Victor Roncea Blog

Dupa 20 de ani
Daniel ANGHEL: “Am ajuns devreme in intreprindere, in jurul orei 6:00. Cand am ajuns in fata Sectiei 440, am observat un grup de muncitori care erau adunati acolo si erau nemultumiti, spuneau ca trebuie facuta o greva ca sa fim si noi bagati in seama”.
Vasile ANGHEL: “Ceea ce ma durea cel mai tare era ca partidul ducea o politica anticrestina.”
Costica BAHNAREANU: “La Spitalul Judetean s-a intamplat ceva la care nu ma asteptam atunci. Acolo s-a cantat “Desteapta-te, romane!”. L-am auzit pe Vasile Anghel cand a dat tonul acestui imn. S-a produs un moment de mare emotie. Din acel moment, am inceput sa scandam: “Jos Ceausescu!”, “Jos comunismul!”.
Viorica BAHNAREANU: “Sotul meu s-a intors din ancheta albit, slab si speriat.”
Gheorghe BANCIU: “Mi-au pus catuse, iar unul a dat dispozitie sa fiu batut pentru ca sunt rau. M-au legat cu un belciug de perete, iar patru-cinci zdrahoni ma bateau ca pe hotii de cai. M-au batut cu pumnii, cu picioarele… dar cele mai dureroase au fost bataile la talpi”.
Silvia BANCIU: “Cateodata ma gandesc daca a meritat toata suferinta asta.”
Angela BARTI: “Cel mai mult m-a impresionat momentul in care s-a spus Tatal nostru!”
Aureliu BEJENARIU: “Raspunsul lui Ghelase a fost: <>. I-am spus ca stim si noi proverbe”.
Marius BOERIU: “Colegii mei din schimbul III erau nemultumiti de taierea salariilor. Au manifestat in fata intreprinderii. M-am alaturat si eu lor. La iesirea din intreprindere, Cornel Vulpe, Dumnezeu sa-l ierte!, a luat steagurile tricolore si le-a impartit oamenilor”.
Gica BROASCA: “Ce am castigat noi trebuie dus mai departe!”
Aurel BUCEANU: “La IGM Bucuresti am fost in celula cu Sbarn, cu Bordei si cu Nastase, Dumnezeu sa-i ierte, ca toti au murit. Ziua n-aveam voie sa stam pe pat, noaptea ne chemau la ancheta”.
Sebastian CIORASTEANU: “La Judeteana de Partid se aruncau portocale, banane, salamuri pe geam. Pe la ora 12, cand s-au auzit sirenele masinilor de Militie, am inceput sa ne imprastiem”.
Reghina CRISTEA: “Ma felicit ca n-am cedat psihic. Cand a venit acasa fiul meu, parca era o stafie!”
Gheorghe CUTUMBEANU: “Copiii de scoala ni s-au alaturat, mergand in fata noastra. Atunci ne-am gandit ca nu o sa ne impuste, daca sunt copiii in fata”.
Ioan DAN: “In noaptea de 14 spre 15 Noiembrie le-am zis colegilor: Fratilor, nu mai lucram!”
Stana DOBRE: “Am prins o rafala de gaze lacrimogene cand au venit trupele USLA. Nu mai vedeam, eram nauca. Atunci m-am hotarat sa ma intorc la intreprindere. Sef de schimb era inginerul Calinovici, care m-a intrebat unde am fost. Nu i-am spus adevarul. <>, mi-a zis el. Si, intr-adevar, m-a turnat”.
Stefan DOCHIA: “Cum am intrat pe usa, Dochita mi-a dat un pumn si-mi zicea sa spun unde am fost in 15 noiembrie. Initial n-am recunoscut ca am fost in strada. Dupa pumni, palme si bastoane, am spus ca am fost la manifestare”.
Radu DUDUC: “In doua saptamani, cat am fost la IGM, am slabit 15 kg.”
Ancuta DUDUC: “Am fost anticomunisti de mici.”
Iosif FARCAS: “Singura autoritate prezenta a fost primarul Calancea, care ne-a amenintat si a fost lovit cu un steag. Cand au aparut trupele speciale de interventie am plecat”.
Suzana FARCAS: “L-au deportat la Filiasi. Nici macar nu ne-au lasat sa ne luam ramas bun. Pur si simplu ne-am despartit ca niste straini. Dupa ce a plecat el, ma chemau la Militie, dupa aceea la partid, la Schuster si la Cebuc, care imi cereau sa plec din Brasov”.
Delia FARCAS: “Fara actul de curaj de la Brasov, nu stiu daca ar fi existat momentul Timisoara!” Gavrila FILICHI: “Desteapta-te, romane! a fost semnalul descatusarii oamenilor.”
Aurica GENETI: “Cel mai dureros pentru mine a fost ca nu puteam sa-mi vad mama si copilul!”
GERGELY Andras: “Am luat un spray de culoare rosie si am scris cu el pe ziduri: Jos dictatorul!” GERGELY Elena: “In deportare cel mai mult ne-a lipsit familia.”
GYERKO Gheorghe: “In timpul anchetelor la Militia din Brasov am scapat si eu o lovitura de stanga unui anchetator. M-au legat de perete, cu mainile la spate, m-au batut cam o ora si ceva. Cand oboseau unii, veneau altii. A fost infiorator”.
Aurel HOSSZU: “La ancheta insistau sa declar ca a fost o miscare organizata, nu spontana.”
Danut IACOB: “Bunicul meu, care fusese detinut politic, mi-a spus ca nu am cum sa scap!”
Corina IACOB: “Cand sotul meu era deportat, ma chemau cei de la Judeteana de Partid. Cebuc, care era secretara cu propaganda, mi-a zis ca-s tanara, ca e pacat sa plec din Brasov, ca am tot viitorul inainte si imi cerea sa divortez”.
Ionel ILIE: “La Judeteana de Partid am mancat si eu o bucata de paine din cea destinata tovarasilor. Eu painica dulce ca aia nu mancasem vreodata!”
Mihai MACOVEI: “Pana la Spitalul Judetean, s-a strigat: <>, <>, <>. Acolo s-a cantat <>, ceea ce ne-a infiorat pe toti”.
Dumitru NASTASE: “Colegii de munca au strans bani pentru coroana, crezand ca am murit!”
Marius Tibi NECULAESCU: “La Judeteana de Partid am inteles ca trebuie distrus simbolul: sediul P.C.R.!”
Pavel NICUTARI: “Cat am fost arestat mi s-a pus sechestru pe apartament. M-am inteles cu sotia sa divortam, ca sa nu pierdem apartamentul, cu conditia sa ne luam iarasi dupa ce ma intorc. Si asa am facut, ne-am recasatorit dupa ’89”.
Gheorghe NITESCU: “Prin curajul nostru, am semanat samanta dreptatii in sufletele romanilor!” Dan ORDACE: “Cadeam cu scaun cu tot cand imi dadeau cate o palma!”
Nicuta PARASCHIV: “La Barlad am fost deportat cu Vieru. M-am intalnit cu el cu o saptamana inainte sa moara. Ii cazusera toti dintii din gura si parul din cap”.
Ana PARASCHIV: “Fetita nu mai voia sa vada militieni. Erau cei care-i furasera tatal!”
Sofia POSTELNICU: “Un procuror, cu o figura de om al dracului, imi zicea pe un ton de mahala: “Ia asculta, fa, crezi ca ai venit tu din Moldova sa faci dreptate la Brasov?”. Ne faceau curve, panarame, parasute”.
Florin POSTOLACHI: “Comunismul inca subzista, rezidual, in societatea romaneasca, inclusiv in mediul politic”.
Marian RICU: “Puteam sa luam orice de acolo: banane, portocale, cascaval, malai. Dar oamenii nu voiau asta. Voiau sa le distruga, pentru ca erau simbolurile prosperitatii comunistilor”.
Ioan SERB: “Anchetatorul de la Bucuresti era de-o rautate ce nu s-a pomenit, extraordinara. Stia ca tatal meu a murit in razboi, pana si de asta ma injura”.
Mircea SEVACIUC: “Ma, fratilor, vreau sa stiu daca am sa mai vad lumina soarelui vreodata!”
Werner SOMMERAUER: “Ar trebui facuta o reparatie pentru cei care ne-am revoltat in 15 Noiembrie 1987. Ne-au distrus sanatatea. Eu pot sa pun mana pe foc, ca nu ma arde. Mi-au distrus toate nervurile”.
Gheorghe TOMA: “La IGM anchetele se faceau noaptea. Ma intrebau ce ne lipseste. Le-am spus ca ne lipseste libertatea”.
Eugen TUDOSE: “A doua zi deja aparusera securistii. Erau usor de recunoscut, erau imbracati in haine de piele negre, ca in <> 82. Cainii negri”.
Carmen TUDOSE: “A meritat toata suferinta asta, pentru ca altfel poate ramaneam tot cu comunismul!”
Angelica VIERU: “Ceea ce vazusem in oras nu am mai vazut niciodata: cordoane de armata si militie cu scuturi, cu masti de gaze si cu caini nu lasau oamenii sa se indrepte spre centrul orasului”.
Adela VITOS: “Am fost obligata de Schuster si Cebuc sa merg dupa sotul meu, in deportare. Sotul meu nu a primit aprobare sa vina la Brasov. Eram obligati sa semnam condica la capitanul Atanasiu din Targoviste”.
Stan VOINEA: “M-au deportat la Braila, unde m-au angajat ca strungar, nu ca maistru. M-au chemat primarul Brailei, Anton Lungu, si comandantul Securitatii, Reis, sa-mi dea locuinta. Am refuzat, zicand ca am casa la Brasov. <>, mi-au zis”.
Gheorghe ZAHARIA: “Am inceput sa cantam “Destepta-te, romane!”. in momentul acela nu mai aveam frica. Nu mai stiu cine a avut initiativa cantarii actualului imn. Atunci era un cantec interzis, dar ii stiam versurile”.
Anisoara ZAHARIA: “Peste cateva zile se zvonea ca vor fi arestati si copiii. Le-am cerut copiilor sa nu mai iasa afara singuri; mi-era frica sa nu fie rapiti, sa nu dea vreo masina peste ei. Copilului cel mic i-am zis ca, daca-l intreaba ceva securistii, sa nu recunoasca nimic, chiar daca il bat, chiar daca-i dau ciocolata”.
Cristian ZAVELA: “Pe fluturasul meu de salariu scria 0,00 lei (…) La proces, majoritatea celor prezenti ne cerea condamnarea la moarte. Cei mai multi erau activisti P.C.R. si U.T.C.” (Au consemnat Crina si Florian PALAS)
Din dosarele Securitatii
Lista celor 61 de persoane anchetate si condamnate pentru participarea
la revolta anticomunista din 15 noiembrie 1987:
1. Geneti Aurica
2. Mutihac Florin
3. Stefanoiu Ioan
4. Gyerko Gheorghe
5. Broasca Dumitru
6. Sbarn Costica
7. Bordei Neculai
8. Zavela Cristian
9. Toma Lucian
10. Mocanu Ovidiu
11. Cojocea Nicusor
12. Gradinaru Ioan
13. Dascalu Petrica
14. Bruma Ion
15. Farcas Iosif
16. Muresan Vasile
17. Nicusari Pavel
18. Anghel Daniel
19. Anghel Vasile
20. State Constantin
21. Duduc Gheorghe
22. Sommerauer Werner
23. Duduc Radu
24. Gergely Andras
25. Ricu Marian
26. Cocan Constantin
27. Maniu Gavrila
28. Tulai Florin
29. Ilie Ionel
30. Neculaescu Marius-Tibi
31. Vulpe Pavel-Cornel
32. Nastase Dumitru
33. Paraschiv Nicuta
34. Hosszu Aurel
35. Macovei Mihai
36. Cosmos Iosif-Ion
37. Zaharia Gheorghe
38. Puscasu Enea
39. Oprisan Gheorghe
40. Sevaciuc Mircea
41. Voinea Stan
42. Gergely Arpad
43. Tudose Eugen
44. Buceanu Aurel
45. Creanga Petru
46. Apetroaiei Puiu
47. Huian Aurel
48. Pintea Ciprian
49. Bahnareanu Costica
50. Pricope Petru
51. Boeriu Petre-Marius
52. Banciu Gheorghe
53. Haldan Gheorghe
54. Robota Dumitru
55. Vieru Vasile
56. Vitos Ludovic
57. Bencze Denes
58. Micu Stefan
59. Filichi Gavrila
60. Nastase Ion
61. Iacob Danut
Lista muncitorilor si elevilor care au fost anchetati pentru participarea la revolta anticomunista din 15 noiembrie 1987, fara a fi condamnati la procesul din 3 decembrie 1987:
1. Barna Florin
2. Cristea Catalin
3. Feyer Attila
4. Ordace Dan Aurel
5. Zamfir Petru Daniel
6. Biro Iuliana
7. Bradu Constantin
8. Caruceru Floarea
9. Ciorasteanu Sebastian
10. Dumitru Viorel
11. Juganaru Cecilia
12. Postelnicu Sofia
13. Postolachi Florin
14. Dulgheriu Romeo Gheorghe
15. Gorovei Maria
16. Paunas Mihai
17. Tudoran Stan

In februarie anula acesta, s-a stins din viaţă Stan Voinea (foto dreapta sus), unul dintre muncitorii braşoveni condamnaţi, arestaţi şi deportaţi în urma participării la revolta anticomunistă din 15 Noiembrie 1987.

Stan Voinea s-a născut la 25 august 1958, în oraşul Făurei, judeţul Brăila. În 15 Noiembrie 1987 era strungar la Secţia 440 a Întreprinderii de Autocamioane Braşov. Avea doi copii, un băiat şi o fată. A fost bătut cu bestialitate de Securitate după arestare. Fiul său, Valentin Voinea, susţine că bolile tatălui său erau cauzate de bătăile la care a fost supus în perioada în care a fost închis.

A fost deportat împreuna cu familia la Brăila, întorcându-se în Braşov în decembrie 1989.

Într-o declaraţie apărută în cartea “Eroi pentru România. Braşov, 1987” Stan Voinea afirma:

“M-au dus la Inspectoratul General al Militiei Bucureşti, legat cu cătuşe de Mihai Macovei. Mi-a dat bătaie un locotenent cât n-am luat toată viaţa mea. Mă bătea cu bastonul la tălpi, cu picioarele. M-a descălţat de pantofi şi a început să mă bată iar.Am stat în celulă cu Sommerauer. Îl băteau îngrozitor. Tremura de numa-numa. S-a chinuit cinci minute să-şi aprindă ţigara. Mie îmi cereau să declar că a fost un complot organizat. După atâtea bătăi, coboram pe balustradă.M-au deportat la Brăila, unde m-au angajat ca strungar, nu ca maistru. Mi-au luat două trepte din categoria de muncă. Soţia a venit după mine în deportare la sfârşitul lunii decembrie 1987. De revelion, atunci, am mâncat varză călită, ca să le rămână copiilor carnea. Copilul mă întreba de ce nu mănânc carne. Îi spuneam că nu-mi place.”

Membrii Asociaţiei “15 Noiembrie 1987” nu-l vor uita niciodată pe minunatul lor coleg, eroul Stan Voinea, care a suferit pentru ca tuturor să ne fie mai bine şi îşi exprimă compasiunea faţă de familia îndoliată. Dumnezeu să-l odihnească în pace!