O fatuca bine rujata de pe la Chisinau, Steluta Popa, bagata in seama pana si de sociologul Dan Dungaciu si polit-ologul Vladimir Tismaneanu, unul mai in profunzime decat celalalt, are veleitati de mima a “romanismului” pe portalul Unimedia, cumparat, cu tot cu capetele consumatoare si regurigitatoare de furajera moldava, de puscariabilul rusofil Sorin Ovidiu Vintu. Rasfatata tuturor motoraselor afiliate ideii de compromitere a romanismului, de la HotNews la editurilor noilor securisti, micuta dar bine dotata amatoare de “scrierile inconfundabile ale lui Mihai Eminescu”, “răsfoind prima ediție a textelor scrise de Mihai Eminescu”, gaseste sa posteze, asa cum a putut si ea, urmatorul rand atribuit lui Eminescu: “A rosti numele Basarabia e una cu a domina contra dominației rusești”. Tare! De-am reusi noi sa dominam dominatia ruseasca am fi stapanii lumii, cred eu… Simpatic e ca dominatoarea de serviciu lucreaza la dublu; da-i cu dominatia in 2009 si iar din nou si-n 2010!
Frumusica e preluata apoi in cascada, pe principiul inteligenta de copy-paste, de alti idioti, “printi” si impostori ai romanismului, care nici macar nu pot sa citeasca ce reproduc, daramite sa mai si inteleaga. Ii aveti mai jos.
La 20 de ani de la acel dramatic 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureș, săptămâna premergătoare comemorării s-a transformat într-un prilej ratat de a se abține să-și dea cu presupusul pentru diverși nechemați ai „societății civile”, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, sau, ceea ce e mai rău, de continuare a unui șir de mizerabile manipulări, interne și internaționale, care au urmărit constant culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a petrecut atunci atunci.
Din păcate, abia vineri, 19 martie am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declarațiile unor martori, aduce încă un argument în favoarea ideii că ceea ce s-a petrecut în urmă cu două decenii la Tîrgu-Mureș a fost minuțios premeditat. Drama ciocnirii interetnice între români și maghiari a fost gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României având ca finalitate provocarea unei crize gen Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei.
Câteodată, rolul întâmplării se poate dovedi mai important decât perseverența. Ani de zile am încercat fără succes să aflu identitatea acelui „reporter irlandez” care a înregistrat video scenele atroce ale ciocnirilor interetnice de la 20 martie 1990. În urmă cu câteva zile hazardul a făcut să mă reîntâlnesc cu dna Rodica Sabău-Pop care, la vremea aceea, era recepționeră la „Grand” – hotelul în fața căruia au avut violențele ale căror imagini au făcut înconjurul globului. În contextul comemorării care urma să aibă loc, doamna respectivă mi-a povestit că la data de 19 martie 1990, cu o zi înainte de „evenimente”, era de serviciu, când, pe la orele 14-15, a sosit la hotel un bărbat cu pașaport irlandez care a cerut să fie cazat pentru o zi într-o cameră cu vedere la stradă, la ultimul etaj, și a dorit să plătească în avans. Cum nu erau camere libere la acel etaj, a fost cazat la etajul 7. Dna Sabău-Pop și-a amintit perfect de aceste amănunte pentru că irlandezul, al cărui nume nu l-a reținut, a plătit echivalentul în lei al tarifului cu mărci vest-germane, iar ea s-a enervat pentru că nu avea să-i dea restul în valută și a trebuit să apeleze la bișnițarii care își făceau veacul în fața hotelului.
După ce și-a dus bagajele în cameră, irlandezul a coborât la recepție și a cerut cheia ușii de la terasa de la etajul 11 al hotelului, explicându-i că el este reporter de televiziune. Faptul a surprins-o oarecum, dar i-a dat cheia după ce a consemnat acest fapt în registrul hotelului. Toate aceste lucruri se petreceau în după-amiaza zilei de 19 martie, cu exact 24 de ore înainte de ciocnirile violente care urmau să aibă loc în fața hotelului a doua zi.
Inima a început să-mi galopeze. Am rugat-o pe dna Sabău-Pop să facă rost de registrul hotelului din luna martie 1990. S-a uitat la mine cu mirare, oarecum cu milă, și mi-a explicat că, după atâta timp, foarte probabil acel registru nu mai există. Am insistat și, după ce a scotocit două zile prin arhiva hotelului, m-a anunțat că l-a găsit.
Când m-am uitat la pagina cu date de 19 martie am avut un șoc: la camera 709 figura scris cu pix roșu numele Honeyford Gary Lawon din Irlanda! În colțul din stânga jos al paginii registrului am găsit și nota făcută de recepționeră: Cheia pentru 709, de la terasa XI (Marcel). În urmă cu două decenii, Marcel Mija era recepționerul-șef de la „Grand”…
Am căutat imediat pe Google și am găsit că Gary Honeyford a fost reporter tv pentru postul Sky News, corespondentul acestuia pentru Irlanda de Nord. Una dintre fotografiile de pe Internet îl arată transmițând de la Belfast, localitate de tragică reputație pentru conflictul etnic care o macină.
Faptul că ceruse o cameră cât mai sus, cu vedere spre centru, că plătise în avans pentru o singură zi (am găsit și numărul chitanței, 594), că inspectase terasa de sus a hotelui impune de la sine o concluzie: reporterul de la Sky News venise la un „pont”. Cel care i-l „vânduse” știa precis că în preajma hotelului, situat vis-a-vis actuala Prefectură, urma să se petreacă ceva. Ceea ce avea să întâmple a doua zi arată clar că cel ce îi furnizase pontul nu era român și nici prieten al României, din simplul motiv că înregistratrea video a reporterului de la Sky News numai favorabile imaginii României nu erau!
Pe data de 20 martie, pe la ora 18 au avut loc „evenimentele din Tîrgu-Mureș”! Eu care eram reporterul TVRL am filmat pe peliculă de 16 mm, suit pe pervazul camerei 504, atât confruntarea cât și maltratarea acelui nefericit în pulover verde. Irlandezul a înregistrat drama de pe terasa de sus a hotelului. Acele scene atroce, în care „ungurul” Mihăilă Cofar a fost pur și simplu linșat, au făcut înconjurul lumii și au fost copios folosite împotriva României pentru a o eticheta ca țară locuită de niște barbari sîngeroși care la 20 martie 1990 au dezlănțuit un „pogrom” antimaghiar.
Degeaba am demonstrat indubitabil peste două zile într-un reportaj-anchetă adevărata identitate a lui Mihăilă Cofar, nefericitul țăran de pe valea Gurghiului, venit aiurea la Tîrgu-Mureș, răul fusese făcut.
IPS Bartolomeu Anania: “În orice caz, unirea cu catolicii nu poate fi anticipată emblematic prin exhibiţionismul unui mitropolit ortodox, care, la adânci bătrâneţi, a ajuns să creadă că Euharistia este egală, primăvara, cu borşul de urzici“.
Societatea Temeswar, o grupare de ungro-banateni, intervine pentru informatorul sef al “regiunii” Banatului, fostul ortodox Nicolae Corneanu. Comunicatul “societatii civile multilateral dezvoltate” merge de altfel pe linia trasata de un neo-kominternist cu staif teologic – “Doru” Baconsky, o alta “ramasita umana a comunismului”, ca fiu al poetului proletcultist A.E. Baconsky – care se intoarce impotriva binefacatorului sau din anii studentiei si da semnalul: nu Corneanu trebuie schimbat la Sinod, ci “aripa fundamentalista”, “anacronica” . Zice profetul mincinos infiltrat pe langa BOR, ca si alti tovarasi de altfel (vezi Drincec S. si altii): “Nu ÎPS Corneanu e de discutat aici, cu tot cu păcatele sale trecute, parţial mărturisite. Avem o problemă comunitară, pe care numai Sinodul BOR o poate gestiona, mai ales sub oblăduirea PF Daniel, figură de prim-plan meschin atacată pe motiv că, vezi Doamne, pregăteşte… oarece schimbări.” Probabil tot acesti societari, care se iau de mana cu alti pro-kosovari, i-au organizat si mitingul de sustinere viitorului ex-mitropolit. Cititi mai jos tampenia (nu e o injurie, ci e la propriu!) din capul lor si ce raspuns doct le da colegul meu, George Damian.
“COMUNICAT Societatea TIMISOARA priveste cu ingrijorare modul profund neecumenic in care unii prelati din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane s-au manifestat in ultima perioada. Fideli principiilor expuse in Proclamatia de la Timisoara, care promoveaza ideea bunei convietuiri intre grupurile etnice si confesionale din Romania, ne exprimam tristetea de a vedea ca valorile morale ale crestinismului: iubire de oameni, fratietate, respect si buna intelegere, sunt puse in umbra de unele tendinte de separare exagerata a cultelor religioase, exclusiv pe teme de dogma. Intr-o Europa a regiunilor, a bogatiei de culturi si limbi, a marilor apropieri ale natiunilor, asemenea modalitati de exprimare nu pot fi calificate decat ca apartinand unui trecut sumbru, a carui repetare nu este doar nedorita, dar si periculoasa. Banatul in general, Timisoara in special, sunt zone in care convietuirea armonioasa, respectuoasa si fraternala intre numeroase grupuri etnice si religiose e o caracteristica ce onoreaza aceasta parte a Europei si o transforma intr-un exemplu pentru toti locuitorii ei. Fratietatea din Banat anima nu doar pe oamenii obisnuiti, ci si pe slujitorii bisericilor acestor locuri. Orice incercare de invrajbire a lor, fie prin nationalism exacerbat, fie prin acte de fundamentalism religios, unii impotriva celorlalti, este sortita esecului tocmai pentru ca fratietatea dateaza de secole, iar exprimarea ei este intrata in traditia istorica si spirituala demulte generatii. Casatoriile intre cei apartinand unor culte diferite sunt de mult o realitate in Banat si o binecuvantare pentru aceste locuri, prin bogatia de spiritualitate si de cultura pe care o creeaza. Ceremoniile de cununiedesfasurate astfel, ceremonii la care participa preoti ai cultelor carora le apartin sotii, sunt exemple ale unei armonii desavarsite, care insoteste viata familiilor pe tot parcursul ei. Credem intr-un singur Dumnezeu, iar noi, credinciosii crestini, intr-un singur Mantuitor, Iisus Hristos. Invatatura Lui a fost dragostea universala, iar El a spus: Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti! Toti ne impartasim din acelasi Potir al Domnului Iisus Hristos, indiferent de ce preot il tine in mana si carei confesiuni crestine ii apartine. Orice gest care tinde sa apropie oamenii intru dragoste universala este unul al credintei pure, al crestinismului adevarat. Ne aflam in mileniul al treilea dupa Hristos, cand, mai mult decat oricand, pacea si iubirea univsersala sunt necesare unei omeniri greu incercate de urasi neincredere. Este o epoca pe care o dorim a deschiderii, a tolerantei, abunei-intelegeri si a bunei-credinte. Societatea TIMISOARA se alatura oricui sustine aceste principii si saluta cu dragoste de aproape pe oricine le imbratiseaza. Societatea TIMISOARA”
Zici ca-s iehovisti dintr-aia care mai apar pe la OTV cu emisiuni platite…
Aflam din Cotidianul ca, printre cei prezenţi în faţa Operei Naţionale din Timişoara s-au numărat şi episcopul Bisericii Romano-Catolice din Timişoara, Martin Ross, vicarul Episcopiei Romano-Catolice, Laszlo Bokcei, preotul paroh al Bisericii Greco-Catolice Sf. Maria şi pastori de la mai multe biserici baptiste din oraş. Daca in EvZ apar – cum altfel? – nu unul ci doua articol de sustinere a ereticului – EVZ.ro — Mitropolitul Banatului îşi poartă crucea si Mitropolitul Banatului, susţinut de timişoreni – in ZIUA, le explica George Damian, inca de cu sambata, ce si cum…
Ratacirea ierarhilor “Nici avem a primi mai mult, pana nu va fi cu voia si a tuturor mirenilor, nu numai a popilor. Iar de primesti Sfintia ta si popii, numai voi sa fiti, iar noi nu vom fi”, negustorul Pater Ianos catre episcopul Atanasie Anghel. Aparitia bisericii greco-catolice din Transilvania se bazeaza pe minciunile Curtii Imperiale de la Viena si tradarea clerului ortodox roman. Instalati in noua provincie cucerita habsburgii au incercat… Biserici furate – biserici distruse Infiintarea bisericii greco-catolice a provocat reactii dure ale credinciosilor romani ortodocsi din Transilvania. Au protestat mai ales puternicii negustori romani din Sibiu si Brasov, parti unde – ca si in districtul Fagarasului – greco-catolicii nu au avut succes in convertirea romanilor. Protestele au aparut imediat la primele zvonuri ca mitropolitul Atanasie Anghel ar fi acceptat uniatismul si au continuat pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Uniatii au daramat vechi biserici ortodoxe,… Dezamagirea uniatismului Unirea romanilor ortodocsi din Ardeal cu Biserica de la Roma a fost considerata o cale de emancipare – insa atat clericii, cat si laicii trecuti la greco-catolici au constatat ca de fapt Curtea Imperiala de la Viena nu avea de gand sa-si respecte promisiunile. De fiecare data cand s-a pus problema practica… Martiri ai ortodoxiei Pe 10 mai 2008 Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe Tanase Todoran, taranul care s-a opus in 10 mai 1763 trecerii nasaudenilor la confesiunea greco-catolica. La 10 mai 1763, considerandu-se ca munca de organizare a noilor regimente s-a incheiat, generalul Buccow cu o mare suita si insotit de episcopul unit Petru Pavel Aron (1754-1764) a venit sa primeasca juramantul… Vezi si https://razbointrucuvant.ro/recomandari/2008/06/16/despre-doua-feluri-de-exhibitionism-in-actualitate/ https://sceptik.wordpress.com/2008/06/16/spalare-pe-creier-politic-corecta/ IPS Bartolomeu Anania in Adevarul:„Misiunea preotului este la altar, nu la primărie!“ –
Sustinatorii mitingului de la Timisoara au fost eterodocsi. Ce interes au avut cei din afara Bisericii sa se implice in o problema interna a Bisericii Ortodoxe? Acum incepem sa intelegem de ce organizatorul nu si-a dat numele. Surse de din cadrul episcopiei greco-catolice de Lugoj ne informeaza ca organizatorul a fost din interiorul institutiei iar manifestatia a fost facuta cu binecuvantarea PS Mesian. Nicoleta Mihale Vezi https://www.adevarul.ro/articole/miting-pentru-mitropolitul-banatului/355767
Centrul European de Studii Covasna – Harghita, in parteneriat cu Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni a lansat astazi, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Bucuresti, lucrarea “Un fals ‘referendum’ pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente”, semnata de dr. Ioan Lacatusu si av. Ioan Solomon. Cartea, aparuta la Editura Eurocarpatica, Sfantu Gheorghe, a fost prezentata de prof. univ. dr. Ilie Badescu, conf. dr. Radu Baltasiu si dr. Maria Cobianu-Bacanu. Dezbaterea a fost continuata de studentii si profesorii prezenti. Din sumar: Un referndum “fals”, anticonstitutional si fara obiect; O autonomie anacronica deja existenta; Necesitatea unei discriminari pozitive pentru romanii numeric minoritari in zona; Argumente impotriva separatismului pe criterii etnice a judetelor Covasna, Harghita si Mures; Concluzii, Bibliografie, Anexe.
O lucrare de referinta pentru orice factor de decizie, inclusiv strain, interesat de stabilitatea statului national unitar roman.
In imagine: site-ul oficial al Consiliului Judetean Covasna https://www.covasna.net/ (https://www.kovaszna.net/) cu urarea „Bine ati venit in regiunea Trei Scaune” facuta de cei doi tineri imbracati in costume populare maghiare, iar pe fundal fiind prezentat monumentul maghiarilor de pretutindeni. Versiunea in limba engleza titreaza: Welcome in Haromszec! – Info semnalata de Asociatia “Noi Romanii”.
Tot despre Kosovo, editu din ZIUA de azi:
Vartejul Kosovo absoarbe Romania
Victor RONCEA
— Salvatorul flotei aeriene civile sarbe in perioada bombardamentelor NATO din Iugoslavia, Traian Basescu, a mai facut o incercare de sprijinire a Serbiei inainte ca vecina noastra sa ramana fara Kosovo. Pe Axa Bucuresti-Belgrad-Bruxelles, Basescu s-a intalnit cu presedintele Boris Tadici care a tinut sa remarce ca si in romana si in sarba cuvintele “prieten” si “lupta” sunt la fel. Din nefericire este insuficient pentru a salva Kosovo si Romania.
Vulcanul Kosovo va erupe in cateva zile. Insa, nici NATO si nici UE nu par constiente suficient de ce va genera independenta pe care vor sa o proclame fostii teroristi albanezi din UCK, actualmente onorabili politicieni in Kosovo. Altfel ar face mai mult. Romania, de exemplu, ar putea sa solicite statelor UE cu o pozitie similara privind integritatea Serbiei – Spania, Cipru, Grecia, Slovacia – sa-si exprime impreuna dreptul de veto, in cadrul Consiliului sau al Parlamentului European, fata de trimiterea de noi trupe, in pofida Rezolutiei ONU 1244. Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti a organizat o conferinta dupa vizita presedintelui Traian Basescu la Belgrad si dupa ce Hashim Thaci, fostul lider UCK, azi premier la Pristina, a anuntat ca va proclama independenta Kosovo indiferent de rezultatul alegerilor prezidentiale de la Belgrad. Concluzia dezbaterii a fost ca Serbia se afla azi in aceeasi situatie dramatica in care se afla Romania, in ’39-’40, in fata Pactului Hitler-Stalin si a Dictatului de la Viena. Recunoasterea unilaterala a independentei Kosovo va duce automat la disparitia regulilor si vietii diplomatice internationale, stabilite de Organizatia Natiunilor Unite, si la declansarea “principiului dominoului”, un proces care va merge pana la distrugerea statelor nationale, a opinat in cadrul discutiilor jurnalistul sarb Milan Petrovici. Europa natiunilor este inlocuita prin forta de o Europa a regiunilor, in care aspectul economic este mai important decat suveranitatea statala. Parca nu intamplator, radicalii maghiari au reusit chiar in aceste zile infiintarea Partidului Civic Maghiar, in ciuda faptului ca prin insusi statutul sau – in care anunta ca militeaza pentru autonomie teritoriala – incalca Legea fundamentala a tarii, Constitutia. Cu putin timp in urma, Parlamentul ungar declara ca va urmari cu cea mai mare atentie evolutia situatiei din Kosovo pentru a putea folosi acest precedent in favoarea maghiarilor din jurul granitelor. Daca independenta Kosovo este generata si admisa de puteri occidentale pe criteriu etnic, de ce nu s-ar aplica acelasi principiu si in Harghita si Covasna sau in Voivodina, alta provincie sarba care ameninta cu separarea, dupa cum par sa incite si unele cercuri diplomatice si de media din Romania, punand cel putin intr-o pozitie nepotrivita Administratia Prezidentiala si Ministerul Afacerilor Externe. In aceste conditii, ale unei tradari europene, nu este de mirare ca Serbia isi indreapta ultimele sperante spre Rusia lui Putin. Rusie care, e bine sa amintim, le-a inselat la randul ei asteptarile de protectie ale sarbilor, inclusiv la momentul capitularii din fata NATO, cand “alianta votca-cola” a functionat pe canale subterane, abandonandu-l intr-un final pe fostul agent Slobodan Milosevici, decedat ulterior ca un sobolan in temnitele de la Haga. Daca NATO si SUA si-au inchipuit insa ca pozitionarea in Kosovo va intari flancul sudic european, iata ca noile evolutii nu fac decat sa readuca Rusia in Balcani, de data aceasta intr-o postura mult mai amenintatoare, periclitand inclusiv planurile americane de aparare, ambitiosul scut anti-racheta. Dupa ce Vladimir Putin si Gazprom si-au asigurat traseul gazoductului rusesc via Bulgaria-Serbia-Ungaria si mai departe si dupa ce viitorul presedinte rus, Dmitri Medvedev a cumparat, la propriu, jumatate din Muntenegru, Moscova si-a anuntat intentia de a construi baze militare in spatele “liniilor inamice”, inclusiv in Republica Srpska, multiplicand Transnistria in inima Europei. Acesta este de altfel raspunsul Rusiei la planul american “End Game” – “Sfarsitul Jocului”, de incercuire a Rusiei. Pozitionarea de rachete rusesti pe teritoriu sarb va reduce la zero apararea SUA si NATO, indiferent de cate scuturi ne-am pune pe cap. Practic, ca sa-l citez pe Vladimir Alexe, Check Point Charlie se va muta la granita cu Romania. Europa politica nu pare afectata de starnirea acestei “spirale a urii”. Romania nu trebuie sa se lase antrenata in acest vartej si sa isi foloseasca, cat mai e timp si cat mai raspicat, dreptul de a spune “NU”!
***
Si o Anexa folositoare:
Vecernje Novosti
In timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei
Un ministru roman a salvat flota aeriana civila a Iugoslaviei
Zilele trecute, revista belgradeana “Vecernje Novosti” a publicat un amplu articol despre felul cum au fost puse la adapost in Romania, la Bucuresti, avioanele de linie iugoslave. Intre altele, autorul articolului, Dragan Vujicici, relateaza cu lux de amanunte ca in afacere a jucat un rol central si un ministru roman al carui nume il trece sub tacere la cererea acestuia. De asemenea, totul s-a petrecut fara stirea lui Slobodan Milosevici. In fine, nu e deloc exclus ca operatiunea sa se fi desfasurat cu acceptul tacit al SUA.
“Vecernje Novosti” scrie, intre altele, ca, la Belgrad, putini au auzit despre Donald Banker, probabil cel mai cunoscut profesor de drept aeronautic de la Universitatea Concordia/McGill din Canada. Despre Goran Crljen, pilot, directorul de azi al flotei liniilor aeriene iugoslave (JAT), au auzit mai multi, el este cunoscut pe toate aeroporturile lumii, iar “elita aeronautica” locala il invidiaza putin, pentru ca timp de opt ani (1987-1995) a efectuat zboruri pentru “Emirat Airlines”, fiind pilotul personal al seicului Ahmed bin Rashid Maktuma din Emiratele Arabe Unite, unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Al treilea personaj este un ministru roman al carui nume nu-l vom pomeni, deoarece aceasta a fost dorinta sa. Toti trei sunt eroii salvarii flotilei de avioane JAT in timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei din 1999, despre care se stia prea putin pana acum.
“Povestea a inceput, de fapt, in prima zi de bombardamente: in noaptea de 24 spre 25 martie 1999, cand pe pista aeroportului civil Surcin (de langa Belgrad) a aterizat locotenent-colonelul Bata Kulacin cu un MIG 29 ciuruit. Nu a putut sa aterizeze pe aeroportul militar Batainita (de langa Belgrad), si a venit la Surcin” – isi incepe istorisirea Goran Crljen. “Fireste, nimanui nu i-a dat prin cap sa ceara ca MIG-ul sa fie indepartat de pe pista. Lucratorii de la JAT au acoperit avionul militar cu aripile avioanelor civile, si acel MIG VJ nr. 18-110 a supravietuit celor doua bombardamente asupra hangarului Ministerului iugoslav de Interne, declansate la inceputul lunii aprilie.
Misteriosul e-mail din Bucuresti
A urmat briefingul NATO, de la Bruxelles, din 19 aprilie 1999, in cadrul caruia Jamie Shea (purtatorul de cuvant al Aliantei – n.n.) a aratat o inregistrare prin satelit in care se vedea clar ca lumina zilei o aripa a MIG-ului. NATO a tras atunci concluzia ca aeroportul civil Surcin este “o tinta militara legitima”, deoarece ascunde un avion de lupta, iar lovirea acestui obiectiv devenea o chestiune de zile sau chiar ore. “Daca acum ne lovesc aeroportul, nu vom mai avea niciodata nici o companie aeriana, nici avioane”, i-am spus raposatului director al JAT, Zika Petrovici (ucis la 26 aprilie 2000, intr-un atentat, chiar in fata vilei sale). “Si ce ne facem?”, mi-a raspuns el, tot printr-o intrebare. JAT a transmis o circulara tuturor tarilor din jur, cu rugamintea de a accepta transferul flotilei pe aeroporturile acestora. Nici una nu ne-a dat un raspuns. Apoi Ministerul de Externe al Serbiei a fost cel care a transmis o circulara tarilor vecine cu aceeasi rugaminte, dupa care ne-a anuntat: “Nimeni nu vrea sa discute cu noi”. Pe Don Banker, un profesor renumit din Canada, l-am cunoscut la Abu Dhabi, unde a lucrat pe un post de consilier, si asa am devenit prieteni. In a treia zi de la declansarea bombardamentelor, pe 27 martie, i-am telefonat si l-am intrebat daca zicala potrivit careia pilotii din toate statele trebuie sa fie frati si sa se ajute este valabila si in Balcani. De fapt, profesorul Banker mi-a povestit odata ca l-a ajutat pe un ministru roman, facilitandu-i fiului acestuia studiul limbilor straine la o universitate din Canada. De aceea l-am intrebat fara ocolisuri daca acel roman ii poate intoarce serviciul facandu-ne noua un serviciu. Doua ore dupa aceea discutie din 27 martie ne-a parvenit un e-mail, trimis conspirativ de la Bucuresti, prin care eram anuntati ca putem conta pe aeroportul lor. Acel e-mail, de-acum vechi de 20 de zile, reprezenta toata speranta noastra de a salva avioanele. Deci un e-mail conspirativ si solidaritatea soimarilor erau singurele lucruri pe care putea conta JAT in aprilie 1999, iar despre toate acestea stiau numai profesorul canadian si ministrul roman. Despre acest plan nu stia nimic nici Slobodan Milosevici, nici altcineva de la putere care nu avea legatura cu aeronautica.
Directorul JAT, Zika Petrovici, a aprobat aceasta incercare disperata de a salva avioanele civile, iar generalul Branislav Petrovici, comandantul Apararii Antiaeriene, a promis ca va aranja ca “ai nostri” sa nu traga asupra avioanelor. Urma sa zburam pe 28 aprilie, dar, inainte de decolare, ne-a venit avertismentul de la generalul Petrovici ca nu toate unitatile au fost avertizate despre traseu”. “Am convenit atunci sa amanam totul pentru 29 aprilie, la ora 14. Eu am zburat primul, cu un Boeing 727. In spatele meu s-a aflat un DC 10, apoi un alt 727, si asa mai departe. In acea zi a decolat jumatate din flota si in sapte minute a patruns in spatiul aerian romanesc. Nimeni nu a tras asupra noastra. Cand am aterizat la Bucuresti, in spatele nostru pornisera americanii cu elicopterele Apache. Nu intelegeau ce se intampla. A doua zi, la aceeasi ora, a decolat restul flotei, care, in 7 minute, a intrat in spatiul aerian al Romaniei. Astfel, 17 avioane ale JAT au ajuns la Bucuresti, spre mirarea intregului establishment politic romanesc. Dupa ce au salvat avioanele, “soimarii” de la JAT s-au intors pe aeroportul Surcin. Pana la sfarsitul bombardamentelor au ascuns si protejat cu succes MIG-ul 29 lovit in primele zile”. Milosevici n-a stiut nimic “Seful de atunci al statului iugoslav, Slobodan Milosevici, nu a stiut ce facem noi cu flotila, iar ziua aceea de 29 aprilie l-a speriat de-a dreptul, se pare. Mi s-a spus ca atunci cand au pornit motoarele avioanelor noastre pe Surcin a facut o criza. L-a intrebat pe generalul Spasoje Smiljanici cine ataca. Nici acest general nu avea habar ca noi ne luam zborul spre Romania, si l-a aratat cu degetul pe generalul Petrovici. Raposatul nostru director, Zika Petrovici, nu ne-a povestit niciodata prin ce a trecut atunci”.
“Pe politicianul roman – specialist in domeniul aeronauticii – care ne-a asigurat logistica pentru aterizarea la Bucuresti l-am cunoscut dupa bombardamente. El nu ne-a asteptat pe aeroport, in 1999, din motive personale. Mai tarziu, la Belgrad, mi-a spus ca personal a fost “miscat” de doua lucruri: de faptul ca a fost rugat sa intervina de catre Don Banker si de faptul ca fiul sau (acum avocat in Romania) i-a spus: “Tata, daca poti, te rog ajuta-i pe sarbi”. Restul a facut pe raspunderea sa. Propunerea de a fugi in Romania a venit din partea mea. Raspunderea a fost tot a mea, deoarece “legatura” mea ne astepta la Bucuresti. Nu am mai avut niciodata o zi grea precum cea din 28 aprilie 1999, cand nu am putut decola. Am venit acasa dupa geanta de voiaj si am vazut ca sotia mea s-a imbolnavit de gripa. Cand am iesit pe usa, cu geanta in mana, am vazut cum lesina in timp ce il lua in brate pe fiul nostru de un an. Eu am pornit spre aeroport, iar ea spre spital, copilul ramanand cu o cumnata. Pe pista incepusera sa soseasca si ceilalti colegi. Cei mai experimentati. Aveau figuri serioase, de inmormantare. Toti fusesera anuntati despre ce se intampla cu doar o ora mai devreme. Totul trebuia sa ramana in cel mai mare secret. Venisera ca pentru un zbor obisnuit. Cand am aterizat cu totii cu bine la Bucuresti, am inteles ca aceea a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.”
***
Cititi ce-a facut Basescu la Bruxelles in relatarea:
March 27th, 2010 
VR 
O fatuca bine rujata de pe la Chisinau, Steluta Popa, bagata in seama pana si de sociologul Dan Dungaciu si polit-ologul Vladimir Tismaneanu, unul mai in profunzime decat celalalt, are veleitati de mima a “romanismului” pe portalul Unimedia, cumparat, cu tot cu capetele consumatoare si regurigitatoare de furajera moldava, de puscariabilul rusofil Sorin Ovidiu Vintu. Rasfatata tuturor motoraselor afiliate ideii de compromitere a romanismului, de la HotNews la editurilor noilor securisti, micuta dar bine dotata amatoare de “scrierile inconfundabile ale lui Mihai Eminescu”, “răsfoind prima ediție a textelor scrise de Mihai Eminescu”, gaseste sa posteze, asa cum a putut si ea, urmatorul rand atribuit lui Eminescu: “A rosti numele Basarabia e una cu a domina contra dominației rusești”. Tare! De-am reusi noi sa dominam dominatia ruseasca am fi stapanii lumii, cred eu… Simpatic e ca dominatoarea de serviciu lucreaza la dublu; da-i cu dominatia in 2009 si iar din nou si-n 2010!
Pam-pam. UPDATE: vezi mai jos 🙂
Posted in 
Tags: 
