Posts Tagged ‘andrei plesu’

No comment: Andrei Plesu interesat de transpiratia lui Neagu Djuvara. Strict autentic

Andrei Pleşu: Am o întrebare colaterală! M-a frapat în tinereţe că, în verile cele mai călduroase, conu’ Alecu Paleologu nu transpira! Constat că nici dvs. nu transpiraţi! Este vreun secret boieresc pe care noi nu îl cunoaştem? Ajung să cred că este o problemă ce ţine de educaţie!

Neagu Djuvara: Cu tot respectul, domnule Pleşu, tind să cred că relativa corpolenţă a domniei voastre nu vă avantajează foarte tare în acest sens! Dacă vă tot faceţi vînt, vă va fi din ce în ce mai cald! Odată scoase din funcţiune, ventilatorul sau instalaţia de aer condiţionat amplifică senzaţia de căldură!

Andrei Pleşu: Parcă aţi fi doctorul meu! Numai el îmi spune: “Normal că ai tensiune dacă eşti aşa de gras! Slăbeşte puţin şi după aceea am să te tratez!”

N. red. în 2010: Dl Neagu Djuvara a fost primul invitat pe Divanul Dilemei vechi. Înregistrarea s-a făcut în august 2005, în sediul de atunci al redacţiei, fără aer condiţionat…

Sursa: Dilema Veche, publicatie a Trustului Patriciu

Herta Muller despre postura in care a fost pusa de Plesu si Liiceanu: “Ceea ce fac aici e circ!”. Primul Video de la Ateneu. Se cauta inregistrarea conferintei cu “Lesu si Pliceanu”. Aducatorului recompensa :) UPDATE: A aparut!


Conferinta pe care i-a pregatit-o Liiceanu la Ateneu Hertei Muller, cu Plesu pe post de Octavian Ursulescu, s-a soldat cu un imens esec pentru planurile de afaceri si glorie ale patronului Humanitas, care o vedea deja pe un nou “Audiobook” pe coperta caruia ar fi tronat in postura de smanglitor semi-aureolat de nimbul Nobelului alaturat. Insa reprosurile dure ale laureatei Nobel la adresa pretinsei disidente a lui Liiceanu, Plesu & Co l-au lasat masca pe filosoful de mucava. In mod cu totul ciudat, inregistrarea conferintei nu a aparut pana acum pe niciunde. Prevazator, ciubucarul Humanitas a interzis filmarea in sala. Un singur fragment video plasat de piscotar pe YouTube o surprinde pe scriitoarea Herta Muller ironizand postura in care a pus-o Liiceanu pentru a-si creste vanzarile: in cusca la Circul Humanitas.

UPDATE: A aparut filmarea cu Herta Muller si umilirea lui Liiceanu pe scena Ateneului. Vezi VIDEO. Se cauta cea cu admonestarea lui Plesu la Libraria Humanitas. Aducatorului recompensa 🙂

Iarasi este de remarcat cum presa inscrisa pe filonul ideologic Soros/GDS a “purificat” reactiile publicului fata de cei doi Pat si Patason ai anti-culturii romane, huiduiti la scena deschisa de cei care s-au batut sa intre la Ateneu pentru laureata premiului Nobel. In cautarea adevarului pe internet, cititorii avizi de stiri necenzurate s-au putut opri doar la vreo doua-trei relatari care nu au omis esentialul: umilirea pana la zdrobire a marelui cuplu de comici vestiti ai GDS, “Lesu si Pliceanu”.

Acestea sunt: Marius Ghilezan pe Bookiseala: Cum l-a umilit Herta Müller pe Gabriel Liiceanu în public

Roncea.ro si Romania libera: Herta Muller l-a zdrobit pe “disidentul” Gabriel Liiceanu pe scena Ateneului. Audienta a râs de Liiceanu si l-a huiduit pe Plesu. Asculta si citeste interviul lui Roncea cu laureata Nobel despre Patapievici, Securitate si “intelectualitatea” ICR

si Răzbel cultural : Herta Muller contra comicilor Pliceanu şi Leşu ! articolas pe care il si reproduc mai jos, in asteptarea inregistrarii conferintei-minune de la Ateneu (aducatorului recompensa 🙂 ):

Nu mi-e simpatică de loc Mme H. Muller; nu-mi place nici cum scrie; cred că, fără Nobel, ar fi rămas necunoscută cititorilor – şi nu numai celor provinciali, de la noi, pentru care unicul criteriu valoric e notorietatea. Acelaşi spirit de turmă, care i-a făcut să accepte totalitarismul comunist fără să crâcnească, se manifestă şi aici, în planul consumismului de produse trendy.

Nici prea mult caracter nu are, aşa cum se vede din dubla măsură aplicată colaboratorilor Securităţii.

De cum arată, nici nu mai zic : parcă-i Vrăjitoarea cea Rea din vreo porcărioară de film de pe Hallmark !

Da’ mi-a plăcut ce i-a făcut lui Liiceanu, în conferinţa de la Ateneu. Nici amicul Pleşu n-a scăpat nestropit : când te bagi ca musca-n lapte, ca să faci, chipurile, pe prezentator-mediatorul, dar de fapt numai ca să nu pierzi ocazia de-a ieşi în faţă, rişti să te îneci.

Cei doi bătrânei ridicoli credeau că se-ntâlnesc cu vreunul din amărâţii dependenţi de ei… Şi că toată conferinţa nu va fi decât şuşa obişnuită, în care nimeni nu-i contrazice, nimeni nu-şi permite să-i critice – ca-n comunismul în care s-au format.

UPDATE: Cum l-a umilit Herta Muller pe Liiceanu la scena deschisa in conferinta de la Ateneu ridiculizand si criticand falsa disidenta a intelectualilor tip Patapievici, Plesu sau Brucan. VIDEO

Herta Muller l-a zdrobit pe “disidentul” Gabriel Liiceanu pe scena Ateneului. Audienţa a râs de Liiceanu şi l-a huiduit pe Pleşu. Ascultă şi citeşte interviul lui Roncea cu laureata Nobel despre Patapievici, Securitate şi “intelectualitatea” PCR-ICR

„Mulţi dintre noi ne-am simţit minoritari în propria ţară”, a insistat Gabriel Liiceanu. „Aş fi vrut ca pe vremea aceea să fi deschis mai mulţi gura şi să fi spus că se simt minoritari”, a replicat Herta Müller, urmată de un ropot de aplauze (video în baza materialului).
CONFERINTA HERTA MULLER. Schimb acid de replici între scriitoare şi filosof, la Ateneul Român

de Adrian Schiop / Romania Libera

În dialogul cu Gabriel Liiceanu de la Ateneu, Herta Muller a criticat intelectualii români, acuzându-i de falsă rezistenţă şi pasivitate în timpul comunismului.

Înainte de primirea Premiului Nobel, vizitele Hertei Müller în România treceau aproape neobservate – în 2009, scriitoarea a participat în România la un eveniment de provincie, Festivalul de Literatură „Oskar Pastior” de la Sibiu, iar ecourile abia de au trecut graniţele judeţului. Nobelul a schimbat însă radical percepţia publică asupra scriitoarei. Vizita de luni seara a stârnit un interes incredibil în rândul publicului bucureştean, care s-a înghesuit să intre în clădirea Ateneului. O altă mulţime de oameni încerca să facă rost de o invitaţie; la 19.30, la o oră după debutul evenimentului, oamenii mai negociau cu portarii din spatele uşilor încuiate un eventual acces. Cei care au avut norocul să se afle în sală au asistat la una dintre puţinele dezbateri autentice, fără mănuşi, pe subiectul complicităţii intelectualilor cu dictatura.

Vezi si NOBEL PENTRU HERTA MULLER! INTERVIU AUDIO realizat de Victor Roncea cu Herta Müller despre securistii si turnatorii promovati de ICR si Patapievici

IPOCRITUL MANOLESCU SE “BUCURA” pentru Herta Muller, pe care a expulzat-o din cele “cinci secole” de literatura romana ale “Istoriei” sale

Spalatoreasa Corlatan si amneziile domnului Plesu. Lenea lui Andrei Plesu, Europa libera si Vocea Americii in Jurnalul Monicai Lovinescu. Scrisorile catre Ceausescu. Basescu si candidatul Plesu la presedintia Romaniei. Maxima Imoralia

Răfuiala cu intelectualii români

Herta Müller îi spune lui Gabriel Liiceanu că ea nu este scriitoare, doar o obligă cuvintele să exprime gândurile, “Dar aici sunteţi…” zice gazda. “Scriitoare sunt doar când sunt singură cu mine. Aici sunt la circ”. Hohote de râs.

În dialogul dintre Herta Müller şi filosoful Gabriel Liiceanu, mărul discordiei a fost angajamentul politic inconsistent al intelectualilor români în comunism, care, chiar dacă au refuzat să laude şi să sprijine sistemul, nici nu au îmbrăţişat vreo formă deschisă de protest politic.

Pentru Liiceanu, elita intelectuală s-a opus sistemului refuzând să-şi „prostitueze cuvintele” şi să scrie cărţile propagandistice pe care regimul le vroia: „Unii dintre noi am avut naivitatea să credem că aveam un angajament politic. Dar acum aflăm de la dvs. că acest mod de a nu ne prostitua cuvintele a fost prea puţin, că el nu a fost un angajamant politic, ci un vinovat apolitism”. Răspunsul Hertei Müller a venit sec, sprijinit pe comparaţia cu ţările din centrul Europei, unde s-au înregistrat mişcări de protest chiar şi în sânul Bisericii şi unde „au fost mai mulţi oameni care au spus ceva împotriva regimului. În România, dacă vrei să vorbeşti de dizidenţă, nu ai ce să spui, decât, eventual, că nu a fost dizidenţă organizată. Radu Filipescu, preotul Calciu, Paul Goma au fost lăsaţi singuri, cine i-a sprijinit? Protestatarii au fost prea puţini şi cine şi-a ridicat capul a fost lăsat singur”.

Concluzia scriitoarei este necruţătoare: rezistenţa prin cultură a intelectualilor este vorbă în vânt („când eu am avut probleme cu dictatura, cei mai mulţi au tăcut”), iar duritatea dictaturii în România se datorează şi intelectualităţii care s-a refugiat în cultură, păstrându-şi astfel o foarte confortabilă neutralitate politică. „Ce vreţi dumneavoastră să laud mi se pare prea puţin, n-am ce să spun. Este o modalitate de a rămâne onest personal, să nu te murdăreşti, dar nu a fost ceva împotriva dictaturii, care să deranjeze clanul de ceauşişti şi securişti. Dacă ar fi fost foarte mulţi care să deranjeze această dictatură, ea nu ar fi putut să se facă tot mai sinistră. Până la urmă, nimeni din Est nu a umblat cu maşina de scris la poliţie ca noi, care trebuia să obţinem permis pentru folosirea ei”, a observat câştigătoarea Nobelului făcând referire la faptul că scriitorii trebuiau să-şi înregistreze maşinile de scris pentru a putea fi identificaţi în cazul în care ar fi apărut manifeste sau scrieri subversive în regim de samizdat.

Scriitorii s-au enervat pe sistem „în sinea lor”

Replicile care au urmat acestui dialog spun multe despre cât de puţin conciliabilă este poziţia celor doi oameni de cultură: „Dumneavoastră aţi fost (să vă înregistraţi maşina de scris – n.r.)?”, a întrebat filosoful. „Da”, a răspuns Herta Müller. „Eu n-am mers”, a contraatacat Liiceanu. „Oh, sunteţi dizident”, l-a ironizat scriitoarea. „De ce aţi mers?” „Ca să folosesc maşina de scris fără să mă aresteze”. „ Trebuia să fiţi dizidentă şi să vă asumaţi riscul, să nu vă lăsaţi umilită în felul acesta.” „Da, dar vedeţi, n-am fost. Poate nici n-am fost dizidentă, pe când alţii au fost, cei care şi-au scris cărţile cu limbaj curat (necontaminat cu propagandă – n.red.)”.

Înţepăturile şi contrele au fost prezente pe toată durata dezbaterii – când povesteşte despre situaţiile umilitoare în care te punea regimul comunist, Gabriel Liiceanu remarcă, ironic, „asta ni s-a întâmplat mai multora”, iar Herta Müller ripostează: „Trebuia să vă enervaţi”, replica urmata de aplauzele publicului. „Dar ne-am enervat”, spune Liiceanu. „Desigur. Şi asta a fost tot”, conchide scriitoarea, în hohotele asistenţei.

Scriitorii care „nu şi-au întinat cuvintele” şi-au consumat furia pe sistem în interior, „s-au enervat în sinea lor”, în cuvintele acide ale scriitoarei. Întrebată dacă se consideră dizidentă, Herta Müller, care în timpul comunismului a avut doar meserii fără tangenţă cu cultura, a parat spunând că nu se consideră dizidentă, ci o persoană obişnuită: „Am avut şi nenorocul să lucrez acolo unde cei mai mulţi intelectuali nu au ajuns. M-au tot împins de colo colo şi am ajuns să văd cum trăiesc oamenii normali… Am vrut să trăiesc normal, să nu fac ceva de care să nu pot să vorbesc pe urmă. Mi-a fost greaţă de funcţionarii ăştia, nulităţile pe care le vedeam în fabrică, în magazin, la poştă, la doctor, fiecare avea nişte aluri şi trata oamenii de parcă ar fi, mă scuzaţi, «ultimul căcat»”.

„Când stau aici nu sunt scriitoare, e altă meserie – e circ”

Valorificarea suferinţei a fost un alt punct de divergenţă în discuţia dintre cei doi – scriitoarea a tăiat scurt argumentul filosofului, care susţinea că trauma şi suferinţa aduse de comunism celor sensibili le-ar fi creat acestora o înţelegere superioară: „N-am nici o înţelegere superioară a lumii, tot aşa cum n-am de fapt o înţelegere a ei. Eu nu pricep lumea şi de aia scriu… Când stăteam în România şi mă gândeam seara la ce s-a întâmplat în cursul zilei, nu puteam să-mi dau seama. De altfel, nici nu-mi permiteam să mă gândesc într-un arc mai mare, o perspectivă mai largă. Îmi ajungeau lucrurile micuţe şi exacte care se tot adunau lângă mine, fiindcă lor trebuia să le fac faţă. Nu am putut să-mi pun probleme, pur şi simplu a trebuit să fac faţă şi asta îmi absorbea toate energiile din cap, tot ce puteam rezulta. De înţelegere superioară nici nu putea fi vorba”. Scrisul este pentru scriitoare o vocaţie pe care o practică doar în singurătate, „e ceva ce mă chinuieşte şi nu mă lasă în pace şi mă obligă să-mi screm mintea până nu mai pot, dar când o fac mă ajută. Când stau aici nu sunt scriitoare, sunt scritoare doar când sunt singură cu mine. Ce fac aici e altă meserie – e circ.”

„Patrie este ceea ce nu poţi să suporţi şi ceea ce nu poţi să părăseşti”

Sentimentul exilului a fost celălalt leitmotiv în discuţia de la Ateneu, scriitoarea repetând o idee mai veche, anume că nu mai e posibil să se întoarcă definitiv în România: „Eu m-am născut aici, am trăit toate cele până în ’87 şi după aia gata, m-au dat afară, nu am mai putut să mă întorc. Cred că (întoarcerea – n.red.) ar fi o iluzie. Istoria dintotdeauna a exilului e că nu te mai întorci cum ai plecat. Nu că nu ai vrea – ci că a trebuit să te schimbi acolo, să-ţi aranjezi altfel viaţa şi când vii înapoi descoperi că lucurile s-au tăiat.” În comunitatea germană din România, întoarcerea nu-şi mai are rost – „în sate mai sunt 3-4 oameni în vârstă care nu mai au pe nimeni şi casele de bătrâni sunt viitorul minorităţii germane din ţara asta. Dacă aş vrea să revin să continui nu aş avea cu ce, cu cine şi este imposibil. Toţi aştia sunt undeva în lume şi pe mine asta câteodată mă doare; dar alt-minteri spun că am avut şi noroc.” Chiar dacă preferă cuvântului ideologizat „patrie” pe acela mai intim de „acasă”, scriitoarea încearcă să-l definească: „De multe ori am zis în Germania că «heimat/patrie» este ceea ce nu poţi să suporţi şi ceea ce nu poţi să părăseşti. Poţi să pleci cu picioarele, dar duci cu tine greutăţile din cap. Tâmpita de patrie vine cu tine dacă nu vrei. Şi te chinuie şi acolo unde te-ai dus să scapi cu viaţă.”

„Cu cât era ţara mai prăpădită, mai puneau o strofă la imn”

Dialogul a luat sfârşit cu o amintire din comunism a Hertei Müller. După „nu ştiu câte luni de şomaj”, ea ajunge să predea ca suplinitoare la o grădiniţă, cu speranţa că slujba aceasta nu va fi ideologizată, „sunt copii mici, nimeni nu se uită ce şi cum”. Însă din prima zi descoperă că programul trebuie să înceapă cu intonarea imnului interminabil al României comuniste – „Cu cât era ţara mai prăpădită, mai puneau o strofă.”

Îi învaţă pe copii un cântecel de iarnă, însă „copiii nu erau obişnuiţi, aşa că a trebuit să le explic de ce fulgul are o rotiţă albă, de ce cade aşa. Nu mai ştiau decât chestii ideologice, mama, mama bună şi pac, într-a treia strofă – Elena. Nu te mai aşteptai, dar până la urmă tot venea.” A doua zi, proaspăta educatoare se face că uită de momentul ritualic al imnului, dar copiii vigilenţi îi atrag atenţia. „Apoi s-au pus într-un semicerc ca nişte soldaţi, cu mâinile lipite de corp şi au început să cânte. După trei strofe, le-am spus foarte bine, ajunge – dar unul a spus că nu e tot, aşa că a trebuit să-l cânte până la capăt.” „Copiii aceia”, a întrerupt-o filozoful, „au acum 25 de ani”. „Poate n-au ieşit încă din acele idei – dar depinde de ce li se spune acum”, s-a îndoit Herta Müller.

„Atunci are şi circul nostru din seara asta un sens”, a observat filosoful. „Nu ştiu.” „Poate le spune ceva”, a insistat Liiceanu. „Poate”, a pus punct Herta Müller dezbaterii. O dezbatere care dacă ar fi avut loc cu 10-15 ani mai devreme şi ar fi implicat mai mulţi intelectuali formatori de opinie, ar fi schimbat poate faţa culturii româneşti.

Coadă ca pe vremuri la autografele Hertei Müller si injuraturi la Andrei Plesu

O aglomeraţie de nedescris şi nişte crize de nervi ale unor pensionari cam agitaţi au însoţit lansarea seriei de autor Herta Müller, aseară, la librăria Humanitas Kretzulescu. Andrei Pleşu a fost cel care prezentat-o publicului pe marea scriitoare de care îl leagă o „prietenie de cursă lungă”. „Voi vorbi puţin pentru că ştiu că Hertei nu-i plac lucrurile astea. Nu-i plac festivismele, vorbele mari, temenele, zâmbetele de circumstanţă şi blabla-urile. „Da. Aşa e”, a confirmat scriitoarea zâmbind. „Motivul pentru care Hertei nu îi plac aceste lucruri este acela că ea e un om cât se poate de autentic, ori în situaţii precum cea de faţă, toţi suntem un pic neautentici. Unii dintre dumneavoastră aţi venit pentru că vreţi să vă lăudaţi apoi pe la cunoştinţe cu un autograf al Hertei Müller, alţii, care au apucat alte vremuri, au intrat pentru că au văzut coadă şi se ştie că la coadă te aşezi chiar dacă nu ştii «ce se dă»”.

La această afirmaţie, o femeie a strigat iritată: „Nu avem nevoie de jigniri!”, în timp ce un domn, şi mai nervos, a urlat din mulţime: „N-am venit să te ascultăm pe dumneata, ci pe doamna Herta Müller!” Cei prezenţi au rămas şocaţi văzând asemenea manifestări, dar Andrei Pleşu a parat cu eleganţă „lovitura” venită din public: „Ei bine, recunosc că şi eu am fost puţin neautentic, pentru că nici eu nu am venit aşa dintr-un elan personal, ci pentru că m-au rugat Herta şi prietenul meu Gabriel Liiceanu. Dar Herta e întotdeauna autentică. De altfel, motivul pentru care a plecat din ţară este tocmai acela că nu există sistem care să favorizeze neautenticul mai mult decât dictatura. În dictatură să faci şi să spui lucruri în care nu crezi devine o a doua natură. Ori Herta nu putea suporta aşa ceva. Închei prin a spune: „Herta, mor după tine! Îmi place cum scrii, ce spui, cum trăieşti!” Scriitoarea nu a adăugat decât câteva cuvinte, mulţumind editurii şi traducătorilor săi, după care şi-a suflecat mânecile şi a început să dea autografe. Şi, având în vedere faptul că admiratorii săi făcuseră o coadă ce se întindea până la Palatul Regal, a avut ceva de lucru. (G.L.)

NOU: Privatizarea Humanitas, ilegală? “Carcasa” lui Liiceanu primită de la Pleşu – Editura Politică a PCR – nu era aşa de goală. Cifra e considerabilă: valoarea unui bloc de patru etaje cu 16 apartamente, respectiv 1.524.900 de lei “ceauşişti”. DOVEZI

Purificarea stirilor, o noua forma de cenzura

Interesant de urmarit “purificarea” de orice remarca facuta de scriitoare la adresa imposturii disidentei lui Liiceanu & gasca in relatarile televiziunii publice TVR si ale agentiilor de stiri, cum ar fi Agerpres, care noteaza totusi iritarea audientei la discursul lui Plesu, si Mediafax, care insa consemneaza, fara sa-i inteleaga probabil semnificatia cinica, replica stupida a filosofului ciubucar din final, dupa ce Herta Muller a afirmat ca “reprezentatia” de pe scena Ateneului reprezinta “circ”: “Poate că circul nostru are un sens, poate le spune ceva”, a continuat patronul Humanitas. “Poate”, a spus scurt Herta Müller, la sfarsitului evenimentului.

UPDATE: Herta Muller despre postura in care a fost pusa de Plesu si Liiceanu: “Ceea ce fac aici e circ!”. Primul Video de la Ateneu. Se cauta inregistrarea conferintei cu “Lesu si Pliceanu”. Aducatorului recompensa 🙂

VIDEO UPDATE: Cum l-a umilit Herta Muller pe Liiceanu la scena deschisa in conferinta de la Ateneu ridiculizand si criticand falsa disidenta a intelectualilor tip Patapievici, Plesu sau Brucan. VIDEO

Bookiseala: Cum l-a umilit Herta Müller pe Gabriel Liiceanu în public

Selectie Video din Conferinta de la Ateneu, mai jos. Inregistrarea integrala de la www.radio3net.ro a fost ulterior cenzurata prin eliminare de pe net.

Herta Muller ridiculizand “disidenta” lui Plesu si Liiceanu 

CEDO vs CNSAS si Andrei Plesu. Gabriel Andreescu a castigat la CEDO dupa ce a afirmat ca Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea. Plesu se afla pe lista “Voci curate” a Civic Media remisa CNSAS in urma cu exact patru ani. Vremea bilantului

Gabriel Andreescu, membru fondator al Comitetului Helsinki Român – caruia i-am publicat decizia CNSAS pe site-ul Civic Media ca urmare a operatiunii “Voci curate” lansata in urma cu exact patru ani, pe 13 iulie 2006 -, a câştigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cazul procesului sau cu Andrei Plesu, fost membru al Colegiului CNSAS. Asadar Guvernul trebuie să-i plătească acum 10.000 de euro pentru ca i s-a încălcat dreptul la exprimare şi la un proces echitabil.

Andreescu a promovat, în România, adoptarea legii privind accesul la propriul dosar întocmit de Securitate, potrivit deciziei publicate pe site-ul CEDO.

În iunie 2000, reclamantul a cerut Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să-i arate propriul dosar, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a cerut informaţii privind colaborarea unor membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române cu Securitatea, informeaza Cotidianul.ro.

Judecătorii CEDO au constatat că Andreescu nu a primit răspuns la niciuna din solicitări.

Totodată, în 20 februarie 2001, Gabriel Andreescu a participat la o conferinţă de presă în cadrul căreia s-a referit la relaţiile unui membru CNSAS, Andrei Pleşu, cu Securitatea şi instituţiile regimului comunist. El a precizat că Pleşu a colaborat cu Securitatea şi a acceptat unele funcţii înalte în primele guverne formate după 1989. De altfel, Andrei Pleşu nu şi-a clarificat, nici până în prezent, relaţiile cu Securitatea la fel cum Mircea Dinescu (foto cu cei doi) nu si-a lamurit-o pe cea cu alte servicii secrete, din spatiul sovietic. Rolul celor doi prin arhivele CNSAS, un “filosof” – in prezent angajat al oligarhului filo-rus Dinu Patriciu – si un fost poet si “savant”, declarat incompatibil de catre ANI dar premiat de Moscova, ambii fosti activisti ai PCR, pare acum, dupa decizia CEDO, mult mai clar.

Andreescu a apreciat că aceste informaţii ridică unele dileme morale în ceea ce priveşte alăturarea lui Pleşu cu CNSAS şi că astfel se explică reticenţa acestuia în demascarea poliţiei politice din timpul regimului comunist.

Andrei Pleşu a făcut plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l de insultă şi defăimare, el fiind achitat de prima instanţă. În urma recursului, însă, Andreescu a fost amendat cu cinci milioane de lei vechi, iar Pleşu a câştigat despăgubiri morale de 50 de milioane de lei vechi din partea acestuia.

Gabriel Andreescu spune că instanţa care l-a condamnat a luat hotărârea în lipsa unor dovezi în audieri, după ce el fusese achitat de un tribunal de primă instanţă.

Cei şapte judecători ai CEDO, reexaminând elementele acuzaţiei de defăimare, au ajuns la concluzia că decizia Curţii de Apel, în absenţa mărturiei lui Gabriel Andreescu, nu a fost corectă. Curtea de primă instanţă dăduse o altă soluţie şi îl achitase pe acesta.

Instanţa românească ar fi trebuit să ia în calcul şi contextul în care s-au întâmplat faptele, se spune în sentinţa CEDO, respectiv faptul că Gabriel Andreescu a cerut clarificări privind integritatea morală a membrilor CNSAS, o instituţie al cărei scop era chiar acela de a demasca foştii colaboratori ai Securităţii, transmite Radio Romania Actualitati.

Gabriel Andreescu a intentat proces statului român la CEDO în anul 2002. El a invocat încălcarea articolului 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la liberă exprimare şi a articolului 6, referitor la un proces echitabil.

Magistraţii CEDO i-au dat reclamantului câştig de cauză luna trecuta, condamnând statul român la plata a 10.000 de euro, dintre care 3.500 de euro daune materiale, 5.000 de euro despăgubiri morale şi peste 1.100 de euro pentru cheltuieli de judecată.

Nu în ultimul rând, CEDO a luat notă de faptul că daunele înscrise în soluţia finală a instanţei româneşti erau exorbitante: de 15 ori salariul mediu pe economie din România (in cazul proceselor mele cu gasca GDS, pentru acuze similare, aceasta pretentie este de 200 de ori salariul mediu! – ati citit bine)

Aceasta ar putea fi considerată o măsură care ar putea determina media şi liderii de opinie să se reţină de la îndeplinirea rolului lor de informare a publicului în chestiuni de interes general, mai arată CEDO (se aude “maestre” Stoica?).

Decizia judecătorilor europeni urmează să devină definitivă în condiţiile definite de articolul 44, alineatul 2 din Convenţie.

De abia astept sa pierd si eu procesele in Romania!

Vezi si: Secretele lui Plesu: Angajamentul si scrisorile catre Ceausescu

Conjuratii de la Tescani

Andrei Plesu, chipul schimonosit al intelectualitatii. Ministrul FSN condamna Piata Universitatii in “Adevarul” lui Iliescu – KGB din 14 iunie 1990. FOTO-DOCUMENT bun de pus in rama de pupincuristii GDS

Recomandarile “Dilemei Vechi” a lui Plesu si Patriciu:”Un Iisus al contextelor: al religiosului, al mundanului, al derizoriului. Un ready made object exhibat în piaţa de vechituri. Un bun comun tot mai golit de sens. La ce bun să-l mai cauţi?”

Dilema Veche: O prezentare foarte interesantă despre Proiectul Iisus / Jesus Project / Jézus terv – o tentativă reușită de observare și indexare a contextelor în care imaginea cristică atinge zone estetice nebănuite. Din acest proiect am preluat imaginea de mai sus.

Voicu Bojan
Proiectul Iisus / Jesus Project / Jézus terv
Editura Koinónia, 2009

translation: Dorothy Elford, Stuart Elford, fordította: Vallasek Júlia, Daray Erzsébet

*****

Proiectul Iisus

Un Iisus al contextelor: al religiosului, al mundanului, al derizoriului. Un ready made object exhibat în piaţa de vechituri. Un construct după chipul şi asemănarea noastră. Un bun comun tot mai golit de sens. La ce bun să-l mai cauţi?

(Orheiul Bistriţei, România, 2009)

Totul a început în ziua în care un bărbat necunoscut, purtând o bască pe cap şi o jachetă maro de fâş cu mânecile cam scurte şi-a făcut o cruce în faţa sinagogii de pe strada Horea din Cluj. Chiar aşa – a ridicat privirea spre cele două turle de tablă gri, murdare şi incerte aidoma cerului sătul de iarna prea lungă. Ţintea cu ochii undeva în sus, căutând parcă spre şarpele de aramă înălţat de Moise în pustie. Şi-a dat jos basca încet, cu mâna stângă, scoţând la iveală un păr rar, lipit perfect de cap, apoi cu dreapta a tras o cruce ca la manualul de religie, mare şi solemnă. Şi a plecat. Cu basca-n mână.

(Măguri-Răcătău, România, 2003)

Sau poate a început în ziua în care m-am trezit cu un email de la Jesus. Era vorba de cineva care, bănuiesc, doar semna Jesus şi care, de fapt, încerca să-mi vândă ceva. La superofertă, normal. Mesajul a sfârşit în junk mail, după o clipă de ezitare în care m-am gândit: dar dacă o fi adevăratul Iisus? A doua venire a lui Mesia, cea despre care vorbeşte Scriptura, de ce n-ar putea avea loc pe internet? Discret, printr-un mesaj pe email trimis aleşilor. Doar se spune că nimeni nu ştie nici ceasul acela, nici forma venirii. Am respins iute ideea, care s-a dus uşurel pe apa Sâmbetei odată cu o duşcă mare de cafea cu lapte şi puţină miere.

(more…)

Corneliu Zelea Codreanu contra lui Andrei Plesu. Historia lui Cristoiu vs filosoful de curte al oligarhului Patriciu

Numărul din aprilie al revistei „Historia“ publică în premieră documente despre o mare lovitură politică: nunta lui Corneliu Zelea Codreanu. Nunta lui Codreanu este transformată dintr-un eveniment personal într-unul public, spectaculos, iar succesul acesteia îl convinge să-şi întemeieze propria organizaţie politică.

(more…)

Cadoul lui Patriciu pentru basarabeni: rusificare si pornografie. “Noua Generatie”, a crestin-democratilor de la Chisinau, protesteaza fata de aparitia produselor Adevarul in Republica Moldova printr-o adresa catre Vlad Filat

NOUA GENERAŢIE spune NU revistei pornografice “CLICK” a lui DINU PATRICIU

Domnule prim-ministru Vladimir Filat,

Organizaţia noastră este profund îngrijorată de informaţia apărută recent în presa din România într-un interviu exclusiv pe pagina de internet www.paginademedia.ro, realizat de Petrişor Obae cu omul de afaceri român Dinu Patriciu, despre decizia acestuia de a edita şi distribui în Republica Moldova revista cu conţinut erotic şi pornografic “Click”. Vă puteţi convinge de acest lucru accesând pagina de internet a respectivei reviste: www.click.ro. Asemenea publicaţii periodice cu conţinut imoral sfidează morala creştina şi sunt periculoase pentru societatea noastră.

Vă cerem cu insistenţă, domnule prim-ministru, să interveniţi personal pe lângă prietenul dumneavoastră Dinu Patriciu, pentru a-l convinge să renunţe la această decizie periculoasă pentru societatea noastră.

Dacă o astfel de iniţiativă care stimulează viciile şi reprezintă un atac direct împotriva familiei, educaţiei tinerei generaţii nu va fi oprită, ne putem pomeni că mâine oameni ca Dinu Patriciu să poftească legalizarea prostituţiei şi deschiderea de case de toleranţă ca afaceri profitabile pentru ei.

Ţinem să menţionăm că istoria cunoaşte multiple cazuri când unii români înstăriţi au contribuit financiar la construcţia de biserici, mănăstiri, şcoli, spitale etc. Astăzi în Republica Moldova, enoriasii multor parohii caută cu disperare surse pentru construcţia lăcaşurilor de închinare. De asemenea, mulţi copii din ţara noastră îngheaţă în şcoli şi grădiniţe în perioadele reci ale anului, din cauza sistemelor de încălzire ieşite din uz sau a resurselor financiare necesare pentru procurarea carburanţilor. Într-o situaţie similară se află şi multe spitale, case de bătrâni etc.

Suntem în drept să aşteptăm de la fraţii noştri români nu propagarea pornografiei şi degradării morale, ca investiţii care să dea locuri de muncă, ci să ne ajute să ieşim din impasul economic şi social.

Sperăm că la insistenţele dumneavoastră, domnule prim-ministru, investiţiile private străine care vor veni în Republica Moldova vor contribui numai la îmbunătaţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor noştri şi nu vor provoca degradarea morală a societăţii noastre.

Cu respect,

Victor CIOBANU,

Preşedinte al Organizaţiei de Tineret „Noua Generaţie”
Vicepreşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat

PS VR: In acelasi interviu, Patriciu, la fel ca si Vintu, sustine ca presa lui din RM va fi 40% in rusa pentru ca atatia rusi ar fi acum in Basarabia. Desigur, nu e tampit, doar ticalos. Atatia rusi or fi fost cu tot cu trupele Armatei Rosii. A plecat armata rusa vine noua armata rusa: armata media a noului KGB sub steag “romanesc”.

Vezi si: Pe aripile Vintului. Dupa lansarea Pu(b)lika TV in Republica Moldova si oligarhul Dinu Patriciu isi revendica dreptul de intoxicare si rerusificare a Basarabiei

Pe aripile Vintului. Dupa lansarea Pu(b)lika TV in Republica Moldova si oligarhul Dinu Patriciu isi revendica dreptul de intoxicare si rerusificare a Basarabiei

În primă fază, vor apărea în Republica Moldova Adevărul şi Click. Urmeaza Dilema Veche si FP. Interviu cu oligarhul filorus Dinu Patriciu

Adevărul Holding are o zonă internaţională, pe care aţi declarat că o veţi dezvolta. Unde va continua dezvoltarea?

În Moldova, şi asta destul de rapid.

Ce înseamnă rapid?

În următoarele luni. Vom lansa acolo ziare şi în limba română, dar şi în limba rusă. Evident, în ambele limbi vor fi publicaţii proeuropene. În primă fază, vor apărea în Moldova Adevărul şi Click. Dar, ulterior, vom extinde şi Blik, în limba rusă. Dacă vrei să ai un impact, trebuie să te adresezi tuturor, iar în Moldova este o populaţie rusofonă de circa 40%.

De ce în Moldova?

Eu sunt convins că România şi Moldova reprezintă o piaţă unică. România este, în ultimul an şi jumătate, partenerul economic cel mai puternic al Moldovei. Schimburile economice cu România au ajuns să le depăşească pe cele cu Rusia. Moldova este doar o parte a aceleiaşi pieţe.

Petrisor Obae Pagina de media

Al cui e “Adevarul lui Patriciu”? FOTO INFO

Detalii la Bad Politics: Idolii de mucava, Starea presei, Reporter virtual, Cariere de media, DEX online

Plus

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova