Vladimir Putin a declarat că nu s-a hotărât dacă va rămâne mai mult de 20 de ani la putere, ceea ce ar putea fi normal dacă ruşii vor, potrivit unui interviu difuzat vineri. Putin a precizat, într-un interviu pentru presa străină al cărui text a fost difuzat de Guvernul rus, că nu a decis dacă va candida şi la alegerile prezidenţiale din 2018, pentru a rămâne astfel 24 de ani la putere, dar a adăugat că această perspectivă nu i se pare şocantă.
Pentru Vladimir Putin constă în faptul că niciunul dintre aceste grupuri în care sunt divizate masele nemulţumite nu are un lider puternic sau un exponent al lui dintre candidaţii actuali la preşedinţie. Singura excepţie o face miliardarul Mikhail Prohorov (proprietar al minei de aur de la Baia Mare – nn), simpatic multora dintre liberali. Însă figura lui de hedonist notoriu, ajuns din tinereţe în rândul proprietarilor întreprinderii Nornikel, una dintre cele mai importante din lume în domeniul prelucrării zăcămintelor de nichel, nu are prea multe şanse să devină populară într-o ţară în care o jumătate a populaţiei trăieşte cu venituri mai mici de 200 de euro lunar.
In cadrul Târgului “Caravana Gaudeamus, Craiova 2012″, a fost lansat al doilea volum din lucrarea “Clerici ortodocşi în închisorile comuniste. Judeţul Dolj. Litera C”, semnată de Ana-Maria Rădulescu, cercetător în cadrul Institutului National de Studiu asupra Totalitarismului din Bucureşti (INST)
[…] O altă constatare este următoarea, deci prima ilegalitate pe care a comis-o domnul Mircea Dinescu este că din cadrul Colegiului CNSAS ca membru încă, accentuez, al acestui Colegiu a răspândit o calomnie cu bunăştiinţă, mizând pe faptul şi pe anticipatul linşaj mediatic şi pe lipsa mea şi a altora de reacţie la această încercare de linşaj mediatic.
Ceea ce pot eu să spun şi să jur cu mâna pe Biblie este că nu există nimic, dar absolut nimic în tot dosarul, toate dosarele mele, nu în tot dosarul de Securitate, care să mă incrimineze, şi că în disperare de cauză acest sinistru personaj a dorit să inverseze rolurile, linşaj mediatic mai întâi, apoi sub presiunea linşajului mediatic presiuni asupra celorlalţi membri ai Colegiului şi cum-necum să reuşească să smulgă o decizie de poliţie politică în ceea ce mă priveşte.
Pentru această crimă, accentuez crimă, intenţie de crimă, de linşaj mediatic, jur pe ceea ce am mai sfânt că nu voi înceta lupta cu acest personaj sinistru până când nu îi voi dovedi toată vinovăţia, nu doar în ceea ce mă priveşte, ci vinovăţia lui în raport cu nenumăraţi oameni nevinovaţi, nenumăraţi oameni vinovaţi pe care i-a inocentat cu bunăştiinţă, şantajul, traficul şi manipularea de documente la care s-a dedat de când este în CNSAS şi celelalte implicări ale lui în ceea ce eu aş numi trădare de ţară, trădarea României, o voi dovedi în instanţă cu documente. […]
Ce mai putem constata? Putem constata… O constatare gravă, gravă, că presa română este sub orice fel de critică, este o presă lamentabilă care ar trebui interzisă pur şi simplu dacă i-au trebuit acestei prese române două săptămâni de la infestarea ei cu o ştire falsă, prin agenţia NewsIn, ea va fi capul şi ţinta mea principală de atac în acest proces pentru că a răspândit prima ştirea, deci i-au trebuit două săptămâni presei române, pentru ca prin Jurnalul Naţional şi cele trei doamne cu ancheta respectivă să facă ceea ce trebuia făcut imediat de a doua zi. Deci dacă miercuri a apărut această ştire calomnioasă, joi toată presa română trebuia să facă această anchetă, să pună mâna pe telefoane, să sune toţi membrii Colegiului CNSAS să infirme sau să confirme ştirea calomnioasă, nu să aştepte două săptămâni, două săptămâni, aceasta este acuzaţia pe care o voi aduce în proces tuturor agenţiilor şi tuturor publicaţiilor româneşti în care eu puteam să mor. Foarte clar! Puteam fi asasinat mediatic şi să nu mai iasă niciodată adevărul la lumină, prin moartea mea fizică.
Deci acuz clar toate aceste agenţii, pe domnul Mircea Dinescu, toţi cei – îi voi nominaliza în dosar – care au dat curs acestei calomnii prin presă şi au depăşit orice fel de măsură la adresa mea, de tentativă de crimă. Au dorit să mă omoare, este a treia tentativă de crimă, deschisă, prima tentativă în anul 1990, când aceiaşi bandă condusă de Nicolae Manolescu şi Mircea Dinescu ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor a încercat primul linşaj mediatic când eram în polemică cu Uniunea Scriitorilor, a doua tentativă de crimă şi de omor mineriada din 14 iunie, când am fost bătut cu bestialitate de 30 de mineri în mijlocul Bucureştiului, a treia tentativă de crimă, pe faţă, s-a petrecut acum sub ochii României, ţară membră a Uniunii Europene.
Denunţ această situaţie şi indiferent de rezultatul pe care îl voi obţine în instanţele româneşti voi duce acest proces al meu cu Statul Român şi la CEDO, în Europa, spre a se vedea unde se află ţara noastră şi ce se întâmplă în această ţară europeană, aşa-zis europeană, pentru că nu este europeană, este încă o ţară barbară care continuă să-şi terorizeze cetăţenii şi aceiaşi 19 milioane de nemembri de partid care erau în 1989 la Revoluţie au plecat din această ţară la muncă sau sunt în această ţară într-o situaţie nefericită de muritori de foame, aceiaşi 4 milioane de membri PCR, nu toţi, fireşte, că nu toţi au acces la situaţii privilegiate, dar aceiaşi 4 milioane, din rândul lor s-au recrutat, noua aristocraţie financiară-economică-socială a României, noua burghezie privilegiată, păturile superpuse care sug, asupresc şi batjocoresc acest popor.
Traian Basescu a marcat o victorie majora pentru Romania si cei 300 000 de romani din Serbia si si-a respectat promisiunea facuta la vizita pe care a intreprins-o in Valea Timocului, in noiembrie anul trecut (foto/video).
Romanii din Transnistria Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Tudor Popa şi Alexandru Lesco, membri ai Frontului Popular, au fost arestaţi in iunie 1992 şi judecati ilegal de către un tribunal transnistrean, pentru acte de terorism. Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte, Alexandru Lesco la 12 ani de inchisoare, iar Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa la 15 ani de inchisoare. Iata povestea lor in trei documentare video oferite de Ziaristi Online. Vezi aici decorarea lor cu Ordinul National Steaua Romaniei de catre presedintele Traian Basescu, pentru “dragostea de țară, eroismul, dorința de a te sacrifica pentru poporul tău”:
Intre stiri “quality” marca EvZ, gen Aşa ceva n-aţi văzut niciodată: Fata cu sâni gigantici si Cat de bine se pricepe la oral Kim Kardashian s-a strecurat, ca un elefant la degustat, si maestrul Andrei Plesu, intr-o Oda adusa “Marelui Carmaci” de un ziarist care nu parea sa scrie articole la comanda, cum este cel pe care il semneaza despre “Inteleptul Andrei Plesu” (foto). Nu stiu daca Silviu Sergiu a citit “Divanul sau galceava inteleptului cu lumea” sau doar l-a luminat Dumnezeu ca pe un biet pacatos ca sa graiasca si gura lui un adevar, caci titlul l-a nimerit, daca ne gandim la mai populara vorba “Galceava dracului cu lumea” transpusa pe larg si de un discipol de-al maestrului Andrei Plesu in lucrarea “Gâlceava dracului cu lumea: mic tratat de demonologie aplicată“.
“Am o umbră de emoţie, în sensul că mă îngrijorează ca nu cumva să faceţi un ziar prost. Ca nu cumva, după ce s-a făcut atâta agitaţie că m-am întors, în sensul că nu mai sunt certat cu voi şi colaborez cu voi, dau un text, mai dau un sfat, m-am implicat în noua formulă a ziarului, să iasă prost. Dar am emoţii pentru că, la un moment dat, unii cititori or să spună: “S-a întors Cristoiu. Şi unde se vede?””, se intreba, intemeiat, maestrul Ion Cristoiu nu cu mult timp in urma, intr-un interviu publicat la reintoarcerea sa la Evenimentul Zilei. Intr-adevar: “Unde se vede?”. HR Patapievici, prin gurita ca o pruna uscata a aghiotanului sau, M. Mihaies, se revolta pe vremuri de “vecinatatile respingatoare” de la ziarul Ziua. Astazi, V. Tismaneanu nu are nici o jena in a se exprima alaturi de Ion Cristoiu, de la aceeasi tribuna eteroclita, desi acesta afirma urmatoarele despre “opera” sa – “inutilul si imoralul” “Raport Final” – si cacealmaua condamnarii comunismului: “Manifestarea PRM din Parlament a fost o reactie fireasca – spun eu – la marsavia din Raport, prin care C.V. Tudor e acuzat de crimele si abuzurile comunismului. Traian Basescu si-a asumat public Raportul. Comitand astfel un abuz ticalos. Pentru ca abuz ticalos e sa-ti asumi un Document in care un om politic adversar e acuzat de a fi partas la crimele si abuzurile comunismului.” Tot maestrul Cristoiu afirma despre Liiceanu ca este “un mutant” iar despre periatul Evenimentului Zilei de azi, dl Plesu, avea, pe cand conducea Cotidianul, aceeasi parere ca si criticatul si eliminatul Iliesiu, cel din “lumea a treia”, sau colegul de scoala al “inteleptului”: Andrei Plesu, Marea Pacaleala. Un fost coleg de facultate al filosofului inchipuit dezvaluie fata murdara a secretarului UTC si UASCR de la Arte Plastice si organizator de grupa PCR, nimeni altul decat Andrei Plesu, rector NEC si membru GDS.
Si totusi, azi, citim in Evenimentul Zilei cuvinte care fac sa paleasca pana si articolele lui Vladimir Tismaneanu din “Convingeri comuniste” sau “Scanteia tineretului”: “Dacă Andrei Pleşu ar fi săvârşit fapte abominabile înainte de ’89, dacă viitorul va scoate la iveală greşeli impardonabile, singurul care-l poate judeca şi, eventual, ierta, este doar Andrei Pleşu”. Ce nu i s-a permis, iata, lui Ceausescu si tuturor celor executati in ticalosul “Raport Tismaneanu”, ii este permis numai lui, “inteleptului” Plesu. Conform organului de presa girat de maestrul Cristoiu numai Plesu poate sa se ierte pe “El”. Plesu este, asadar, mai presus de Dumnezeu; este Ayatollahul si propriul (sau propria?) lui Budha! A, m-am prins: el este ingerul – a si scris “despre ingeri”, adica despre el, nu? -, dar e chiar ingerul cazut, de-asta nici Dumnezeu nu-l poate ierta. Bravo, Sergiu Silviu!
Bine, bine, dar pe sotia lui, Catrinel Plesu, informatoare DIE si directoare ICR, noi avem voie sa o iertam? Caci, din ratiuni umanitare, ce tin de ziua de 1 Martie si doza noastra de iertare, iata, am amanat pana maine dezvaluirile CNSAS pe care le vom publica, de altfel, la cererea ei: “Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”
UPDATE: Hai c-o mai iertam putin, daca ne da voie si Silviu Sergiu…
*
Si unRemember de la Tismaneanu: “Unul dintre protejatii lui Florescu – redactor-sef la Scinteia Tineretului si la revista lunara Tinarul Leninist, precum si membru al Biroului CC al UTC in perioda cind prim-secretar era Ion Iliescu, de care a fost foarte apropiat – a fost Ion Cristoiu, mai intii redactor-sef adjunct la Viata Studenteasca, apoi redactor-sef adjunct la Scinteia Tineretului si responsabil al publicatiei SLAST in care, pe linga unele contributii onorabile, au aparut si texte ignobile de orientare pronuntat national-stalinista, inclusiv unele cu tendinte neechivoc sovine.” (Revansa rinocerilor: Cine a fost Eugen Florescu?)
Si alte aminitiri via bloggerul Tismaneanu: “O simpla cautare pe Internet arata ca, din pacate, Romania nu a produs multi istorici ai comunismului recunoscuti si dincolo de cercul de cititori ai tabloidelor de istorie ilustrata produse de Cristoiu.”
sau “Cu excepţia cameleonică a lui Ion Cristoiu şi a unor nostalgici de la mormântului soţilor Ceauşescu, nimeni nu se revendică de la comunism şi nimeni nu îşi declară ferm şi sincer vreo convingere comunistă.” (Pe cine deranjeaza condamnarea comunismului?)
Si un PS de la Dorin Tudoran: “Mă gândesc la coincidenţa că dl Cristoiu este printre cei care l-au debutat pe dl Tismăneanu și i-au sprijinit începuturile publicistice şi-mi spun că oricât de mare ar fi detour-ul, marile spirite se regăsesc.”
În contextul actual – dinamic, volatil, neconvenţional, asimetric, globalizat – ar fi poate cazul să medităm mai profund la afirmaţia lui Peter F. Drucker: „cea mai bună modalitate de a prezice viitorul este să îl creezi” şi, de ce nu, să încercăm să o transformăm în realitate.
“Serbia de azi nu intelege ca minoritatile nu mai pot fi neglijate si tratate superficial cum se intampla in epoca dictatoriala, totalitara, si inainte de Milosevici”, ne-a spus Eugen Tomac. Oficialul de la Bucuresti a afirmat ca Romania, desi isi doreste statul vecin in UE, iar relatia e “exceptionala”, are o mare problema cu faptul ca Serbia imparte comunitatea romaneasca in doua – romani si vlahi – pe ultima considerand-o o etnie inventata.
Şi în România, Fundaţia Soros a finanţat proiecte similare, la Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi. Fie programe de incluziune socială a romilor cu o puternică componentă de media, fie ca cel intitulat “Interesul public pe agenda media,” implementat recent cu sprijinul Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI).
Mircea Toma a spus verde crud că “încurajează maghiarii la lupta pentru o nouă formă de autonomie, la lupta pentru realizarea unui Ardeal autonom, liber de corupție!“ Să fie Budapesta soarele lui înţelept?
Un document ce poartă semnătura rectorului Prof. Univ. Dr. Constantin Cepotoiu și a rectorului ales Prof. Univ. Dr. Leonard Azamfirei, datat 27 februarie 2012, arată ingerința incalificabilă a UDMR și a Budapestei în autonomia universitară a Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș.
Omul si Cetatea: “Iată că a trecut aproape un an, de când nu am mai scris nimic pe blog! Nu ştiu dacă a fost o tăcere deliberată sau nu. Poate că, totuşi, deliberată, determinată de convingerea că lumea asta a blogărilor e, de fapt, o multiplicare a monologurilor, prin care fiecare îşi defulează frustările. Nu există practic dialog, comunicare – e mai mult un sport individual. Nu ştiu dacă ajută pe cineva ceea ce scriu sau dacă supără şi de ce! Pe de altă parte, s-ar putea ca această tăcere să nu fie deliberată, ci impusă de lipsa mijloacelor adecvate de înţelegere (analiză- sinteză) a ceea ce se întâmplă acum în ţară şi în lume. Majoritatea celor citite de mine, cu privire la cele ce s-au întâmplat în anul care a trecut sunt interpretări fie partizane, care exclud dintru început orice urmă de dialog, fie unilaterale, adică sunt analize făcute din diverse puncte de vedere – „ştiinţifice” pot spune – care nu îşi declară unilateralitatea, pentru o deschidere reală spre dialog. Aproape fiecare blogăr „serios” din România vrea să fie un doctrinar, un început, fie că e naţionalist, fie globalist/inter-naţionalist, sau măcar să dezvăluie ceva ce nu e cunoscut de nimeni.
Sunt apoi asocieri bizare, între teologii de bibliografie, declaraţi de dreapta, şi cominternişti, care te pun într-o situaţie morală, dacă nu şi teoretică, cel puţin stânjenitoare. Apoi, modul de a discuta realităţile politice – cele ce se întâmplă în ţară şi în lume – aminteşte, cu rare excepţii, de avancronicile şi cronicile meciurilor de fotbal, fără să atingă însă nivelul unui Fănuş Neagu sau a unui Ioan Chirilă. Golănia pătrunde peste tot, simulând chiar eleganţa gesturilor. Din ce am văzut până acum, sunt puţine bloguri care au depăşit lupta de clasă (care, de data asta, s-a terminat, n-aşa?, cum spunea Brucan, cu victoria capitalului) şi mă întreb cu cine vor mai lupta cei din presa din România, apoi blogării dacă, biologic, generaţia care a trăit în comunism va dispare; probabil că vor păstra unul în viaţă, din această generaţie, un fel de mumie a lui Lenin, ca duşman al poporului, de care să se delimiteze toţi, ca să vadă noul stăpân cât de credincioasă e sluga. O analiză a perioadei comuniste trebuie făcută, neîndoielnic, dar cu observaţia că vechii cominternişti s-au transformat în oameni de dreapta – Noua filosofie, în Franţa -, încă din anii ’70- ’80, că troţkiştii au devenit neo-conservatori în S.U.A., ocupând de multă vreme posturile de comandă în vederea aşa-zisei schimbări, ce urma să vină. Să fi dorit ei şi urmaşii lor să scape de vreo răspundere?! Mă îndoiesc! Noile poziţii ocupate sunt, de fapt, cele vechi, cu etichete schimbate, din care sunt propovăduite alte religii politice sau poate, acum, economice, în vederea dominaţiei.
Încep această mică aventură în neant, postând un text din Mihai Eminescu, care mi se pare încă actual. Îi rog pe cititori- singurii care pot transforma neantul în viaţă, să facă înlocuiri de cuvinte şi situaţii, pentru a vedea actualitatea textului, ca de exemplu să înlocuiască internaţionalism cu globalism, punându-şi în acelaşi timp întrebarea cât de deschisă poate fi societatea deschisă sau care este închiderea acestei societăţi? Şi mai ales, cine şi cum deschide societatea şi faţă de ce?”
Nu ratati, in curand, aici: Catrinel PLESU, o informatoare cu staif recomandata pentru incadrare imediata dupa finalizarea studiilor in “CORABIA”, i.e. MAREA BRITANIE
March 3rd, 2012 
VR 
Posted in 
Tags: 
