Raport Accesari Victor Roncea Blog Ianuarie 2012 si 10 Februarie 2012, ora 12.00 (minimum pe zi: 11.636 – maximum: 28.420)
Fara sa-mi dau seama a trecut pe langa mine aniversarea a patru ani de blog. Ma aflam deja intr-o lupta surda de gherila jurnalistica in interiorul redactiei Ziua, pentru aproape fiecare cuvant publicat. Am considerat ca un blog e o asigurare a gandirii libere fara de care nu poate exista cuvant liber. Am avut dreptate. Iata una dintre primele postari, din 1 februarie 2008:
Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti a organizat o conferinta dupa vizita presedintelui Traian Basescu la Belgrad si dupa ce Hashim Thaci, fostul lider UCK, azi premier la Pristina, a anuntat ca va proclama independenta Kosovo indiferent de rezultatul alegerilor prezidentiale de la Belgrad. Concluzia dezbaterii a fost ca Serbia se afla azi in aceeasi situatie dramatica in care se afla Romania, in ’39-’40, in fata Pactului Hitler-Stalin si a Dictatului de la Viena. Recunoasterea unilaterala a independentei Kosovo va duce automat la disparitia regulilor si vietii diplomatice internationale, stabilite de Organizatia Natiunilor Unite, si la declansarea “principiului dominoului”, un proces care va merge pana la distrugerea statelor nationale, a opinat in cadrul discutiilor jurnalistul sarb Milan Petrovici.
Europa natiunilor este inlocuita prin forta de o Europa a regiunilor, in care aspectul economic este mai important decat suveranitatea statala. Parca nu intamplator, radicalii maghiari au reusit chiar in aceste zile infiintarea Partidului Civic Maghiar, in ciuda faptului ca prin insusi statutul sau – in care anunta ca militeaza pentru autonomie teritoriala – incalca Legea fundamentala a tarii, Constitutia. Cu putin timp in urma, Parlamentul ungar declara ca va urmari cu cea mai mare atentie evolutia situatiei din Kosovo pentru a putea folosi acest precedent in favoarea maghiarilor din jurul granitelor. Daca independenta Kosovo este generata si admisa de puteri occidentale pe criteriu etnic, de ce nu s-ar aplica acelasi principiu si in Harghita si Covasna sau in Voivodina, alta provincie sarba care ameninta cu separarea, dupa cum par sa incite si unele cercuri diplomatice si de media din Romania, punand cel putin intr-o pozitie nepotrivita Administratia Prezidentiala si Ministerul Afacerilor Externe.
In aceste conditii, ale unei tradari europene, nu este de mirare ca Serbia isi indreapta ultimele sperante spre Rusia lui Putin. Rusie care, e bine sa amintim, le-a inselat la randul ei asteptarile de protectie ale sarbilor, inclusiv la momentul capitularii din fata NATO, cand “alianta votca-cola” a functionat pe canale subterane, abandonandu-l intr-un final pe fostul agent Slobodan Milosevici, decedat ulterior ca un sobolan in temnitele de la Haga. Daca NATO si SUA si-au inchipuit insa ca pozitionarea in Kosovo va intari flancul sudic european, iata ca noile evolutii nu fac decat sa readuca Rusia in Balcani, de data aceasta intr-o postura mult mai amenintatoare, periclitand inclusiv planurile americane de aparare, ambitiosul scut anti-racheta. Dupa ce Vladimir Putin si Gazprom si-au asigurat traseul gazoductului rusesc via Bulgaria-Serbia-Ungaria si mai departe si dupa ce viitorul presedinte rus, Dmitri Medvedev a cumparat, la propriu, jumatate din Muntenegru, Moscova si-a anuntat intentia de a construi baze militare in spatele “liniilor inamice”, inclusiv in Republica Srpska, multiplicand Transnistria in inima Europei. Acesta este de altfel raspunsul Rusiei la planul american “End Game” – “Sfarsitul Jocului”, de incercuire a Rusiei. Pozitionarea de rachete rusesti pe teritoriu sarb va reduce la zero apararea SUA si NATO, indiferent de cate scuturi ne-am pune pe cap. Practic, ca sa-l citez pe Vladimir Alexe, Check Point Charlie se va muta la granita cu Romania.
Europa politica nu pare afectata de starnirea acestei “spirale a urii”. Romania nu trebuie sa se lase antrenata in acest vartej si sa isi foloseasca, cat mai e timp si cat mai raspicat, dreptul de a spune “NU”!
Doamne, ajuta!