“In mss. 2263, f. 44r, [Eminescu] vorbeşte de două societăţi „a tuturor românilor, veniţi în ţarã”: Carpaţii şi Balcanii. Prima, ştim că s-a înfiinţat la 24 ianuarie (zi nu întâmplător aleasă) 1882. Dar Eminescu voia una şi mai cuprinzătoare, de tip francmasonic, cu numele lui Matei Basarab, ultimul nume de domnitor pronunţat de el înainte de moarte, cu care s-a şi identificat:
„O organizare între Români asemenea societăţii francmasonilor şi Iezuiţilor – ca a bisericii catolice. Pretutindenea oameni omenoşi, care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun; trebuie trezită deşteptăciunea lui, decorat la nevoie; trezite mii de speranţe în el, în caz de enormă nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Soc. Matei Basarab reprezintă o putere enormă” .” Ţinta, explică profesorul Theodor Codreanu în lucrarea “Eminescu – drama sacrificarii”: unirea tuturor românilor în hotarele “Daciei Mari” şi „Emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc”.
“Eminescu a fost un membru marcant al Societăţii Carpaţii, a cărei ţintă a fost unirea Transilvaniei cu România. De aceea, va fi şi brutal desfiinţată în ziua de 28 iunie 1883, când a fost sechestrat şi poetul în “cămeşoiul de forţă” şi dus la sanatoriul lui Şuţu.”
“La rândul lor, agenții serviciilor de informații austro-ungare, care au urmărit cu rigoare ideile lui Eminescu şi erau la curent cu „visele” sale, numeau statul preconizat de el „Dacisches Kaiserreich”. Numele lui Eminescu devenise cunoscut în cercurile politice austro-ungare, iar avertismentele au început să-i sperie pe politicienii români.”
Eminescu a intrat in vizorul politiei secrete austriece inca de pe cand audia cursuri la Viena, cand a reorganizat (1870), impreuna cu Slavici, tinerimea studioasa de aici reunita in “Romania Juna”. Acelasi lucru il facuse Alecsandri la Istambul si Paris si il va face Goga la Budapesta, cat va putea. De la Viena, Eminescu a fost printre cei care s-au ocupat si de organizarea serbarilor dedicate implinirii a 400 de ani de la hramul Manastirii Putna. Anul Nou 1870 il gaseste pe Eminescu in fruntea unui grup de tineri in vizita la Alexandru Ioan Cuza, la Dobling, caruia ii aduc Lumina Sarbatorilor. Sunt multe lucruri insuficient lamurite…Ion Creanga se stinge tot in 1989. Eminescu si Creanga nu prea au fost asa cum ne sunt prezentati…oamenii acestia aveau planuri mari, intelegeau lucrurile in profunzimea lor si sursa acelei forte ascunse. Eminescu Vedea, nu lasa nimic la intamplare, avea conformatia unui mare strateg, sunt convins ca daca i s-ar fi oferit ocazia ar fi realizat lucruri uluitoare.
Subscriu intru totul!
si ce facem cu toate aceste cunostinţe,informaţii?