Posts Tagged ‘1999’

TARGET: Trecem pe langa moarte. NATO bombardeaza statul major. La Radio 21 se fura transmisia cu bombardamentele in direct. George Roncea dat afara de Rosca pentru partizanat cu drama sarbilor. Amintiri cu Miscarea Pentru Romania

Publicam ieri despre noul capitol al cartii electronice Target, a lui Sorin Bogdan, in care sunt relatate aventurile lui Ion Cristoiu pe acoperisul fierbinte al hotelului corespondentilor de razboi de la Belgrad, Mile, Sorin Bogdan si George Roncea si cum au transmis cei patru o corespondenta in direct, de sub bombardamentele din ’99, la Radio 21, unde, impreuna cu efervescentul Nic Cocarlea, am trait dramatismul acelor momente cu o si mai mare intensitate. Pentru simplul motiv ca ne gandeam ca ei pot sa moara in orice clipa, in timp ce noi stateam ca prostii in studioul radioului de la etajul 10 din Calea Victoriei, intoxicandu-ne de nervi cu alcool si tutun. Ma intrebam ce s-o fi intamplat cu inregistrarea acelei emisiuni flamboiante, care a ridicat parul maciuca ascultatorilor postului. Nic mi-a scris azi pentru a-mi confirma ceea ce banuiam: “baietii” au pus mana pe ea:

“din pacate banda martor a acelei nopti a fost furata. ar fi fost interesant, cred, sa fi fost postat aici la tine soundtrackul acelei nopti, aiuritor de suprarealiste pentru ce se numeste astazi radio. asa, citeodata, cand ma impaunez cu “realizarile” mele radiofonice, amintesc si acea noapte cind george, cristoiu si mile au intrat in direct de pe hotelul din belgrad. da’ nu ma crede nimeni. pe tine te crede cineva? vezi…asa merg lucrurile. atunci avansasem io o idee nociva, culeasa de pe site-ul disinfo.com, care zicea in mare cam asa: avioanele si rachetele care cad cu precizie peste belgrad vin dinspre romania. politrucul care se ocupa de radio mi-a atras atentia ca asa ceva nu se spune! chiar de-ar fi asa.

astept nerabdator episodul in care ne-am apucat noi, pe 22 seara, sa salvam picturile de pe peretii muzeului national de arta, aflate sub tirul condus de papitoiul de hamlet.

multumesc pentru amare aduceri aminte.”

Vom avea noi grija si de Hamlet. Pana atunci, Sorin Bogdan revine cu un nou episod, in care Rosca Stanescu il pune pe liber pe George, pentru ca asa ii sugerase Emil Constantinescu, un fel de presedinte-avatar de-al lui Zoe Petre:

“Alarma aeriana a sunat din nou la 20:52. Eram in barul hotelului si George Roncea ne-a spus ca Sorin Rosca-Stanescu refuza sa-i mai publice corespondentele din Belgrad, pentru ca erau mult prea partizane. Cam avea dreptate: George era mult prea impresionat de drama sarbilor pentru a fi obiectiv. Acum, ar fi vrut sa ramana cu noi in Iugoslavia, dar Rosca-Stanescu i-a atras atentia ca nu ii mai finanteaza sederea si n-are decat sa-si caute alt ziar ca sa-i publice corespondentele. I-am spus ca singurul care ar putea sa-i accepte stilul ar fi Ion Cristoiu, insa l-am avertizat ca auzisem zvonuri ca acesta urma sa fie indepartat de la conducerea “Cotidianului“. George s-a hotarat sa riste si ne-a spus ca maine il va suna pe Cristoiu, sa-i propuna o colaborare.

Il cunosteam pe George Roncea din ianuarie 1990, cand timisorenii incercau sa descopere ce-au facut “miticii” la Revolutie si invers. Viata ne-a intersectat destinele de multe ori, cand prin miscarea studenteasca din ‘90 si ‘91, cand prin Moldova si Transnistria, cand prin muntii Maramuresului infiintand Miscarea pentru Romania, cand prin Slovenia secesionista, cand despartindu-ne de Marian Munteanu datorita ciudatei intorsaturi a destinului acestuia, cand prin redactiile unor ziare. Nici acum, dupa 20 de ani, nu s-a schimbat aproape deloc. Un personaj fascinant si un prieten formidabil. Intre timp, l-am intalnit la celalalt capat al lumii, in 1991 la New York, si pe fratele sau Victor si ne-am imprietenit inca inainte de a se intoarce in Romania, dar si pe sora lor, Vera, singura cuminte din familie (?). Nu imi mai amintesc cum ajunsese George Roncea la Belgrad in aprilie 1999, dar sunt sigur ca printr-o intamplare fabuloasa, ca de obicei, pe care o va povesti el intr-o carte.”

Integral la target: trecem pe langa moarte, cand nato bombardeaza statul major

TARGET. Cu Cristoiu pe acoperisul fierbinte. Mile Carpenisan, Sorin Bogdan si George Roncea sub bombardamentele NATO din Belgrad

“In fiecare noapte, visez ca am aripi si ma ridic deasupra avioanelor inamice care imi bombardeaza tara, pe care le nimicesc dintr-o lovitura !” – Vuk Drascovic

Sorin Bogdan: I-am recomandat lui Ion Cristoiu sa mearga la Centrul militar de presa, sa se acrediteze, chiar daca era invitatul oficial al Ministerului iugoslav de Externe. Ceea ce era adevarat, deoarece ministrul Zivadin Jovanovic acceptase sa-i acorde un interviu in exclusivitate si chiar trimisese o masina si un consilier care l-au asteptat in vama. Cristoiu m-a ascultat si s-a dus, la fel ca orice ziarist, si s-a acreditat. Bineinteles ca formalitatile au durat foarte putin, insa a fost foarte incantat ca a primit legitimatia pe care scria “acreditare de razboi”.

Am urmarit cu atentie modul in care oficialii NATO au reactionat la bombardarea orasului Surdulica, in care au murit 16 oameni nevinovati. Mai ales ca sarbii au accentuat fiecare nuanta a acestor declaratii, care aveau sa devina un cliseu. In prima faza, un oficial NATO a dezmintit, sub acoperirea anonimatului, acuzatiile sarbilor. Doua ore mai tarziu, un comunicat dat publicitatii la Bruxelles afirma ca “un avion al NATO a efectuat cu succes un atac impotriva unei cazarme din Surdulica si nu se poate exclude complet posibilitatea ca ar fi lovit civili sau proprietati civile”. Astazi, Jamie Shea a confirmat ca “in timpul acestui atac, o arma de precizie nu a fost indreptata asupra tintei indicate si a produs un impact la 200-300 de metri distanta de cladirile cazarmei, intr-o mica zona rezidentiala”. Ceva mai tarziu, George Robertson, ministru al Apararii, a exprimat regretele guvernului britanic pentru eventualele victime provocate de bombardarea unei zone rezidentiale din Surdulica. In fine, spre seara, Pentagonul a anuntat ca o bomba de o tona, lansata de un avion de vanatoare F-15, a deviat de la traiectorie si a lovit cartierul rezidential din Surdulica. “Bomba, ghidata prin laser, trebuia sa loveasca o cazarma, dar a deviat de la traiectorie, aparent din cauza fumului care interfera cu raza laser,” a justificat purtatorul de cuvant al Pentagonului. (…)

In aceasta seara, NATO ne-a dat, in sfarsit, satisfactie. Alarma aeriana a sunat la 20:23 si a urmat cea mai grea noapte din ultimele doua saptamani. Am avut, in sfarsit, ocazia sa-i aratam lui Ion Cristoiu ce inseamna o noapte de bombardamente.

(more…)

Pledoaria pentru violenta, moarte si razboi a “intelectualilor” GDS Liiceanu, Tismaneanu, Patapievici & Co si inclusiv a preotului-informator Iustin Marchis. Sorin Bogdan si Mile Carpenisan, scuturii vii la Televiziunea din Belgrad

Sorin Bogdan, TARGET:

AWACS: Mama catre Charlie Bravo. Care convoi ? Care civili ? La dracu’ ! Aici e mana sarbilor. Distruge tinta ! F-16: Charlie Bravo catre Mama. Ce sa distrug ? Tractoare ? Masini obisnuite ? Repet: nu vad nici un tanc. Solicit instructiuni. AWACS: Mama catre Charlie Bravo. E o tinta militara. O tinta militara absolut legitima. Distruge tinta ! Repet: distruge tinta ! F-16: Charlie Bravo catre Mama. Am inteles. Lansez rachetele !”

Cotidianul britanic “The Express” a dezvaluit ca pilotul unui Harrier GR-7 al fortelor aeriene britanice, aflat in misiune in momentul atacului din apropiere de Djakovica, l-a avertizat pe pilotul american al aparatului F-16 in privinta unor posibile “pagube colaterale”. Dupa ce a survolat la joasa inaltime convoiul de refugiati, englezul i-a transmis prin radio ca, in mod sigur, este vorba de vehicule civile, flancate de vehicule militare.

(…)

Am cascat noi gura prin sediul RTS, dupa care directorul televiziunii ne-a poftit intr-o sala de protocol unde – spunea el – colegii sarbi vor sa ciocneasca un pahar cu noi. Ei bine, chiar in acel moment au inceput sa sune sirenele alarmei aeriene. Era 22:30 si, in 5 minute, zambind incurcati, toti ziaristii si-au luat talpasita. In frunte, desigur, chiar cu ministrul Matic, care n-avea, nici el, nevoie de surprize neplacute. Am ras cu lacrimi vazandu-i cat de repede au uitat si de solidaritate si de vin si de tot. Imi amintesc ca, putin mai tarziu, mama lui Mile l-a sunat si ne-a certat ca radeam ca prostii in sediul RTS. Reporterii sarbi filmasera vizita de solidaritate si au difuzat stirea, in care apaream si noi, iar la Timisoara se vad programele televiziunilor sarbesti.

Cand ne-am intors la hotel, la o masa a barului ne astepta Nelu si cu “scriitorul” Dragan. Privindu-ne cu repros, Dragan ne-a intrebat ce fel de intelectuali sunt cei care, indiferent in ce scop, aproba declansarea unui razboi. Nu am inteles ce voia sa spuna. Ne-a aratat un comunicat, semnat de cateva zeci de intelectuali romani, in sprijinul orientarii euro-atlantice a autoritatilor de la Bucuresti. “Ceea ce a derutat pe multi dintre cetatenii nostri si i-a impiedicat sa ia o pozitie limpede in actualul conflict din Balcani este ca impartim cu poporul sarb valorile credintei,” ne-a citit Dragan, cu glas tare, din comunicat. “Numai ca Milosevic nu duce “un razboi sfant”, ci unul de epurare etnica, iar valorile ortodoxiei, pe care le impartasim cu poporul sarb, nu inseamna si coincidenta cu optiunile politice ale celor doua popoare. Structurile puterii noastre s-au pronuntat, de la bun inceput si cu admirabila consecventa, pentru NATO si Europa.”

N-am prea avut raspuns. Ca de obicei, Dragan ne surprindea prin informatiile pe care le avea si prin logica argumentelor. Nu era suparat pe noi sau pe cei care au semnat scrisoarea, ci se intreba in numele caror valori, un grup de “proeminenti intelectuali” puteau sa sustina un razboi ilegal, declansat impotriva unui stat suveran, fara acordul Natiunilor Unite si doar in baza unor reportaje difuzate, ce-i drept, pe posturi importante de televiziune. Reportaje precum cele de la CNN, de exemplu, realizate de Christiana Amanpour, care “intamplator” este sotia lui James Rubin, purtatorul de cuvant al Departamentului de stat al Statelor Unite”. Integral la target: suntem scuturi vii si la televiziunea din belgrad

INTELECTUALITATEA SI RESTUL LUMII – O RUPTURA SOCIALA

Cu totii am fost, probabil, educati in ideea ca intelectualii sunt avangarda unei natiuni. O clasa creatoare, aparte, cu o contributie de exceptie la consolidarea sociala si spirituala a natiunii in care traiesc. Pentru motivele de mai sus, avand in istorie atatea exemple de intelectuali de exceptie, am invatat sa-i respectam si sa consideram cuvantul lor, un cuvant de invatatura.

Asa stau lucrurile in teorie. In Romania “democrata”, aristocratia intelectuala si culturala este separata, din pacate, de omul de rand, printr-o prapastie, aproape de netrecut. Omul din clasa de jos nu doar ca nu-l mai intelege, dar chiar il dispretuieste pe intelectual, iar acesta la randul sau alege sa intrerupa orice urma de dialog cu “vulgul”, inchizandu-se intr-un turn de fildes in care isi creaza o realitate paralela.

Dupa patru ani de lucru in fabrica, langa muncitori, autorul acestor randuri poate depune MARTURIE despre paralelismul celor doua lumi. O tensiune surda exista la granita intre realitatea muncitorului rupt de foame, depasit de o societate pe care nu o mai intelege, pe de o parte, si cenaclurile-dezbaterile filosofice ale intelectualitatii romanesti, sterile si inutile. In aceste conditii, reconcilierea si unitatea sociala sunt doar vise, iar instrumentul numit “societate civila” devine din ce in ce mai mult o secta.

Punctual, la agravarea situatiei a contribuit mult “optiunea societatii civile” fata de razboiul pornit acum 5 ani impotriva Iugoslaviei. Situandu-se la 180 de grade fata de romanul mediu, care se impotrivea ideii unui razboi in imediata vecinatate a tarii, intelectualii romani de elita au optat pentru sprijinirea actiunilor de forta. Esenta pozitiei lor a aparut in revista “22”, numarul 478 din 20-26 aprilie 1999, sub titlul “Optiunea societatii civile intr-un moment de cumpana”. Acesta era, de fapt, un gir moral dat actiunii – ilegale, imorale si antiumane – a NATO in tara vecina.

La cinci ani de la agresiunea contra Iugoslaviei, putem vedea cat de departe de rezolvare este problema pentru care atunci s-a pornit razboiul: situatia din Kosovo. Personal consider ca intelectualii ce au semnat APELUL PENTRU RAZBOI au gresit grav. Pentru a-si repara greseala si a fi iertati de cei care si-au pus sperantele in ei, ar fi absolut necesar sa-si ceara scuze. Cu siguranta insa, orgoliul nu le va permite acest lucru. Nu pot decat sa constat starea de fapt si sa insirui mai jos numele semnatarilor APELULUI LA CRIMA, spre improspatarea memoriei unora din noi si spre sublinierea, inca o data, a unei situatii triste: distanta uriasa intre intelectualii “societatii civile” si romanul de rand.

Bogdan I Stanciu, Aprilie 2004

TEXTUL COMPLET AL APELULUI LA CRIMA PUBLICAT IN “22″

(more…)

TARGET. Sorin Bogdan despre Mile Carpenisan, Narcisa Iorga si interviul cu Arkan: “Femeie, tu nu stii ca vila mea e pe lista tintelor NATO?!”

Target 13 aprilie 1999

Sorin Bogdan: Mile Carpenisan s-a dus pana la hotel “Hyatt”, impreuna cu o echipa venita de la Antena 1. Au sunat inainte de a intra in Iugoslavia, sa-l roage sa le obtina cazare la hotel “Toplice“. Din echipa facea parte doar cameramanul Florin Dobre si un sofer – de la Antena 1. Ceilalti doi erau Narcisa Iorga si fotograful Radu Vioreanu – de la “Jurnalul national“. Spuneau ca au aranjat un interviu cu Arkan, ai carui baieti urmau sa-i astepte in vama si sa-i conduca la Belgrad. Desigur ca nu i-a asteptat nimeni. Mai mult, cand s-au dus la “Hyatt”, Narcisa – care se lauda ca stie sarbeste – l-a rugat pe Mile sa-i fie translator. Cand i-a solicitat interviul, Arkan i-a refuzat fara prea multa eleganta, spunandu-le ca are programat un alt interviu, pentru France Presse.

Pana la urma, Narcisa i-a luat un interviu lui Arkan. Acesta statea in fiecare seara in barul hotelului “Hyatt”, la care se zvonea ca ar fi actionar, si dadea oricui interviuri pe bani. Vorbea gratis doar pentru rusi, greci sau romani. Ne-am distrat foarte tare cand Mile ne-a imitat racnetul pe care l-a scos Arkan, cand Narcisa l-a rugat sa filmeze interviul la el acasa: “Femeie ! Tu nu stii ca vila mea e pe lista tintelor NATO ?” Dupa interviu, Arkan i-a dat Narcisei o caseta pe care erau filmati “tigrii” lui, in timpul unor antrenamente. Stiu ca – prezentat la Antena 1 – materialul a avut mare succes. Cand Mile le-a explicat asta sarbilor, au ras cu lacrimi. Pentru ei, Arkan nu era decat un smecheras caruia ii placea sa se dea mare. Nu dadeau doi bani pe el si se mirau ca strainii l-au transformat intr-un adevarat Rambo.

Continuarea la Sorin Bogdan: target: mile, narcisa iorga si interviul cu arkan

Foto: Sorin Bogdan in Adevarul: Mile Carpenisan era un adevarat razboinic

Jurnalisti pe acoperisul fierbinte. Jurnal de razboi 1999. Target (7-8)

30 martie 1999

La 7:37, o bubuitura puternica a zguduit centrul Belgradului. Sarbii nu au dat nici o explicatie, desi nu a sunat nici un fel de alarma aeriana. In schimb, la 10:30, a sunat alarma la Nis. S-a anuntat ca au fost arestati doi contrabandisti, care vandusera 3.000 de litri de motorina cu 2 DM/litru. Mai aveau stocate inca 7.000 de litri, 1.375 kg de faina si 1.150 kg de porumb. S-a intamplat la Uzice, unde, de astazi, incep concertele in Piata Partizanilor, cu titlul “Cu trompetele impotriva bombelor. Azi-noapte, la Pristina, doua din proiectile au lovit cazarma “Eroii din Kosovo” a Armatei Iugoslave. Unul a cazut langa cazarma, provocand mai multe pagube la cladirile din jur. Sindicatele sarbesti au anuntat ca organizeaza plecarea voluntarilor pe front si sprijina donatiile de sange pentru victimele bombelor.

La 9:40, pe aeroportul belgradean Surcin a aterizat avionul care il aducea pe premierul rus Evghenii Primakov. Delegatia care il insotea era impresionanta: Igor Ivanov, ministrul de Externe, Igor Sergheev, ministrul Apararii, Viaceslav Trubnikov, seful Serviciilor de Informatii Externe si Valentin Korabelnikov, seful Serviciului Militar de Informatii. La sosire, Primakov a declarat ca a fost trimis de Boris Eltin. “Aici e razboi,” a spus el. “Bombele barbarilor continua sa cada. Am venit sa schimbam situatia, directionand-o spre o rezolvare politica.”

Dupa discutii cu Slobodan Milosevic, care – cica – au avut rezultate pozitive, delegatia a parasit Belgradul. Desigur, inainte de caderea intunericului, cand veneau bombardierele. Intr-un comunicat care avea sa fie difuzat mai tarziu, presedintele iugoslav afirma ca este gata sa inceapa negocieri cu albanezii din Kosovo si sa-si retraga trupele din provincie, daca bombardamentele inceteaza. “Pentru a deschide usa negocierilor, agresiunea NATO impotriva Iugoslaviei trebuie sa fie stopata,” se spunea in comunicat. Vorba unui sarb despre vizita lui Primakov: “Apa de ploaie !”

by sorinbogdan

Continuarea la target: prima noapte pe acoperisul hotelului

Vezi si target: apare centrul militar de presa

Cum au doborat sarbii “avionul invizibil”. VIDEO. Target (5-6)

28 martie 1999

Alarma aeriana a fost ridicata abia la 10:30, ca sa fie anuntata din nou, ceva mai tarziu. Sarbii spun ca un avion al NATO, de tip F-15, ar fi fost lovit de artileria anti-aeriana ieri, la ora 15:00, deasupra localitatii General Jankovic, de la granita cu Macedonia, si s-ar fi prabusit in aceasta tara. Tot ieri, la ora 23:00, profitand de raidurile aeriene, gherilele UCK au atacat cu grenade Primaria din Pristina, apoi o patrula a Politiei sarbe. La ora 23:10, doua bombe au cazut in capitala provinciei Kosovo. Ministrul Informatiilor a declarat ca Belgradul ar fi fost lovit de la periferie pana aproape de centru. Inca nu a fost facut un bilant al victimelor, insa a pretins ca ar fi fost atins si un adapost anti-aerian si mai multi civili ar fi fost ucisi si raniti. A recunoscut ca doua avioane sarbesti au fost doborate, dar a precizat ca ambele se aflau in spatiul aerian iugoslav, in misiune de aparare.

O sursa militara autorizata a declarat Agentiei France Presse ca jumatate din avioanele Mig-29 sunt deja scoase din lupta. Inainte de atacuri, Iugoslavia detinea in jur de 15 avioane Mig-29, 47 de tip Mig-21 si 17 de tip Mig-21U.

Dar stirea care avea sa inconjoare, instantaneu, intregul mapamond era ca aseara, antiaeriana iugoslava ar fi doborat un avion american de tip F-117 A Nighthawk, celebrul “avion invizibil”. Aparatul s-a prabusit la Budjanovci, la 20 de kilometri vest de Belgrad, in jurul orei 22:30. Nu mi-a venit sa cred, dar RTS a prezentat, dimineata, imagini cu resturile fumegande ale aparatului, iar NATO a recunoscut pierderea avionului si a declarat ca pilotul a fost recuperat de un comando aeropurtat.

La Bruxelles, oficialii Aliantei au afirmat ca avionul s-ar fi prabusit din motive tehnice. In realitate, desi fabricat dintr-un aliaj special, care il face nedetectabil de radare, F-117 nu este atat de invizibil. Continue Reading la Sorin Bogdan Blog »

Vezi si target: ziua surprizelor neplacute

TARGET. Sorin Bogdan: alarma chimica la Belgrad. Jurnal de razboi 1999 – 4

26 martie 1999

26 martie 1999

Ziua a trecut pe nesimtite. Am alergat pe ici pe colo, incercand sa aflam ce s-a mai intamplat, sa mai verificam o informatie. Deja am inceput sa ne obisnuim cu sirenele alarmelor. Astazi, a fost alarma aeriana de doua ori, intre 16:30 si 18:30 si intre 19:00 si 20:30. Tarziu in noapte, a fost si o alarma chimica. Ministerul Invatamantului a anuntat ca 30 de scoli au fost afectate de bombardamente. Comerciantii au incercat sa mareasca preturile la unele produse, profitand de panica creata de razboi. Unii oameni au inceput sa-si faca stocuri de alimente, desi autoritatile au declarat ca nu sunt probleme cu aprovizionarea. Si chiar nu erau. Spre seara, cand m-am intors la hotel, mi-am cumparat paine si iaurt, sa am a doua zi dimineata si mi-a fost destul de greu sa aleg intre cele 7-8 sortimente.

Ne-am pierdut jumatate din zi incercand sa ne acreditam la Ministerul Informatiilor. Acesta se afla in cartierul Novi Beograd, intr-o cladire imensa. Cei doi militari de la biroul din hol ne-au rugat sa asteptam putin si, dupa 10 minute, a coborat o tanara foarte frumoasa, tunsa scurt, care vorbea perfect engleza si ne-a condus intr-un alt birou. Ne-a dat sa completam niste formulare, insa ne-a spus ca, oricum, luni se va infiinta un centru militar de presa, unde va trebui sa ne acreditam din nou. In birou se mai aflau doi jurnalisti chinezi si, la un moment dat, Sanja Sarac – cum se numea tanara – a inceput sa ciripeasca. Eu cu Mile Carpenisan ne-am uitat unul la altul si ne-am abtinut cu greu sa nu izbucnim in ras. Cei doi chinezi i-au raspuns ceva si au inceput, fericiti, o lunga conversatie cu fata. In limba chineza ! Am completat formularele si am plecat. “Pe aici, nu mai calcam !” a bombanit Mile.

Continuarea la target: alarma chimica la belgrad

Sorin Bogdan: TARGET. Hotel “Toplice”, casa noastra pentru 3 luni. Jurnal de razboi: Iugoslavia 1999 – 3

25 martie 1999

Colegii de la ProTV, de la emisiunea de dimineata, m-au sunat la ambasada si le-am transmis primele impresii. Asa confuze cum erau. Apoi am plecat in oras, sa incercam sa aflam ce s-a intamplat. Un soare orbitor stralucea pe cerul senin si parea ca totul e in regula. Pana la 9:35, cand sirenele au anuntat o noua alarma aeriana. M-am uitat la Mile Carpenisan, el la mine si amandoi la Gratian Balan. Nu prea stiam ce sa facem, asa ca am privit in jur. Aveam impresia ca oamenii au surzit sau noi am luat-o razna, din cauza oboselii. Nimeni nu intrase in panica, doar ici-colo, cateva femei au grabit pasul, indreptandu-se spre adaposturi. Mai tarziu am auzit cateva bubuituri si nori negri de fum se ridicau dinspre aeroportul militar Batajnica. Se mai spunea ca si fabrica de medicamente “Galenika” din oraselul Zemun (o suburbie a Belgradului) ar fi in flacari.

Continuarea la target: hotel “toplice”, casa noastra pentru 3 luni

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro StatCounter - Free Web Tracker and Counter

customizable counter
Blog din Moldova