Victor Roncea Blog

Distinsul calugar, inteligentul scriitor, sensibilul poet, vibrantul muzician si talentatul artist basarabean Savatie Bastovoi a semnalat recent pe blogul sau o stire de pe Roncea.ro despre aparatul electronic de provocat dureri de cap, retras dintr-o statie de metrou din Washington, la protestele unei organizatii de tineret. Banuiesc ca, furnizand aceasta informatie si pe blogul sau, parintele s-a gandit sa faca o paralela cu numeroasele cazuri de migrene raportate de calugari, in unele manastiri ortodoxe mai speciale, de pe ambele maluri ale Prutului. Orice este posibil. Unii dintre cititorii sai mai grei de cap, din brigazile de postaci ai KGB, s-au apucat sa faca comentarii curajoase, sub rezerva anonimatului, in spirit necrestinesc, acuzandu-l pe tanarul monah basarabean ca se asociaza cu un tip rau si urat ca mine, care mai scrie si din Romania aia la fel de rea si urata pentru ca nu se inchina la Moscova. Parintele Savatie, care ar putea fi si un foarte bun diplomat, a oferit un raspuns care, aparent, m-a contrariat, cam la fel ca referirile la un ziarist-balaur si un internaut-laur din doua dintre cele mai de succes carti ale sale. I-am raspuns la randul meu si mi-a raspuns si el dupa care am pupat cu totii Piata… Unirii. Ce a iesit, mai jos:

@ acelas,

nu m-am asociat in nici un fel cu Victor Roncea si multe dintre pareri, inclusiv legate de Basarabia, nu i le impartasesc. Am primit in posta un articol, pe care l-am considerat interesant si l-am publicat, facind trimitere la sursa, care era blogul lui Victor Roncea.

Eu ma situez inafara hartuielilor devenite la moda intre ortodocsi si refuz sa recunosc taberele nou infiintate si conflictele mediatizate fara rost, deoarece le consider depasibile. Si-apoi nu sint de acord nici cu faptul ca Roncea a facut toate scandalurile, de parca el ar fi laur balaur. Daca nu era el, era altul. Problema ramine in calitatea noastra de oameni si de crestini care ne-am vadit cit de usor sintem de invrajbit. Daca m-as potrivi la duhul internetului ar trebui sa ma tem sa pronunt nume pentru ca nu stiu daca de ieri pina azi respectivul a mai ramas ”de-al nostru” sau a fost declarat dusman, daca nu de unii, atunci de altii. De la noi nici nu se cere sa ne iubim, ci macar sa ne rabdam unii pe altii, cum spunea Parintele Arsenie Papacioc.

Draga Parinte,

Am citit cu amuzament raspunsul prea-cuviosiei tale la unele comentarii ale unor curajosi “buni crestini”, altfel anonimi, care “se goleau de tot ce aveau mai sfant” in subsolul acestui blog. Un singur lucru nu l-am prea inteles. Si anume, nota privitoare la pacatosenia mea, ca “daca nu era el, era altul”, care ar fi facut… aici n-am prea inteles fiind si putin obosit de plici-urile pe care trebuie sa le aplic continuu pe net unor sumedenii de libarci mai mult sau mai putin anonime si anodine. Era vorba cumva de “scandaluri”? Sau de deconspirarea unor lepre ale ortodoxiei (cuvant din DEX; Mantuitorul ii numeste mai bland: “ticalosi”, “serpi”, “pui de naparci”, “povatuitori orbi”, “fatarnici”, “nebuni si orbi”, “morminte varuite”, “lighioane spurcate”, etc, etc)? Sunt mirat pentru ca niciodata cand am mers la Sfanta Manastire Petru Voda a Parintelui Justin nici nu am vazut nici nu am auzit pic de scandal. Dimpotriva, cand a mers apostolul puricilor ortodoxiei nu putini martori sunt dintre cei care ar putea sa istoriseasca cum a scapat nebatut cu parul de prea cuviosii tai frati intru monasticism (chiar daca Sfintia ta esti obligat sa te rogi si pentru colonelul Cantarean si pentru generalul Alexei. Ca Sa va tie, acolo, la manastirea unde ati devenit Savatie).
Crede-ma, draga Parinte, bucuros as fi fost sa nu trebuiasca sa ma scutur zilnic de “lighioanele spurcate” care ma napadesc de peste tot unde cuvantul meu naste scantei, de cand m-am apucat sa dau jos mastile unor intarziati cu nume de imprumut si “guru”-uletzului lor. Au crezi ca descapusarea a fost pornita, cumva, asa, fara binecuvantare? Intr-un loc atat de binecuvantat de Dumnezeu si pastorit de prea bunul nostru Parinte Justin!? Da-mi voie sa te asigur, draga Parinte, ca binecuvantarea nu vine de la vreo institutie cu acronime de trei litere, dintre cele care ar putea curta un ziarist, un artist sau un scriitor atat de talentat ca Sfintia ta, si pe de-asupra si monah. Ci de la cine trebuie. In rest, cum foarte bine explici in postarea anterioara, blanzi-blanzi, ca porumbei, intelepti-intelepti, ca sarpele, dar sa urmam exemplul Mantuitorului si sa mai si punem mana pe bici cand e nevoie. Cu binecuvantare, desigur.
Doamne ajuta!
Cu speranta in regasirea in aceeasi Biserica nationala,
“Balaurul”

@ Victor Roncea,

ce pot să spun, frate Victore,

(more…)