destul de repede… Victor Roncea: Da. Am citit şi astăzi ce a scris colegul nostru de la „Cotidianul”. Am vorbit şi cu domnul Ion Cristoiu puţin mai devreme, dânsul mi-a spus că este o prostie, că o cunoaşte pe doamna Stana, care a murit între timp. O cunosc toţi cei care activau în presă în acea perioadă, era securistul cunoscut al unităţii Scânteia Tineretului. Radu Moraru: Doar de Scânteia Tineretului se ocupa? Victor Roncea: Nu. De presă în general. Dânsul infirmă că e vorba de sursa Coroiu, e vorba de obiectivul Coroiu. De asemenea, mi-a adus aminte că de multe ori cadrele respective mai şi umflau puţin notele pentru a apărea cu rezultate pozitive. Radu Moraru: Adică în ce sens? Victor Roncea: Transformau din obiectiv în sursă pentru a schimba calitatea unei persoane în informator. Radu Moraru: Obiectiv însemnând că era urmărit. Sursă înseamnă că era turnător, în accepţiune populară. Victor Roncea: Da. Domnul Ion Cristoiu a spus că şi-a găsit file din dosarul său unde apărea cu acest nume de cod ca obiectiv, nu ca sursă. Răzvan Mihai Vintilescu: Avem şi un exemplu în sensul acesta în care Securitatea umfla raportările. E vorba de cazul lui N. C. Munteanu, unde acesta a fost luat în grijă de vărul său şi îl raporta periodic ca fiind informator, deşi el nu semnase niciun angajament, nu dădea nicio notă. Între timp plecase din televiziune, lucra la o revistă, însă securistul îşi făcea treaba foarte bine şi dădea note din care reieşea că el lucra în televiziune. Radu Moraru: Deci puteau să exagereze securiştii. Răzvan Mihai Vintilescu: Da, pentru că era o problemă, ei îşi apărau propria piele. Înainte ca o persoană să fie recrutată de Securitate era un proces destul de laborios. Se studia acea persoană prin intermediul altor informatori. Securistul respectiv, ofiţerul de Securitate care avea grijă de acea persoană făcea un raport în care propunea superiorilor recrutarea sa, raport bine documentat. Acel raport, dacă era aprobat, după el trebuia să efectueze recrutarea respectivă. Dacă recrutarea eşua, iar informatorul nu îşi făcea treaba cum trebuia, el îşi lua palmele. Radu Moraru: Aşa cum era o variantă în care sursa dacă nu îşi făcea treaba cum trebuie sau nu o mai făcea deloc devenea obiectiv. Victor Roncea: Sau putea să fie şi obiectiv şi sursă în acelaşi timp. Răzvan Mihai Vintilescu: Absolut. O mare parte din informatorii Securităţii erau în acelaşi timp şi obiective, şi sunt documente despre acei informatori care spun, deci se dădea nota, să spunem că informatorul X îşi turna colegul de birou. În dosarul care există la CNSAS astăzi pe acea notă de informare se pot observa note ale ofiţerilor, care spun am primit informaţie, se verifică şi din sursa cutare şi cutare. Radu Moraru: Deci ca o concluzie până acum puteai să fii doar sursă, puteai să fii doar obiectiv sau în acelaşi timp şi sursă şi obiectiv, sau puteai să devii din sursă obiectiv. Victor Roncea: Sau să devii ofiţer acoperit şi atunci ofiţerii pe care i-ai avut până la un moment dat ofiţeri recrutori să devină chiar colegii tăi şi să îţi legendeze dosarul. De aceea dosarele care sunt astăzi la CNSAS nu sunt credibile. Radu Moraru: Deci dosare paravan. Aici e interesant, se poate şi a 4-a variantă, să devii ofiţer sub acoperire. Dar cum făceau, te chemau şi spuneau pentru merite deosebite de astăzi înainte cu o sabie din aia îţi spuneau, te facem ofiţer sub acoperire? Victor Roncea: Cred că mulţi dintre intelectualii noştri de astăzi ştiu mai bine cum se făcea. Ce m-a deranjat pe mine… Radu Moraru: Dar ce grad le dădeau? Victor Roncea: Trebuie să îi întrebaţi pe ei, in funcţie de studii. Răzvan Mihai Vintilescu: Nu sunt dovezi foarte clare, dar putea avansa ca şi civil în ierarhia aceasta până la gradul de rezident, care însemna că aveai în grijă mai multe persoane. Era un fel de piramidă. Informatorul era baza şi după se tot urca. Radu Moraru: Deci gradul cel mai mic era turnătorul. Victor Roncea: Un turnător sau un informator, ca şi în ziua de astăzi, poate să aibă un nivel intelectual foarte înalt. Răzvan Mihai Vintilescu: Unii dintre ei erau dirijaţi spre obiective de importanţă crescută şi pe lângă care ei trebuiau să obţină informaţii foarte atent. Radu Moraru: Am înţeles, dar hai să o luăm acum pe rând. Am tras aceste concluzii, că puteai să fii în diverse moduri. Răzvan Mihai Vintilescu: Două secunde, să dau un exemplu în care turnătorul şi o persoană, care a fost în acelaşi timp informator şi urmărit, avea acelaşi nume. Am publicat în „Cotidianul” o anchetă în urmă cu câteva luni despre Emanuel Valeriu, unde am arătat că la început purta numele de Epure ca şi informator, iar după aceea în urma unui incident i s-a deschis dosar de urmărire informativă, dar şi-a păstrat numele. Radu Moraru: Ce s-a întâmplat aseară, de care am rămas şocat, faptul că era o prietenie nevăzută între Ion Cristoiu şi Corneliu Vadim Tudor. În multe rânduri Ion Cristoiu i-a luat apărarea lui Corneliu Vadim Tudor, chiar în momente în care senatorul fusese acuzat de asemenea dosare. M-a şocat un pic modul în care a spus-o Corneliu Vadim Tudor. Pentru că nu a spus Ion Cristoiu a fost turnător al Securităţii, ci „Ion Cristoiu m-a turnat pe mine”. Hai să vedem declaraţia de aseară a lui Corneliu Vadim Tudor. Da. Asta a fost aseară. Victor Roncea: Pe mine ce m-a deranjat foarte mult la colegul nostru de presă Corneliu Vadim Tudor – ca sa-i spun asa – este că el însuşi a fost victima unui dosar fabricat. Deci ar fi trebuit să aibă o minimă ezitare înainte de a prezenta un document care nici măcar nu e în original. Radu Moraru: Pe de altă parte, se tot vorbeşte de figuri publice marcante ale intelectualităţii de care ai spus că au tot felul de dosarele şi e foarte important ca de aceşti oameni să discutăm odată. Bun, sunt repere ale societăţii, dar nu vreau să aflu peste 20 de ani, cum s-a întâmplat la Mona Muscă, unde nici acolo nu e foarte clar. Hai să stabilim ce a fost şi ce nu a fost. Victor Roncea: Aş putea să fac câteva mici dezvăluiri. În anii pe care i-am petrecut cercetând aceste dosare am avut şansa să vorbesc şi cu foarte mulţi ofiţeri de Securitate, care după aceea unii dintre ei şi-au continuat activitatea în SRI sau SIE. Din aceste motive ei nu au putut face dezvăluiri care însă se află în dosarele de la CNSAS. CNSAS este o problemă în sine şi am spus-o de la bun început. Însuşi CNSAS a încălcat legea prin prima sa formulă când au făcut parte din acest colegiu persoane care au făcut înainte parte din Partidul Comunist. Or, Legea Ticu nu permitea asta. Radu Moraru: Dar, de exemplu, Cezar Ivănescu pe acest scaun a fost acuzat şi a şi murit la scurt timp după. Victor Roncea: Da, exact. Mircea Dinescu a fost activist al UTC. Andrei Pleşu a fost membru al PCR. Aceste persoane nu aveau ce căuta in CNSAS. Radu Moraru: Dar aşa şi Ion Cristoiu a fost membru al PCR. Victor Roncea: Vorbim de acest for care ar fi trebuit să fie unul moral. Părerea mea este că aceste persoane, altfel poate onorabile in scrierile lor, s-au îmbulzit să ocupe o funcţie publică de mare importanţă pentru că erau vizate tocmai în aceste rapoarte ale Securităţii. Andrei Pleşu a făcut înainte de ’89 numeroase vizite în Occident. A avut două burse în RFG. Domnul Marius Oprescu, care conduce la rândul său un institut de investigare a crimelor comunismului, a scris o carte privind planurile Securităţii, Atlas şi Alfa. Erau nişte planuri care prevedeau în amănunţime cum se tratează cetatenii români care pleacă din ţară în străinătate în interes de serviciu sau la burse. Aceste persoane erau chestionate la plecare şi la sosire. Erau obligate să dea note privind întâlnirile pe care le-au avut, activitatea şi aşa mai departe. Radu Moraru: Deci cu o simplă notă din aia înseamnă că erai turnător? Victor Roncea: Întrebarea este unde sunt aceste note? Erau informaţii date organului de Securitate. De ce au dispărut? În scrisoarea pe care Andrei Pleşu i-a adresat-o lui Ceauşescu în scandalul Meditaţia Transcendentală – de fapt este vorba de doua scrisori -, dânsul recunoaşte singur că l-a informat despre Meditaţia Transcendentală pe un ofiţer al Securităţii, e vorba de maiorul de atunci Vasile Mălureanu. Unde e acea notă? Domnul Vasile Mălureanu după ’90 a ajuns general, întâmplător, în perioada în care domnul Pleşu era ministru de Externe. Radu Moraru: Dar modul în care a prezentat Corneliu Vadim Tudor sugera aşa, m-am dus, m-am uitat în respectivele dosare şi l-am recunoscut pe Ion Cristoiu. Eu nu m-am uitat în dosarele lui Corneliu Vadim Tudor, nu ştiu ce a fost el pe vremuri. Victor Roncea: Este puţin absurd, domnul Ion Cristoiu a fost de-a lungul anilor adversarul… este si acum al lui Traian Băsescu, a fost al lui Adrian Năstase, al lui Ion Iliescu şi al lui Constantinescu când acestia au fost la putere. Dacă vă amintiţi anii ’92, când a fost deconspirat ca ofiţer al Unităţii Antitero şi Sorin Roşca Stănescu şi apoi Gabriel Mărculescu de la „România Liberă”, era o perioadă în care aceste răfuieli se făceau. Măgureanu dacă dorea scotea a doua zi un dosar în presă. Dacă Ion Cristoiu era incomod în acea perioadă şi era, o făcea. Ne amintim ce putere avea Evenimentul Zilei, dacă se dorea putea să fie executat în acesti 19 ani. Nu s-a întâmplat. Radu Moraru: Aici am nişte dezvăluiri, dar de dimineaţă m-a sunat Răzvan Mihai Vintilescu şi mi-a spus că această notă nu e. Dar ideea care e, că mi-a spus senatorul că e o transcriere. Răzvan Mihai Vintilescu: Şi mie Corneliu Vadim Tudor mi-a spus dimineaţă că această notă e o copie de la CNSAS, originalul se află acolo. Acum problema e următoarea, CNSAS când eliberează copii, în primul rând că eliberează copii xerox după documente. După foi, dacă e microfilm, copie după el. Acele copii au o ştampilă pe care scrie CNSAS, Direcţia arhivistică şi conform cu originalul. Am aici un model. Radu Moraru: Deci acesta e un dosar de Securitate al unui judecător. Deci există strict secret, este o ştampilă. Dar asta e o copie a dosarului. Asta se presupune că ar fi trebuit să primească Corneliu Vadim Tudor. Răzvan Mihai Vintilescu: Da. Aşa arată un dosar de informator. Dacă era urmărit, el ce făcea? Se ducea la CNSAS, făcea o cerere că vrea să îşi vadă dosarul, i se aducea acest dosar unde se găseau note despre el. Radu Moraru: El susţine că i s-au dat nu ştiu câte volume pe care le are acasă. Cum arată acest volum? Răzvan Mihai Vintilescu: Toate aceste volume dacă sunt copiate la CNSAS trebuie să poarte această ştampilă pentru că circuitul este destul de complicat. După cererea petentului… aceasta e din dosarul lui N. C. Munteanu. Radu Moraru: Ştiu, dar Corneliu Vadim Tudor nu a spus că e o copie, a spus că e o transcriere, de exemplu, după această notă. Răzvan Mihai Vintilescu: Numai că aceste transcrieri nu se fac acolo. Pot să vă arăt file dintr-un caiet de matematică pe care a fost luat un angajament. Radu Moraru: Deci tu sugerezi că acum, ca să meargă până la capăt, Corneliu Vadim Tudor ar trebui să aducă şi dosarul în care a găsit, aşa cum am spus eu aseară, aceasta ar fi proba că nota aceasta face parte dintr-un dosar de urmărire a lui Corneliu Vadim Tudor. Răzvan Mihai Vintilescu: Da. Ea trebuie să întrunească anumite elemente. Radu Moraru: E, aici ajung, pentru că la ce spuneam astăzi, faptul că am avut astăzi un fler, că nu întâmplător a fost dat acest subiect, pentru că e important astăzi pentru toţi ziariştii care am lucrat cu Ion Cristoiu, pentru toţi cei care îl citesc pe Ion Cristoiu, să afle până la urmă dacă a fost sau nu. Deja nu mai putem să ocolim subiectul. Victor Roncea: Dacă CNSAS şi-ar fi făcut datoria, în cei doi ani de când am înaintat lista „Voci curate” pe care se află şi domnul Ion Cristoiu şi domnul Corneliu Vadim Tudor şi mulţi dintre noi, elita breslei, în aceşti doi ani ar fi putut finaliza această listă. Nu au făcut-o. Au trimis regulat la „Civic Media” câte o notă, 2-3 decizii, doar cu “peştişori”. Numele grele sunt protejate. Radu Moraru: Şi aici a mai făcut o acuzaţie. Corneliu Vadim Tudor a spus aşa: Virgil Măgureanu i-a făcut scăpat dosarul lui Ion Cristoiu, adică l-a scos de acolo. Victor Roncea: Asta e foarte uşor de afirmat. CNSAS putea în aceşti doi ani să ne dea un răspuns la lista cu cei mai importanţi jurnalişti. Pentru că aceasta e ideea, dacă un influent formator de opinie a colaborat sau nu, dacă e şantajat în continuare sau nu, dacă serveşte conştiinţa sa sau anumite comenzi. Acesta e rolul jurnalistului, să afle adevărul. Radu Moraru: Dar e posibil ca Ion Cristoiu să nu aibă niciun dosar la Securitate din moment ce el era obiectivul Coroiu? Victor Roncea: E posibil orice, dar din moment ce nu e în arhivele CNSAS… mai sunt oricum şi alte arhive, cele microfilmate. Radu Moraru: De ce spuneam că nu întâmplător mi s-a părut gestul lui Corneliu Vadim Tudor şi am verificat în ce măsură puteau ieşi aceste hârtii care nu au nici antet, nici ştampilă. Acest tip de hârtii şi vă rog şi pe voi să verificaţi că e posibil ca sursele noastre să nu fie cele mai orientate, deşi nu cred, dar e bine ca să avem verificarea, acest tip de hârtii se scoteau în urmă cu ani de către SRI. Deci te duceai la SRI dacă aveai pile, şi Corneliu Vadim Tudor a tot avut relaţii, şi acest tip de hârtii se scoteau aşa. Victor Roncea: E posibil să fie o transcriere de mână. Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, dar să ne gândim acum de ce ar face un lucru ca acesta pentru că el are acces la propriul lui dosar, are acces şi la dosarul de Arte şi cultură. Radu Moraru: Are acces la toate dosarele lui? Răzvan Mihai Vintilescu: El a spus că e din dosarul lui. Radu Moraru: Dar eu l-am întrebat: când aţi obţinut hârtia? Acum 2-4 ani. Dădea CNSAS atunci? Victor Roncea: Poate că era momentul ca CNSAS să intervină. Astăzi, mâine mai e timp. Radu Moraru: Eu cred că aici e miza. Eu cred că această notă e luată nu de la CNSAS, ci de la SRI în urmă cu mai mulţi ani. Pentru că acum 2, 3, 5 ani nu ştiu când a luat-o Corneliu Vadim Tudor, SRI făcea genul ăsta de transcrieri. De ce? Pentru că nu puteau să scoată acel dosar de acolo. De ce? Pentru că elementele de identificare pe care le vedem, contextul şi aşa mai departe pot arăta că a fost transcriere, aşa cum poate să fie şi o făcătură. Răzvan Mihai Vintilescu: Exact. În aceeaşi măsură poate fi vorba şi de intoxicare, pentru că dacă ne uităm după grafia folosită, e scris cu â din a. Asta s-a început în urmă cu câţiva ani în mod regulat. Radu Moraru: Si nu are relevanţă. Victor Roncea: Mai e posibilă relatarea unei discuţii care putea fi înregistrată sau putea fi în prezenţa locotenentului major de atunci Stana Creţea, dar şi a altor persoane. Ea poate şi-a făcut datoria de ofiţer şi a relatat discuţia, considerându-l pe Coroiu sursă. Radu Moraru: Hai să arătăm şi Cartea Albă a Securităţii, unde se face trimitere la obiectivul Coroiu. Această carte a fost tipărită cu ajutorul lui Ion Cristoiu şi redactată de Mihai Pelin. Obiectivul Coroiu (Ion Cristoiu-scriitor) „un cetăţean o anunţă pe Cornelia, soţia obiectivului, că în cuvântare s-a strecurat o greşeală foarte gravă şi nu ştie cum s-a acceptat publicarea”. ASRI, fond d, dosar 10962. Aici e ceva interesant volumul 4, fila 204-205. Deci este obiectivul Coroiu, trebuie văzut dacă în jurul unui adevăr se împletesc minciuni. Victor Roncea: Numărul acelui dosar e la două numere de acesta, deci acesta este 10960, iar acesta 962. Deci în 960 e sursă şi în 962 e obiectiv… Răzvan Mihai Vintilescu: Fondurile sunt mai mari. Deci ei acolo nu doar să vadă ce a făcut amicul lui Ionescu. Doreau să vadă ce face Ionescu şi cu gaşca lui de scriitori în timpul liber. E foarte des întâlnită situaţia în care ofiţeri de Securitate raportau pe oricine care le dădeau informaţiile. Radu Moraru: Nu. Atenţie, aici era obiectivul Coroiu. Şi aici e diferenţa de ani, avem 10960 în 1983, unde dacă dăm crezare acestui document, care nu are elemente de identificare suficiente, în 1987, la 5 ani de zile se vorbeşte de obiectivul Coroiu. Răzvan Mihai Vintilescu: Bine, aceste dosare rămâneau deschise şi pe perioade mari de timp. Am găsit, ca să vă daţi seama de felul în care erau făcute aceste dosare, că asta nu ştie lumea, modul în care lucra Securitatea. În unele dosare am găsit menţionat pe coperta dosarelor scria că au fost închise în ’91, la 2 ani după revoluţie. Pentru că nu ajunseseră la acel dosar. Radu Moraru: Sau pentru că informatorii dinainte au fost folosiţi şi după, unii poate şi astăzi. Răzvan Mihai Vintilescu: Era o birocraţie care trebuia respectată şi astăzi. Am stat de vorbă cu vărul lui N. C. Munteanu, cel care l-a turnat, şi i-am pus faţă în faţă pe cei doi. Fără să ştie. Am sunat şi am stat de vorbă. Şi N. C. Munteanu l-a întrebat, bine, măi Costică, dar cum ai putut să zici că sunt turnător? Şi el, păi cum să nu fii, ai fost sursa mea, stăteai de vorbă cu mine, însemna că îmi dai informaţii. Deci pentru el… Victor Roncea: Dacă el ştia că vărul lui e informator, e adevărat: dădea informări… Radu Moraru: Dar nu ştia cu ce se ocupă respectivul? Răzvan Mihai Vintilescu: Munteanu mărturiseşte în carte că în acea perioadă şi de frică s-a întâlnit cu el să vadă ce vrea. În rapoartele de acolo erau şi lucruri care nu s-au întâmplat. Radu Moraru: Aici e diferenţa şi în ce discutai, dacă turnai colegi sau aveai discuţii despre vreme, fotbal şi aşa mai departe. Victor Roncea: Da, pentru că era şi aceast tip de relaţie, între ofiţerul de Securitate şi unele surse, o relaţie care nu mai permitea ofiţerului să ceară o notă scrisă acelei personalităţi pentru că era personalitate. Şi atunci doar stăteau de vorbă. Radu Moraru: Dar ce e interesant aici că era şi un Vasile Măirean care în ’84 se ocupa de jurnaliştii de la „România Liberă”. El a fost avansat până la general de brigadă printr-un decret din noiembrie ’99 semnat de Emil Constantinescu. Victor Roncea: Da. Cred că e vorba de domnul Mălureanu. Aşa îşi iau anumite nume. Şi este ce vă spuneam, e în perioada în care domnul Andrei Pleşu era ministru de Externe. Radu Moraru: Luăm pauză şi după revenim cu dezvăluiri interesante. Ce mi se pare important că foarte nume pomenite de Victor Roncea şi alţii, chiar şi Ion Cristoiu, nu pare că aceşti oameni au dus în aceşti ani o luptă pentru ca adevărurile să se afle. Victor Roncea: Dimpotrivă! Radu Moraru: Asta o spui tu! Eu mă gândesc, de la Pleşu până la oricine, ar fi trebuit să iasă în faţa Guvernului în care să spună vrem să se publice tot! Răzvan Mihai Vintilescu: Acum e foarte simplu de spus, dar o simplă vizită la CNSAS, să vedeţi câţi oameni se strâng acolo, bătrâni care vin să îşi vadă dosarele. Din punct de vedere birocratic CNSAS este îngrozitor. Radu Moraru: Adică nu aveau pile Pleşu, Dinescu? Au şi lucrat acolo.
Victor Roncea: Si Pleşu şi Dinescu şi Patapievici! Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, dar la un moment dat oamenii dacă vor să urmeze o metodologie sau cum a fost cazul domnului Victor Roncea, cu 300 de nume de jurnalişti. Victor Roncea: Dintre care cred că au fost verificaţi doar 10%. Răzvan Mihai Vintilescu: Ca o singură foaie să plece de la CNSAS trebuie să treacă de la Direcţia de Arhivă la Investigaţii. Radu Moraru: Deci e un sistem care să împiedice aflarea multor informaţii. Răzvan Mihai Vintilescu: Dar aşa a fost creat. Radu Moraru: Ce dosare nu sunt la CNSAS? Victor Roncea: E o întrebare legată de acea unitate Anti-KGB a Securităţii, 0110, care priveşte şi unii membri din Colegiul CNSAS. De arhiva ei… Radu Moraru: Publicitate! Am revenit. Mă uitam, tot „Cotidianul” a publicat dosarul presa, alte nume în reţea. Aici putem vorbi de un interes foarte mare al lui Creţea Stana, doamna ofiţer care se ocupa de ziarişti. Avea şi la Flacăra şi la Scânteia. Deci nu era zonă unde să nu fie turnători sau colaboratori ai Securităţii. Am văzut o declaraţie foarte interesantă a unui domn care spunea: „De ce nu se întreabă nimeni câţi agenţi sunt în România?” Vă spun eu că după 22 decembrie ’89 mi-a arătat cineva o listă cu agenţi ai serviciilor secrete străine infiltraţi doar la Scânteia”. Deci era această preocupare din două puncte de vedere, ca să vadă cine lucrează acolo şi dacă nu cumva unii dintre ziarişti fac jocurile unor puteri străine. Acesta era rolul doamnei ofiţer. Victor Roncea: Scanteia era o trambulină a partidului. Răzvan Mihai Vintilescu: Presa a avut un rol foarte important în dezvoltarea PCR. Studiind asta pentru o lucrare ştiinţifică am constatat că în paralel cu desfiinţarea marilor ziare după venirea la putere a PCR a fost un proces de creştere a ziarelor mai mici, ziare locale. Ajunseseră ca să fie un număr record de ziarişti în România. Radu Moraru: Ce spune aici, în aprilie ’84 ofiţerul Stana Creţea şi şeful său, Vasile Măirean, se lăudau cu depăşirea cu 26% a planului de recrutări din rândul ziariştilor. Victor Roncea: Tare! Imaginaţi-vă câţi mai sunt acum în presă… Răzvan Mihai Vintilescu: Da, pentru că ziariştii aveau acces oriunde. Aveau acces la o groază de informaţii, dacă plecau afară. Deci lucrurile astea se leagă. Victor Roncea: Ca şi azi… Radu Moraru: Dar din aceste note reies două lucruri importante sau unul cel mai important, că în presa de atunci sau după, existau nu doar ziarişti simpli, ci colaboratori cu Securitatea, din care unii turnau, dar erau şi ziarişti agenţi ai unor puteri străine. Care? Ruşi? Victor Roncea: În primul rând cele din blocul sovietic. Era foarte greu ca un ziarist de la Scânteia să aibă legături cu CIA. În schimb, cu ţările sovietice – Ungaria, Bulgaria, Germania şi cu URSS – erau mult mai multe probabilităţi. Radu Moraru: Unul dintre cei ulterior dezvăluiţi a fost Dumitru Tinu, dezvăluit de Emil Constantinescu, preşedintele României susţinând că l-a văzut pe lista lui Severin. Răzvan Mihai Vintilescu: Însă să nu uităm că Securitatea avea şi o anumită psihoză când venea vorba de agenturile străine, de spioni din România şi uneori se mai şi exagerau lucrurile. De exemplu, în cazul Europei Libere, în dosarul Meliţa şi Eterul, în cartea lui Mihai Pelin se găsesc o groază de exemple în care ofiţeri de Securitate pur şi simplu plecând de la o firimitură de informaţie o exagerau atât de mult că în momentul în care ea ajungea în centrală respectivul de care se relata era agent străin. Radu Moraru: Ştiu, dar tu ai spus că un adevărat dosar nu are o filă, nu are două, ci arată aşa. Şi practic de un biet judecător erau toate aceste informaţii… nu ar trebui să fie despre şefi de ziare? Răzvan Mihai Vintilescu: Asta am spus şi eu. Sunt cazuri în care ni se prezintă uite ăsta a fost dosarul şi ni se pun în braţe 3 file. Un dosar trebuie să conţină angajamentul, referatul de recrutare, cum a decurs recrutarea, o groază de lucruri, pe lângă note şi rapoarte pe care ei erau obligaţi să le facă la timp. Radu Moraru: Asta spun. La CNSAS dacă nu sunt nişte dosare înseamnă că anumiţi oameni care ar trebui să aibă dosare, mă refer la şefi de ziare, şi Ion Cristoiu a fost şef de ziare. Ar fi trebuit să aibă dosar de Securitate, dovadă şi ce am scos din Cartea Albă. Victor Roncea: Da. Şi dânsul a spus că are câteva file din dosare. Radu Moraru: Asta mi se pare o dezvăluire. Bun. Mergem mai departe, dacă nu are dosar aici, că sunt persoane celebre care nu au, Ion Iliescu e un exemplu. Unde poate să fie dosarul sau de ce nu e la CNSAS? Victor Roncea: Ion Iliescu, Măgureanu a recunoscut că i-a fost ars dosarul. Radu Moraru: Dar Măgureanu ştia de arderea dosarului lui Ion Iliescu? Victor Roncea: Da, a certificat într-o emisiune, la care am participat. Răzvan Mihai Vintilescu: Anul ăsta am avut şi dovada. Noua lege a CNSAS a adus un mare avantaj, dosarul care pleacă la tribunal devine act public, îl poţi consulta. Tot aşa consultându-se dosarul unui înalt prelat s-a constatat că într-un înscris din acel dosar era menţionat faptul că o parte din actele de acolo au fost arse după 1990. Victor Roncea: Bine, părerea mea este că Ion Iliescu şi-a ars dosarul într-un cămin de la Cotroceni. Radu Moraru: Dar dacă sunt unii care astăzi sunt sub acoperire, ei nu pot avea dosarul la CNSAS. Victor Roncea: Nu. Sunt de importanţă naţională şi sunt la serviciile unde activează. Răzvan Mihai Vintilescu: CNSAS are ce a primit. Radu Moraru: În ce variantă nu ai dosar la CNSAS? Victor Roncea: Poţi să fii acoperit, poţi să fii fantomă. Radu Moraru: Ce înseamnă asta? Victor Roncea: E un termen care priveşte persoanele cu identitate complet falsă. Şi-au lăsat familiile în România, au fost trimişi în Occident. Unii s-au întors, alţii nu. Răzvan Mihai Vintilescu: Erau ofiţeri sub acoperire. Este o întreagă literatură pe acest domeniu scrisă de ofiţeri din serviciile secrete, pentru că nu au dat nume, dar erau ca să spunem vârful ierarhiei în ceea ce însemna spionajul. Plecai, aveai o altă identitate, nu ştia nimeni decât ofiţerul tău de legătură ştia cine eşti. Victor Roncea: Sau în unele cazuri ştia comandantul, cum a fost cazul Pacepa care a plecat cu o listă de astfel de ofiţeri care îşi făceau datoria faţă de ţară şi care au fost puşi în situaţii groteşti, inclusiv de crimă. Radu Moraru: Spuneai înainte de publicitate că mai e o variantă ca anumiţi oameni să nu apară la CNSAS pentru că ai spus că Direcţia Anti-KGB nu a predat fondul respectiv. Victor Roncea: Nu e foarte clar dacă dosarele din cadrul arhivei unităţii au ajuns la CNSAS… Radu Moraru: Asta era Direcţia Anti-KGB. Victor Roncea: Era numită aşa generic. De fapt ea urmărea agenţii din lagărul socialist: Ungaria, RDG, Bulgaria. Radu Moraru: A fost desfiinţată în primele zile ale revoluţiei. Victor Roncea: Bine, toată Securitatea a fost desfiinţată şi trecută la Armată, unde generalul Militaru ar fi vrut să execute toate capetele Securităţii. Radu Moraru: General dovedit agent GRU. Ce s-a întâmplat cu această arhivă? Victor Roncea: Nu se ştie dacă a ajuns sau nu la CNSAS. Eu mă îndoiesc că a ajuns. Radu Moraru: În ce sens? CNSAS nu confirmă? Victor Roncea: Dacă a ajuns însă, este o problemă care priveşte inclusiv un actual membru CNSAS. E vorba de executorul lui Cezar Ivănescu, Mircea Dinescu. Mircea Dinescu a fost urmărit de această unitate. Eu deţin o înregistrare cu ofiţerii care s-au ocupat de cazul Mircea Dinescu. Au continuat ulterior activitatea în noile structuri. Radu Moraru: Deci Mircea Dinescu ar fi interesat să caute acest dosar. Victor Roncea: Şi se spune foarte clar că Mircea Dinescu, în zilele premergătoare revoluţiei, loviturii de stat, a întreprins o vizită monitorizată în ţările baltice, de unde a plecat încercând să îşi acopere urmele în Crimeea, unde a primit un instructaj din partea KGB despre ce urma să se întâmple în România. Radu Moraru: Dar asta cine spune? Victor Roncea: Ofiţerii care s-au ocupat de caz. Radu Moraru: Dar de ce ar fi credibili? Victor Roncea: Pentru că nu au de ce să mintă din moment ce se poate verifica ce spun ei în aceste dosare. Radu Moraru: De asta spui că nu sunt dosarele? Victor Roncea: Persoanele care sunt în continuare protejate, sunt în serviciu, şi servesc puterile care s-au succedat, regimul Iliescu – Constantinescu – Traian Băsescu. De aceea nu sunt încă deconspirate. Radu Moraru: Hai să mai vedem un scurt material. Da. Ne-am dus la Dorin Tudoran şi am văzut că Dorin Tudoran face şi el nişte afirmaţii aşa, chiar în „Ziua” unele din ele, şi aici e interesant. Meciul e foarte interesant între intelectualii României dinainte de 1989. „Ar fi amuzat ca în desecretizatul meu dosar domnul Ion Cristoiu să dea peste dovezi în legătură cu rolul jucat chiar de Ion Cristoiu în hăituirea dizidentului Dorin Tudoran. Şi pentru asta nu are nevoie de dosarul meu, ci numai de puţină memorie”, spune Dorin Tudoran. Deci domnul Ion Cristoiu spunea, vrem dosarele dizidenţilor. Victor Roncea spune şi îl aprob: dosarele ziariştilor. Dar de ce am citit de Dorin Tudoran, pentru că era în această perioadă? Victor Roncea: E vorba de răfuielile dintre ei, care datează de atunci, din anii ’80. Radu Moraru: Domnul Corneliu Vadim Tudor vrea să facă nişte precizări şi îi rog pe colegii mei să îl sune. Ce vreau să vă mai spun ca fapt divers, se vorbea la un moment dat, spunea şi Corneliu Vadim Tudor şi voi cum se ardeau nişte dosare, iar Virgil Măgureanu la vremea respectivă a fost acuzat de foarte mulţi că făcea trafic de dosare. Ca o notă de culoare, dar nu are nicio relevanţă din punct de vedere al acuzaţiilor care sunt, Virgil Măgureanu, care era monitorizat de Anti-KGB la rândul său din 1985, după… E foarte important că Virgil Măgureanu, deşi nu a recunoscut într-o primă fază, el din 1965 a fost colaborator al Securităţii. Victor Roncea: Şi ulterior ofiţer acoperit la Ştefan Gheorghiu. Radu Moraru: După Virgil Măgureanu stătea deasupra lui Ion Cristoiu. În acelaşi bloc, pe aceeaşi scară. Şi îl inunda pe Ion Cristoiu. Victor Roncea: Şi ca să vă mai fac acum o dezvăluire, de culoare: astăzi Ion Cristoiu stă în acelaşi imobil tot cu un şef al unui serviciu secret. Radu Moraru: E posibil ca monitorizându-l pe Virgil Măgureanu, atât de aproape, tot din surse, pentru că ei erau vecini, Măgureanu îl vizita pe Ion Cristoiu… Pentru că îl inunda, se mai întâlnea. Sunt şi nişte martori care spun, eram în casă la Ion Cristoiu şi venea Virgil Măgureanu. Deci dacă Măgureanu era monitorizat de Anti-KGB după ’85 e posibil ca şi Ion Cristoiu fiind vizitat de Măgureanu să fi intrat în interiorul acestei divizii KGB, de unde şi obiectivul de care se vorbea, obiectivul Coroiu. Bună seara, domnule preşedinte. Corneliu Vadim Tudor: Bună seara pentru voi, nu pentru mine, pentru că suntem în campanie şi îmi aduceţi prejudicii serioase. Toţi trei m-aţi criticat de mi-au mers fulgii, de parcă eu sunt de vină că m-a turnat la Securitate Ion Cristoiu. Radu Moraru: Eu nu v-am criticat. Corneliu Vadim Tudor: Eu ştiu să urmăresc emisiuni de televiziune. Victor Roncea: Aş fi vrut să vă spun de ce v-am criticat. Corneliu Vadim Tudor: Dacă nu mă lăsaţi să vorbesc ne luăm la revedere. Deci voi eraţi tineri, nu aţi trăit epoca aia. Eu nu l-am acuzat pe Ion Cristoiu că dădea informări despre mine şi mentorul meu literar Eugen Barbu. Eu îl acuz pentru ce face acum. Acum s-a pus cu arme în slujba lui Măgureanu, un om care a participat la Crăciunul sângeros din decembrie ’89. A luat bani grei de la Virgil Măgureanu să atace adversarii lui Virgil Măgureanu. Nu uitaţi când eu am intrat în posesia dosarului de căpitan de Securitate al lui Virgil Măgureanu, ca dovadă că am surse de primă mărime. Cine făcea atunci rost de dosarul directorului SRI? Am făcut eu rost. Nu l-am publicat că aş fi încălcat legea, dar am dat numai indicativul în România Mare. El l-a văzut, l-a recunoscut, s-a speriat, i-a dat telefon prietenului său, Ion Cristoiu, ca să vedeţi ce complicităţi sunt şi calcă pe cadavre de oameni nevinovaţi, dar cu mine şi-au găsit naşul. Şi atunci l-a publicat în Evenimentul Zilei . Radu Moraru: Ei au fost vecini şi eu cred că orice ziar pe vremea aceea ar fi dorit să publice dosarul lui Virgil Măgureanu. Era o bombă de presă şi eu eram acolo şi ţin minte că s-a făcut mare vâlvă în momentul în care… Corneliu Vadim Tudor: Dar de ce nu s-a dus la „Adevărul” lui Dumitru Tinu, care avea o mai mare credibilitate? Uite, Victor Roncea, care e un bun scormonitor, care a spus în direct că l-am dezamăgit… Însuşi Ion Cristoiu a mărturisit acum 4-5 ani că în anii 1960 când era elev scria la postul de radio Vorbeşte Moscova. Mai ţineţi minte? Păi automat a intrat în vizorul Securităţii anti-KGB. Eu nu am probe, dar acum dând filmul înapoi şi văzând complicitatea cu un agent dovedit al KGB, care a fost Virgil Măgureanu, acum încep să cred că au fost antecedente ceva mai vechi. Radu Moraru: Deci aveţi probe pentru tot ce aţi spus? Corneliu Vadim Tudor: Când am venit la voi la emisiune eu nu am adus hârtia respectivă. O am de câţiva ani şi o am din câteva copii, tânărul de la „Cotidianul”, m-a sunat astăzi şi mi-a zis că e cu â. Dar aşa se dădea. Dar dacă ai filmat emisiunea trebuia să vezi că sunt Arhivele fostei Securităţi, este ceva scris după ’90. Pentru că eu nu mint când vă spun că am mii şi mii de documente. Am peste 30 de mii de volume, sunt scriitor. În dosarul de artă, presă, cultură în el sunt cele două note în care Ion Cristoiu e sursa tovarăşei Stana Creţea şi noua notă nu am găsit-o, dar îmi fac ambiţia şi o voi căuta şi o voi preda presei. Şi ca reacţie la obrăznicia postului Antena 3, că în seara asta apare pupăza din tei şi spune, a? S-a dovedit că este un fals. Domne, dar ăla e chiar un pui de securist acolo? Ce interes aveam eu să produc falsuri? Radu Moraru: Nu spun asta. Răzvan Mihai Vintilescu: Domnule senator… Corneliu Vadim Tudor: Imediat. Deci documentul este autentic. Ţin minte că am trimis maşina să îl ia de acasă. Îi spun lui Victor Roncea că şi scrisorile lui Pleşu către Nicolae Ceauşescu tot eu le-am publicat. Plus cererile lui de a intra în PCR. De ce ar fi alea autentice şi astea nu? Radu Moraru: Dar nu e o probă irefutabilă. Nu e o ştampilă! Corneliu Vadim Tudor: Cuvântul ăsta irefutabilă să i-l spui Romaniţei Iovan, tinere Radu Moraru. Asa ca sa dovedim ca mai avem umor… Radu Moraru: Răzvan Mihai Vintilescu vrea să vă întrebe ceva. Corneliu Vadim Tudor: Numai puţin. Pentru că dacă Traian Băsescu a făcut un lucru bun de când e preşedinte e că a desfiinţat instituţia aia bugetivoră. Aproape toţi au fost securişti. Problema este să nu îşi ascundă biografia şi să vedem ce facem cu aceşti străini care mişună în presă şi politica românească. Agenţii Mosad, CIA, agenţii PSD… Răzvan Mihai Vintilescu: Domnule senator, era foarte simplu ca dumneavoastră să mergeţi la CNSAS să obţineţi o foto copie. Corneliu Vadim Tudor: Nu mă duc eu la CNSAS. Răzvan Mihai Vintilescu: Aseară, dumneavoastră aţi spus că aveţi acest document de la CNSAS. Corneliu Vadim Tudor: Sigur, dar de unde? Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, şi CNSAS lucrează cu fotocopii xerox. Se vede nota în original cum arăta. Puteaţi face asta. Corneliu Vadim Tudor: Am şi aşa ceva. Domnule, dumneata lucrezi la cotidianul lui Sorin Ovidiu Vântu. De ce nu ceri dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu? Radu Moraru: Domnule preşedinte… Corneliu Vadim Tudor: Domnule Radu Moraru, lasă-mă să răspund. Nu sunt dator să spun pe ce filieră mi s-au făcut mie copiile astea. Ce sunt ei? Eu le am prin mijloace specifice şi e important că se confirmă şi în Cartea Albă că acest Coroiu e Cristoiu. Radu Moraru: Dar era obiectiv. Corneliu Vadim Tudor: Era subiectiv, obiectiv şi sursă. Directorul SRI a scos dosarul meu de urmărire de 19 volume, l-au studiat cu lupa şi nu au găsit nimic decât faptul că aveam tehnică de imprimat acasă, că eram urmărit pe stradă de când eram student. Acum pentru o hârtiuţă care se referă la Ion Cristoiu se face un caz naţional şi toată lumea îl apără pe Ion Cristoiu, aoleu! Am dat în omul mogulului de presă Dan Voiculescu. O să termin cu aceşti impostori care prea au dus-o bine în toate regimurile şi prea şi-au bătut joc de oameni. Eu nu am avut nimic cu Ion Cristoiu, dar îmi spune astăzi pe blog „al turna pe Vadim e ca şi cum l-aş fi turnat pe Iulian Vlad”. Chiar aşa, domnule? Adică ce am fost eu? General, şeful Securităţii? Da, vă ascult. Victor Roncea: Domnule senator, dezamăgirea mea consta în faptul că şi dumneavoastră aţi fost victima unui dosar fabricat care a apărut în presă ca fiind original şi ulterior aţi demonstrat că nu era. Corneliu Vadim Tudor: Angajamentul a apărut falsificat în ziarul în care lucrezi dumneata acum. Victor Roncea: Da, nu neg asta. Doream să spun că poate aşa e şi acum, in acest caz. Corneliu Vadim Tudor: Deci ascultă-mă: proba e memoria mea. Discuţiile astea eu le-am purtat în birou cu el, cu Ion Cristoiu. Am o memorie de elefant şi nu am niciun interes să mint, ca dovadă că nu am vorbit până acum şi nu aş fi vrut să vorbesc, dar prea s-au obrăznicit ăia la Antena 3 şi el tace şi consimte. Radu Moraru: Mulţumesc pentru precizări, o seară bună. Aici e greu să producem probe. De fapt e memoria lui Corneliu Vadim Tudor despre care ştim cu toţii că funcţionează foarte bine şi dezminţirea lui Ion Cristoiu. Victor Roncea: Da. Aici trebuie să fie activ rolul CNSAS, care a fost creat ca o instituţie care producea la un moment dat decizii. Radu Moraru: Păi asta e bombă: că Virgil Măgureanu filat de anti-KGB rău de tot după ’85 este exilat în ’88, unde? Victor Roncea: La Focşani. Radu Moraru: Asta înseamnă că în ’87, când Cartea Albă a Securităţii îl transmitea pe Ion Cristoiu obiectiv, ce arată, data e foarte importantă, arată că obiectivul Coroiu, Ion Cristoiu era filat cel puţin de Direcţia Anti-KGB. Şi aici sunt variante. Dosarul de Anti-KGB sau dosarele de la mai mulţi oameni există şi ele sunt undeva şi pe unii poţi să îi şantajezi. Eu nu spun de Ion Cristoiu aici. Sau anumite dosare au fost distruse şi aici eu cred că e interesul şi al lui Ion Cristoiu şi al multor altora să vadă unde sunt. Pentru că dacă a fost distrus de către Virgil Măgureanu, întrebarea este de ce? Victor Roncea: Pentru că agenturile, reţeaua KGB, GRU a fost protejată după ’89. Istoricul Larry Wats, care e un colaborator al CIA, scrie acum o carte despre rolul KGB în România anilor lui Ceauşescu. El demonstrează că la ora căderii lui Ceauşescu, KGB era cel mai mare duşman al Securităţii, nu CIA. Acest sistem, care la ora aceea era cel mai puternic în România – reţeaua KGB şi GRU – a funcţionat, evident după, pentru că a fost vorba de o lovitură de stat în care vârfurile acesteia erau membrii acestei reţele. Radu Moraru: Dar Virgil Măgureanu în ce poziţie îl plasăm, că unii îl fac KGB-ist, alţii spun că a fost floricică. Victor Roncea: El a fost ales de Ion Iliescu să conducă SRI. Radu Moraru: Asta ştim, dar mai ştim că în ’92 Virgil Măgureanu s-a rupt de Ion Iliescu. Răzvan Mihai Vintilescu: La nivel de folclor se pot spune foarte multe. Mereu doar cu bucăţele de informaţie nu se poate face un adevăr. Pentru a face din aceste deconspirări… Radu Moraru: Nu, dar Virgil Măgureanu era la Ştefan Gheorghiu. În 1985 începe să fie filat de Direcţia Anti-KGB. Direcţia asta nu era dusă cu capul, putea să confunde personaje că nu avea de ce să îl urmărească pe Virgil Măgureanu Anti-KGB, dacă nu îl bănuiau de apropiere de KGB. Victor Roncea: În decembrie ’89, Arhiva Securităţii – care era în acest bloc în care suntem şi noi, practic pe cealalta parte, unde la parter e acum Humanitas şi pe unde în anii ’90 intra Virgil Măgureanu ca să ajungă la birou -, arhivele din această clădire au plecat în ’89 la Moscova, copiate integral. Ea ara informatizata, în calculatoare. O parte din acea arhivă însă a ajuns şi peste Ocean şi e acum cercetată de Larry Wats. Deci eu aştept să aflu aceste dezvăluiri din arhivele CIA, care cred ca sunt mai complete decât ce se găseşte acum la CNSAS. Radu Moraru: Dar sa le credem pe alea de la CIA? Victor Roncea: Da! Răzvan Mihai Vintilescu: Părerea mea este că trebuie să credem ceea ce este document. În lipsa documentelor e foarte uşor să punem verdicte. Radu Moraru: Dar dacă se fac documente? Că până la urmă orice act poate fi făcut! Răzvan Mihai Vintilescu: Aici intervine rolul unor istorici sau al unor cercetători care îşi fac treaba ca lumea. Ei în momentul în care folosesc documente probează şi veridicitatea lor. Nu cred că un om care a lucrat în domeniul cercetării ştiinţifice asupra regimurilor comuniste poate fi dus uşor de nas de nişte fişe sau de nişte dosare. Ar sesiza din start dacă sunt autentice sau nu. Victor Roncea: Problema e dacă în dosar sunt toate fişele, pentru că avem cazul Mona Muscă unde sunt doar câteva. Radu Moraru: Dar cine spunea „Cotidianul” a demascat? Răzvan Mihai Vintilescu: În urma ştirii de astăzi de dimineaţă ca urmare a emisiunii tale de ieri, care a apărut şi în „Cotidianul”, noi am făcut un articol şi l-am publicat pe net de dimineaţă că acel document pe care Corneliu Vadim Tudor l-a arătat, eu l-am sunat înainte şi l-a arătat, domnule era original şi a spus: e o copie de la CNSAS. Şi când i-am explicat acele greşeli… Radu Moraru: Ştiu, dar aţi văzut ce a spus Corneliu Vadim Tudor. Că el nu vrea să spună de unde îi parvin. Răzvan Mihai Vintilescu: Păi atunci înseamnă că el îşi asumă ca oamenii să se întrebe, pe bună dreptate, “domne’, poate nu e adevărat”. Dacă el vine cu copia notei-raport pe care, încă o dată, dacă e din dosarul Artă, cultură, orice cercetător acreditat acolo, şi sunt foarte mulţi care le pot obţine. Radu Moraru: Dar se poate verifica, cercetători, dosarul e cunoscut. Răzvan Mihai Vintilescu: Se poate găsi imediat această… Radu Moraru: Ştiu, dar aici a venit cu acuzaţia dură. E în mintea mea. Eu ţin minte discuţiile pe care le-am avut şi ţin minte persoanele cu care am discutat. Aici nu mai poţi să înaintezi. Aici e memoria lui Corneliu Vadim Tudor şi sursele lui. Bănuiala mea, am verificat, am întrebat. Genul ăsta de hârtii se scoteau de la SRI mai pe vremuri, înainte. CNSAS nu a avut foarte multe dosare decât după 2005. Deci înainte de 2005-2006 se scoteau de la SRI genul ăsta de hârtii. Răzvan Mihai Vintilescu: Să nu uităm, CNSAS lucrează cu ceea ce i se dă. Deci nu poate lucra cu chestii pe care nu le are. Radu Moraru: Deci CNSAS până la urmă că eşti sau că nu eşti, nu e atât de relevant, mai ales atunci când spune că nu eşti colaborator. Răzvan Mihai Vintilescu: E în măsura a ceea ce a primit. Vorbeam de dosarele care se află la SIE. N. C. Munteanu a primit că la SIE nu e nicio informaţie cu privire la el. Însă în dosarul lui de la CNSAS se află o filă unde se precizează că un anume raport despre ceea ce făcea el la Europa Liberă a fost înaintat la predecesorul SIE din vremea respectivă. Victor Roncea:Dar se poate ca dezvăluirea acelui raport să nu fie în favoarea lui N.C. Munteanu. Radu Moraru: Până la urmă bomba din această seară pe care eu mi-o asum e una dedusă din toate informaţii publice. Dacă Virgil Măgureanu stătea deasupra lui Ion Cristoiu la momentul 1987 şi îl inunda şi îl vizita, intra în casa lui, Virgil Măgureanu era urmărit de divizia Anti-KGB şi din moment ce schimba 3 vorbe cu Ion Cristoiu, automat Ion Cristoiu, care ne apare ca obiectivul Coroiu, este Anti-KGB. Asta mi se pare o dezvăluire bombă, ceea ce înseamnă că exista Coroiu şi că e obiectiv KGB. Victor Roncea: CNSAS ar trebui să îşi facă datoria şi mâine să infirme sau să confirme afirmaţiile făcute şi de domnul senator şi de noi aici în cazul Ion Cristoiu. Dacă mai e cazul să existe acest CNSAS. Radu Moraru: Sau ar trebui să spună, fraţilor, uitaţi dosarul. Pentru că dacă un amărât de judecător are nu un singur dosar, ci mai multe, obligatoriu ori este dosar despre cineva – şi în cazul lui Ion Cristoiu trebuiau să fie -, ori dacă nu, au fost distruse. Răzvan Mihai Vintilescu: CNSAS mi-a confirmat astăzi că verificările pentru Ion Cristoiu încă sunt în desfăşurare ca urmare a iniţiativei Civic Media şi că nu s-a ajuns la sfârşit. Nu s-a terminat. Victor Roncea: Dar când am lansat-o acum doi ani s-a spus că nu e momentul potrivit, că de ce nu ne ocupăm de politicieni? Între timp, CNSAS a ajuns să se ocupe de preoţi. Care sunt la o literă a prioritatilor ulterioară ziariştilor. Acum ne apropiem de alte alegeri. Cât trebuie să mai aşteptăm? În vremea aceea au ieşit toţi din societatea civilă asta, centralizata, Alina Mungiu, etc, ca este împiedicată activitatea CNSAS. Bine, nu credeti ca era cazul să iasă dosarele astea până acum, pentru clarificare? Radu Moraru: Pe mine mă uimeşte că aceşti oameni… Ion Cristoiu de astăzi are o temă. Eu i-am făcut dezvăluirea, obiectivul Coroiu este obiectiv al Anti-KGB. Deci eraţi filat, domnule Ion Cristoiu, în ’87 de Divizia Anti-KGB. Asta înseamnă că automat aveţi dosar de bănuit de către Securitatea română şi această divizie că aţi fi lucrat pentru KGB. E o chestie simplă pe care trebuie să o urmăriţi, unde e dosarul. Trebuie să ştim cine sunt aceşti oameni. Nu trebuie să îi condamnăm, dar e important să ştim unde au jucat, în ce echipă? Că mulţi dintre ei sunt şi astăzi mentori pentru generaţii. Victor Roncea: Mai este o problemă legat de această ordonanţă care a înlocuit Legea CNSAS şi care cred eu că este cvasiilegală şi împotriva intereselor naţionale. De ce? Pentru că în legea precedentă se specifica că obiectul CNSAS este deconspirarea agenţilor Securităţii ca poliţie politică şi a altor agenţi străini. Ei bine, această parte a doua a frazei a dispărut în noua ordonanţă făcută de onor Marius Oprea, care chipurile deconspiră şi investighează. În noua ordonanţă nu mai avem parte de agenţi străini. Aceasta a dus la o tâmpenie – pot sa-i spun asa – în ordonanţa care priveşte legea electorală şi prin care onor candidaţii trebuie să dea cu subsemnatul dacă au colaborat sau nu cu Securitatea. Ce ne facem, că anul acesta avem candidaţi din Republica Moldova care nu aveau cum să colaboreze cu Securitatea, ci cu KGB sau cu GRU. Radu Moraru: Interesant. Mai fac o dezvăluire legată de Virgil Măgureanu. Deci nu doar că îl urmărea Divizia Anti-KGB, divizie desfiinţată de un agent GRU Militaru, imediat in decembrie 1989… Dar Victor Ciorbea, prim-ministru al României, într-un moment în care îşi făcea un fel de memorii, spune ziariştilor că cel care a venit să îi spună „mai las-o moale cu dekaghebizarea” a fost…
Victor Roncea: Emil Constantinescu?
Radu Moraru: … Virgil Măgureanu! Declaraţie publică a unui om care a fost premier al României. Bomba mi se pare că Ion Cristoiu, unul dintre cei mai mari ziarişti din România, e clar că a fost urmărit de Divizia Anti-KGB. Răzvan Mihai Vintilescu: Probabil şi ceilalţi colegi de bloc erau urmăriţi. Radu Moraru: Păi nu ştiu dacă îi inunda pe toţi. Dar astăzi putem şti deasupra cui stă Ion Cristoiu? Victor Roncea: Dânsul trebuie să vă spună, oricum nu e unul care se ocupă neaparat de ziarişti, dar centralizează informaţii electronice. Radu Moraru: Interesant. Colegii mei vă mai pregătesc ceva, că din nou sunt voci care spun că nu ar fi chiar aşa, încă o dată spun, GfK dă toate cifrele de audienţă şi nu mi-aş permite să afişez măgării. Acestea sunt cifrele, audienţele exacte. La mare distanţă de alţii care se pretind a fi un fel de guru, de eminenţe din presă şi îmi pare foarte rău că domnul Ion Cristoiu e târât în asta. Şi nu am informaţiile pe care le are altcineva ca să spun despre Pleşu şi despre alţii, doar pot să le reproşez că nu au făcut suficient ca ei să fie primii luptători pentru limpezirea şi ieşirea la lumină. Vă mulţumesc şi vă propun o ediţie mai relaxată!
MONITORING MEDIA B1 TV, Naşul – Ora: 20:00 – 22.00
PS: Colegul de la Cotidianul ar trebui sa nu mai umble cu dezinformarile: N.C. Munteanu a fost informator al Securitatii. Detin inclusiv declaratii ale colegilor sai de la Europa Libera. Cica era santajat cu homosexualitatea lui!
Parerea mea este ca tovarasii care continua misiunea gastii kominterniste ar trebui sa o lase mai moale cu “eroii” de la Europa Libera. Cel putin o jumatate dintre ei erau turnatori si agenti ai Securitatii!
DATA: 04-11-2008 EMISIUNEA: SINTEZA ZILEI POSTUL: ANTENA 3 ORA: 21:35 MODERATOR: MIHAI GÂDEA INVITAŢI: ION CRISTOIU VALENTIN STAN
TALK-SHOW
Mihai Gâdea: Bună seara, urmăriţi o ediţie specială Sinteza Zilei. E o ediţie care va dura până la miezul nopţii, extrem de bogată. Vom avea transmisiuni în direct din SUA. În această seară vom vorbi şi despre alte lucruri extrem de grave pentru România, care în aceste zile cum spuneam şi aseară este acuzată de antisemitism. Lucrurile se complică, unul din cei mai importanţi poeţi ai Israelului, care a fost premiat anul trecut, a fost decorat de fapt, de preşedintele Traian Băsescu, acesta-i trimite o scrisoare în care-i spune, că de ziua domniei sale… apropo, azi e ziua preşedintelui Traian Băsescu, la mulţi ani domnule preşedinte, în această zi îi spune că-i trimite înapoi decoraţia pe care a primit-o într-o scrisoare extrem de dură pe care am să o citesc în câteva minute. Ce poate însemna pentru România o astfel de acuză care vine din partea Israelului, din partea acestui poet important, din partea ziarului Ha’aretz despre care am vorbit aseară, s-a discutat inclusiv la Vocea Israelului despre toate aceste acuze. Şi la toate aceste lucruri se mai adaugă un fapt pe care aş putea să-l calific dar am să mă străduiesc… e foarte simplu ca la mizerie să răspunzi cu mizerie. Am rămas surprins să văd că un ziar care nu a fost niciodată prietenos cu cel care a fost director într-o anumită perioadă, ziarul Cotidianul, publică „Turnătoria lui Cristoiu, fabricată de Vadim pe calculator”. Şi e un fragment în Cotidianul de mâine, dintr-o emisiune TV în care senatorul Vadim Tudor a prezentat în cadrul acestei emisiuni un document din care susţine că reiese faptul că jurnalistul Ion Cristoiu l-ar fi turnat la Securitate înainte de 1989. E vorba de o notă-raport întocmită de maiorul Stana Creţa, ce relatează o serie de informaţii primite de la sursa Coroiu. Lucru pe care-l constată jurnalistul sunt lucruri simple, nota aceasta care ar fi fost redactată de Securitate în anii ’80 este scrisă pe calculator, este scrisă folosindu-se scrierea actuală, este scris cu â din a, lucru care nu se întâmpla atunci. Dar faptul că e redactată pe calculator şi nu la o maşină de scris este un lucru cât se poate de evident, că este un fals. În studioul nostru se află domnul Valentin Stan şi domnul Ion Cristoiu. (…) Să auzim răspunsul domnului Ion Cristoiu. Vă rog, domnul Ion Cristoiu. Ion Cristoiu: Să răspund la ce? Mihai Gâdea: Sunt o serie de lucruri… Ion Cristoiu: Domnul Corneliu Vadim Tudor a invocat aseară un document. Sigur, acum s-a dovedit, e un document redactat la calculator, e foarte clar că-i făcut acum, în ultimul timp. Nu cred că l-a făcut Corneliu Vadim Tudor că nu-l duce capul. Pe Corneliu Vadim Tudor îl ştiu din 1990, după ce s-a înfiinţat România Mare, până în 1996, până a picat domnul Iliescu, regimul FSN, am dus un război sângeros… atunci m-a făcut ardei umplut, eu am slăbit… ceva sângeros, nu cred că a existat în presă un război sângeros… pe care, ca să fac o dezvăluire, eu l-am întrerupt – că aşa e, pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti – la un moment dat un apropiat al lui Corneliu Vadim Tudor, cei care au lucrat la Evenimentul Zilei ştiu, inclusiv Radu Moraru, în cadrul acelui război sângeros, un război de presă cum rar s-a mai pomenit dus de Evenimentul Zilei şi de mine personal, şi de Corneliu Vadim Tudor de cealaltă parte. Şi mi-a adus un colaborator apropiat al domnului Corneliu Vadim Tudor nişte documente îngrozitoare despre viaţa sa de familie. Am publicat primul şi Corneliu Vadim Tudor – şi sper că… cei de la Evenimentul ştiu, el nu o să recunoască dar până la urmă sper să recunoască – prin intermediari m-a rugat să nu mai public deoarece e vorba de viaţa lui de familie. Şi eu am întrerupt. După 1996 sigur, căzând Corneliu Vadim Tudor şi fiind hăituit de regimul Constantinescu eu nu că m-am apropiat, văzând şi campaniile l-am sprijinit. L-am sprijinit şi în 2000, când era nebunia aia, înaintea celui de-al doilea tur, Corneliu Vadim Tudor era în al doilea tur cu Iliescu şi toată presa, televiziunile dădeau filme cu legionari, cu pericolul fascist etc. Eu eram titanul din Găgeşti, ştiţi că a fost şi pe-aici pe la emisiune, aţi văzut ce frumos vorbea cu mine. Nu ştiu ce l-a apucat. Mihai Gâdea: Chiar nu ştiţi? Ion Cristoiu: Şi atunci a scos acest document şi eu m-am uitat peste el. Bănuiesc că cineva i-a livrat acest document, dom’ne am un document tare despre Ion Cristoiu, Coroiu e Cristoiu etc., uite ce zice despre matale. Şi el… El spune că-l are de 2.3 ani şi că l-a lansat abia acum. Ce l-a apucat să fiu sincer cred că nici în faţa plutonului de execuţie nu ştiu. Eu nu l-am înjurat. Martor îmi e D-zeu. Nu i-am zis nimic, n-am scris nimic, nu am scris de alianţa cu PD-L. Am zis dom’ne, nu mă mai cert cu Vadim, sunt sătul până-n gât de certuri cu el. Certuri, împăcări… hai să mai fac o dezvăluire. Domnul Corneliu Vadim Tudor e un tip simpatic. Când am plecat de la Realitatea, am plecat din motive politice. Era PSD la putere şi s-au făcut presiuni asupra lui Silviu Prigoană ca să mă enerveze să plec. Şi am plecat. Şi a apărut în România Mare ştirea că eu am plecat deoarece Prigoană era gelos pe mine din cauza lui Bahmuţeanu. Eu nici nu ştiam că cei doi sunt prieteni. Şi l-am întâlnit pe stradă, domnul senator… dom’ne, de unde-ai scos-o? Zice hai dom’ne că am glumit. Păi am şi eu familie, are şi doamna aia familie… Cam aşa face. În seara asta a zis că de fapt nu la asta s-a referit, ci la faptul că eram din ’60 supravegheat de divizia anti KGB. Dar repet, documentul ăsta pe care l-a invocat, pe lângă faptul că-i făcut acum şi e o făcătură, nu-i vorba de nicio informaţie despre Corneliu Vadim Tudor. E vorba de un raport, ofiţerul de obiectiv, această doamnă mult invocată era ofiţer de obiectiv. Am cunoscut-o, a cunoscut-o şi Mircea Dinescu. De fapt şi Mircea Dinescu e acuzat pe parcursul emisiunii că i-ar fi livrat. Şi fiind ofiţer de obiectiv pe Scânteia Tineretului şi eu fiind redactor-şef la supliment, normal că ofiţerul de obiectiv venea la şeful întreprinderii. Oficial, cu delegat, cu legitimaţie, stătea de vorbă cu ăia şi stătea de vorbă şi cu mine. Şi aceşti oameni care erau ofiţeri de obiectiv, mai ales pe partea de cultură, ea era pe partea de cultură, făceau din când în când nişte rapoarte. Dar rapoarte privind starea de spirit… La vremea respectivă era un mare scandal cu Dorin Tudoran. Dorin Tudoran începuse să publice interviuri la Europa Liberă, lucra încă la Luceafărul, nu plecase. Era prin 1983. În acest raport, eu citesc. Nu-i vorba de nicio delaţiune despre Corneliu Vadim Tudor. Şi acel nume de cod, sursă Coroiu, cine o fi sau poate o fi inventată de doamna respectivă, dacă ar fi aşa, şi acela cine o fi, că e clar că n-am cum să fiu eu, nu spune nimic. Deci raportul suna aşa: Sursa Coroiu ne-a relatat că în discuţiile purtate cu Paul Anghel, Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor despre articolul lui Dorin Tudoran difuzat pe postul Europa Liberă s-a desprins concluzia că în redactarea articolului Dorin Tudoran a fost ajutat de cineva deoarece tonul nu-i cel care-l caracterizează pe Tudoran. După fiecare frază cu un conţinut profund duşmănos urmează alta de acoperire… Deci de la început la sfârşit este relatarea unei discuţii literare. Teoretic, sursa Coroiu ar fi discutat inclusiv cu Vadim, nu doar cu Vadim, despre interviurile pe care le dădea Tudoran la Europa liberă. Şi ajungem la concluzia că nu erau atât de rele. Era vorba că Corneliu Vadim Tudor pregăteşte o lovitură de stat, că vrea să fugă? Nu. După asta, pe parcursul emisiunii domnul senator a început să bată câmpii. A spus că dosarul meu de Securitate a fost ars de Măgureanu, că Măgureanu mi-a dat valize cu bani ca să-l critic pe el la Evenimentul Zilei şi că acum Dan Voiculescu îmi dă valize cu bani. Domnul Voiculescu, puteţi să-mi trimiteţi în cont. În valize? Îl şi vezi pe Dan Voiculescu venind cu nişte valize de dolari pe-aici. E clar că a fost intoxicat. Lucrul grav este faptul că în cazul de faţă nu-i vorba de o enervare tipică a lui Corneliu Vadim Tudor. E clar că el îl serveşte pe Traian Băsescu. Pentru că n-are nici un motiv, n-am zis nimic, nu l-am înjurat, n-am scris un rând. Şi probabil că aşa cum s-a prevăzut de foarte mulţi analişti, în urma târgului dintre PD-L şi PRM patronat de preşedintele Traian Băsescu – este clar, s-a văzut şi la moţiunea de cenzură, s-a văzut şi din declaraţia lui Corneliu Vadim Tudor şi din faptul că nici PD-L nici Traian Băsescu nu atacă, Corneliu Vadim Tudor va fi folosit cum a fost folosit şi pe vremea lui Ceauşescu de Ceauşescu să radă adversarii regimului. Ion Iliescu l-a folosit să radă adversarii… Coposu, eu, că eram în tabăra ailaltă, toţi cei care… Pleşu, Liiceanu, Dinescu. Şi acum, s-a pus în slujba preşedintelui Traian Băsescu. Nu ştiu dacă… aici nu ştiu dacă l-a şi pus Traian Băsescu. Poate că domnul Corneliu Vadim Tudor zice hai să-l servesc pe ăsta şi-l serveşte ca acela să aibă nevoie. N-are nici un rost, adică duci o campanie împotriva lui cu o prostie? Şi să vă mai spun ceva. Povestea asta cu Securitatea s-a mai vehiculat acum 2 ani, un tânăr de la un jurnal care a fost mai corect decât Radu Tudor m-a sunat şi a spus… Mihai Gâdea: Nu Radu Tudor. Ion Cristoiu: Nuuu, decât Radu Moraru. Sunt obosit. Şi m-a sunat şi zice dom’ne avem aici un document pe care vor ăştia să mi-l livreze, să-l dăm?… Zic, arătaţi-mi-l şi mie. Şi e o prostie nesemnată din care atenţie, rezulta că eu mă duceam la Biblioteca Academiei, că m-am dus timp de 15 ani la bibliotecă zi de zi, ca să raportez la Securitate ce citea cel de alături. Nu că ce citeau cititorii. Adică eu eram atât de tâmpit încât mă duceam de dimineaţă până seara şi în loc să citesc cărţile mele mă uitam, ia să văd mă, Gâdea ce citeşte? Ahaaa, citeşte Eminescu, da. Şi pac, seara făceam rapoarte. Astea sunt prostii şi vreau să vă atrag atenţia şi închei, eram la Moscova împreună cu Sorin Roşca Stănescu şi mai mulţi, când a fost domnul Iliescu în vizită la Putin şi glumeam pe seama disponibilităţii lui Corneliu Vadim Tudor de a mă muşca din orice. Şi se vindeau pe stradă ştampile cu KGB. Şi am zis, dom’ne hai să cumpărăm una şi facem un document. Şi în document spunem: Sorin Roşca Stănescu prin prezenta se adevereşte că este agent KGB. Şi i-o trimitem lui Vadim prin fax. Însă aici e de vină moderatorul şi părerea mea este că CNA trebuie să se autosesizeze pentru că în faţa unui asemenea document trebuie să observi că n-are ştampila CNA, pentru că documentul ăsta… Mihai Gâdea: CNSAS. Ion Cristoiu: CNSAS. Deci dacă domnia sa pretinde că l-a luat de la CNSAS. Păi de-acolo îl iei tras la xerox, deci e originalul tras la xerox şi cu ştampilă. Asta este toată povestea. Domnul Stan e mai vesel, zice că mi-a făcut publicitate. M-a amărât că în această campanie începe prin a ataca un jurnalist. În loc să se atace între ei politicienii, văd că mă atacă pe mine. N-am treabă. Şi din faptul că îl atac pe Traian Băsescu nu trebuie să mă atace Corneliu Vadim Tudor. Nu înţeleg de ce. Nu văd esenţa acestui joc. Şi n-are cum, încă o dată. El însuşi spune că n-am dosar. Dacă aveam ceva, un rând adevărat, dom’ne din 1990 eu duc războaie pe viaţă şi pe moarte cu preşedinţii. Cu Ion Iliescu, cu Constantinescu, încă o dată cu Ion Iliescu, cu Traian Băsescu. Şi cu Virgil Măgureanu. Până în 1996 când a făcut el marea balansare de partea opoziţiei, eu am dus războaie sângeroase. Păi era atât de greu pentru Ion Iliescu în 1990, 1991, 1992, 1993, 1994, să se intereseze sau oamenii din jurul lui la domnul Măgureanu şi dacă era ceva nu-l scotea? Păi la Sorin Roşca Stănescu pentru că-l înjura pe Iliescu şi pe Măgureanu, în 1992 i-a scos dosarul. Sorin Roşca Stănescu ştie. Şi l-a publicat cu tot, cu angajament cu tot. Cum adică? Dar îl scotea Traian Băsescu acum. Ce scotea o foiţă? Staţi un pic că am eu o foiţă aici şi din ea… Corneliu Vadim Tudor spune că nu sunt eu, că nu semnează. Zice dom’ne dar îmi amintesc eu că acum 25 de ani am stat de vorbă cu Corneliu Vadim Tudor despre Dorin Tudoran. Domnul Gâdea, nu-mi amintesc… şi aici fac o dezvăluire. Eu îmi amintesc un singur lucru. Probabil că a venit de mai multe ori Corneliu Vadim Tudor cum veneau toţi scriitorii. Noi aveam o mare problemă cu poeziile de ziua tovarăşei Ceauşescu. Nu cu el. Cu ea. Pentru că fiind revistă literară trebuia să dăm poezii de la scriitori. Era un coşmar. Toţi scriitorii fugeau, Manolescu, Cărtărescu, se închideau, fugeau, spuneau că sunt bolnavi. Şi s-a prezentat Corneliu Vadim Tudor cu o pagină din proprie iniţiativă despre tovarăşa. Şi atunci noi toţi… eram eu, Alex Ştefănescu, bă, bucurie mare am scăpat. Am trimis sumarul şi Nicu Ceauşescu l-a scos. Nu-l suporta Nicu. Şi a venit, şi supărat că nu i-a apărut poezia despre tovarăşa, şi de faţă cu mine în birou a pus mâna pe telefon că el o sună pe tovarăşa să-l pârască pe fii-su mamei. Şi a ridicat receptorul şi a zis alooo, tovarăşa e acolo? Şi nu ştiu, poate a vorbit cu familia. A, nu-i acolo? Bine. (…) Mihai Gâdea: Da. Ion Cristoiu: N-aveţi decât să vă indignaţi voi. Sigur că acum, în stilul ăsta se pot fabrica orice. Dacă n-ar fi vorba de mine… Păi ne vom trezi mâine că vine un politician sau Corneliu Vadim Tudor cu cine ştie ce, certificate… nu cred. Eu cred că aici CNA şi nu-i vorba de cazul postului respectiv, trebuie să stopeze din faşă. Din faşă, posibilitatea de a prezenta documente false. Poţi să prezinţi orice, poţi să-l faci pe adversarul tău cum vrei, ardei umplut, tâmpit, cretin, dobitoc, ce vrei. Curvar chiar. Dar să vii să inventezi documente, aşa ceva nu există. Valentin Stan: Dar vedeţi consecinţa? Că n-au trecut nici 24 de ore şi sunt acum expuşi şi s-au făcut de băcănie cu toată povestea asta? Ion Cristoiu: Nu se fabrică. Eu spun copiilor care învaţă gazetărie, care vor învăţa. E un principiu. Nici despre cel mai mare adversar al tău nu poţi să inventezi documente. Valentin Stan: Şi trebuie salutat gestul colegilor noştri de la Cotidianul care noi am mai fost în război… dar n-am pregetat niciodată să salut atunci când acolo s-a făcut treabă bună, să spun că sunt oameni care au condei, care scriu bine, care de multe ori performează în jurnalistică. Şi uite… Mihai Gâdea: Felicitări acestui domn, Răzvan Mihai Vintilescu. S-a uitat cu atenţie… Ion Cristoiu: Da, profesionalism. Nu-l ştiu. Sunt duşmanii mei. Habar n-am cine-i domnul ăsta… Valentin Stan: De-aia e bine să vedem ce e de văzut. Mihai Gâdea: Ce mi s-a părut stupefiant în seara asta, a apărut Corneliu Vadim Tudor din nou pe telefon şi a zis staţi dom’ne că eu n-am zis că a fost Ion Cristoiu turnător. Ion Cristoiu: Am zis că-i omul lui Măgureanu acum. A rămas Moraru… Mihai Gâdea: Dumneavoastră de când nu aţi mai vorbit cu Măgureanu? Ion Cristoiu: Cred că de vreo doi ani. Valentin Stan: De la ultima lovitură de stat. Ion Cristoiu: Hai că ne amuzăm. Şi zice, din câte îmi amintesc eu, când era în clasa a V-a după cum a mărturisit Ion Cristoiu a trimis o scrisoare la Radio Moscova. Şi zice de-atunci divizia anti KGB din România îl urmărea. De la Găgeşti. Eram un tâmpit prin clasa a V-a şi aveam nişte difuzoare şi cânta aia, Radio Moscova. Şi spre imbecilitatea mea… eu nu ştiam că… vedeţi ce idiot eram? În clasa a V-a nu ştiam că personajele nu există. Şi citeam o carte rusească, Vitea Maleev la şcoală şi acasă. Şi am trimis o scrisoare la Radio Moscova prin care ceream să-mi dea adresa lui Vitea Maleev. Şi ăia mi-au răspuns politicos că Vitea Maleev nu există. Şi eram supărat. Sursa: MONITORING MEDIA www.monitoring.ro
November 7th, 2008 
VR 
Corneliu Vadim Tudor mă acuză că l-am turnat la Securitate aducînd drept dovezi nu angajamentul meu, nu notele mele informative olografe, singurele care ar putea dovedi colaborarea mea cu Poliţia politică dinainte de 1989, ci două rapoarte ale unui ofiţer de Securitate (între timp decedat) în care se vorbeşte despre nişte secrete teribile pe care domnia sa mi le-ar fi făcut doar mie prin anii 80.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
