Proces cu Monica Macovei, apărătoarea libertăţii presei doar cu gura. DOCUMENT pentru ISTORIA PRESEI: Sentinţa prin care Justiţia Română respinge acţiunea fostului procuror comunist şi al Mineriadei din 1990. Omagiile RONCEA RO

February 16th, 2016

Victor Roncea: Monica Macovei face parte din “LOTUL PROCURORILOR” din Dosarul Mineriadei redeschis de Parchetul instanţei supreme la cererea Parchetului Militar

Monica Macovei s-a cerut zilele acestea la TV. Loc în care, la finalul unei emisiuni propagandistice fără cap si coadă, a şi fost servită pe tavă cu posibilitatea – aranjată? – de a-şi prezenta propria versiunea, destul de înceţoşată (probabil şi ora înaintată…), asupra participării sale la Mineriada din 1990 în calitate de procuror. Jurnalistul a mulţumit şi emisiunea s-a încheiat. Unii au crezut că dna Macovei a coborât din Molohul de la Bruxelles pentru a lumina “oamenii din România” (formula dânsei pentru români) asupra luptei contra corupţie, libertăţii “Moldovei” (respectiv a Republicii Moldova, chestie de nuanţă) – caz în care, a se nota, Monica Macovei a susţinut public protestele din stradă, organizate de ruşi -, alegerilor de la Primăria Capitalei, şi alte probleme profunde ale democraţiei dâmboviţene. Vax. Toată emisiunea a fost organizată pentru că peste două zile, respectiv azi, dna Macovei avea proces cu trei jurnalişti, cărora le contestă dreptul la liberă exprimare în pofida unei Hotărâri a Tribunalului Bucureşti demnă de analale Istoriei Presei (document mai jos). Iar magistraţii trebuiau să-şi aducă aminte de ea. Chestiunea se numeşte TRAFIC DE INFLUENŢĂ TV. Dna Macovei pare să nu ştie nici azi că Justiţia e oarbă şi nu se uită la mişculaţiile ei întinse pe sticlele televiziunilor servile. Dar tupeul dnei Macovei merge mai departe. Cu o zi înainte de acest proces de azi, când Ambasadorul SUA, Hans Klemm, a criticat legea dementă a lui Dragnea, afirmând că “protejarea libertăţii de exprimare, chiar şi în cazurile în care exprimarea aleasă ofensează, este un aspect fundamental al unei societăţi democratice sănătoase”, dna Macovei, în calitatea sa de agitatoare sub steaguri străine, s-a grăbit să suţină, din pix şi din gură, declaraţia Ambasadorului. Doar pentru a o contesta, faptic, prin procesul său aberant împotriva libertăţii presei din România. Care este diferenţa dintre Dragnea şi Macovei? Poate doar mustaţa. Ca să întelegeţi pe scurt, aberaţia dnei Macovei este de domeniul kafkian al absurdului; dna Macovei mă dă în judecată şi pretinde 10.000 de euro daune şi ştergerea unei postării de pe Roncea. Ro doar pentru publicarea unui DOCUMENT – fără nici un comentariu al subsemnatului -, document folosit de fostul Ministru de Interne din Guvernul Iliescu-Roman, Mihai Chiţac, în apărarea sa, la unul din puţinele procese ale Mineriadei din 1990. Vor mai urma şi altele. Iar Monica Macovei face parte din “LOTUL PROCURORILOR” din Dosarul Mineriadei redeschis de Parchetul instanţei supreme la cererea Parchetului Militar. Miza ei este să scape din acest lot. Nu va reuşi. Prezint mai jos apărarea mea la procesul de azi şi documentul pentru istorie al Justiţie Române, care a apărat cu cinste Libertatea Presei Române, doar pentru a fi contestat de luptatoarea din gură pentru libertatea de exprimare din România. Omagiile Roncea Ro Justiţiei Române!

Vedeţi si primul răspuns privitor la minciunile dnei Macovei, publicat de ziarul BURSA: Jurnalistul Victor Roncea: “Nu sunt şi nu am fost niciodată colaboratorul turnătorului Voiculescu”

PS: Am decis să nu angajez nici un avocat în procesul cu Monica Macovei. Justiţia mă va apăra.

Instanţa: CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

Splaiul Independenţei Nr. 5, Cod Postal 050091, Bucureşti, Sector 4

Secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Dosar nr. 26683/3/2014

Completul Nr. 18 Apel

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul Victor Alexandru Roncea, domiciliat în Bucureşti, în calitate de pârât în cauza de faţă, formulez prezenta

Întâmpinare la Apel

in care vă solicit respingerea căii de atac formulate de apelantul Macovei Monica Luisa împotriva sentinţei civile nr. 890/06.07.2015 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 26683/3/2014, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală. Apreciind că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, în conformitate cu prevederile CEDO, apărând libertatea de expresie şi de opinie şi libertatea presei, vă solicit:

– să respingeţi acţiunea apelantul în totalitate;

– să obligaţi apelantul la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele Întâmpinării la Apel:

În fapt, învederez Instanţei că întreaga acţiune a reclamantei este lipsită de fond, suferind grave fracturi logice şi interpretări ale realităţii, mistificând adevărul şi constituindu-se într-un atac la adresa libertăţii presei şi a cuvântului din România. Menţionez că sunt unul dintre participanţii activi la evenimentele din decembrie 1989, încă de la miezul zilei de 21 decembrie 1989, care nu a solicitat până acum nici o retribuţie sau recompensă, ulterior devenind organizator al demonstraţiei-maraton din Piaţa Universităţii 1990 şi, apoi, cel mai tânăr ziarist al redacţiei “România liberă”, imediat după Mineriada din 13-15 iunie 1990, la care am fost victimă, inclusiv a colegilor apelantului Monica Macovei, la data respectivă procuror. Scriu aceste detalii pentru a se înţelege că Libertatea cuvântului, pe care apelantul o atacă astăzi pretinzând pedepsirea subsemnatului cu suma de 10.000 de euro, este un drept pe care mi l-am câştigat şi pe care nu înţeleg să-l las terfelit de pretenţiile nici unei persoane, oricine ar fi ea.

Consultând cu atenţie Cererea de Chemare în Judecată, veţi constata că pe cuprinsul a 178 de pagini (!) reclamanta, actualul apelant, se referă în majoritatea cuprinsului acţiunii formulate, la fel ca şi în Motivele de Apel împotriva sentinţei corecte a Instanţei Civile, la evenimente care o privesc din viaţa ei profesională şi personală, dar de după data de 13 – 15 iunie 1990, perioada la care atât subsemnatul, în calitate de ziarist şi victima agresată, răpită, sechestrată şi încarcerată ilegal la Unitatea Jandarmeriei de la Măgurele, se referă cu temei cu privire la calitatea apelantului de procuror în timpul evenimentelor cunoscute sub numele de “Mineriada din 13 – 15 iunie 1990”.

Pentru a răspunde punctual Motivelor de Apel, voi sesiza onorata instanţă că din capul locului avem de a face cu o afirmaţie falsă a apelantului, în ceea ce mă priveşte. Astfel, fostul procuror Macovei Monica Luisa, îmi solicită plata sumei de 10.000 de euro ca prejudiciu faţă de lezarea reputaţiei şi imaginii “prin acuzaţiile mincinoase şi declaraţiile denigratoare şi defăimătoare susţinute în cadrul blogului “roncea.ro” şi ştergerea postării “Să ne aducem aminte cine este Monica Macovei“, din data de 8 iulie 2014 de pe blogul roncea.ro”.

În realitate nu există nici o postare cu acest titlu şi la această dată pe blogul Roncea.Ro. Introducând mincinos data de 8 iulie în Plângerile sale adresate Instanţelor de judecată, apelantul vrea să sugereze că emisiunea Antenei 3, care a avut loc pe data de 9 iulie 2014, la orele serii, ar fi fost inspirată de postarea mea. În realitate, postarea mea, cu un alt titlu decât cel prescurtat de reclamantă, datează din data de 9 iulie şi, practic, reproduce o postare a lui Radu Tudor din data de 8 iulie împreună cu filmarea emisiunii Antenei 3. La fel ca mine au procedat numeroase alte resurse de informaţii după emisiunea Antenei 3, aceste reverberaţii fiind normale în presă. Amintesc numai câteva, care apar imediat la o cercetare pe motorul de cautare Google folosind titlul oferit de reclamantă, respectiv: https://www.stiripesurse.ro/documente-incendiare-radu-tudor-o-face-praf-pe-monica-macovei_921753.html; https://www.dcnews.ro/radu-tudor-monica-macovei-procuror-anchetator-la-mineriada-din-iunie-1990_448250.html; https://www.expresspress.ro/monica-macovei-procuror-anchetator-la-mineriada-din-iunie-1990/.

Apelantul mai susţine în fals că s-a dezlănţuit împotriva ei o campanie de presă, în care subsemnatul a fost angajat. Este o minciună sfruntată. Dacă aş fi avut timpul necesar eu ar fi trebuit să o dau în judecată pentru aceste afirmaţii defăimătoare, răspândite prin mai multe canale de presă decât cele invocate de ea ca participante la “campania de presă”. În opinia apelantului, două postări – independente – pe două bloguri, împreună cu o emisiune Tv şi un articol de ziar constituie o “campanie de presă defăimătoare”. “No comment”…

Ceea ce este adevărat este că Radu Tudor, în postarea sa din 8 iulie, preia un document apărut iniţial pe Roncea.Ro. Dar, logic, Radu Tudor nu avea cum să citeze pe 8 iulie un articol apărut pe 9 iulie, al subsemnatului. În realitate, documentul preluat de Radu Tudor face parte dintr-o postare de pe blogul Roncea.Ro apărută pe 14 iunie 2013, cu titlul “Amintiri din Piata Universitatii cu fratii Roncea. Jurnalul Garnizoanei Bucuresti din 13 – 15 iunie 1990, martorii, rebeliunea legionara a lui Ion Iliescu si complicitatea la crima a lui Andrei Plesu si Monica Macovei. FOTO / DOCUMENTE” şi care constă, potrivit titlului, dintr-o selecţie de documente. Documentul în cauză – cel pentru care sunt eu incriminat – reprezintă de fapt un extras dintr-un interviu acordat de reclamantă cotidianului Evenimentul Zilei şi folosit de fostul ministru de Interne din timpul mineriadei, Mihai Chiţac, în apararea sa în faţa instanţei, pentru că acesta cuprinde afirmaţia halucinantă a reclamantei, şi anume că, prezentă pe platoul lagărului de la Magurele, fosta procuror Monica Macovei “nu a văzut nici un act de violenţă” (document ataşat).

Răposatul Mihai Chiţac, folosindu-se de afirmaţia fostului procuror, susţine în faţa Instanţei, în apărarea sa, că “procurorii nu au constatat (la Magurele – n.m.) violenţe sau alte încălcări ale legii din partea poliţiei“. (document ataşat) Nu am văzut nicăieri un protest public al apelantului Macovei Monica Luisa faţă de faptul că inculpatul Mihai Chiţac s-a folosit spre disculparea sa de afirmaţia acesteia, ca martor prezent în lagărul de concentrare de la Măgurele.

Instanţa are dovada în documentele ataşate că afirmaţiile Monicăi Macovei din Cererea de Chemare în Judecată şi Motivele de Apel nu sunt susţinute de nici o probă reală, practic neexistând în postările invocate de aceasta, dintre care una exclusiv de documente, absolut nici o afirmaţie a subsemnatului care ar conţine “acuzaţii mincinoase şi declaraţii denigratoare şi defăimătoare” la adresa apelantului.

În Motivele de Apel, apelantul afirmă că “reaua-credinţă a pârâţilor-intimaţi este evidentă” si pentru că acesteia “nu i-au fost solicitat niciodată un punct de vedere”. Întrebată de doamna judecător Cornelia Telechi la instanţa de fond dacă reclamanta a cerut vreodată un Drept la Replică – conform Codului Deontologic al Presei la alcătuirea căruia am contribuit personal -, martora acesteia a recunoscut că nu. În ce mă priveste, la ce puteam să-i solicit un punct de vedere? La propriile ei afirmaţii? Este absurd.

Monica Macovei răstălmăceşte şi astăzi înţelesul firesc dat de declaraţia sa din Evenimentul Zilei, pe 29 mai 1997, şi anume că “La Măgurele, am văzut în curtea unităţii că cei ridicaţi din Piaţa Universităţii stăteau la mese şi scriau declaraţii din Piaţa Universităţii. NU AM VĂZUT NICI UN ACT DE VIOLENŢĂ“. Dacă sensul dorit de ea ar fi fost altul decât cel care reiese la prima citire – motiv pentru care şi fostul ministru de Interne Mihai Chiţac a folosit această declaraţie a ei în favoarea lui – atunci aceasta lasă loc de interpretări, pe care, dacă nu şi le-a dorit, trebuia să fie mai exactă.

Dar fondul acestui proces împotriva libertăţii presei, disputat de reclamantă, este, de fapt, afirmaţia din titlul emisiunii şi postării jurnalistului Radu Tudor, afirmaţie preluată şi de mine şi pe care o susţin în totalitate, şi anume că Monica Macovei a fost procuror-anchetator în iunie 1990. Repet, nu are nici o relevanţă pentru cursul acestui proces că ulterior acestui moment, graţie vreunui binevenit proces de conştiinţă, Monica Macovei s-a sucit şi a început să apere victimele Mineriadei. Discutând strict despre momentul 13-15 iunie 1990, Monica Macovei a fost procuror anchetator. Mai mult, în ciuda violenţelor de natură criminală care au avut loc chiar în Unitatea de la Măgurele în care ne aflam sechestraţi, violentaţi şi răniţi sute de oameni, aceasta nu a întreprins la data aceea nici un protest uman, după cunoştinţele mele. Nu am auzit sa fi chemat Crucea Roşie pentru a ne consulta ranile supurânde sau să fi făcut vreo declaraţie publică pentru ca familiile noastre, care ne cautau la morgă, sa afle că suntem răpiţi de autorităţile statului – printre care se număra şi Unitatea Parchetului din care făcea parte Monica Macovei – în complicitate directă cu trupele minereşti. Dimpotrivă, conform colegei sale de birou din acea perioada, actuala avocată Alice Drăghici, procurorul Monica Macovei a executat ordinele fără să cârtească.

Iată un citat al acesteia, fost procuror şi naşă a reclamantei: “Pe vremea aia statutul procurorului era altul. Pe vremea aia știam două cuvinte: execut și raportez. Așa era în iunie ’90. (…) Acolo nu aresta nimeni de capul lui și nu spunea nimeni de capul lui „toată lumea pleacă acasă”. Deci acolo aveai un șef și dacă șeful îți spunea să dai mandat, pentru că noi arestam pe vremea aia, dădeai mandat și raportai că ai executat ordinul. Acum e puțin altfel și e mult mai bine. Au fost arestați oameni. Nu știu dacă Monica a arestat doar un om sau mai mulți, în orice caz dacă a făcut-o, a făcut-o din dispoziția șefului nostru.” (document ataşat)

De asemenea, jurnalista Simona Ionescu, în prezent redactor şef al cotidianului Evenimentul Zilei, contrazice afirmaţa Monicăi Macovei potrivit căreia nu ar fi emis nici un mandat de arestare. Iată un extras din mărturia ei publică:

“Nu sunt însă de acord cu susținerea Monicăi Macovei că ea nu a emis niciun mandat de arestare. Iar în sprijinul afirmației mele, vin și reiau o parte din textul publicat pe blogul meu (simonaionescu.ro), în 15 ianuarie 2008, când Traian Băsescu ceruse „mapa profesională” a Noricăi Nicolai, propusă de liberali ca ministru al Justiției. Scriam, deci, în urmă cu șapte ani:

„Involuntar (sau nu?!), șeful statului ni i-a adus în prim-plan și pe Monica Macovei, Daniel Morar și chiar Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției în vremea CDR, acum eminența cenușie a PLD și posibil viitor candidat la Justiție, dacă democrații vor câștiga alegerile. Activitatea lor profesională e pigmentată, culmea, chiar cu fapte din cele care i se reproșeaza Noricăi Nicolai. Noi, ziariștii ăștia mai bătrâni, avem multe stocate în memorie și arhive. Faptul că amicul blogger Chinezu a căutat în „măruntaiele” computerelor de la Monitoring Media și a găsit o înregistrare din 1997, de la radio ProFM, despre Monica Macovei și dosarele Pieței Universității – mineriada din iunie 90, m-a ambiționat să scormonesc și eu prin arhiva personală. Așa am ajuns să găsesc însemnările de la conferințele de presă de la Parchetul General, din perioada șefiei lui Nicolae Cochinescu. Ministru al Justiției era Valeriu Stoica.

Pe 23 mai 1997, în prezența presei, a răbufnit și problema mandatelor de arestare emise de procurori pentru cei reținuți de polițiști în Piața Universității, după ce generalul Chițac dăduse ordin să fie împrăștiați manifestanții, în 13 iunie. Așa am aflat că procurorii Țuculeanu și Macovei au emis și ei mandate. Primul – multe, Monica Macovei, doar unul! Procurorul general Nicolae Cochinescu a decis ca Monica Macovei și Gheorghe Mocuța (procurori cu care nu s-a înțeles de la începutul venirii lui în Parchet) „să facă ancheta și să prezinte concluziile în termenii legii”.

Cinci zile mai târziu, pe 28 mai 1997, Monica Macovei și-a dat demisia, iar din 1 iunie a părăsit efectiv Parchetul, alipindu-se prietenei ei de atunci, RenateWeber, la conducerea APADOR-CH. La scurt timp și procurorul general a fost schimbat din funcție, în locul lui fiind numit Sorin Moisescu. Ministrul Stoica nu-l agrea pe Cochinescu, mai ales că, la ședința de bilanț la care-l invitase, se găsise să vorbească despre adopțiile ilegale. În acel moment, Valeriu Stoica s-a scuzat și a părăsit sala, invocand o problemă la minister. A revenit la final. (…)

Pe 26 august 1997, Emil Constantinescu îl demite pe Nicolae Cochinescu, iar nouă luni mai târziu, pe 18 iunie 1998, Sorin Moisescu pleacă și el de la șefia Parchetelor, în plin scandal „Țigareta 2”. În conferința de presă de final, vorbește și el despre dosarele Mineriadelor – doar 18 trimise în judecată, legate de 13-15 iunie 1990 – dar și despre mandatele de arestare emise de procurorii Țuculeanu, Macovei și alții împotriva protestatarilor din Piața Universității.

Procurorul general Moisescu a spus că „s-a făcut o anchetă, care e materializată într-un raport voluminos, și care arată situația acelor mandate de arestare.” O să dea publicității acest raport Parchetul General? Fiindcă nu e vorba de nicio „mapa profesională”, dar putem să vedem și noi bubele unora ce au fost miniștri sau poate se vor”.

Cu această întrebare încheiam textul scris în 15 ianuarie 2008. Nici în ziua de azi eu nu știu ca Parchetul General să fi comunicat ceva legat de acel raport și de procurorii care au dat o mână de ajutor „la instaurarea legii”, așa cum o vedea Ion Iliescu și guvernul său.” (document ataşat)

De altfel, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadei din România, Viorel Ene, a solicitat recent anchetarea tuturor procurorilor implicaţi în Mineriadă, inclusiv a Monicăi Macovei, solicitarea acestuia urmându-şi în acest moment cursul în Justiţie. (document alăturat)

Este de remarcat că în Motivele sale de Apel Monica Macovei reia pe scurt activităţile ei de dupa doi ani de la Mineriadă (!) – (pagina 9). Or, repet, nu acesta este fondul procesului şi nu activitatea ei din 1900 toamnă şi până astăzi, ci strict faptele ei din 13 – 15 iunie 1990. Dar chiar şi din aceste fapte “meritoase” prezentate de către avocata ei rezultă lipsa fostului procuror de empatie cu cei arestaţi ilegal la Măgurele, numărul celor la care se referă fiind minimizat la doar 59, când în realitate au fost peste 1000 de persoane deţinute ilegal. “Sunt sigură că au fost mai mult de 59 de persoane reţinute sau arestate ilegal, atât am putut eu să dovedesc atunci.”, se scuză azi Monica Macovei. Însă din punct de vedere jurnalistic, emiterea în spaţiul public la data respectivă (1992) a acestei “informaţii”, că doar “59 de persoane au fost arestate ilegal” constituie o dezinformare şi o maculare grosieră a adevărului, mai ales când ea vine dintr-o sursă aparent opusă celor vinovaţi de crimele din timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

În consecinţă, vă solicit să respingeţi acţiunea, conform Hotărârii Instanţei de fond care ţine cont de jurisprudenţa CEDO în ce priveşte libertatea presei şi oameni ca Monica Macovei.

Pedepsirea unor jurnalişti care au prezentat crudul adevăr se constituie într-o procedură nedemnă de un stat civilizat.

Temeiul de drept: Invoc dispoziţiile art. 115 C. proc. civ. şi legislaţia CEDO.

Probe: Vă solicit încuviinţarea probei testimoniale.

Anexez: copie a întâmpinării pentru apelant, copii înscrisuri conform enumerării lor de mai sus, lista cu numele şi adresele de contact ale martorilor.

Cu mulţumiri,

VICTOR RONCEA

Domnului Preşedinte al Tribunalului Bucureşti

DOCUMENT PENTRU ISTORIA PRESEI:

PDF AICI – Sentinta Justitia Romana pentru Libertatea Presei contestata de Monica Macovei

FOTO Doc: