Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat ieri, 1 septembrie a.c, la Palatul Cotroceni, la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române, informeaza presidency.ro (ca altcineva nu mai are cine). Toate ziarele si televiziunile de azi si de ieri au prezentat in urma reuniunii la care au fost enuntate principalale directii ale politicii externe nationale a Romaniei doar doua teme: ca Basescu are bube-n cap si ca de ce “ii place” sa fie injurat. Eu vă prezint din discursul şefului statului ceea ce nu au cum sa vada actualii pretinsi ziaristi cu sau fara grade din fosta presa romana de azi pentru simplul motiv ca sunt de-a dreptul orbi, biete jucarii stricate si teleghidate. Sa vedem ce-o sa se mai aleaga de ei dupa ce le vor scoate serviciile sau mogulii bateriile din fund. Extrasele selectate de mine:

“Relaţia cu Republica Moldova, trecut, prezent şi viitor, a fost o relaţie dificilă în timpul preşedinţiei domnului Voronin, chiar dacă au existat mici deschideri, au fost urmate întotdeauna de trântiri de uşi, care au mers până la expulzarea ambasadorului nostru de la Chişinău, ca un semn al slugărniciei preşedintelui din acea vreme faţă de înalta poartă la care se închina. Astăzi la Chişinău este o guvernare democratică, o guvernare care îşi doreşte integrarea în Uniunea Europeană şi o guvernare pentru care noi facem eforturi transparente, deschise, să se menţină şi după alegerile viitoare, pentru că numai aşa vedem sprijinit efortul nostru de a aduce Republica Moldova în pachetul de integrare în Uniunea Europeană, pachetul Balcanilor de Vest. Deci rămâne pentru noi o prioritate să promovăm ideea că Republica Moldova trebuie să aibă o perspectivă europeană similară cu ţările din Balcanii de Vest. Moldova nu poate să rămână într-o situaţie neclară, într-o zonă gri, din care nu se ştie în ce direcţie s-ar putea îndrepta. Avem obligaţia faţă de cetăţenii Republicii Moldova să facem acest efort şi apropierea Republicii Moldova de integrarea în Uniunea Europeană trebuie să fie una din marile priorităţi ale diplomaţiei româneşti.

Ce vă cer este să explicaţi în capitalele unde vă îndepliniţi misiunea de ce România doreşte acest lucru, de ce România dă cetăţenia, a simplificat atât de mult procedura de acordare a cetăţeniei pentru cei care şi-au pierdut fără voia lor cetăţenia română, ei şi urmaşii lor. De ce vorbim aceeaşi limbă, de ce avem aceeaşi cultură, de ce avem aceeaşi veneraţie, şi pe o parte, şi pe alta a Prutului, pentru Eminescu sau pentru Ştefan cel Mare, aveţi obligaţia să explicaţi în capitale acest lucru. Eu vă mărturisesc că la început, în 2005-2006, aveam probleme extraordinare în discuţiile cu omologii, şi nu numai, atunci când vorbeam despre Republica Moldova. În primele participări la Consiliu nu înţelegeau de ce ţin să se facă o remarcă în concluziile Consiliului despre Republica Moldova. Deci lucrurile nu sunt întotdeauna cunoscute de oamenii politici, chiar cei din Europa, şi efortul de a explica de ce România susţine Republica Moldova în procesul de integrare în Uniunea Europeană este un efort pe care trebuie să îl preia toată diplomaţia românească. Am văzut politicieni din Uniunea Europeană, politicieni europeni care nu înţeleg foarte bine decizia noastră de a simplifica foarte mult procedura de acordare a vizelor, a cetăţeniei pentru cetăţenii Republicii Moldova. Nu cred că este nevoie să vă dau dumneavoastră explicaţii, dar vă cer să explicaţi de ce o facem, de altfel s-a discutat subiectul de multe ori la Ministerul de Externe şi cred că nimeni nu mai are nevoie de argumente pe care să i le dau eu, dar acest efort de explicare trebuie să continue până când prietenii noştri europeni vor înţelege de ce dedicăm atâta efort pentru integrarea europeană a Republicii Moldova.
Pentru cei care nu ştiu, pentru că nu toţi sunteţi la curent, trebuie să vă spun că noi ne-am respectat toate angajamentele asumate cu ocazia vizitei mele în Republica Moldova în luna ianuarie, deci România a mai deschis două consulate în Republica Moldova, la Cahul şi la Bălţi, este deja în vigoare Legea micului trafic de frontieră, Legea cetăţeniei a fost modificată şi procesul de acordare a cetăţeniei mult accelerat, s-au mai deschis alte trei oficii ale Ministerului Justiţiei în care se primesc cereri de cetăţenie, la Iaşi, Cluj, Timişoara. Deci noi ne respectăm angajamentele. De asemenea, din ajutorul de 100 de milioane eşalonat pe 4 ani, 25 de milioane pe an, deja materiale pentru construcţia a 730 de case sunt în curs de livrare, casele afectate de inundaţii, şi, de asemenea, în cursul zilei de mâine se vor furniza ajutoare puse la dispoziţie de oameni de afaceri pentru zona sinistrată, 110 t de grâu, 60 t de făină şi 30 t de ulei rafinat, ulei de gătit. Deci, ne respectăm toate angajamentele de a sprijini Republica Moldova, chiar dacă nu ne este uşor şi România este într-o situaţie de criză. Relaţia cu românii din afara frontierelor – ştiţi foarte bine că dau o atenţie deosebită acestui lucru. Trebuie să recunosc că în ultimii doi ani lucrurile s-au îmbunătăţit, s-au deschis încă destule consulate în Italia, în Franţa, în SUA. Vom continua deschiderea de consulate, în aşa fel încât cei circa 3 milioane de români care lucrează în străinătate, Spania, Italia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi alte ţări europene, să poată avea legătura cu autorităţile române. În acelaşi timp, chiar în condiţii de criză, am reuşit să menţinem bugete acceptabile pentru sprijinirea comunităţilor româneşti tradiţionale din ţări ca Serbia, Ucraina, Republica Moldova şi vom continua această politică. Este obligaţia noastră. Vă mărturisesc că în 2005-2006 aveam senzaţia că intrăm într-un ogor nedesţelenit, adică se făcuse prea puţin, se dăduse prea puţină atenţie acestor comunităţi.

În ultimii ani se simte şi satisfacţia acestor comunităţi că ţara-mamă se ocupă de minorităţile tradiţionale din ţările din jurul frontierelor, dar şi exigenţele acestor comunităţi au crescut faţă de noi şi va trebui să dăm o atenţie deosebită relaţiei ambasadei, consulatelor, fiecărui diplomat cu comunităţile de români, comunităţile tradiţionale. Mă refer în primul rând la comunităţile din jurul frontierelor României. Sigur că asta înseamnă timp şi dedicaţie, adică să vă dedicaţi acestei activităţi, dar ţineţi cont că este una din priorităţile de politică externă a României. Cu cât ne vom pune mai bine în valoare comunităţile din statele din jurul României, cu atât relaţiile noastre cu aceste ţări vor fi mai solide. Sigur ştiu foarte bine şi reacţii din state unde, nefiind încă democraţia chiar la ea acasă, autorităţile centrale se uită cu suspiciune la atenţia pe care o dăm minorităţii româneşti, nu vreau să nominalizez o ţară aici, dar ştim foarte bine despre ce vorbim. Va trebui cu tact, cu explicare către autorităţile centrale din statul respectiv, să ne continuăm contactele cu românii din afara frontierelor, cu aceste comunităţi tradiţionale. Ele au cu totul alt tip de probleme decât comunităţile de români care au fost generate de căutarea de locuri de muncă şi categoric trebuie tratate relaţiile pe direcţii diferite. Sunt comunităţi tradiţionale de români în afara frontierelor care nu au putut să îşi mai menţină limbă, nu au putut să mai înveţe limba maternă, nu au mai avut acces la cărţi în limba română.

Or, noi trebuie nu numai să facem tot mai mult aceste lucruri pentru comunităţi, dar trebuie să explicăm şi autorităţilor centrale că nu este nimic subversiv, este doar un drept al unei minorităţi de a-şi păstra limba, cultura, obiceiurile şi, dacă vreţi, legătura de suflet cu poporul din care se trage. Aici închei, făcând o precizare, vă cer nu numai legătura cu aceste comunităţi, dar vă cer şi explicarea politicii României către autorităţile centrale. Am avut surpriza, şi se cunoaşte în centrală, să constatăm la un stat vecin îngrijorarea că este o acţiune subversivă a României sprijinirea sau contactul cu comunităţile de români. Or, asta mi-a tras mie semnalul că nu este un efort de explicare al diplomaţiei româneşti către autorităţile centrale. Nu avem nimic, nu este o acţiune subversivă, este una deschisă, în acord cu standardele europene, cu grija pe care orice stat trebuie să o aibă faţă de minorităţi sau orice stat care se respectă trebuie să facă ceva pentru etnicii care trăiesc în alte state. Deci, trebuie un efort de explicare, mai ales în această regiune, unde şi noi am deprins după vreo zece ani de la revoluţie ce înseamnă dreptul minorităţilor. Nu putem cere peste noapte ca toţi să înţeleagă. Deci, nouă ne-au trebuit vreo zece ani. Trebuie să avem înţelegere şi pentru susceptibilitatea autorităţilor centrale din vecinătatea noastră. Deci, trebuie un efort de explicare şi aici.

Relaţia cu Federaţia Rusă este o relaţie cu suişuri şi coborâşuri, cu momente bune şi momente mai puţin bune. Dar trebuie să rămânem consecvenţi în două aspecte. Primul şi cel mai important este acela că trebuie să găsim formulele de cooperare cu Federaţia Rusă. Al doilea aspect este acela că trebuie să găsim formulele de cooperare cu Federaţia Rusă în condiţii de respect reciproc şi de înţelegere a intereselor ambelor părţi.
Aici avem uneori interese divergente. Interesul nostru, spre exemplu, dau un exemplu, este ca Nabucco să devină o realitate, ca proiectul AGRI să devină şi el o realitate. Sigur că nu este acelaşi interes cu al Federaţiei Ruse, care ar vrea South Stream-ul să devină o realitate. Dar pentru asta nu trebuie să ne supărăm unii pe alţii. Am convingerea că sunt foarte multe alte zone în care interesele sunt identice. Noi avem interese ca Federaţia Rusă, oameni de afaceri din Federaţia Rusă să investească în România. Nu există lucruri sau nu putem construi această relaţie numai plecând de la interesele divergente. Avem, slavă Domnului, şi destule interese convergente. Şi Federaţia Rusă are nevoie de pace şi de securitate în Marea Neagră. Ca şi România. Şi Federaţia Rusă are nevoie să fie eficientă în lupta împotriva terorismului. Ca şi România. Şi Federaţia Rusă trebuie să stopeze sau are interesul să stopeze traficul de droguri din Afganistan către Europa. Ca şi România. Şi Federaţia Rusă are interesul să stopeze traficul de armament. Ca şi România. Deci, avem atât de multe lucruri în care putem coopera, încât eu cred că ne rămâne un singur lucru de făcut: să insistăm. Să insistăm în construcţia unei relaţii pragmatice, în care fiecare parte să îşi pună într-un buzunar separat partea de neîncredere. Pentru că aici este cheia. Între Moscova şi Bucureşti există un portofoliu important de neîncredere care vine din istorie. Ne putem propune să îl punem deoparte.

Nu exclud posibilitatea ca tensiunile din ultima vreme să fie legate şi de poziţia noastră cu privire la Republica Moldova, iar noi o spunem deschis, nu facem nimic subversiv. Susţinem forţele democratice, dar le susţinem aşa cum putem noi, încercând să îi ajutăm să rezolve problemele generate de inundaţii, încercând să îi ajutăm să îşi desfacă mărfurile care au fost blocate la desfacere pe piaţa Federaţiei Ruse, dar o facem transparent şi, spunem noi, legitim, iar susţinerea Moldovei pentru un parcurs european este de asemenea legitim. Deci, nu cred că din acest motiv Federaţia Rusă ar trebui să considere România o ţară-inamic sau faptul că militarii americani se instruiesc în baze militare româneşti sau faptul că amplasăm sistemul antirachetă pe teritoriul României nu poate fi în portofoliul care să justifice o eventuală ostilitate a Moscovei faţă de Bucureşti şi eu sper că vom depăşi aceste lucruri, v-o spun, şi vă cer tuturor diplomaţilor să faceţi orice tip de efort pentru a explica că România nu este ostilă Federaţiei Ruse, dar avem nişte interese de securitate şi interese în politica energetică care am dori să ne fie respectate, iar faptul că avem obiective diferite nu trebuie să ne ostilizeze unii pe alţii, ci să ne facă să spunem: “bun, astea ne despart, dar hai să vedem unde avem interese comune” şi v-am enumerat o listă destul de largă de interese comune, sunt convins că mai pot fi găsite şi multe altele.

(…)

În sfârşit, în problema Kosovo, nimic nou sub soare: România nu va recunoaşte Kosovo ca stat independent şi poziţia noastră este că Belgradul şi Priştina trebuie să negocieze statutul Kosovo. Hotărârea Curţii nu a fost una care a intrat pe fond, a fost una care a constatat doar dreptul Adunării de a proclama independenţa, dar nu a intrat pe fond, să vadă dacă este legal sau nu. Deci, Curtea nu a intrat pe fondul contenciosului generat de Belgrad şi, din acest motiv, nu putem lua în consideraţie ca fiind un element consistent care să modifice poziţia noastră cu privire la Kosovo.

(…)

Aş încheia făcând o menţiune în mod deosebit pentru diplomaţii din Uniunea Europeană. Aş face următoarea precizare legată de întâmplările pe care le avem acum cu minoritatea romă în Franţa. În 2008, eu am solicitat în Consiliul European generarea unei strategii de integrare a romilor la nivel european, plecând exact de la premisa că sunt cetăţeni europeni şi pot circula oriunde în Europa. În Consiliul European s-a stabilit ca trimestrul I 2009 să fie momentul în care Comisia Europeană să prezinte această strategie Consiliului European spre aprobare. Din păcate, au fost state, probabil mari contribuabile la bugetul Uniunii, care au intervenit pe lângă decizia Consiliului şi această strategie nu s-a mai făcut. Este un lucru rău şi România, deşi are responsabilitate majoră, pentru că sunt cetăţenii noştri, România continuă să solicite o strategie de integrare a romilor la nivel european, pentru că sunt romi şi romi. Sunt romii căldărari. Aceia sunt fixaţi, sunt integraţi, au obiceiurile lor, au viaţa lor. Sunt romii lingurari, romii cu pălării, deci sunt integraţi. Dar pe romii nomazi încă nu i-a integrat nimeni. Iar aici discutăm de obiceurile romilor nomazi, care pleacă din loc în loc şi oriunde se duc vor spune că au plecat pentru că de unde vin este rău acolo. Avem nevoie de o strategie europeană pentru romii nomazi. În acelaşi timp – şi vreau să ştiţi că aceasta a fost poziţia mea în câteva instanţe europene, inclusiv, la un moment dat, în Consiliul European – noi trebuie să fim corecţi şi să nu ne ascundem. De fapt, ce le propunem noi romilor nomazi nu este o politică de integrare, ci, fără să mărturisim, le propunem o politică de asimilare, pentru că fundamentul cultural al romilor nomazi este să fie în mişcare.

Întrebarea este: noi, Uniunea Europeană, avem capacitatea să găsim o soluţie pentru romii nomazi? Este partea specificului lor cultural. Ţinem sus steagul că noi protejăm valorile minorităţilor, obiceiurile, cultura şi aşa mai departe. Avem voinţa politică să găsim soluţii pentru romii nomazi? Este un tip de întrebare la care eu nu am un răspuns.

Integral la Presedintele Romaniei

• Share
• Tweet
• Pin
• Email