January 24th, 2017 
VR 
Posts Tagged ‘contele Kalnoky’
DOCUMENTE care atestă urmărirea jurnalistului Mihai Eminescu de agenţii imperiului austro-ungar şi plasarea lui pe o “lista neagră” în Bucovina şi Transilvania pentru activitatea din cadrul Societăţii “Carpaţii”
Posted in Documentare, Top News 
Tags: 24 ianuarie, contele Kalnoky, Eminescu, Franz Josef, Mica Unire, Mihai Eminescu, Societatea Carpatii, Von Mayr 
No Comments »Prinţul Charles nu vrea autostradă pe feuda lui, Transilvania. “Contele” Kalnoky, în Consiliul Director al Fundaţiei “Prinţul de Wales”
Iobag roman in fata grofului Kalnoky si a Printului Charles, cu o coasa inca in pozitie pasnica
N-am înţeles niciodată de ce se bucură unii când vine câte un străin si le spune: “Vai, ce ţară frumoasă aveţi…” continuând în gândul lui cu “…păcat că e locuită!”. Aşa şi cu Charles, condamnat să rămână prinţişor până la adânci bătrâneţi. De ce s-or entuziasma unii că face reclamă Transilvaniei, nu ştiu. De fapt, bietul român reacţionează pavlovian: după ce este asasinat mediatic cu identificarea lui drept rom, se gudură la ştirea că aceeiaşi denigratori ai lui recunosc că ar avea o casă frumoasă. “So”? Totuşi, repet, de ce ne-am bucura că vine câte unul şi se uita la giuvaerul numit România ca într-un galantar, suflând praful de peste el cu gândul cum să şi-l pună pe deget sau să-l facă bucăţi-bucăţi?
M-aş fi bucurat ca Prinţul Charles să spună la el acasă – când media britanică ne supunea unei adevărate campanii de desfiinţare, portetizându-ne drept nişte abrutizaţi cretini şi hoţi – “Tovarăşi ziarişti, nu-i chiar aşa! Românii sunt români, ţiganii sunt ţigani, ungurii sunt unguri!”. Dar n-a făcut-o, deşi ştie foarte bine diferenţa, din vreme ce, când bate “feuda” lui, Transilvania, românii sunt puşi să asude la “concursuri de cosit iarba” (!) în timp ce Prinţul Charles se relaxeaza cu groful Kalnoky ascultând “muzica specifică zonei”, un ceardaş “secuiesc”.
Nu s-a întrebat nici unul dintre bieţii români care reacţionează salivând la clopoţelul lui Charles de ce nu este întâmpinat prinţul bătrân pe pământ românesc de membri ai “Casei Regale” a României ci de grofi unguri ca “Contele” Kalnoky? Dar ce-ar zice aceeaşi bieţi români dacă ar afla că prinţul transilvan se opune de 11 ani construirii autostrăzii Transilvania?
Acum, pe bune, ori suntem înapoiaţii Europei fără nici o autostradă, pentru că aşa vrea Charles, timp în care noi ne auto-înjurăm că nu suntem în stare să construim una, ori suntem prea corupţi ca să facem una, caz în care ne putem întreba ce aport are traficul de influenţă exercitat de domnişorul de Wales la nivel înalt, încă din 2004, pe această temă? Eu unul sunt “eco” total: nu vreau nici o autostradă în România şi chiar propun demolarea celor câţiva kilometri construiţi până acum, aşa că nu pot fi acuzat că aş avea interese potrivnice prinţului Charles. Dar acum că şi-a făcut şi o fundaţie pentru Transilvania, poate ar trebui, totuşi, să-l avertizeze cineva că nu dă bine să se oficializeze drept agent al revizionismului maghiar, după cum tot dă semne de ani buni încoace.
Să notăm infomarea şi formularea Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti: “Pe langa casa din Viscri, Fundatia Caritabila a Printului de Wales din Marea Britanie, mai detine o proprietate in Valea Zalanului (Zalanpatak) in judetul Covasna. ASR a incurajat achizitionarea acestor proprietati in dorinta de sprijini pastrarea patrimoniului si protejarea peisajelor naturale unice din Transilvania. Cele doua proprietati – administrate de Contele Kalnoky si sotia sa Anna – sunt deschise publicului si pot fi inchiriate, iar profitul generat este folosit exclusiv pentru activitatile caritabile ale Fundatiei Printul de Wales.” Radio România Actualităţi adaugă: “Organizația este guvernată de un Consiliu Director ai cărui membri au fost numiți de Prințul de Wales. Aceștia sunt William Nye, Andrew Wright, Paula Wilson si Contele Kalnoky. Director Executiv este Aura Woodward, născută în România.”
Ar putea să ne spună administratorii fundaţiilor şi proprietăţilor princiare ce mai crede prinţul despre Autostrada Transilvania? Să mai aşteptăm, să o construiască Ungaria?
Posted in Documentare, Top News Tags: "Tinutul Secuiesc", Ambasada Marii Britanii, Conacul Apafi, contele Kalnoky, Covasna, Covasna – Harghita, Fundaţia Prinţul de Wales, Mihai Eminescu Trust, Prince of Wales, Printul Charles, Printul de Wales, Romania, The Prince of Wales's Charitable Foundation, Transilvania, Transylvania, Transylvanian Castle, Viscri 4 Comments »Ce făcea Eminescu pe 24 ianuarie 1882: Înfiinţa societatea secretă “Carpaţii” pentru unirea tuturor românilor în hotarele “Daciei Mari”
“In mss. 2263, f. 44r, [Eminescu] vorbeşte de două societăţi „a tuturor românilor, veniţi în ţarã”: Carpaţii şi Balcanii. Prima, ştim că s-a înfiinţat la 24 ianuarie (zi nu întâmplător aleasă) 1882. Dar Eminescu voia una şi mai cuprinzătoare, de tip francmasonic, cu numele lui Matei Basarab, ultimul nume de domnitor pronunţat de el înainte de moarte, cu care s-a şi identificat:
„O organizare între Români asemenea societăţii francmasonilor şi Iezuiţilor – ca a bisericii catolice. Pretutindenea oameni omenoşi, care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun; trebuie trezită deşteptăciunea lui, decorat la nevoie; trezite mii de speranţe în el, în caz de enormă nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Soc. Matei Basarab reprezintă o putere enormă” .” Ţinta, explică profesorul Theodor Codreanu în lucrarea “Eminescu – drama sacrificarii”: unirea tuturor românilor în hotarele “Daciei Mari” şi „Emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc”.
Citiţi:“Eminescu a fost un membru marcant al Societăţii Carpaţii, a cărei ţintă a fost unirea Transilvaniei cu România. De aceea, va fi şi brutal desfiinţată în ziua de 28 iunie 1883, când a fost sechestrat şi poetul în “cămeşoiul de forţă” şi dus la sanatoriul lui Şuţu.”“La rândul lor, agenții serviciilor de informații austro-ungare, care au urmărit cu rigoare ideile lui Eminescu şi erau la curent cu „visele” sale, numeau statul preconizat de el „Dacisches Kaiserreich”. Numele lui Eminescu devenise cunoscut în cercurile politice austro-ungare, iar avertismentele au început să-i sperie pe politicienii români.”
În urmă cu exact 135 de ani, pe 24 ianuarie 1882, Mihai Eminescu fonda, împreună cu alţi militanţi pentru “Dacia Mare”, Societatea “CARPAŢII”, o organizaţie naţionalistă cu caracter semi-secret.
EXCLUSIV. Eminescu şi masonii. Generalul Ilie Torsan, specialist în criptologie, a “spart” Codul lui Eminescu. VIDEO – Interviu Ziaristi Online
Ilie Torsan, profesor de matematică, 40 de ani în serviciile secrete româneşti, domeniul criptologiei. A ieşit la pensie cu gradul de general de brigadă. De atunci şi-a consacrat timpul unor studii excepţionale, descoperind numeroase texte criptate în literatura română. Aplecându-se în mod deosebit asupra lui Eminescu, generalul Torsan a reuşit să facă o serie de descoperiri aproape uimitoare, pentru profani, dintre care unele au fost folosite de către eminescologi şi cercetători reputaţi, ca profesorii Theodor Codreanu şi Nae Georgescu precum şi George Ene, Dan Toma Dulciu şi Ion Rogojanu. A scris peste 20 de cărţi pe aceste teme, dintre care oferim azi, aici, două, de referinţă: Mihai Eminescu – Investigaţie Criptologică şi Mihai Eminescu Documente… si Enigmele lor (disponibile mai jos, de la Scribd, via Dan Toma Dulciu). Cunoscutul bibliofil care a descoperit şi primul film documentar despre Eminescu, Ion C. Rogojanu, afirmă că formula pe care a găsit-o profesorul Ilie Torsan pentru a “sparge” textele cu cifru ale unor mari poeţi români, îndeosebi ale lui Eminescu, poate fi denumită „Teorema Torsan cu privire la aplicaţiile şirurilor Fibonacci în domeniul Poeziei”. Ilie Torsan consideră că a identificat în scrierile lui Eminescu folosirea de către acesta a şirurilor lui Leonardo Pisano Fibonacci (1175 – 1240), considerat cel mai mare matematician pe care l-a dat Occidentul creştin până în secolul al 18-lea, după cum îl prezintă profesorul de criptologie. Mai mult: Eminescu nu numai scria dar şi vorbea criptat, după cum se relevă din spusele sale dramatice, înregistrate de fiica lui Titu Maiorescu pe peronul Gării de Nord, la momentul în care Eminescu este expediat de Titu Maiorescu la sanatoriul Ober-Döbling (demonstraţia mai jos).
Despre toate acestea şi multe altele puteţi afla chiar de la generalul Ilie Torsan, care a acordat un video-interviu portalului Ziaristi Online, în exclusivitate.
Documentare extrasă din articolul “Juramantul lui Ion Creanga nu este masonic“:
Matematicianul şi profesorul de criptologie cu grad de general de brigadă Ilie Torsan, relevă într-o demonstraţie ştiinţifică exemplară codul folosit de Eminescu pentru a arată că ştie cine sunt cei care îl “sacrifică”.
La două zile după semnarea Tratatului secret dintre Regatul Român şi Imperiul Austro-Ungar (octombrie 18/30 1883), Eminescu este trimis la sanatoriul Ober-Döbling, la Viena, arată discipolul lui Constantin Noica, profesorul Constantin Barbu, în articolul “Eminescu – Istorisirea celei mai cumplite crime din Istoria Romaniei (Revista Tribuna, Nr 249, 16-31 ianuarie 2013 PDF). “În Gara de Nord, pe peronul gării îl conduc Titu Maiorescu şi fiica sa, Livia Maiorescu Dymsza. Dintr-un fragment de scrisoare, păstrat miraculos – disponibil la sursa citată -, aflăm ce s-a întâmplat pe peronul Gării de Nord”: “Când ne apropiarăm de cupeu, păzitorul deschise fereastra. Eminescu întinse îndată mâinile afară, se puse la fereastră şi, făcându-şi un “ochian” din degetul cel gros şi din arătătorul ambelor mâini ce-l ţinea la ochi şi râzând foarte înveselit, spuse lui papa: “Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie şi colo marea domnişoară”; apoi scuipă de câteva ori, începu să râdă şi se aşeză. Păzitorul ridică geamul şi E. continuă să vorbească, scuipă apoi de două ori în geam. În momentul plecării îl nelinişti flueratul şi sunatul şi începu să strige Argus, nu se ridică însă de pe canapea.”
Ei bine, specialistul serviciilor secrete româneşti Ilie Torsan decriptează fraza pe baza unui cod folosit şi în cazul interogatoriului lui Eminescu, cu un rezultat care îţi dă fiori: “Maiorescu, Marele Mason… “. Iar numele zeului cu 1000 de ochi devine “Ateul!” şi, în acelaşi timp, “O ştiu!”. Iata cheia spartă:
Două lucrări ale Profesorului Ilie Torsan despre Eminescu via Roncea.Ro:
ILIE TORSAN Investigatie Criptologica by Dan Toma Dulciu
Ilie Torsan Mihai Eminescu Documente….si Enigmele lor. by Dan Toma Dulciu
Posted in Documentare, Top News Tags: 15 ianuarie, 15 iunie 1889, 1883, 24 ianuarie 1882, 28 iunie 1883, Academia Romana, Adevarul, andrei plesu, Austr-Ungaria, baronul von Mayr, Boala si moartea lui Eminescu, Constantin Barbu, constantin ene, contele Kalnoky, Criticilor mei, D R Popescu, Dacia Mare, Dan Dulciu, Dan Toma Dulciu, decriptare, detractorii lui Eminescu, Dilema, Doctorul Sutu, Documente, Dosar de Interdictie, Drama sacrificiarii, Editura Academiei Romane, Eminescu, eugen simion, francmasoneria, GDS, George Calinescu, George Damian, George Ene, Gogu Radulescu, ICR, Ilie Torsan, ion creanga, juramant masonic, KGB, manolescu, masonerie, Memorialul Eminescu, Mihai Eminescu, Mihai Eminescu Ro, Mircea Arman, Misterele Editiei Princeps (1883), Muzeul Literaturii Romane - Iasi, nae georgescu, nicolae manolescu, organizatii secrete, P.P. Carp, Partidul Conservator, pentru libertatea presei, petre tutea, Poesii - Editia Princeps, Poesii de Mihai Eminescu, Revista Tribuna, Romanul, romanul absolut, Roncea.ro, Sanatoriul Sutu, sie, simbolistica masonica, Societatea Balcanii, Societatea Carpatii, Societatea Matei Basarab, Strada Plantelor, theodor codreanu, timpul, Titu Maiorescu, Toma Dulciu, unesco, usr, Veronica Micle, victor roncea, video, von Bismark, Von Mayr, www.mihai-eminescu.ro, Ziarul Timpul 5 Comments »A fost Eminescu asasinat de masoni? Din misterele si secretele vietii si mortii Romanului Absolut si razboiul de ieri si azi contra si pentru Eminescu. VIDEO/ FOTO/ DOCUMENTE INEDITE
La 124 de ani de la asasinarea lui Eminescu, secretele vietii si mortii Romanului Absolut – dupa cum l-a definit Petre Tutea – raman inca necunoscute in totalitate. An cu an, firele incep, insa, sa se dezlege. Cercetatori aplecati cu acribie asupra metodelor oculte ale eliminarii lui Eminescu, ca Ovidiu Vuia si Calin Cernaianu, si eminescologi reputati, ca profesorii Nae Georgescu si Theodor Codreanu, Constantin Barbu si Gheorghe Ene, au adus la lumina in ultimii ani – odata cu o “instigare” jurnalistica realizata de Asociatia Civic Media, prin verbul ziaristului George Roncea –, noi si noi detalii despre moartea civila si fizica a lui Eminescu (sintetizate la 120 de ani de la moartea marelui ganditor si luptator pe portalul Mihai-Eminescu.Ro). Altele sunt, inca, asteptate. Si vor aparea, in curand. Daca despre moartea fizica – asasinatul din strada Plantelor – nici astazi nu se cunosc cu temeinicie toate detaliile (o versiune aici), investigatiile fiind in continua desfasurare, despre momentul in care “i s-a pus cruce” jurnalistului nationalist militant pentru “Dacia Mare”, ca membru al Societatii “Carpatii”, au aparut in acesti ani dezvaluiri revelatorii. Moartea civila a lui Mihai Eminescu, executata la varsta lui de 33 de ani, a avut loc cu exact 130 de ani in urma, la 28 iunie, cand gazetarul conservator de o forta nationala cu reverberatii la nivelul politicii europene, a fost arestat si incarcerat abuziv, deschizandu-i-se Dosar de Interdictie si devenind primul ziarist roman detinut politic, internat fortat intr-un sistem psihiatric, dupa o metoda care avea sa devina o practica in timpul regimului satanist comunist.
A fost ziaristul absolut Mihai Eminescu asasinat de masoni?, este o intrebare care se pune din ce in ce mai des in ultima perioada. Raspunsul este, inca, de aflat. Ce este cert si la vedere: la mormantul lui Eminescu apar incastrate doua torte (simbol al Luminii in simbolistica masonica) dar intoarse, ceea ce poate insemna ca poetul si gazetarul a fost trimis la intuneric pe veci, dar aduce aminte si de practici ale magiei negre (foto sus). Aceleasi torte apar, dar cu “Lumina” in sus, si impreuna cu alte zeci de insemne masonice, si in volumul “Poesii – de Mihail Eminescu”, asa numita “Editie Princeps” realizata de Titu Maiorescu, in mare parte fara acordul lui Mihai Eminescu, volum de la a carui aparitie se implinesc anul acesta 130 de ani. Este volumul prin care Eminescu a fost transformat, la sase luni de la internarea lui, dintr-un ziarist feroce la al carui auz al numelui se strambau mai marii europeni, dictandu-se de la Viena prin subordonatii Imperiului “sa fie potolit”, intr-un poet al damelor si dragostelilor, al somnoroaselor pasarele care canta prin saloanele mondene alaturi de ingerasii amorosi de pe coperta elaborata a acestei prime editii. Este volumul pe care Eminescu il smulge prin spargerea unei vitrine dintr-o librarie pentru a-l calca in picioare, in plina zi, fapta pusa imediat de detractorii sai de servicii, ai tuturor timpurilor, pe seama “bolii” sale. Este volumul in care Maiorescu ii cenzureaza lui Eminescu “Criticilor mei” (detalii si Audio aici), eliminand exact versurile care faceau referire la rolul nefast al criticului in viata poetului si gazetarului. Mai precis doua strofe, dintre care amintesc una: “Si c’o singur-creatoare/ Trasatura de condei/ Unor sa le dai viata/ Altor viata sa li iei”.
Eminentul eminescolog si iscusit decriptolog si decriptograf Dan Toma Dulciu ne informeaza in remarcabila sa lucrare – “Misterele Editiei Princeps (1883)“ – ca prima referire la aparitia volumului “Princeps” – intesat de simbolistica masonica – a avut loc in decembrie 1883, pe 22 decembrie (o zi emblematica pentru Romania de azi, cand, la 100 de ani de la moartea lui Eminescu avea sa se consemneze sfarsitul regimului comunist): “Ziarul ”Românul” de Joi, la rubrica ”Știri ale Zilei” indică data de 22 decembrie, 1883, ca zi a apariției acestui volum: ”A apărut în editura librăriei Socec din București, Poesiile lui Mihail Eminescu, într-un splendid volum de 300 pag., care face cea mai mare onoare artei tipografice” (in realitate 315 (!) pagini – 303, corpul poetic, plus 3, cuprinsul, plus Cuvantul inainte al lui Maiorescu). Interesant de observat ca ziarul “Romanul” este publicatia cu care gazetarul Eminescu polemiza cel mai aprig in paginile “Timpului”. Ediția Princeps conține numai 19 coli tipografice, despre cea de-a 20-a afirmându-se că s-ar fi pierdut la tipografie, ne aminteste Dan Toma Dulciu in lucrarea citata. Cu ochiul sau ager, Dan Toma Dulciu analizeaza cu rigurozitate fiecare element grafic al volumului si face niste descoperiri extraordinare, foarte putin mediatizate, desi au trecut cinci ani de la aparitia lucrarii sale. Unele se refera clar la eliminarea poetului prin incarcerare si moarte civila. Redam doua aici:
Insa o alta decriptografiere a lui Dan Toma Dulciu, care ar fi meritat sa fie cunoscuta azi inclusiv de elevi, prin intermediul manualelor scolare, se refera la descoperirea indubitabila a numelui Veronicai Micle, respectiv V. MICLE, strecurat prin si printre ramuri in grafica acestei editii Princeps (foto-explicatie mai jos). Cu ce semnificatie? Nu se stie. Cu acordul poetului? Ma indoiesc. In schimb cred ca o posibila interpretare legata de prezenta celor doua cruci din numele lui Mihai Eminescu – scris parca din taieturi de sabie -, dintre care o cruce este apropiata de numele Veronicai Micle, este faptul ca amandorora “li s-a pus cruce”. Este cunoscut faptul ca Veronica moare, de asemenea in conditii neelucidate complet, in acelasi an cu Eminescu (august 3) fiind urmata de Ion Creanga (31 decembrie), prietenul bun si confidentul lui Eminescu, despre care se spune ca in ultimii sase ani ai vietii a fost “bolnav de epilepsie”, adica exact in aceeasi perioada in care Eminescu a fost “bolnav de nervi” si scos, ca si Creanga, din viata cetatii si a natiei: 1883 – 1889. Iata descoperirea eminescologului Dan Toma Dulciu:
Despre descoperirile lui Dan Toma Dulciu aminteste astazi profesorul Nae Georgescu, in prezentarea lucrarii sale monumentale “Poesii de Mihail Eminescu; ediţie critică, studiu introductiv, comentarii filologice şi reconstituirea ediţiei princeps” – o carte a cartilor lui Eminescu, aparuta la 130 de ani de la editia lui Maiorescu si publicata de Editura Academiei Romane, dupa ce a fost “trantita” de AFCN. O lucrare-samizdat am putea spune, avand in vedere ca, in ciuda valorii sale epocale, cartea nu se gaseste in librarii iar un atoateacademician si-a dorit chiar sa fie trimisa la topit pentru ca a fost publicata “fara aprobarea” sa. La auzul unei asemenea enormitati, directorul general al Editurii Academiei, D.R. Popescu, si-a propus chiar sa adune toate volumele editiei si sa le dea foc in curtea Academiei Romane, dupa cum aflam dintr-un interviu acordat de Nae Georgescu, in exclusivitate, Revistei Tribuna din Cluj, si din care prezentam un “promo” aici (video mai jos).
“Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importantă pentru istoria şi politica României nu doar datorită arestării lui Eminescu. Exact în această zi, Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu statul român timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegramă lui Carol I prin care Germania ameninţa cu războiul. În cursul verii Imperiul Austro-ungar a executat manevre militare în Ardeal pentru intimidarea Regatului României iar presa maghiară perorase pe tema necesităţii anexării Valahiei. Împăratul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de ameninţări, în care soma România să intre în alianţă militară iar Rusia cerea, de asemenea, satisfacţii.
Guvernul a desfiinţat “Societatea Carpaţii” – – infiintata simbolic la 24 ianuarie (Unirea Principatelor) 1882 – chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei în Bucureşti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Totodată cu arestarea şi internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii şi percheziţii ale sediului “Societăţii Carpaţii”, au fost devastate sediile unor societăţi naţionale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagră a Vienei şi au fost intentate procese ardelenilor”, se aminteste in documentarul publicat de subsemnatul, George Roncea si Nae Georgescu pentru Mihai-Eminescu.Ro, portal unde sunt prezentate de catre jurnalistul si istoricul George Damian si notele informatorului si spionului Securitatii Austro-ungare baronul von Mayr catre “Contele Kalnoky; Biroul de Informatii” despre Eminescu si “o consfatuire secreta a Societatii Carpatii”. Pe acelasi site In Memoriam Mihai Eminescu gasiti integral si lucrarile Eminescu – drama sacrificarii – de Theodor Codreanu si Boala si moartea lui Eminescu – de Nicolae Georgescu cat si VIDEO: Primul film documentar despre Eminescu, realizat in 1914: “Eminescu, Veronica, Creanga”.
Dar poate cel mai perseverent si temeinic cercetator al ultimei zile din viata civila a gazetarului si omului politic Eminescu (numarul 3 in Partidul Conservator si practic purtatorul de cuvant si generatorul de directii al formatiunii) cat si a ultimelor clipe ale ganditorului si luptatorului Eminescu este filosoful Constantin Barbu, discipolul si continuatorul lui Constantin Noica in privinta proiectului pentru redarea lumii a “omului deplin al culturii românesti”, Romanul Absolut Mihai Eminescu. Constantin Barbu este autorul Caietelor si Memorialului Eminescu si editor al Integralei Manuscriselor Cantemir, din care o editie de lux a fost donata recent Academiei Romane (interviu Mediafax). Publicarea in numarul omagial al Revistei Tribuna (PDF aici), din ianuarie anul acesta, a articolului profesorului Constantin Barbu, ilustrat cu documente elocvente, Adevarul despre EMINESCU. Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria României, a generat o veritabila isterie in tabara “intelectualilor rosii”, a partidei antiromanesti, pe care filosoful Mircea Arman, directorul Tribunei, a prezentat-o asa cum e: in pielea goala. Intr-un protest al detractorilor lui Eminescu inaintat “forurilor mondiale” se afirma ca este revoltator faptul ca Mircea Arman a indraznit sa publice “un material aberant despre moartea lui Eminescu“. Asadar, aceasta ii arde cel mai tare si azi pe ortacii lui A. Plesu si pe epigonii lui Maiorescu de sub pulpana unui oarecare Manolescu, marunt plagiator si succesor dovedit, dupa cum arata si Mircea Arman, al agentilor kominternisti Gogu Radulescu si Zigu Ornea, personaj grotesc prin dezvoltarea cultului personulitatii sale, despre care marele critic George Calinescu a afirmat, ad litteram: Manolescu este “un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc”. Un amanunt deloc neimportant: Ioan Slavici, camaradul lui Eminescu din cadrul “Societatii Carpatii” infiinteaza Revista Tribuna in 1884, la Cluj, pentru a continua actiunea de propaganda decisa in cadrul organizatiei desfiintate in Regat, pentru implinerea idealului Unirii.
Semnificativ, in ziua internarii sale abuzive Eminescu lasase spre tipar ultimul sau articol aparut vreodata in “Timpul” si in presa timpului: “Pentru libertatea presei” (documentul in facsimil este disponibil aici: Controversele arestarii lui Eminescu in ultima sa zi de la ziarul Timpul: 28 iunie 1883. Nae Georgescu: Cele trei arestari ale lui Eminescu. DOCUMENTE via Constantin Barbu). Articolul magistrului nostru, Mihai Eminescu, este valabil si azi, cuvant cu cuvant, litera cu litera, virgula cu virgula, punct cu punct. Este datoria noastra sa-i continuam lupta, pentru libertatea neamului romanesc.
15 iunie 2013
VIDEO: Profesorul Nae Georgescu despre editiile Poesiilor lui Eminescu. PROMO INTERVIU TRIBUNA
Posted in Documentare, Top News Tags: 15 ianuarie, 15 iunie 1889, 1883, 24 ianuarie 1882, 28 iunie 1883, Academia Romana, andrei plesu, Austr-Ungaria, baronul von Mayr, Boala si moartea lui Eminescu, Constantin Barbu, constantin ene, contele Kalnoky, Criticilor mei, D R Popescu, Dacia Mare, Dan Dulciu, Dan Toma Dulciu, decriptare, detractorii lui Eminescu, Dilema, Doctorul Sutu, Documente, Dosar de Interdictie, Drama sacrificiarii, Editura Academiei Romane, Eminescu, eugen simion, GDS, George Calinescu, George Damian, Gogu Radulescu, ICR, ion creanga, KGB, manolescu, masonerie, Memorialul Eminescu, Mihai Eminescu, Mihai Eminescu Ro, Mircea Arman, Misterele Editiei Princeps (1883), nae georgescu, nicolae manolescu, P.P. Carp, Partidul Conservator, pentru libertatea presei, petre tutea, Poesii - Editia Princeps, Poesii de Mihai Eminescu, Revista Tribuna, Romanul, romanul absolut, Sanatoriul Sutu, sie, simbolistica masonica, Societatea Carpatii, Strada Plantelor, theodor codreanu, timpul, Titu Maiorescu, Toma Dulciu, unesco, usr, Veronica Micle, victor roncea, video, von Bismark, Von Mayr, www.mihai-eminescu.ro, Ziarul Timpul, Zigu Ornea 19 Comments »EXCLUSIV. O noua Nota Informativa despre Eminescu si “Societatea Carpatii” intocmita de spionii Austro-Ungariei la Bucuresti. Stampila “Societatii Carpatii”: NOI PRIN NOI. FOTO-DOCUMENT
Prima si ultima fila. Detalii, in curand, aici
Vezi mai jos o alta Nota Informativa privindu-l pe Eminescu, realizata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Ernst von Mayr si scoasa la lumina din Arhivele Nationale de istoricul George Damian:
Bucuresti, 7 iunie 1882
Inalt prea cinstite Conte,
“Societatea Carpatilor” a tinut pe 4 iunie o sedinta publica, precedata de o consfatuire secreta.
Referitor la aceasta am primit de la o sursa de incredere urmatoarele date: subiectul consfatuirii a fost situatia politica.
S-a cazut de acord asupra continuarii luptei impotriva Monarhiei Austro-Ungare, totusi nu in spiritul unei “Romania iridenta”. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare prevedere.
Eminescu, redactorul sef al ziarului “Timpul” a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea paublicului in favoarea unei Dacii Mari.
Redactorul adjunct Sacareanu de la “Romania Libera” a dat citire mai multor scrisori trimise lui din Transilvania care aratau ca romanii de acolo ii asteapta pe fratii lor cu bratele deschise.
O scrisoare trimisa de Badescu, inspector scolar din Neamt, catre un jurnalist pe nume Miron spune ca situatia din jurul Nasaudului este favorabila.
Primiti Excelenta expresia profundului meu respect.
Bucuresti, 7 iunie 1882
Baron von Mayr
Despre o consfatuire secreta a “Societatii Carpatilor”
(nota in baza paginii 1: Excelentei Sale Domnului Conte Kalnoky; Biroul de Informatii)
(Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus – Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)
Posted in Documentare, Top News Tags: austro-ungaria, contele Kalnoky, Eminescu, Mihai Eminescu, Nota Informativa, Societatea Carpatii 1 Comment »
