Victor Roncea Blog

Corneliu Vadim Tudor mă acuză că l-am turnat la Securitate aducînd drept dovezi nu angajamentul meu, nu notele mele informative olografe, singurele care ar putea dovedi colaborarea mea cu Poliţia politică dinainte de 1989, ci două rapoarte ale unui ofiţer de Securitate (între timp decedat) în care se vorbeşte despre nişte secrete teribile pe care domnia sa mi le-ar fi făcut doar mie prin anii 80.
Aceste rapoarte erau întocmite după fiecare vizită oficială, ştiută în redacţie, de ofiţerul de obiectiv, care se interesa de activitatea publicaţiei pe care o conduceam.
Prin natura funcţiei mele de şef de publicaţie eram obligat să-l primesc şi să stau de vorbă cu ofiţerul care răspundea de noi.
La o astfel de obligaţie de serviciu s-a referit, ca să dau un exemplu notoriu, Traian Băsescu atunci cînd a declarat că a făcut sute de rapoarte la coborîrea de pe navă.
Despre conţinutul unor discuţii mai importante am relatat de multe ori pînă acum în presă şi la televiziune.
Am povestit, de exemplu, că ofiţerul de caz s-a interesat la un moment dat dacă poeta Cleopatra Lorinţiu, colaboratoare a redacţiei, ar putea să răspîndească manifeste anticomuniste. Cleopatra Lorinţiu ajunsese la Iaşi exact în ziua în care în oraş au apărut manifeste şi Securitatea îi suspecta pe toţi cei veniţi de la Bucureşti. I-am răspuns că n-o cred în stare de aşa ceva pe Cleopatra Lorinţiu şi, pentru a fi mai convingător, am chemat-o şi i-am făcut cunoştinţă cu ofiţerul de obiectiv. Altădată, cel suspectat a fost criticul Alex Ştefănescu. Cei de la Securitate susţineau că a predat unei edituri un roman cu probleme. I-am spus ofiţerului că, din cîte ştiu, Alex Ştefănescu nu scrie proză, avansînd ipoteza că ar putea fi vorba de altcineva, un romancier cunoscut, Al. I. Ştefănescu, soţul Ninei Cassian. Se vede treaba că în materie de cultură literară cei de la Securitate aveau serioase probleme dacă puteau face o asemenea confuzie!
N-am relatat pînă acum discuţia despre apariţia lui Corneliu Vadim Tudor în redacţie, cu o sarsana de versuri, deoarece n-o ţineam minte. Şi din simplu motiv că a fost absolut neînsemnată, de o banalitate crasă.
După cum se vede din cele două documente invocate de Corneliu Vadim Tudor, cele discutate cu ofiţerul de obiectiv se refereau la ce intenţionam să public (în cazul viitorului lider PRM i-am ales doar o poezie dintr-o întreagă pagină prezentată, ceea ce înseamnă că aveam o părere proastă despre talentul său de poet, dar şi pentru că ne fusese vîrît pe gît de către partid) sau la ce se spunea prin lumea literară despre evenimente mai importante, lucruri care nu constituiau un secret pentru nimeni ( cum ar fi, de pildă, că materialele difuzate de Dorin Tudoran la Europa liberă nu erau atît de dure cum ne-am fi aşteptat).
Era un fapt notoriu în lumea mică a scriitorilor bucureşteni de la vremea respectivă că Vadim Tudor era mîhnit, pentru că era boicotat de şefii revistelor literare, care, asemenea mie, făceau tot ce era posibil ca să nu-l publice, în ciuda ordinelor primite de a-l tipări cu orice preţ. În cazul meu, faptul că i-am respins poeziile, alegîndu-i doar una, în condiţiile în care poeţi precum Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei beneficiau de grupaje de cîte două pagini de revistă, era destul de riscant. Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului era o publicaţie a CC al UTC. De altfel, una din cauzele debarcării mele de la Supliment a constituit-o şi încăpînarea de a nu-i cultiva pe Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor, deşi eram obligat s-o fac, fiind vorba de scriitori care slujeau cu osîrdie Partidul. Dacă aş fi fost, aşa cum susţine Corneliu Vadim Tudor, un colaborator al Securităţii, fiţi siguri că i-aş fi publicat nu doar o poezie, ci o sută, chiar dacă ele erau întristător de proaste.
Tot un fapt notoriu în lumea literară era şi executarea de către Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor, la ordinele Securităţii, în revista Săptămîna, a scriitorilor care cîrteau împotriva regimului comunist. Cît despre faptul că Vadim Tudor primise o vilă de la partid pentru volumul de ode închinat lui Ceauşescu, am aflat abia acum, din documentul prezentat de Corneliu Vadim Tudor. Dacă aş fi ştiut la vremea respectivă, mai mult ca sigur i-aş fi spus nu numai tovarăşei de la Securitate, dar şi tuturor redactorilor şi colaboratorilor, pentru că ne confirma încă o dată părerea proastă pe care o aveam despre el.
Corneliu Vadim Tudor n-a putut prezenta nici un document prin care să se dovedească faptul că relatasem întîlnirea cu el (întîlnire care, aşa cum se vede chiar din Raport, nu era de loc una între doi amici) în calitate de sursă a Securităţii. Şi nici n-are cum să prezinte, deoarece un asemenea document ( angajamentul meu, note olografe, aprobarea Comitetului de partid, relatarea discuţiei în care aş fi acceptat să furnizez informaţii Securităţii, stabilirea împreună a numelui de cod) nu există. Că tovarăşa de la Securitate, în loc să-mi treacă numele, găsea de cuviinţă să mă prezinte drept o sursă de a ei, e o altă poveste. Cei care au studiat mecanismele Securităţii ştiu că, din nevoia ofiţerilor de obiectiv de a arăta superiorilor cît de harnici sînt, invocau drept „surse” oameni exploataţi în orb şi care, asemenea mie, habar n-aveau că o discuţie banală putea deveni subiectul unui Raport. Potrivit specialiştilor, „o sursă” e o persoană care îşi ştie măcar numele de cod. Eu însă abia acum am aflat că tovarăşa prezenta vizitele oficiale la şeful unei instituţii de presă, cum eram eu, drept întîlniri cu „sursa”.
Într-o declaraţie anterioară acordată Mediafax spuneam că nu-l voi da în judecată pe Corneliu Vadim Tudor, deoarece procesul ar putea dura ani întregi, timp în care m-aş putea împăca, la un moment dat, cu domnia sa.
Ştiindu-i firea schimbătoare, am crezut că acuzaţiile sale îşi aveau cauza într-o criză trecătoare de furie împotriva mea.
Se pare că m-am înşelat.
Profitînd de generozitatea postului de televiziune B1, Corneliu Vadim Tudor continuă să mă calomnieze.
În condiţiile în care liderul PRM nu prezintă nici una dintre dovezile stabilite prin lege pentru a putea acuza o persoană că ar fi făcut Poliţie Politică, am decis să urmez şi eu calea aleasă de mulţi dintre cei care au fost terfeliţi public de Corneliu Vadim Tudor: îl dau în judecată pentru calomnie.
Acelaşi lucru îl fac şi în cazul moderatorului Radu Moraru, care-şi permite să susţină cele spuse de Corneliu Vadim Tudor.
Şi pentru că, din cîte observ, Corneliu Vadim Tudor foloseşte acest caz pentru a-şi face gratuit în presă şi la televiziuni campanie electorală în calitate de candidat într-un colegiu bucureştean, am decis să nu mai răspund nici unei intervenţii publice a lui Corneliu Vadim Tudor pînă cînd nu se pronunţă Justiţia.

Ion Cristoiu

TRICOLORUL:
DOCUMENTELE OFICIALE DE LA C.N.S.A.S., CARE DEMON STREAZĂ CĂ ION CRISTOIU ERA „SURSĂ” A SECURITĂŢII ŞI L-A TURNAT PE POETUL VADIM
Preşedintele PRM va da în judecată ziarele „Cotidianul“ şi „Cancan“ pentru insultă şi calomnie DOCUMENTUL NR. 1 Notă – raport La întîlnirea din 10.02.1983 sursa „Coroiu” mi-a relatat că l-a vizitat la redacţia ziarului Scînteia Tineretului poetul Corneliu Vadim Tudor care a dus cîteva poezii de dragoste spre a-i fi publicate în suplimentul literar. A vrut să ştie care este părerea despre versurile […] citeste articolul

DOCUMENTELE OFICIALE DE LA C.N.S.A.S., CARE DEMONSTREAZĂ CĂ ION CRISTOIU ERA „SURSĂ” A SECURITĂŢII ŞI L-A TURNAT PE POETUL VADIM Preşedintele PRM va da în judecată ziarele „Cotidianul“ şi „Cancan“ pentru insultă şi calomni e Notă – raport Sursa „Coroiu“ mi-a relatat că din discuţiile purtate cu Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor despre articolul lui Dorin Tudoran difuzat pe postul de radio „Europa Liberă“ s-a desprins concluzia că în redactarea articolului Dorin Tudoran a fost ajutat de cineva deoarece tonul nu este cel […] citeste articolul

Colonelul Victor Achim, controlorul lui Mircea Dinescu, vorbeste pentru Cotidianul

Cum Stana Creţa a murit, Cotidianul a luat legătura cu fostul ofiţer de Securitate Victor Achim, cel care se ocupa de Uniunea Scriitorilor la nivel naţional. Practic, era superiorul celei care a redactat notele-raport indicate de Vadim. El a explicat câteva resorturi ale mecanismului prin care se obţineau informaţii de la scriitori şi ziarişti, precum şi rolul jucat de notele-raport în această problemă, fără a da însă exemple concrete. „Era cel mai uşor lucru să afli o informaţie de la ziarişti sau scriitori, pentru că doreau să-ţi arate cât de mult ştiu şi cât de valoroşi sunt. Iar ofiţerii ştiau ce informaţii să urmărească şi le obţineau. Erau interesaţi de colaborarea cu Europa Liberă, de atitudinea lor şi a altora faţă de anumite legi, faţă de regim. Nu le spuneau celor cu care stăteau de vorbă că vor scrie o notă-raport sau că vor folosi un nume de cod în locul celui real“, adaugă fostul cadru al Securităţii. În ceea ce priveşte folosirea membrilor de partid ca informatori (Ion Cristoiu era membru de partid în 1983 – n.r.), Vasile (?! – nota mea) Achim precizează că acestora nu li se putea lua angajament scris, iar în unele cazuri relatările erau făcute doar verbal.

De aici, spune el, rezultă şi caracterul relativ al informaţiilor cuprinse într-o notă-raport, faţă de cele dintr-o notă informativă. „Pentru mine, o notă-raport nu înseamnă nimic, deoarece ea era redactată de ofiţer în urma unei discuţii avute cu subiectul. Însă nu o dată s-a întâmplat ca, atunci când trebuia să verific anumite aspecte semnalate în aceste note-raport, să constat că persoana menţionată acolo nu se întâlnise niciodată cu ofiţerul care o scrisese. Dacă ofiţerul era atenţionat că nu a livrat destule informaţii, el putea să iasă pe stradă şi la întoarcere să facă o notă-raport despre orice, doar ca să arate că a avut activitate. Eu ştiu toate acestea pentru că la mine se centraliza totul, nu doar informaţiile din Bucureşti, şi trebuia să verificăm ce era adevărat. Dacă m-aş fi luat după toate notele-raport primite, pe unii scriitori ar fi trebuit să-i arestez din cinci în cinci minute“, spune Achim.

Notele Naşului: „Eu nu mi-am făcut decât meseria. Nu îl judec pe Cristoiu, nu a fost o cruciadă împotriva lui. A fost o bătălie prost gestionată în relaţia Cristoiu-Vadim. Vadim s-a enervat şi s-a dus la CNSAS, de unde a scos documente cu informaţii despre care afirmă că le avea de mai multă vreme. Sunt primele probe oficiale de la CNSAS care arată că sursa «Coroiu» dădea informaţii la Securitate“, a declarat Radu Moraru, realizatorul emisiunii „Naşul“ de la B1 TV, pentru Cotidianul aparut in 6 noiembrie.

Ion Cristoiu la Sinteza Zilei din ziua de 6 noiembrie: Domnul Victor Achim, – Dinescu ştie! -, care era la Uniunea Scriitorilor, era cunoscut de toţi. Ofiţerii de obiectiv răspundeau de obiectiv. Ei dădeau de regulă aprobare să plece în străinătate şi răspundeau de astea. Cotidianul pe care-l felicit, a fost de departe – şi ştiţi că nu-i simpatizez – de departe cel mai corect…

Intra in scena Viiirgil Magureanu

Virgil Magureanu, fostul sef al SRI, neaga categoric informatia potrivit careia Ion Cristoiu l-ar fi turnat pe Corneliu Vadim Tudor la Securitate. “E o facatura de campanie”, a spus Virgil Magureanu, citat de Cancan si preluat de Ziare.com. Fostul sef al SRI afirma ca nu exista niciun document in arhiva SRI care sa ateste vreo colaborare, de orice fel, a lui Ion Cristoiu cu Securitatea.”Daca ar fi existat asa ceva, as fi stiut, cu siguranta, mai ales ca Vadim sustine ca dl. Cristoiu a fost “sursa”. Or, “sursele” sunt de doua tipuri, si e pacat ca nu s-a facut mai clar o distinctie de-a lungul timpului: specialisti reputati in diverse domenii, pe a caror munca se bazeaza, de fapt, intreaga activitate a serviciilor secrete, de oriunde, si informatori cu angajament. Ion Cristoiu nu are nicio legatura cu niciuna dintre aceste categorii, ori cu o alta”. Magureanu considera ca atacurile lui Vadim, pe care il numeste “o patachina politica, un politician decrepit si expirat”, sunt justificate de dorinta acestuia de a face anumite servicii politice, “cel mai probabil lui Traian Basescu”. “Nu trebuie luate in serios acuzatiile acestui individ, profund disperat in acest moment de gandul iesirii definitive din politica, si care de 18 ani produce acuzatii pe banda la adresa oricui il deranjeaza, pe el sau pe stapanii sai de moment”, a conchis fostul director al SRI, adaugand ca “e o facatura de campanie”.