Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Razboaiele de imagine impotriva Romaniei au fost pierdute, pana acum, in lant, pe plan international. Daca ar fi sa amintesc toate actiunile propagandistice anti-Romania din ultimii 20 de ani, venite din Occident, in special pe linie maghiara, cu Reteaua Soros ca placa turnanta principala, si din Rasarit, pe linie ruseasca, pomelnicul ar depasi fara indoiala toate Rapoartele SRI de pana acum. Mai ales ca cele mai multe atacuri au ramas necontracarate si, ca atare, neconsemnate oficial. Ca presa “romaneasca” a fost ocupata si devarsa, zilnic, galeti de intoxicari in capul romanilor, o putem constata cu proprii ochi, in cazul fericit in care nu suntem, inca, spalati la creier.

Astazi, de exemplu, “Adevarul” ofera “lumina de la Rasarit” asupra evenimentelor din martie 1990 prezentand, “echidistant” si “impartial”, opiniile unor “romani” si maghiari. Laszlo Borbely şi Istvan Haller, Cristian Pîrvulescu si Smaranda Enache. Despre Borbely nu avem ce comenta. Pirvulescu, avocatul tuturor minoritatilor si militantul extremist anti-ortodoxie, este rasfatatul Soros si al GDS, un fel de secta, infiintata in acelasi timp cu UDMR sub pulpana FSN-ului lui Iliescu si Brucan. Istvan Haller este si membru al CNCD si al conducerii “Romani Criss” si, pe deasupra, co-presedinte alaturi de Smaranda Enache la Liga Pro Europa, una dintre cele mai anti-romanesti organizatii inregistrate legal. Ceea ce a “scapat” “Adevarului” (normal, as putea spune) este ca Smaranda Enache, pe numele ei integral tovarasa Smaranda Enache Szobotka, este exact cea care a contribuit la raspandirea minciunii cu “maghiarul” Mihai Cofar maltratat de “extremistiii de romani”. Si asta nu pe 20 martie 1990, cand poate, saraca, era “confuzata”, ci hat, chiar in octombrie al aceluiasi an. Astfel, la mai bine de o jumătate de an de la ciocnirea interetnică, folosită prompt în Occident pentru a acredita ideea falsă că la Tîrgu-Mureş a avut loc un pogrom (!) împotriva minorităţii maghiare, se stabilise cu certitudine că victima acelei halucinante scene în care un om doborât la pământ, în stare de inconştienţă, lovit în continuare cu bestialitate, era românul Mihai Cofar. Cu toate acestea, Smaranda Enache, invitata pe 4 octombrie la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre.

Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”. Ar mai fi de remarcat, asa, intr-o paranteza, ca “Adevarul” prezinta sub titlul “EXCLUSIV – VIDEO Targu Mures 1990” un documentar de pe YouTube realizat de TVR. Asta da “profesionalism”.

Prezint mai jos opinia avizata a ziaristului roman dela TVR care a reusit sa inregistreze violentele activistilor UDMR si ale agentilor serviciilor maghiare, fiind silit ulterior sa sara pe geamul hotelului de unde filma, pentru a nu fi linsat de ungurii care “militau pasnic pentru democratie”. Voi reveni cu un material in exclusivitate despre incercarile de rupere a Transilvaniei de tara, incepute in decembrie 1989 si culminate in martie 1990.

Romanul Mihai Cofar, maltratat si batjocorit sadic la Targu Mures, in martie 1990, aproape ucis de extremistii unguri dar prezentat de televiziunile straine si de Smaranda Enache drept un “maghiar victima a pogromului romanesc”

Dorin Suciu (jurnalist): „Pogromul” de la Târgu Mureş, război de imagine împotriva României

Târgu Mureş /Agerpres/ – Jurnalistul Dorin Suciu, martor al evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureş, a declarat pentru AGERPRES că, după 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine, iar lansarea ideii că în zilele de 19 și 20 martie ar fi avut loc un aşa-numit pogrom antimaghiar a fost parte a acestui scenariu.

Concluzia reiese dintr-un studiu a jurnalistului, intitulat „Războaie de imagine împotriva României – „Pogromul” de la Târgu Mureş”, capitol al unei cărți în pregătire, care are la bază, pe lângă experienţele personale ale acestuia, şi o serie de documente oficiale.

„După 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine şi s-a dovedit absolut nepregătită în acest domeniu, ca, de altfel, şi în altele. Istorici ca Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan sunt de părere că evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș trebuie interpretate din perspectiva creării unor stări de tensiune care să ducă la  compromiterea României ca stat național unitar, izolarea și marginalizarea ei.

Aş aminti, în acest sens, un scenariu tulburător, care ar putea părea născut dintr-o minte în care teoria conspiraţiei face ravagii, dacă el nu ar fi fost enunţat, în anul 2006, de Virgil Măgureanu, primul şef al Serviciului Român de Informaţii. Este vorba de implicarea agenților unor servicii de informaţii străine în declanşarea la Târgu Mureş a dramei de la 20 martie 1990. Gelu Voican-Voiculescu, fost viceprim-ministru în guvernul Roman, a reluat ideea declarând că scopul provocării unui conflict interetnic a fost să pună în discuţie pe plan internaţional statutul politic şi statal al Transilvaniei”, a arătat Dorin Suciu.

Acesta a subliniat că, până să se ajungă la concluzii sigure, ar trebui cercetat modul în care a fost folosită drama din martie 1990 pentru lansarea ideii că la Târgu-Mureş ar fi avut loc o acţiune deliberată împotriva minorităţii maghiare.

„Cele întâmplate atunci, în care vinile românilor şi maghiarilor sunt împărţite, au fost copios şi fără ruşine folosite de către unele persoane, partide și instituții pentru a acredita ideea că România este sfâşiată de un conflict interetnic fără leac, că românii sunt nişte naţionalişti‑şovini incurabili şi că minoritatea maghiară este persecutată mai rău decât pe vremea lui Ceauşescu. Pe lângă aceste diversiuni, nu au lipsit nici cele mai grosolane manipulări ale opiniei publice internaţionale. Astfel, Mihăilă Cofar, victimă a dezlănţuirii instinctelor, a fost prezentat drept …student maghiar bătut bestial pentru că solicita înfiinţarea unei universităţi maghiare! Cea mai perversă manipulare a fost însă prezentarea violentei ciocniri de stradă de la Târgu-Mureş drept «pogrom antimaghiar»”, a spus Suciu.

El a precizat că protagoniştii confruntării proveneau din două tabere care numărau circa 15.000 de maghiari şi 2.000 de români, iar numărul răniţilor atestă indirect raportul de forţe: 135 de răniţi de naţionalitate română, adică de patru ori mai numeroşi decât cei maghiarii, care au avut 33 de victime, aşa cum reiese atât din Raportul comisiei Mînzatu, cât şi din Raportul Helsiki Watch.

„Minciuna stupidă, cea a „pogromului organizat” (este greu de închipuit cum poate „pogromiza” un grup de oameni un altul de 7 ori mai numeros!) a fost reluată în mod sistematic, la fiecare comemorare a evenimentelor din 20 martie 1990, de mass-media de limbă maghiară şi de acei politicieni care pretind că reprezintă minoritatea maghiară. Prilej cu care a fost, sistematic, ruptă crusta de pe răni, iar acestea au fost reinfectate. De fiecare dată, au fost arătaţi cu degetul „vinovaţii”: în primul rând autorităţile centrale de atunci (a căror principală „vină” a fost că nu erau informate corect de ceea ce se punea la cale sau că au fost, pur și simplu, dezinformate, luând decizii aiurea). Apoi, aşa-zişii complici ale acestora din rândul autorităților locale, în general românii”, a mai arătat jurnalistul.

Potrivit acestuia, s-au făcut şi alte speculaţii privind evenimentele din martie 1990, cum ar fi şi cea a avocatului Előd Kincses, „personaj controversat al acelei perioade, refugiat o perioadă la Budapesta”, care susţine că la Târgu Mureş ar fi avut loc o „diversiune” având ca scop legitimizarea creării SRI.

La rândul său, György Frunda a reluat sistematic şi el absurditatea că ceea ce s‑a petrecut la Târgu Mureş ar fi fost „opera Securităţii care era conştientă că pierde teren” şi că influenţa ei se diminua tot mai mult.

„După cum se ştie, Departamentul Securității Statului fusese desființat complet la 30 decembrie 1989. Se poate presupune că un serviciu de informaţii, care în decembrie 1989 şi-a încuiat armele în fişete ca să nu poată fi acuzat că a reprimat revoluţia, nu era atât de stupid încât să pună la cale o ciocnire interetnică cu consecinţe imprevizibile pentru viitorul României doar pentru a demonstra că România are nevoie de un serviciu de informaţii”, a subliniat jurnalistul. El l-a citat pe istoricul american Larry Watts care, într-un raport prezentat, în 2003, Centrului de la Geneva pentru Controlul Democratic asupra Forţelor Armate (DCAF) arăta: „Posibilitatea izbucnirii unui conflict etnic mai larg care ar fi putut duce la dezintegrarea naţionala a fost mai degrabă puternic resimţită decât înţeleasă complet la Bucureşti. Incidentul de la Târgu Mureș a subliniat necesitatea urgentă a (reînființării) unui serviciu de securitate internă care să avertizeze din timp și să permită întocmirea unor planuri pentru situații neprevăzute”.

Studiu mai arată că este interesant de știut cum a fost lansat războiul de imagine împotriva României la puţin timp după evenimentele din 20 martie 1990 şi că prima mişcare a fost cea efectuată de Gyula Horn, pe acea vreme ministrul de externe al Ungariei.

„Mânat şi de raţiuni electorale, Gyula Horn a emis, cu două săptămâni înainte de alegerile generale care urmau să aibă loc în Ungaria la 9 aprilie 1990, dezinformarea conform căreia la Târgu-Mureş ar fi avut loc un pogrom împotriva populaţiei maghiare. O acuzaţie ridicolă şi odioasă care a fost făcută la o reuniune ţinută la Lisabona, între 22 și 24 martie pe tema relaţiilor Consiliului Europei cu ţările din Europa Centrală şi de Est.

Dincolo de dobândirea de capital politic, a fost vorba de o diversiune care urmărea despuierea României de simpatia de care nici nu apucase să se bucure bine după decembrie 1989”, arată Dorin Suciu.

Potrivit acestuia, ideea a fost preluată apoi de episcopul Laszlo Tokes, actual europarlamentar, care a relansat-o, în august 1990, la Geneva, cu ocazia unei reuniuni ecumenice. La începutul anului 1991, Géza Entz, ministrul al Oficiului Maghiarilor de peste Graniţe, a transformat diversiunea „pogromul” în intoxicarea „bomba etnică cu explozie întârziată” care ar urma iminent să se declanşeze în România…

„Ce s‑a dorit la 20 martie 1990 la Târgu Mureş poate nu vom afla niciodată. Ceea ce s-a întâmplat însă reprezintă o rană pe trupul României şi ar fi bine dacă nu am mai zgândări-o în mod iresponsabil, prin tot felul de „comemorări”, lăsând-o să se vindece şi să se cicatrizeze. Pentru că, oricum, chiar şi vindecate, cicatricele cresc o dată cu trupul”, a conchis jurnalistul Dorin Suciu.

AGERPRES (Dorina Matiş)

Roncea.Ro

• Share
• Tweet
• Pin
• Email