Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez!” – Sfantul Andrei Saguna, luminatorul Ardealului, primul presedinte al Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român si membru fondator al ASTREI alaturi de George Bariţ, Timotei Cipariu, Ioan Puşcariu, viitorul patriarh Miron Cristea, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu şi Octavian Goga.

“Andrei Saguna! Pana aici! Niciodata nu va exista o statuie a unui fost mitropolit ortodox roman in Gyula! Existenta unei statui a unui mitropolit roman declarat impotriva maghiarilor nu va fi tolerata in oras… Din inima si trupul tarii au fost smulse Partium-ul si Tinutul Secuiesc si au fost date romanilor. Ei doreau sa ajunga pana la Tisa, dar nu s-a putut. Orasul Gyula mai apartine de teritoriul Ungariei doar datorita norocului…” – Kis-Pal Botond, presedintele filialei Jobbik din orasul Gyula

Jobbik (“Miscarea pentru o Ungarie mai buna”), partidul de extrema dreapta din Ungaria si organizatia sustinuta de acesta, Garda Maghiara, impreuna FIDESZ si intreaga administratie a statului vecin si prieten Ungaria, au reusit sa impiedice inca din 2008 ridicarea unei statui a mitropolitului Andrei Saguna in Ungaria, in curtea Catedralei Ortodoxe din Jula (Gyula), scria presa vremii. Cu toate acestea, nici dupa trei ani si o schimbare de guvernare atat in Romania cat si in Ungaria, nimic nu s-a intamplat. In schimb, in tara noastra, se inalta statui de criminali de romani, ca cea a geenralilor de la Arad, care au ucis peste 30.000 de romani, ca cele ale instigatorului la crima si romanofobului Lajos Kossuth sau ale criminalului de razboi Albert Wass, condamnat pentru uciderea de romani si evrei, cu bust ridicat in fata mai multe biserici reformate dar chiar si in centrul Odorheiului Secuiesc. Sa-l mai amintim si pe demntul care l-a “spunzurat” pe Avram Iancu, capitanul Legiunilor Romanesti, simbolul romanismului?

Decizia ridicarii statuii Mitropolitului Saguna, canonizat ca sfant astazi, la Sibiu, a fost luata in cadrul unei sedinte reunite a guvernelor roman si maghiar in noiembrie 2007, pe cand se punea la cale si “donarea” Fundatiei Gojdu Ungariei, actiune nereusita ca urmare a luptei catorva nebuni de ziaristi.

La un an de la acel moment, cand sa se puna piatra de temelie a statuii, Partidul Fidesz-MPSZ din Jula a dat publicitatii un comunicat in care considera ca decizia amplasarii unei statui a lui Saguna “nu a fost bine pregatita”. Viceprimarul Erdmann Gyula, fost director al Arhivei din Jula, scria in “Gyulai Hirlap” despre Sfantul Mitropolit: “Este incontestabila responsabilitatea lui in izbucnirea si raspandirea revoltei inarmate a romanilor contra revolutiei maghiare din Ardeal.”

Printre acţiunile promise pentru comunitatea română din Ungaria – si nerealizate, dupa cum amintea jurnalistul Marius Vulpe la un an de la “evenimentul” din 2007 – erau prevăzute: Casa Parohială din Jaca, construirea Centrului Cultural Românesc în localitatea Micherechi, amplasarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna la Jula (Gyula), în parcul din faţa Catedralei Ortodoxe Romîne, marcarea itinerarului cultural academic al românilor la Budapesta (Andrei Şaguna, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Alexandru Mocioni, Petru Maior, Samuil Micu etc.), alocarea unui spaţiu în clădirea în care a funcţionat Tipografia din Buda, pentru amenajarea unui Muzeu al Şcolii Ardelene, înfiintarea la Jula (Gyula) a unui Muzeu de obiecte religioase şi a unei arhive a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, amplasarea unei copii a statuii Scoala Ardeleană, în zona din jurul Bisericii Galbene din Buda, Budapesta.

Aurel Chiriac, directorul Muzeului Tarii Crisurilor, intr-o declaratie luata de ziaristul George Damian in 2009, la 200 de ani de la nasterea Sfantului, afirma: “Sta in firea lucrurilor ca la 200 de ani de la nasterea Mitropolitului Andrei Saguna, romanii ortodocsi care traiesc in Ungaria – acolo unde s-a nascut, instruit si a faurit istorie – acesta sa doreasca a avea un monument de for public langa sediul Episcopiei Ortodoxe a Romanilor din Ungaria, din Jula (Gyula), pe o palma de pamant aflata in proprietatea acesteia, dar care in asteptarea acceptului de expunere in exterior isi poate gasi locul, pentru a fi cinstit, si in interiorul catedralei romanilor din tara vecina. Este un drept firesc, stiut fiind ca Andrei Saguna a fost Episcopul si, apoi, Mitropolitul Ortodox al Transilvaniei, un teritoriu ce era parte a constructiei statale de atunci. Acest gest de recunoastere se cere implinit de catre romanii ce i-au urmat marelui arhiereu, ierarhi si laici deopotriva, si recunoscut de statul maghiar de astazi, tocmai pentru ca Andrei Saguna a fost un cetatean care si-a respectat propria natiune, dar si pe aceia care, la vremea respectiva, au detinut puterea in aceasta parte a Europei”.

Haideti sa rememoram acum ce nu au facut responsabilii din MAE si SIE de cinci ani de zile, nici macar la aniversarea a 200 de ani de la nasterea Sfantului Mitropolit, in 2009:

24 octombrie 2008

Eva Iova: Umbra lui Şaguna

Ruşinos este că la apelul „Jobbik” au reacţionat pozitiv şi unii consilieri din Jula, ba mai mult şi ziarul judeţean Békés Megyei Hírlap, care a prezentat subiectul într-un stil ultra-naţionalist, atrăgând atenţia încă din titlu că la Jula se plănuieşte inaugurarea statuii unui episcop „anti-maghiar”. Picanteria este că nici unul din cei doi protagonişti principali negativi ai evenimentelor nu sunt maghiari: gălăgiosul şi exhibiţionistul consilier local este de naţionalitate germană, chiar e şi membru în Autoguvernarea Germană din oraş, iar preşedintele filialei „Jobbik” din Jula are o bunică cu numele de Ardelean (Árgyelán). Acesta din urmă probabil ar explica aşa că familia bunicii sale este maghiară, dar a venit din „Erdély” şi de aceea se cheamă aşa. Poate găseşte pe cineva care să-l şi creadă.
Până duminică, când a apărut comunicatul Episcopiei Ortodoxe din Jula, nici o instituţie sau organizaţie românească din Ungaria nu a reacţionat la atacurile aduse memoriei lui Andrei Şaguna. Luni, totuşi, şi-a deschis gura şi preşedintele Autoguvernării pe Ţară, dar mai bine n-ar fi făcut-o. Ca de obicei, şi de această dată, Kreszta a apărat pe oricine, numai interesele comunităţii pe care pretinde că o reprezintă nu. După părerea lui, problema este că „nu a fost pregătită în mod profesional” aşezarea statuii lui Şaguna, dar a criticat şi faptul că cele două Guverne au decis despre acest proiect înainte ca în Comisia Mixtă Interguvernamentală să se fi ajuns la un consens. Mai avem şi noi nişte nelămuriri: în acest colţ întunecat al Europei, comisiile decid peste Guverne? Chiar nimeni nu a observat că această hotărâre a fost luată deja de 11 luni, cu toate că în acest timp şi Comisia Mixtă s-a întrunit de mai multe ori? Şi, mai presus de orice, ce dracu are a face comisia mixtă cu Andrei Şaguna? Noi, românii din Ungaria, vrem această statuie şi nu avem nevoie de „acordul” unor politicieni care, probabil mulţi dintre ei, nici nu ştiu prea bine cine a fost Şaguna.
S-a întâmplat acest circ cu câteva zile înainte de următoarea şedinţă comună a Guvernelor României şi Ungariei, în aceeaşi perioadă când preşedintele UDMR-ului (ce-o fi şi în capul ăstuia?) propune ca în Ardeal să se introducă obligativitatea învăţării limbii maghiare… pentru toţi românii!!! Prostia ungurească se pare că nu cunoaşte limite. După ce şi-au asimilat minorităţile aproape în totalitate, au făcut să ne fie ruşine de ceea ce suntem, să ne lepădăm de limba şi credinţa noastră, să devenim ca nişte maimuţe care dansează şi cântă când este cazul, această populaţie majoritară acum a ajuns să se sperie de o statuie. De statuia lui Şaguna. Să fie oare actual şi azi ceea ce a scris Ioan Lupaş exact cu o sută de ani în urmă? „E posibil să mai aibă numele lui Şaguna şi azi un sunet cam neplăcut – pentru unii! Acest sunet, care seamănă foarte mult a mustrare pentru cei ce nu-şi îndeplinesc datoria conştient şi cu demnitate, va fi bine să-l păstreze şi în viitor. Pentru toţi Românii de bine însă acest nume va trebui să răsune, cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă conştientă şi neşovăitoare, la îndeplinirea bărbătească, fără zăbavă, a datoriilor faţă de lege şi neam…”
(Blog Eva Iova – Editorial din nr. 43 al Foii româneşti, 24 octombrie 2008)

31 octombrie 2008

Victor Roncea: La 200 de ani de la nasterea sa, Mitropolitul Saguna e eliminat de Garda Maghiara. Guvernul Tariceanu, prietenul Ungariei, nu schiteaza nici un gest

Biserica Ortodoxa Romana are datoria sa intervina intru apararea memoriei Mitropolitului Saguna si a drepturilor romanilor din Ungaria

31 octombrie 2008

Eva Iova: Pro şi contra statuii lui Andrei Şaguna la Jula

În timp ce presa din România nu prea scrie nici după zece zile despre scandalul izbucnit în jurul amplasării statuii lui Andrei Şaguna la Jula, presa din Ungaria şi, mai ales, forumurile de pe internet sunt pline de declaraţii anti-româneşti şi comentarii de ură la adresa românilor din Ungaria. Toată presa maghiară, şi nu doar cea de extrema dreaptă, prezintă figura mitropolitului român ca fiind un înverşunat antimaghiar, deci nu are ce căuta pe teritoriul Ungariei o statuie a lui Şaguna.

Partidul Fidesz-MPSZ din Jula a dat publicităţii un comunicat în care, ataşându-se la părerea preşedintelui AŢRU, Traian Kreszta, consideră că decizia amplasării unei statui a lui Şaguna nu a fost bine pregătită şi că asta a provocat un scandal la Jula. Viceprimarul Erdmann Gyula, fost director al Arhivei din Jula, merge mai departe. Într-un articol publicat în săptămânalul local „Gyulai Hírlap”, acesta descrie pe scurt activitatea lui Şaguna, acordând o parte mai însemnată neprieteniei lui cu ungurii: „Este incontestabilă responsabilitatea lui în izbucnirea şi răspândirea revoltei înarmate a românilor contra revoluţiei maghiare din Ardeal.” Domnul viceprimar probabil nu ştie, că ce e bine pentru unii, nu întotdeauna este bine şi pentru alţii. Ceea ce s-a întâmplat atunci în Ardeal nu a fost o revoltă, ci o revoluţie românească, pe picior de egalitate cu cea maghiară. Din cauza obtuzităţii maghiare şi mai ales a lui Kossuth, care vroia o singură naţiune, de limbă maghiară, în Transilvania, s-a ajuns la o confruntare armată între cele două tabere. Şi încă ceva: în timp ce trupele „revoluţionare” maghiare au ucis civili şi au distrus biserici româneşti, trupele de „revoltă” ale românilor conduse de eroul nostru naţional, care ar merita mai mult decât Bălcescu o statuie în Ungaria, au bătut armata revoluţionară maghiară de i-au mers fulgii. Asta, aşa pentru informarea domnului „istoric”.
În continuare cităm, în traducerea noastră, argumentele lui Erdmann contra amplasării statuii lui Şaguna la Jula: „Planul statuii (lui Şaguna – n.n.) la Jula este mai mult decât o greşeală. La tratativele de la Sibiu, unde s-a discutat şi despre problema statuii, partea maghiară probabil că nu a fost bine informată; sperăm că aşa a fost, pentru că asta ar fi o greşeală de iertat, nu însă şi acordul conştient cu un plan care jigneşte sentimentele, demnitatea şi respectul faţă de morţi al maghiarimii.
Noi, aici la Jula, suntem mulţi cei care (urmând exemplul nobil al înaintaşilor) suntem adepţii înflăcăraţi ai colaborării paşnice, corecte şi ai respectului reciproc al naţionalităţilor maghiară, română şi germană. Nutrim speranţa că românii de bun simţ, bine informaţi şi interesaţi în colaborarea paşnică vor înţelege poziţia noastră contra statuii plănuite, şi nicidecum nu va considera aceasta ca o poziţie duşmănoasă.
Ştim că Şaguna a făcut mult bun învăţământului şi culturii române şi a avut un mare merit în despărţirea bisericilor ortodoxe română şi sârbă, în anul 1864, în obţinerea independenţei bisericeşti a românilor. Dar nici asta nu justifică amplasarea statuii lui pe teritoriul Ungariei.”
Zilele trecute, şi Uniunea Organizaţiilor Civile din Jula a dat publicităţii un comunicat referitor la acest subiect, care este de cu totul altă părere:
„Prezidiul Uniunii Organizaţiilor Civile din Jula respectă memoria istorică progresivă a tuturor popoarelor, naţiunilor şi naţionalităţilor, deoarece în conştiinţa tuturor naţiunilor există nume care sunt rostite cu evlavie şi există evenimente istorice, care – şi numai prin denumirea lor – iradiază demnitate, poruncesc linişte.
În memoria poporului român, episcopul Andrei Şaguna este întruchiparea dezvoltării, a ascensiunii. Prin amplasarea statuii se va comemora acest fapt istoric. Toată lumea are dreptul la amintire, aşa cum o avem şi noi. Din acest motiv, sprijinim ideea amplasării statuii.” Semnează dr. Fábián Mihály, preşedinte.
La întâlnirea din 21 octombrie, la Seghedin, a premierului României Călin Popescu-Tăriceanu cu comunitatea românilor din Ungaria a luat parte şi ministrul român al culturii, Adrian Iorgulescu, care i-a informat pe cei prezenţi că problema amplasării statuii lui Şaguna la Jula este stabilită cu partea maghiară, nu se mai pune sub semnul întrebării, iar Ministerul Culturii de la Bucureşti a ales deja şi sculptorul care va realiza monumentul. Un comunicat publicat pe site-ul ministerului român informează: „Decizia privind organizarea Concursului de creaţie plastică pentru realizarea Monumentului «Andrei Şaguna» a fost luată de către Ministerul Culturii şi Cultelor, ca urmare a acordului realizat cu ocazia celei de-a treia Reuniuni Interguvernamentale Româno–Ungare, din anul 2007. Amplasamentul Monumentului a fost stabilit într-un spaţiu public semnificativ, aflat în zona Parcului Catedralei Ortodoxe Române din oraşul Jula (Gyula – Ungaria). (Blog Eva Iova – redactor sef Foaia Romaneasca din Ungaria)

https://www.crestinortodox.ro/Istoricul_Mitropoliei_Ardealului_6755.html

• Share
• Tweet
• Pin
• Email