Ca să nu se creadă că ceea ce vă scriu ar fi „sarcină de partid”, tocmai mi-am dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.
Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.
Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare.
“Hai sictir, Volodea!” Aşa ar trebui să-i răspund d-lui Vladimir Tismăneanu, pe potriva nivelului intelectual exhibat în replica d-sale la faptul că i-am atras atenţia în legătură cu atitudinea sau, mai exact, nonatitudinea faţă de alegaţiile “istorice” ale preşedintelui Băsescu. N-am s-o fac, nu vreau să sporesc josnicia adusă pe lume în aceste zile de preşedintele profesorului Tismăneanu şi de profesorul Tismăneanu însuşi.
“Cristian Tudor Popescu, cunoscutul filosemit şi antifacist (sic), cândva apologetul negaţionistului Roger Garaudy (e nevoie să revenim la subiect, d-le CTP?) mă acuză că am capotat la testul evreităţii, nu doar la acela al vocaţiei mele intelectuale. A uitat de fostul său coleg de la Adevărul, Sergiu Andon, autorul unui abject pamflet intitulat “Hai sictir, majestate”.
Asta a considerat a produce dl intelectual Tismăneanu după ce subsemnatul a observat, într-un mod cât se poate de urban, că pur şi simplu nu are voie să nu reacţioneze la declaraţiile d-lui Băsescu, în calităţile d-sale de istoric al comunismului, autor al raportului Tismăneanu şi, nu în ultimul rând, de cetăţean de origine evreiască. Citatul de mai sus e un păstos exemplu de argumentum ad hominem, în genul popularizat de Ralea, “Aşa-mi trebuie dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă!” sau, în istoria folclorului comunist, “Da’ voi de ce-i omorâţi pe negri?!”. În modul cel mai limpede, el poate fi desfiinţat cu expresia pură şi seacă a lui Maiorescu: “Nu e în chestie”.
Nu e-n chestie, d-le profesor, dacă eu sunt filosemit sau, cum josnic insinuaţi, antisemit. Dacă ăsta ar fi subiectul, v-aş spune că sunt filosemit sau antisemit în aceeaşi măsură în care sunt filoromân sau antiromân. Iar în ce priveşte poziţia subsemnatului faţă de fascism, mă împingeţi din nou să folosesc cuvintele cu care începe acest text.
Nu e în chestie apologia lui Roger Garaudy. Dacă ar fi, v-aş spune că umflaţi lucrurile ca un veritabil agitator cominformist: am scris doar un articol critic, evidenţiind ce mi s-a părut raţional şi ce nu într-o carte de R. Garaudy, nicidecum o apologie a respectivului. Cât priveşte ameninţarea “e nevoie să revenim la subiect, d-le Popescu?”, măi, războinicule, măi, ninja blog, am publicat articolul şi într-o carte, sunt dispus să-l susţin în orice moment, nu cum faceţi matale cu raportul ce vă poartă numele, raport cu care dl Băsescu tocmai s-a şters la gură.
Dar maximul jegoşeniei agitprop îl atingeţi afirmând că aş fi uitat de Sergiu Andon, autorul pamfletului “Hai sictir, majestate”. Mai întâi, domnule istoric, profesor, om de ştiinţă, titlul exact al articolului în cauză, apărut în Adevărul, este “Fir-ai al naibii, maiestate!”, sictirul e o minciună din repertoriul dvs., ca să dea mai bine la public denigrarea subsemnatului. Chiar în seara declaraţiilor d-lui Băsescu pe care nu vă aranjează să le comentaţi, am răspuns încă o dată, la Realitatea TV, în legătură cu “Fir-ai al naibii, maiestate!”. Am explicat că dl Andon a introdus titlul şi textul în ultimul moment, la închiderea ediţiei, pe răspundere proprie, fără aprobarea Consiliului Director care conducea atunci ziarul Adevărul. Ani de zile am plecat capul şi am cerut scuze în numele ziarului, delimitându-mă de acel articol de câte ori eram întrebat. Când dl Andon a cumulat încă un gest asemănător, de data asta în legătură cu Mihai Eminescu, a fost destituit din funcţia de membru al Consiliului Director şi a părăsit ziarul Adevărul. Dvs, d-le Tismăneanu, aţi prezentat cuiva scuze pentru ce-a făcut dl Băsescu?
În rest, dragă Volodea, dacă dormi liniştit, aşa cum spunea dl Băsescu că va dormi după ce a citit în Parlament raportul Tismăneanu şi i-a strâns mâna regelui Mihai, chiar îmi prezint scuzele, pentru deranj.