Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Anastasiu Calin Emil – Actul CNSAS de constatare – PDF

Povestea lui, imediat, aici.

Deocamdata, doar doua intrebari: 1. De ce a trebuit sa treaca o perioada de trei ani pentru oficializarea unui informatii arhicunoscute la CNSAS si in mediile de specialitate? 2. A fost santajat Calin Anastasiu, de la fondarea IMAS, in 1992, si pana azi, cand institutul se afla in mainile lui Vintu, in activitatea sa de prezentare a unor sondaje de opinie?

Lungul drum al unui informatii, de la cunoastere pana la recunoastere

In 2007, prin octombrie, informam cu Civic Media ca “GDS incepe sa dea raportul la CNSAS”. “Din surse”, se aflase ca incepusera sa faca naveta pe la CNSAS membrii GDS Mariana Celac si sociologul Calin Anastasiu, co-fondator IMAS alaturi de Alin Teodorescu (alt caz, pe care il voi trata imediat, de dragul amintirii cezurii de la ZIUA si a motivelor pentru care am fost dat afara, pe langa sustinerea lui Basescu). Ziarul “Gandul” publicase sub titlul “Gedesiştii Mariana Celac şi Călin Anastasiu, suspectaţi de legături cu Securitatea”, chiar si urmatoarea informatie: „Amândoi au angajament. În ceea ce o priveşte pe Mariana Celac, avem şi o notă a ofiţerului care se ocupa de ea, în care se spune că era foarte apreciată”.

Dupa cum vedem din actul CNSAS cu nr 2423/22.04.2010, Calin Anastasiu a beneficiat de o adeverinta de necolaborare cu Securitate, eliberata de CNSAS – interesant -, printre primele, purtand nr 182/13.07.2004. Sociologul – care vad ca acum e “editorialist la TVR” (!) – s-a bucurat de grija prietenilor sai din GDS, aflati atunci in Colegiul CNSAS, ma refer la Plesu, Patapievici si Dinescu, si a continuat sa-si ascunda trecutul de colaborator al Securitatii, “cu aprobarea PCR”. Preluarea de la SRI, in data de 16.04.2007, a arhivei largite, dupa cum a ordonat seful statului, Traian Basescu, le-a dat insa putin peste cap planurile GDS-istilor, de eludarea adevarului. In Dosarul de Grup Fond Retea nr R 248355 s-au gasit “noi” elemente ale colaborarii distinsului sociolog cu organele de securitate ale RSR, atat de blamate de grupul din care face acum parte, GDS.

Dupa cum spuneam, prin octombrie 2007 a inceput sa fie chemat, totusi, la CNSAS. Acolo a aflat de ce. “I s-a improspatat memoria”. Cu toate acestea, de atunci si pana azi, a tacut, sperand, probabil, ca Dinescu sa mai umble putin pe la dosar, asa, pe ici, pe colo, prin filele esentiale. In fond, dezideratul a fost atins, in parte. Si Adeverinta primita de Civic Media, in baza cererii din 2006 (!), din cadrul Campaniei Voci Curate, atesta ca “nu i se poate atribui calitatea de lucrator/colaborator al Securitatii“. Si Rosca Stanescu beneficiaza de aceeasi decizie 🙂 . Dar ce mai aflam din Adeverinta, plina de zeama informativa (daca o stoarcem bine)?

Sa o luam de la inceputurile deconspirarii, in date… Cererea Civic Media dateaza din 20 septembrie 2006. Co-fondatorul IMAS a fost chemat la audieri in octombrie 2007. Apoi, Nota de Constatare nr S/DI/I/1081 s-a facut in 6 aprilie 2009. A mai trecut un an, s-au mai comandat din Delta niste sondaje, au mai trecut niste alegeri, si Colegiul CNSAS a luat in discutie, pe 22 aprilie 2010, cazul Anastasiu Calin Emil, ocazie cu care este emisa si Adeverinta de mai sus, care se incheie cu informatia ca poate fi contestata in 30 de zile de la data publicarii pe pagina de net. Adeverinta in cauza mai poarta insa o data de emitere: 6 mai 2010. De postat pe site este postata pe 25 mai a.c.. Asociatia o primeste cu cateva luni mai tarziu. Cam asta ar fi.

UPDATE: Iata si cine este Calin Anastasiu, conform documentarii efectuate si publicate de Civic Media in octombrie 2007: De la Stefan Gheorghiu si Era Socialista cu “cresterea rolului clasei muncitoare in faurirea noii orinduiri” si “dinamica structurilor sociale si de clasa” la GDS si IMAS

Oct 30, 2007 at 02:30 PM

Silviu Brucan, fondatorul GDS

Mariana Celac si Calin Anastasiu, membri de vaza ai Grupului pentru Dialog Social si colaboratori ai Revistei 22, au fost chemati la audieri la Colegiul CNSAS, ne-au declarat surse din cadrul institutiei. Informatia a fost confirmata azi si de catre membrul Colegiului CNSAS Mircea Dinescu. Civic Media – care a introdus toti membri GDS pe lista “Voci Curate” – saluta actiunea CNSAS si isi exprima speranta ca si alti membri ai GDS vor fi chemati in curand la raport, mai ales daca tinem cont de faptul ca CNSAS a avut peste 400 de zile ca sa se documenteze asupra acestora, de cand ACM a depus cererea de cercetare a lor. Civic Media a averizat atat CNSAS cat si opinia publica asupra faptului ca acest grup infiintat de Silviu Brucan si un alt informator al Securitatii, Mihnea Berindei, este intesat de colaboratori ai regimului comunist si urmasi ai nomenklaturistilor bolsevici proveniti din Komintern, Kominform si structurile NKVD. Mariana Celac, de exemplu, este sora lui Sergiu Celac – celebrul traducator al lui Ceausescu din caleasca Reginei Angliei si primul ministru de Externe instalat de Guvernul FSN-KGB – si fiica lui Nicolae Celac, instalat de trupele sovietice la prefectura Craiovei si ulteror membru al Comitetului de Stat al Planificarii. Totodata, Celac Mariana este si fosta sotie a lui Mihai Botez, primul ambasador al Romaniei in SUA si la ONU, instalat – ati ghicit – tot de catre Iliescu-KGB.

Calin Anastasiu, Alin Teodorescu – primul presedinte al GDS si al Fundatiei Soros (simultant), Dorel Sandor – ofiter de Securitate, Vasile Secares, Dorel Abraham, sunt cadre de baza ale fostei pepiniere PCR “Stefan Gheorghiu”, si care astazi isi continua munca alaturi de “formatori” ca Dan Pavel, Cristian Parvulescu, Mihaela Miroiu, etc, la noua pepiniera a Partidului din umbra, SNSPA.

Iata cum prezinta GDS regretatul opozant anticomunist, jurnalist si scriitor Victor Frunza, in ultima sa editie a lucrarii “Istoria comunismului in Romania” (editia a IV-a ilustrata):

GDS, un PCR in ilegalitate

“In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al advesarilor sai. Intre operatiile publice efectuate de Silviu Brucan in zilele Revolutiei din decembrie 1989 a fost infiintarea unei organizatii de intelectuali, simpatizanti ai miscarilor disidente din estul Europei, cu caracter antitotalitar (chiar si anticomunist), careia i s-a aflat si o denumire cat se poate de potrivita: Grupul de Dialog Social (GDS).

Grupul, ai carui membri, persoane extrem de onorabile, capata prin mediile din presa si de televiziune un binemeritat prestigiu, se pare ca este conditionat de existenta unui cerc inchis de membri, dar mai ales de menirea de a influenta opinia publica intotdeauna intr-o directie pozitiva. Dupa ce, o scurta perioada, Silviu Brucan s-a convins personal de binefacerile pe care organizatia infiintata de el le aduce la progresul societatii romanesti, si de faptul ca ea isi face treaba asa cum a fost gandita, s-a retras discret. Dar a lasat in locul sau, pentru a monitoriza justetea liniei, un alt fost ilegalist PCR, un distins intelectual, pe nume Pavel Campeanu, de a carui si mai discreta prezenta si activitate in GDS, revista “22” (cu care Brucan a dotat organizatia) nu a fost prea darnica in informatii. Dezbaterile initiate de grup, ca si continutul de un bun nivel publicistic al revistei, sunt orientate spre a influenta publicul neconformist intelectual, mai ales segmentul anticomunist al societatii actuale, in directia dorita.

Cand GDS-ul lui Brucan il sprijinea pe Iliescu

Din cand in cand, “Grupul” – sau separat numai revista “22” – dadea si cate un test de eficienta. De pilda, se remarca momentul impresionant si caldura cu care s-a recomandat electoratului Romaniei sa fie votat Ion Iliescu pentru functia de presedinte, intr-un Apel pe care l-au semnat numerosi intelectuali de marca, admiratori ai GDS-ului. Revista este eficienta si prin ceea ce cenzureaza. De pilda, exista o seama de disidenti anticomunisti interzisi in paginile ei. Il avem in vedere, de pilda, pe Dorin Tudoran, cu care doamna redactor-sef de odinioara a avut o altercatie juridica. Din aceasta revista reproducem interviul entuziast pe care revista “22” l-a luat in momentul in care Traian Basescu l-a numit pe fiul activistului de la Komintern, Tismanitki, ulterior devenit Tismaneanu, sa patroneze Comisia prezidentiala pentru nominalizarea crimelor regimului comunist. Din fericire, ceea ce strica presa de scandal, dar libera, cum este ziarul ZIUA, drege presa legala. Ca la Cuza. Numai ca putin invers: unde scuipa opinia publica, pupa “22”!”

Dupa cum afirmam si in alte materiale, nu putem sa nu constatam, la rece, pura “intamplare” a faptului ca in acest cuib se afla la un loc, personaje ca Mihnea Berindei (racolat de Securitate in 1968, nume de cod: “Sandu” si “Mircea”, etc), Sorin Antohi (alias “Valentin”, informator si doctor inchipuit, retras in pragul deconspirarii), Nicolae Corneanu (turnator al Securitatii timp de peste 40 de ani), Smaranda Enache (informatoare si activista a PCR), Stelian Tanase (activul UTC), Mircea Dinescu (absolvent “Stefan Gheorghiu”, secretar UTC al USR), Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Ana Blandiana, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu – colaboratori ai regimului comunist, meniti a demonstra Occidentului (unde au beneficiat de burse, cu acordul si sprijinul Securitatii, si au facut peste 100 de vizite inainte de 1989) ce “libertate” au intelectualii RSR; sau fiii si nepotii unor siluitori ai Romaniei, ca Leonte Rautu (Anca Oroveanu, Andrei Oisteanu; “Scanteia”, “Pamant sovietic”, Propaganda CC al PCR, Rector “Stefan Gheorghiu”, etc), Dionisie Patapievici (Horia Roman Patapievici; Partidul Comunist Austriac, CAER, etc), Mirel Iliesiu (Sorin Iliesiu; operatorul lui Ghe Gheorghiu Dej, propaganda PCR, “Sub steagul Partidului”, etc), Nicolae Celac (Mariana Celac, Sergiu Celac; Prefect sovietizare, Comitetul de Stat al Planificarii, etc), Paul Cornea (Andrei Cornea; secretar CC al UTM, sovietizator al culturii romane, Komintern) si, sa subliniem apropo de GDS, Petru Groza, primul ministru al regimului sovietic comunist, al carui nepot este chiar presedintele GDS, Radu Filipescu. Civic Media a prezentat o parte din aceasta Retea in mai multe materiale documentare, dintre care amintim Un analist CIA pune la punct Raportul Tismaneanu. “Romanii meritau ceva mai bun”… , Dorel Sandor si alti capitanasi, “Universitati curate” cu vocile si mainile murdare, Ion Caramitru acuzat de relatii cu Securitatea, MI6 si KGB , “Cazul Daianu”, agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii civile “curate”, Deconspiratii, Campania “Voci curate”, Afisul “Voci curate” – “Esti in carti cu Iliescu-KGB”, Colaboratori ai Securitatii RSR si RPU “albiti” de Coalitia pentru un Parlament Curat-Murdar, Colaboratori ai Securitatii RSR si RPU “albiti” de Coalitia pentru un Parlament Curat-Murdar, etc.(ACM)

Cititi mai jos Lista GDS, ce alti “sociologi” au dosare la CNSAS cat si detalii despre aventurile in comunism ale lui Calin Anastasiu

Mariana Celac ot Craiova

De la Organele CC al PCR la GDS, Soros si IMAS

O carte aparuta la Editura Compania, “Noii precupeti-Intelectualii publici din România de dupa 1989”, a tinarului autor Adrian Gavrilescu, prezinta multe dintre fetele nevazute ale sociologiei post-decembriste, in primul rind trecutul dubios al celor care o diriguiesc si care manevreaza opinia publica in functie de interesele politice. In cele ce urmeaza va prezentam un capitol al cartii amintite, dedicat bosilor de azi ai institutelor de sondare, pentru a intelege mai bine cine sint cei responsabili de ciudateniile din sondaje care zapacesc românii de cap.

In anii ´70, sociologii tineri – nascuti dupa 1950 – nu se aflau in prim-planul cercetarii si al mediilor de promovare, carierele lor limitindu-se la editarea de articole ce rezumau dezbaterile stiintifice ale vremii. Astfel, Dorel Sandor scria despre “puterea militara in lumea a treia”, iar Alin Teodorescu si Calin Anastasiu relatau despre “primul colocviu de demografie pe zona geografica Muntenia” sau despre un simpozion interzonal organizat la Calarasi pe tema “Permanenta si continuitate in evolutia socio-demografica a Cimpiei Baraganului”. Vasile Secares era autor de recenzii la carti de sociologia armatei in care strecura citate din Edgar Allan Poe, cind nu comenta sesiuni stiintifice pe tema “Apararea patriei – cauza si opera a intregului popor”. Practica in acest gen de publicistica era sinonima cu munca de jos. Abia pe la mijlocul anilor ´80 se observa o schimbare de atitudine fata de “noii” sociologi: opiniile lor, desi exprimate pe teme care azi suna hilar, incep sa fie tiparite intr-o revista ca Era socialista. Asa ajung sa fie citati Vasile Secares pentru ideile sale despre “unitatea dintre politica interna si externa a partidului si statului”, Cornel Codita pentru “oprirea cursei inarmarilor si trecerea la dezarmare”, Calin Anastasiu pentru “cresterea rolului clasei muncitoare in faurirea noii orinduiri” si “dinamica structurilor sociale si de clasa”, Dorel Sandor pentru “experienta istorica a socialismului”, Alin Teodorescu pentru “sistematizarea teritoriului si localitatilor – cerinta obiectiva a progresului multilateral al tarii”.

“Ascensiunea” inseamna si posturi bune: Dorel Sandor si Vasile Secares au fost cadre universitare la Academia “Stefan Gheorghiu”, Alin Teodorescu era cercetator stiintific la Laboratorul de Studii si Cercetari Sociologice. Pentru Teodorescu se mai contabilizeaza doua participari in volume editate in 1985 si 1987. Anul 1990 aduce tentatia politicii in diverse segmente ale axei imaginare stinga-dreapta: Vasile Secares devine membru al CPUN, conduce campania prezidentiala a lui Ion Iliescu, este numit consilier prezidential si vicepresedinte al FSN; Alin Teodorescu este desemnat presedintele Grupului pentru Dialog Social (GDS) si al Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa.

Marea reconversie profesionala de dupa 1989

Dincolo de aventurile politice, trasatura distinctiva a tinerilor sociologi postcomunisti ramine preocuparea pentru constituirea unor afaceri personale – mai exact, a institutelor de sondare a opiniei publice. Abandonul unei posibile cariere universitare si a cercetarii academice marcheaza trecerea de la sociologia de catedra la cea popularizata, vulgarizata pina la a se reduce la sondajele electorale. in 1992, Alin Teodorescu si Calin Anastasiu fondeaza Institutul de Marketing si Sondaje (IMAS), in timp ce Dorel Sandor intemeiaza Centrul pentru Studii Strategice si Analiza Comparativa, iar Dorel Abraham prezideaza o vreme Centrul pentru Sociologie Urbana si Regionala (CURS). Gratie institutelor pe care le conduc, cei trei beneficiaza de o certa notorietate, dar si de fonduri de pe urma derularii unor contracte.

Pentru Alin Teodorescu, IMAS inregistreaza insa din ce in ce mai multe pierderi, fiind plasat pe lista de datornici a Ministerului Finantelor. Pentru a-l salva, Teodorescu devine consilier personal al lui Adrian Nastase, apoi seful cancelariei premierului si deputat PSD de Braila dupa scrutinul din toamna lui 2004.

Dorel Sandor inchide in 1990 capitolul legat de catedra de socialism stiintific si stiinte politice a Academiei “Stefan Gheorghiu”, iar intre 1992 si 2000 il consiliaza pe Petre Roman. Pastreaza apoi o anumita discretie in privinta oamenilor politici carora le pune la dispozitie competentele sale – memoria publica ii retine doar pe Traian Basescu si Theodor Stolojan. Criza guvernamentala din primavara lui 2005 il “deconspira” drept consultantul de imagine al lui Calin Popescu Tariceanu, desi, la un moment dat, trecuse drept favorit pentru functia de consilier prezidential pe probleme de securitate nationala. (Ulterior, pe fondul conflictulu Basescu-Tariceanu continua sa-l serveasca, “din umbra”,  pe Tariceanu – nota mea)

Manipulare si trucare

Miza majora din carierele postcomuniste ale sociologilor generatiei ´50 a fost impactul sondajelor de opinie produse de institutele lor asupra publicului votant. Din acest punct de vedere, eventualele manipulari legate de nivelul popularitatii diversilor lideri politici – cu efect direct asupra intentiei de vot – ar putea constitui expresia influentei sociologilor asupra scenei politice. Paradoxal, dupa 1990, directorii institutelor nu au fost chemati sa-si sustina rezultatele cercetarilor in fata publicului – sarcina a revenit constant comentatorilor politici, axati pe vehicularea unor speculatii gazetaresti. Interventia nespecializata a “analistilor politici” in chestiuni electorale a permis perpetuarea unor diferente semnificative intre cifrele sondajelor – de pilda, in cazul alegerilor generale din 2004 – fapt perceput, mai degraba, ca o eroare de calcul decit ca o potentiala trucare a preferintelor populatiei investigate. Confruntata cu aceasta deprindere pagubitoare – responsabila de scaderea prestigiului unei meserii astfel bazate pe onestitate stiintifica – comunitatea sociologica s-a pierdut in dezbateri sterile, fara sa indice potentialele fraude si pe autorii lor. Discretia pastrata in jurul elaborarii sondajelor ramine un ingredient al succesului lor.

Sociologii cu dosare la CNSAS

Atmosfera din comunitatea sociologilor români s-a definit printr-un perfect calm academic, alimentat de constanta unor amicitii profesionale vechi de mai bine de trei decenii. Echilibrul s-a deteriorat abia in 2002, odata cu declaratiile surprinzatoare ale lui Radu Ioanid despre colaborarea cu Securitatea a doi dintre colegii sai de la Laboratorul de Sociologie al fostului Institut de Proiectari Constructii Tipizate (IPCT), Dorel Abraham si Dumitru Sandu. Confirmate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), acuzatiile nu l-au afectat pe Dorel Abraham, care a pretins ca nu avusese nici un angajament fata de Securitate, dar a recunoscut ca semna unele referate despre subordonatii sai, printre care se aflau si Vladimir Tismaneanu sau Alin Teodorescu. Documentele declasificate au aratat ca Dorel Abraham era unul dintre cei doi turnatori ai lui Radu Ioanid. Celalalt, Dumitru Sandu, adjunct al Laboratorului de Sociologie de la IPCT, a fost recunoscut usor datorita unor rapoarte manuscrise. Anuntul lui Ioanid a provocat nervozitate in lumea sociologilor, mai ales ca el sublinia faptul ca pe linga Sandu si Abraham exista si alti informatori, din nefericire aflati inca sub protectia anonimatului. Unul dintre ei, autor de rapoarte informative catre Centrul de Informatii Externe, este cunoscut atit de Radu Ioanid, cit si de alti fosti salariati ai IPCT, dar identitatea sa nu a fost pina acum dezvaluita.

Multi inca nu au fost deconspirati

Pe ansamblu, sociologii au reactionat prudent si indulgent fata de gesturile colegilor lor jenati de calitatea de informatori ai Securitatii. Mai mult, au deviat dezbaterea catre necesitatea de a separa delatiunea de calitatea profesionala a celor doi, presupusi a avea autoritate universitara, pe care o exercita la Facultatea de Sociologie a Universitatii din Bucuresti si in revistele de sociologie tiparite in România, indiferent de trecutul lor jenant. In aceeasi tema, a relatiei strinse dintre sociologi si Securitate, acuze a formulat si Septimiu Chelcea intr-un interviu publicat in 2004, facind trimiteri clare la personalul Catedrei de Sociologie de la Academia “Stefan Gheorghiu”. Nici un nume nu a fost insa mentionat, probabil, pentru a nu traumatiza alte prietenii de idei si a nu fractura o breasla care tine sa judece pacatele membrilor ei intr-un spirit cit mai concesiv.

Bogdan Tiberiu Iacob / 7 Plus

Foto-Grafie Silviu Brucan: ZF

Lista membrilor GDS:

• Share
• Tweet
• Pin
• Email