de Liviu Cangeopol Comentând reacţiile publicate în presa română pe marginea pseudoexpoziţiei culturale organizate recent la New York de către Institutul Cultural Român (ICR), Liviu Cangeopol (n.r. – emigrat şi stabilit în SUA din 1989, unde colaborează la publicaţiile “New York Magazin” şi “Romanian Times”, fiind unul din membrii Grupului disident de la Iaşi, autor, împreună cu Dan Petrescu, al cărţii de samizdat “Ce-ar mai fi de spus”) subliniază, într-un text extrem de acid publicat astăzi în exclusivitate în “Curentul”, că “e ruşinos că intelectualii de elită ai patriei se solidarizează atât de virulent cu un funcţionar mediocru ca H. R. Patapievici ori cu impostori siniştri precum Sorin Antohi. Catalogând expoziţia organizată de ICR în inima capitalei culturale a lumii, New York, drept un eveniment “cu măscări şi carenţe artistice”, Liviu Cangeopol critică dur reacţiile pro-Patapievici ale unor aşa-zişi intelectuali şi atrage atenţia că adunătura “profitorilor stipendiaţi prin fondurile ICR devine pe zi ce trece la fel de odioasă precum cea a gogoşarilor culturali de pe vremea înaintaşilor”. Considerat cel mai rafinat analist politic al Exilului, Liviu Cagenopol a fost unul din cei şapte intelectuali cărora, la 18 decembrie 2006, în discursul prilejuit de prezentarea Raportului Tismăneanu, Traian Băsescu le-a elogiat gestul de a se ridica direct împotriva lui Ceauşescu.
***
Un avantaj paradoxal de care se bucură impostorii de calibru înalt este luarea succesivă a proastelor decizii, pentru că ultima o va eclipsa întotdeauna pe precedenta. Este exact ceea ce s-a întâmplat recent cu direcţia Institutului Cultural Român, care, după ce a oripilat puţina decenţă rămasă în patria dâmboviţeană prin trimiterea peste hotare a doi agenţi secreţi deconspiraţi, Antohi und Hoisie, a organizat o expoziţie cu măscări şi carenţe artistice în inima capitalei culturale a lumii, New York City. Scandalul prăşit în jurul falusurilor groteşti, al svasticilor discrete, atitudinilor desacralizatoare şi al fecalizărilor moderniste a captat atenţia cotidianelor centrale mioritice, adumbrind râvna exportului pataveric de securitate în eterna tradiţie comunistă. Pentru unii, terfelirea culturii unui popor aflat în lungă suferinţă este un afront major. Încercăm şi noi să scoatem capul în lume, după ce dictatura ceauşistă interzisese expunerea puţinelor valori autentice, şi reuşim să demonstrăm numai cât de prost digerată este libertatea democraţiei impuse. Ca în parabola bruegheliană a orbilor ţinându-se de mână, reprezentanţii elitei naţionale văd în precaritatea şuşanelei new-yorkeze fie un bun prilej de a se gudura pe lângă responsabilii călătoriilor plătite peste hotare, fie reiterarea loialităţii de castă nouă, care măcar prestigiu acceptat le va aduce (concretizat în alte şuşanele). Ca într-un coşmar fără sfârşit al pervertirii bunului-simţ, avocaţii turistici ai ICR au ridicat în slăvi calitatea artistică, îndrăzneala modernă, deschiderea simbolică a exponatelor.
Traian Ungureanu – rapsodul uteciu
Cum săptămânalul “New York Magazin” şi-a permis să publice opiniile personale (la care, potrivit definiţiei date democraţiei, oricine are dreptul) ale câtorva români din exilul american, vestitul publicist sportiv cu veleităţi filosofice Traian Ungureanu, el însuşi desţărat londonez, sare la gâtul criticilor amatori cu o virulenţă pompoasă, comică şi incoerentă (“Cotidianul”, 6 august 2008). Tributar unui maniheism de haltă riverană, analistul băsesc (care a cântat atât de frumos realizările preşedintelui rotit încât s-a trezit în poală cu o numire de ambasador în Marea Britanie – dejucată de clica parlamentară a bandei operative adverse) consideră, în logica unor argumente păstrate la secret, drept alternativa unică la “streetartul” etalat la Misiunea Română de la New York “socialismul cultural românesc, amestec vorbitor de folclor falsificat, viclenie şi kitsch patriotic.” După ce îi cataloghează pe cei care au îndrâznit să se îndoiască de discernământul patavicios drept emanatorii unei “cacofonii surmenate de neştiinţă” şi preoţi ai “frăţiei nămoloase a betonului tricolor”, câteva rânduri mai la vale, fostul rapsod uteciu îşi lasă, totuşi, o portiţă de scăpare canonică: “Streetart e sau nu artă serioasă. Personal, cred că nu e nimic mai mult decât un moment prelungit de relaxare şi joc al puştimii de ghetto urban. O experienţă ce va trece, probabil, fără să zgâlţâie marea artă, dar şi ceva teribilist la modul pueril-inofensiv.” Uitând, câteva paragrafe mai încolo, despre ce perorase până atunci, Traian Ungureanu îşi contorsionează iarăşi viziunea artistică: “Bineînţeles, asta nu înseamnă decât că valoarea irită”. Sărim peste deficienţele sintactice, ca între emigranţi (de regulă, cronicarul scrie mai îngrijit) şi iată-ne la ce ne-a mai rămas să alegem: fie naţionalismul de beton tricolor, fie cretinismul pretenţios al puştimii de ghetou. În virtutea aceleiaşi sărace oferte şi bazat pe informaţii care scapă ochilor muritorului de rând, Traian Ungureanu conchide că “o cedare ar readuce în ICR New York ştergarele, şpriţurile, mitocănia şi anonimatul deplin”, “traficul cu sarmale şi şezători, patronând chermeze tovărăşeşti, pe post de actualitate culturală românească”, “hotel de şpriţuri şi bancuri băieţeşti”, “chermezele”, “simţul şezătorist”, “autism naţional cârciumăresc”, “bastion personal de petreceri şi distracţii oftate.” Mă opresc aici. Ca valetuţ dedicat stăpânului de la Cotroceni, Traian Ungureanu ar trebui să fie mai prudent cu sarmalismul pe scări, căci ar putea jigni mega-bădăranii din propria ogradă, descriindu-le cu şarm umflat modul de viaţă cotidian. Care să fie obiectivul, însă? În cheie cumetrial-artistică, în ultimii ani a apărut la noi o cireadă de intelectuali mânaţi de niciunde, puşi să ne persuadeze că taica Băsescu este primul preşedinte cu adevărat democrat şi anticomunist al românilor (până ce va clama şi el că a fost înfrânt de serviciile secrete), blagoslovind naţiunea cu instituţii, în sfârşit competente, oneste şi credibile. Că lucrurile se află pe făgaşul cel bun. Că e doar o chestiune de timp ca să ajungem la mal cu fruntea sus. Că ne vom elibera definitiv de sub jugul securist. Ironic, însăşi prezenţa lui Horia Roman Patapievici la cârma ICR neagă impetuos toate aceste promisiuni. Casta profitorilor stipendiaţi prin fondurile ICR devine pe zi ce trece la fel de odioasă precum cea a gogoşarilor culturali de pe vremea înaintaşilor. Toţi cei care au sărit urlând în apărarea stimatului Patapievici au beneficiat de plimbări şi facilitări expoziţionale ori editoriale pe banii statului, obţinuţi din taxele plătite de cei pe care noii ciocoi atât de vădit îi dispreţuiesc. Ne întoarcem la scandalul anterior, generat de moralitatea în derivă a celui care se ruşinează că este român şi susţine că limba ce-o vorbim ar trebui folosită numai pentru înjurături (nu şi-a ratat Traian Ungureanu adevărata ţintă?).
Sorin Antohi – profesorul de minciuni
La 4 august, “Cotidianul” dădea de ştire că renumitul şarlatan în serie Sorin Antohi a mai comis o fraudă intelectuală, dându-se drept asociatul unui institut ai cărui angajaţi n-au auzit de el (“Arbor Mundi. Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural” din Bochum, Germania) şi director al unuia de care nu a auzit nimeni, “Research Institute Orbis Tertius” din Bucureşti, compus din… Sorin Antohi şi câţiva studenţi. După doctoratul său dovedit ca inexistent şi cele trei cărţi tipărite pe care nu apucase să le scrie, atribuirea acestor noi calităţi denotă patologicul. În urmă cu doi ani, Sorin Antohi a spus că regretă prostia de a se fi împăunat cu un titlu pe care nu-l avea. Însă acum recidivează. Dacă ieşi din sfera psihiatriei, nu mai înţelegi nimic… Mitoman, fraudulent, impostor, turnător şi lipsit de caracter, oricum aţi vrea să-i spuneţi, Sorin Antohi, ca orice debil, n-a încercat decât să vadă – vorba oportunistului obraznic de la noi – până unde-i merge. După ce şi-a recunoscut păcatul turnătoriei, prietenii au sărit pe el şi l-au sufocat cu pupături (în sfârşit, era unul de-al lor!), iar după ce a fost depistat că nu deţinea niciun titlu doctoral, aceiaşi colegi s-au repezit să declame că ar putea avea zece. Iar acum, dl. Patapievici susţine că Sorin Antohi este un intelectual de mare clasă, pe care nemţii înşişi l-au solicitat să le lumineze ignoranţa, chiar dacă nu a fost chemat să predea un curs despre istoria ilustrată a imposturii academice ori a decăderii morale. Cum să stai acasă să mori de foame şi de lipsa consideraţiunii generale când ai astfel de oportunităţi? E ruşinos că intelectualii de elită ai patriei se solidarizează atât de virulent cu un funcţionar mediocru ca H. R. Patapievici ori cu impostori siniştri precum Sorin Antohi şi continuă să ignore seniorial existenţa celui mai nedreptăţit şi important scriitor român, trăind în sărăcie şi uitare la Paris (o, ce-l va mai decora tov. Băsescu după ce nu va mai fi printre noi!). Rămânerea lui H.R. Patapievici în fruntea ICR este un scandal care le însumează şi le depăşeşte pe celelalte două. Într-un fel, le umbreşte. Aşa cum existenţa atâtor gunoaie pe grumazul ţării diminuează până la ridicol nenorocirea patapee. Orbi, neputincioşi, ori doar îndrăcit de îndărătnici, continuăm să înălţăm coloana infinită a nesimţirii româneşti în spatele sofismelor soporifice. În oglinda taberei adverse, conştiinţa tuturor pare curată. Ceilalţi sunt ceva mai ticăloşi. Dar nu cu mult, ca să nu se surpe ctitoria marxistă. Modulul de deasupra îl face suportabil pe cel de dedesubt, care îl sprijină pe următorul. Echipele culturale în competiţie au rolul ofiţerului bun contrapus celui rău, în timp ce Horia Roman Patapievici s-a baricadat pe termen lung în reduta conflictului de interes: din poziţia pe care o ocupă, contribuie şi el la perpetuarea blestemului naţional, pe care atât de meşteşugit îl înjură în cărţile sale.
NOTA REDACŢIEI: Nu rataţi al treilea episod al lui Mihail Marin despre “Cazul Patapievici”, după “Războiul agenţilor secreţi” şi “Tradiţia trădării”: “Reţeaua profitorilor”, care va apărea în curând în paginile cotidianului nostru.
Horia Roman Patapievici este cercetat penal inca din 2006. Dovada ca secta isi foloseste realtiile suspuse pentru blocarea unui act de Justitie este ca ori de cate ori ma mai interesam de acest caz mi se spunea ca “se lucreaza” la el. “Se lucreaza”, “se lucreaza”… dar de doi ani pentru un caz clar ca lumina zilei?! In acelasi timp trambitam pe la Bruxelles ca Justitia nu-si face treaba. Ii invit pe toti colegii jurnalisti onesti sa afle la randul lor cum mai sta acest caz! Membri CNSAS, cercetati penal
Asociatia Civic Media va informeaza ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a declansat procedura de cercetare a fostului Colegiu al CNSAS in cazul tainuirii colaborarii cu Securitatea a informatorului Sorin Antohi. Cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea Parchetului. Civic Media apreciaza drept salutara operativitatea Parchetului in acest caz, care poate lamuri multe pete negre din activitatea fostului dar si a actualului Colegiu al CNSAS. (Adresa Ministerului Public mai jos) In acelasi timp, solicitam public fostului Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, sa ofere Parchetului si alte informatii pe care le poate detine in acest caz. Domnul Emil Constantinescu a afirmat in data de 13.09.2006 in cadrul emisiunii « Romania la Raport », realizata de Andreea Pora la MixFM, ca se stia de dosarele jurnalistilor deconspirati acum inca din 2002. Emil Constantinescu a sustinut ca “toti care apar astazi, domnii Plesu, Dinescu ii cunosteau. Nu l-au aflat pe Carol Sebastian acum. Ei stiau din 2002 (de cand) a depus Andrei Bodiu cererea.” Fostul Presedinte a mai adaugat ca acestia stiau si despre colaborarea lui Sorin Antohi cu Securitatea inca dinainte de a fi facuta publica, dupa cum transmite HotNews. “Ei stiau pentru ca dosarele lor au fost, nu au aparut acum. Si i-au mascat si toti au circulat in barfele de la o cafea si in dulapurile cu schelete din redactii”, a precizat acesta. ”Adevarul este ca o mare parte dintre formatorii si liderii de opinie anticomunisti au colaborat cu Securitatea si din lasitate nu au spus acest lucru”, a mai spus fostul Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu. (Fisiere audio disponibile pe site-urile HotNews si MixFM) La data de 30.10.2006, Asociatia Civic Media a sesizat Ministerul Public asupra abuzului in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii. Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. (Plangerea Penala aflata mai jos)
ANEXA I R O M AN I A MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL BUCURESTI OPERATOR 2701 Nr. 237/VIII 3/2006 Catre, ASOCIATIA CIVIC MEDIA Urmare cererii dvs. din 30.10.2006, va facem cunoscut ca sesizarea dvs. cu privire la o serie de fapte penale ce au fost comise de catre membrii fostului Consiliu National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, prin tainuirea de informatii în cazul unui colaborator al securitatii, in persoana d-lui Sorin Antohi, se afla in prezent in curs de solutionare la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr.13861/P/2006, iar cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului. PROCUROR GENERAL GEORGE BALAN
ANEXA II Catre: Ministerul Public Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd.Libertăţii nr.12-14, sector 5, Bucuresti
P L A N G E R E P E N A L A Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane: Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe. Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22”, membru demisionar al “Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania”, a marturisit la data de 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate“, Autor: Cristian Patrasconiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate). In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS. Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca “nu ocupa nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare” (vezi Anexele). In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a Legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii. Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politică, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”. De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002. Art. 17 alin 2 prevede: “Consiliul asigură publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica, Conform Articolului 5, alin 3 si 5 (3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care: a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate; b) a fost detinător de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire; c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi; d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi. Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani. Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditării sau al nedeconspirării, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.” Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?! Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public. Cu stima, Victor Roncea Coordonator Asociatia Civic Media 15 Septembrie 2006
ANEXE ZIUA Miercuri, 13 septembrie 2006 CNSAS l-a acoperit pe Sorin Antohi Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani Fostul Colegiu al Consiliului National pentru Cercetarea Arhivelor Securitatii (CNSAS) a acoperit trecutul de informator al lui Sorin Antohi (foto stanga sus), incalcand astfel legea 187/1999. Conform propriilor declaratii, Sorin Antohi si-a vazut dosarul de colaborator al Securitatii inca din luna august 2002, insa a preferat sa pastreze tacerea asupra acestui subiect. Antohi si-a recunoscut public trecutul prin intermediul unei scrisori publicate in ziarul Cotidianul, in urma presiunilor declansate de operatiunea “Voci curate”, care a inceput sa scoata la iveala nume grele ale societatii civile cu trecut de colaboratori ai Securitatii. Insa colaborarea cu Securitatea ca politie politica a fost cunoscuta de CNSAS inca din anul 2002, insa sentinta Colegiului nu a fost facuta publica – asa cum solicita legea. Horia Roman Patapievici, membru al fostului CNSAS, a declarat ieri pentru Europa FM ca CNSAS nu a publicat numele lui Sorin Antohi drept colaborator al Securitatii deoarece: “Nu a ocupat nici o functie publica in Romania in perioada in care Legea 187/1999 era in vigoare”. Intrebat daca stia de colaborarea lui Antohi cu Securitatea, Patapievici a raspuns: “Da! Da, pentru ca dosarele celor de la GDS au fost verificate in urma a nu stiu carei cereri. Insa nu s-a facut nimic public, decat pentru persoanele care ocupau functii publice, care intrau in articolul 2, potrivit literelor de la a la z”. Patapievici, necunoscator in ale legii Horia Roman Patapievici a recunoscut astfel in direct la Europa FM ca fostul Colegiu al CNSAS – care cinci ani s-a bucurat de privilegii din banul public – l-a acoperit pe Sorin Antohi si faptele sale permitandu-i ascensiunea in functii importante ale statului, pana la apartenenta la Comisia prezidentiala pentru analizarea comunismului. Articolul 2 al Legii 187/ 1999 , litera “y” prevede clar ca intra sub incidenta legii “persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora“. Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS) – una dintre cele mai influente organizatii neguvernamentale din Romania – iar CNSAS era obligat sa-l verifice si sa faca publice concluziile verificarii. El mai este profesor universitar si, din 2001, membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol din Iasi. Ilegalitatea Trecand cu vederea litera y) art. 2 din Legea 187/1999 fostul Colegiu CNSAS se face vinovat de protejarea unui fost informator al Securitatii. La art. 17 al Legii 187/1999 se arata: “Consiliul asigura publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III a comunicarilor ramase definitive prin necontestare sau ramase definitive prin hotarare a curtii de apel”. Cererea de verificare a membrilor GDS a fost depusa la CNSAS in 2002 de Radu Filipescu, presedintele GDS. Acesta a declarat ieri pentru postul de radio Europa FM ca nu s-a primit un raspuns al Consiliului nici pana in ziua de astazi in privinta lui Antohi. El afirma ca a aflat saptamana trecuta, chiar de la Antohi, despre colaborarea acestuia cu Securitatea. Legea 187/1999 prevede si sanctiuni pentru acoperirea de catre membrii CNSAS a fostilor informatori la art. 24 “Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor”. Trecutul de turnator al lui Antohi Istoricul Sorin Antohi a recunoscut ca a fost colaborator al fostei Securitati in cadrul unei scrisori transmise ziarului “Cotidianul”. Actualul sef al departamentului de studii istorice al Universitatii central Europene din Budapesta recunoaste ca a “semnat un angajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, pe cand eram elev in ultima clasa de liceu (m-am nascut pe 20 august 1957) la capatul a vreo trei saptamani de presiuni. Aproximativ intre 1976 si 1982, cu intermitente neregulate, intre care una de peste un an si jumatate, am furnizat Securitatii note informative sub numele conspirativ Valentin”. Pagina electronica a ziarului Cotidianul a publicat scrisoarea integrala a lui Sorin Antohi, de 19 pagini, in care acesta relateaza legaturile sale cu Securitatea. Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social – ca si Horia Roma Patapievici – si un marcant membru al societatii civile, publicist in revista “22”, colaborator al saptamanalului “Dilema”. Sorin Antohi a fost cooptat de Vladimir Tismaneanu in Comisia prezidentiala de condamnare a comunismului. “Am scris despre prieteni” Sorin Antohi mai arata in scrisoarea sa ca: “Am informat in scris Securitatea despre unii dintre prieteni si despre unele dintre cunostinte, fara sa-i previn, fara sa le-o marturisesc post festum pana la scrierea acestui text, fara sa-mi cer iertare, fara sa-mi asum public acest trecut nedemn si dureros. I-am turnat uneori, cu moartea in suflet, dar nu i-am tradat niciodata: nu am fost agent provocator; nu am primit misiuni de vreun fel; nu mi s-au promis si nu mi s-au creat avantaje; niciuna dintre notele mele informative nu a trecut de generalitati si de informatiile pe care le consideram deja cunoscute; in toata perioada am ramas ostil Securitatii si partidului-stat; mi s-a platit cu aceeasi moneda”. Plecat din Comisia Tismaneanu Presedintele Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismaneanu, a precizat ieri ca Sorin Antohi, care a recunoscut recent ca a fost colaborator al fostei Securitati, s-a retras din comisia de la Cotroceni din 24 mai, din motive de sanatate. Tismaneanu a explicat ca Antohi i-a trimis, prin e-mail, o scrisoare in data de 24 mai prin care l-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. “Din acel moment domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei prezidentiale”, a aratat Tismaneanu. Potrivit acestuia, Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste s-a format in luna aprilie 2006 cu scopul elaborarii unui document stiintific privitor la institutiile, metodele si principalele personalitati care au facut posibile crimele si abuzurile regimului comunist, iar, pe baza mandatului de presedinte si coordonator al Comisiei, a propus presedintelui tarii o lista de persoane, oameni de stiinta si figuri de seama ale societatii civile, care sa fie membri ai Comisiei. “Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii”, a mai spus Tismaneanu, precizand ca, la propunerea sa, printre membri s-a aflat si profesorul Sorin Antohi, seful Departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Departamentul de Comunicare Publica al Administratiei Prezidentiale vine cu aceasta precizare dupa cererile repetate ale ZIUA sa raspunda pe seama informatorilor Securitatii din Comisie. Acestia sunt cel putin trei, conform informatiilor Asociatiei Civic Media. Cotrocenii nu ofera nici o explicatie privind tainuirea informatiei despre demisia lui Antohi pana la precizarea oficiala de ieri. Fostul Colegiu al CNSAS Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe. Carmen EPURAN, George DAMIAN
ADEVARUL Joi, 14 Septembrie 2006 Nr 5035 Certificate de bună purtare CNSAS, valabile 0,2 la sută de Christian Levant Certificatele de bună purtare date în ultimii ani de către CNSAS sunt valabile în proporţie de 0,2-0,3 la sută şi nu pot fi considerate ca fiind valabile în acest moment. Acest lucru înseamnă, practic, că cei care până acum nu au fost acuzaţi că ar fi făcut poliţie politică nu pot sta liniştiţi. Germina Nagâţ, directorul Direcţiei de investigaţii şi cercetare din CNSAS, a declarat pentru Adevărul că, la începutul anilor 2000, CNSAS avea acces numai la proporţia citată din arhivele Securităţii. Mircea Dinescu, membru al CNSAS, confirmă şi el acest lucru. “Multe din dosare le-am şi redeschis, deoarece au venit date noi”, spune scriitorul. El afirmă că este de acord cu teoria ziarului Adevărul conform căreia certificatele date sunt valabile în proporţia în care CNSAS a avut acces la dosarele fostei Securităţi. “Oricând se pot ivi surprize în unele din cazurile cercetate”, mai afirmă Dinescu. Dosarul lui Antohi, cunoscut din 2002 Dosarul de informator al lui Sorin Antohi era cunoscut din 2002 de Horia Roman Patapievici, fost membru al CNSAS în acea perioadă şi care în prezent este preşedintele Institutului Cultural Român. Într-o declaraţie pentru Adevărul, Patapievici afirmă că nu a dezvăluit calitatea de colaborator al lui Antohi, deoarece legea nu îl obliga la acest lucru, pentru că acesta nu făcea parte din niciuna din categriile vizate de Legea deconspirării. Patapievici dă de înţeles că ar mai exista şi alţi intelectuali despre care se ştie că au fost informatori ai Securităţii, dar refuză să confirme asta.
Cotidianul, 14 septembrie 2006 Fostul CNSAS, tandru cu societatea civila Mirela Corlatan, Claudiu Tarziu Verificarea lui Sorin Antohi si a preotului Iustin Marchis a fost ceruta inca din 2002, ca si a tuturor membrilor Grupului pentru Dialog Social, dar fostul CNSAS nu a raspuns acestei solicitari. Toti cei aproximativ 40 de membri ai Grupului de Dialog Social, inclusiv cei fondatori, s-au aflat pe lista depusa spre verificare la CNSAS in 2002. Nici pina in prezent acestia nu au primit vreun raspuns, desi printre ei astazi pot fi numarati citiva informatori, cum ar fi Sorin Antohi. Potrivit punctului y) al articolului 2) din lege, puteau fi verificati „membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora“. „Sorin Antohi putea fi verificat inclusiv ca membru fondator al IRIR“, este de parere si Marius Oprea, pe atunci cercetator in cadrul Institutului de Istorie Recenta, si el membru GDS. Fostul Colegiu ar fi putut sa-i verifice pe aproape toti cei 40 de intelectuali si uzind de articolul n) din Legea nr. 187/ 1999, care se refera la „analistii politici si asimilatii acestora“. Unii dintre membrii GDS, precum Rodica Culcer, Alexandru Lazescu, Rodica Palade sau Stelian Tanase, puteau fi verificati si ca oameni de presa. „Noi ne-am mentinut si ne-am reinnoit cererea, insa tinind cont de faptul ca vechiul Colegiu practic nu a functionat, nu ne-am mirat ca nu am primit un raspuns“, spune Radu Filipescu, presedintele GDS.
Stirea Europa FM la Agentia AMOS News Patapievici a recunoscut. Ştia din 2002 că Antohi colaborase cu Securitatea Fostul Colegiu al CNSAS – din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, a acoperit colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, care-şi obţinuse dosarul de colaborator la Securitate încă din anul 2002, reiese din intervenţiile avute, marţi, în direct, la Radio Europa FM, de Radu Filipescu, preşedintele GDS, Victor Roncea, coordonatorul Asociaţiei Civic Media şi iniţiatorul demersului “Voci Curate” şi Horia Roman Patapievici care recunoaşte, în intervenţia sa că ştia de patru ani de “colaborarea” lui Antohi. AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a preşedintelui GSD: Radu Filipescu: “Noi ne-am gândit să facem o clarificare cu privire la situaţia membrilor. Era imporant să ştim şi, după aceea, în funcţie de situaţie să vedem dacă megem pe reglementarea CNSAS-ului, poliţie politică sau nu, ce vom face. Dar n-am primit până la urmă un răspuns, dar efectele – să zicem – până la urmă au început să apară. Adică este această situaţie pe undeva care început să se clarifice. Reporter Europa FM: Adică în 2002, atunci când s-a cerut de către GDS verificarea membrilor GDS-ului nu aţi primit un răspuns de la CNSAS? Radu Filipescu: “Nu.” Reporter Europa FM: Nici până în ziua de astăzi? Radu Filipesc: “Nu, nu s-a primit”. Reporter Europa FM: Dumneavoastră ştiaţi de colaborarea domnului Sorin Antohi cu fosta Securitate? Radu Filipescu: “Nu. nu ştiam”. Reporter Europa FM: Deci până în momentul în care el a trimis această confesiune dumneavoastră nu ştiaţi de această colaborare? Radu Filipescu: “Nu. Deci, pe noi ne-a anunţat cu o zi – două înainte şi a spus că se şi retrage din GDS, din acest motiv”. Coordonatorul Asociaţiei Civic Media,Victor Roncea, tot într-o intervenţie telefonică în direct la Europa FM, acuză direct fosta conducere – din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, de atitudine “prietenească” faţă de Antohi, pentru că l-au acoperit pe profesor până la demersul “Voci curate”, mai bine de 4 ani, fapt ce i-a permis acestuia din urmă să acceadă în funcţii importante în statul român. În condiţiile în care chiar profesorul Sorin Antohi a recunoscut, spune Victor Roncea, că CNSAS ştia încă din 2002 de colaborarea sa cu Securitatea. Victor Roncea: “Se pare că l-a acoperit pe Sorin Antohi, mă refer la fostul Colegiu CNSAS, deoarece acesta a mărturisit în confesiunea sa că şi-a obţinut dosarul de la CNSAS în 2002. Cu toate acestea reprezentanţii Colegiului CNSAS nu ne-au informat până astăzi că Sorin Antohi a fost un turnător. Înseamnă că persoane de calibrul lui Andrei Pleşu, Mircea Dinescu sau Horia Roman Patapievici şi-au apărat prietenul dând posibilitatea acestuia de a promova în funcţii foarte importante in statul român”. Contact telefonic, Horia Roman Patapievici, aflat acum la conducerea Institutului Cultural Român, nu a dorit să răspundă acuzaţiilor jurnalistului Victor Roncea. Patapievici a declarat însă, pentru Radio Europa FM, că atunci când s-a aflat de colaborarea lui Sorin Antohi cu fosta Securitate, profesorul nu deţinea nici o funcţie publică. AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a directorului Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici. Horia Roman Patapievici: “Nu ocupa (nr: Sorin Antohi) nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare”. Reporter Europa FM: Dar ştiaţi despre situaţia lui? Despre faptul că a colaborat? Horia Roman Patapievici: “Da. Da pentru că dosarele celor de la GDS au fost verificate ca urmare a nu ştiu cărei cereri, dar nu s-a făcut nimic public decât pentru persoanele care ocupau funcţii publice care intrau în literele de la A la Z, potrivit articolului 2.” Cu toate acestea, fostul Colegiu de conducere al CNSAS nu a găsit de cuviinţă să trimită GDS-ului – al cărui membru fondator era Sorin Antohi – o înştiinţare referitoare la situaţia de colaborator a profesorului, permiţându-i acestuia să aibă patru ani de implicare liberă şi neîngrădită în societatea civilă, pentru ca în 2006 să ajungă să fie chiar membru al unei Comisii prezidenţiale care analizează – culmea – dictatura comunistă… cu care chiar el colaborase! Într-un comunicat de presă remis, marţi, AMOS News, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismăneanu, arăta că selecţia membrilor comisiei – înfiinţat în luna aprilie a anului 2006 îi aparţine – pe baza mandatului acordat chiar de preşedintele ţării. Mai mult, spunea Tismăneanu, “pe baza mandatului de preşedinte şi coordonator al Comisiei, am propus Preşedintelui ţării o listă de persoane, oameni de ştiinţă şi figuri de seamă ale societăţii civile, care să fie membri ai Comisiei. Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii. Între cei care au devenit membri, la propunerea mea, s-a numarat si profesorul Sorin Antohi, seful departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Pe data de 24 mai 2006, domnul Sorin Antohi mi-a trimis o scrisoare (e-mail) prin care m-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. Am transmis neintarziat scrisoarea mai departe celorlalti membri ai Comisiei. I-am comunicat domnului Antohi ca accept retragerea sa. Din acel moment, deci de la data de 24 mai, domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei Prezidentiale”, preciza Tismăneanu în comunicat. Asociaţia Civic Media este iniţiatoarea proiectului “Voci curate” care are drept scop declarat deconspirarea jurnaliştilor şi formatoritor de opinie care au colaborat cu Securitatea. Autor : Dana LASCU Miercuri, 13 Septembrie 2006 – 11:00 AM
Scriitorul anti-comunist Radu Portocala scrie pentru ZIUA un text zguduitor despre imoralitatea celor care pretind ca au “condamnat comunismul”pe langa Traian Basescu
DELATORI LA UMBRA I.C.R.
Uimitoarea remanenţă securisto-comunistă din viaţa politică, economică şi culturală a României de azi nu poate decît să contrarieze amintirea alegerilor din 2004, cîştigate de dl Traian Băsescu în primul rînd pentru că şi-a sugerat dezicerea de afilierile dinainte de 1989. Această sugestie i-a atras, în primele luni ale mandatului său prezidenţial, venind din diverse direcţii, cereri insistente şi încrezătoare de condamnare a regimului comunist. După o serie de ezitări – dintre care unele păreau să prefigureze un iminent refuz – dl Băsescu a dorit să i se aducă “probe” incriminante. În mod inexplicabil, miile de publicaţii, miile de mărturii adunate de-a lungul anilor nu-i erau de ajuns. Dl Băsescu avea nevoie, pentru a se convinge de necesitatea condamnării comunismului, de un raport oficial. Astfel a fost creată “comisia Tismăneanu”, care, după cîteva luni de lucru, a produs un document mediocru, incomplet şi, din pricina trecutului cel puţin tulbure al unora dintre autorii lui, de o valoare morală contestabilă. Pe baza acestui document, preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din România, cerînd în numele statului român “scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii.” Astfel gîndită, astfel dusă “la bun sfîrşit”, acţiunea de condamnare a regimului comunist din România poate fi considerată drept încă un paradox ineficient al spaţiului mioritic. În timp ce “comisia Tismăneanu” se chinuia să demonstreze ceea ce toată lumea ştia de mult, dl Băsescu îşi sporea popularitatea ordonînd cîtorva dintre multele servicii secrete româneşti să transfere arhivele Securităţii către CNSAS. Fireşte, lucrurile au fost făcute parţial şi atît de haotic încît cercetarea dosarelor e şi azi un adevărat calvar, iar adevărul e încă departe. Dar chiar dacă – pentru a cita încă o dată fraza pe care Cioran o repeta adesea cu amărăciune – “în România totul e posibil şi nimic nu are consecinţe”, chiar dacă nici condamnarea comunismului, nici deschiderea (parţială) a arhivelor nu au avut darul să cureţe noroiul adunat timp de o jumătate de secol, aceste gesturi au creat în conştiinţa societăţii iluzia că ar exista o voinţă de limpezire şi că această voinţă îi este proprie dlui Băsescu. Nu este aici locul să discutăm posibilitatea transformării unei astfel de iluzii în realitate. Fapt e că, în această luptă fără rezultate cu înspăimîntător de prezentele “forţe ale trecutului”, dl Băsescu se sprijină pe un grup de intelectuali printre care îl aflăm, la loc de frunte, pe dl Horia-Roman Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS, fost membru al “comisiei Tismăneanu” şi actual preşedinte al Institutului Cultural Român. Privind acest strălucit parcurs, ne-am putea închipui că de-a lungul anilor petrecuţi printre dosare, în mizerabila vîltoare a denunţurilor scoase la iveală, conştiinţa dlui Patapievici a dezvoltat o sensibilitate acută pentru acest subiect, o repulsie viscerală împotriva delatorului a cărui proză nemernică alimenta sinistrele activităţi ale anchetatorului. Ne-am putea închipui, de asemeni, că, numit de preşedintele Băsescu la cîrma instituţiei care exportă cultura ţării şi, totodată, consultat de acesta în chestiuni ce ţin, între altele, de morala publică, dl Patapievici împărtăşeşte în mod firesc acele convingeri ale preşedintelui care i-au asigurat victoria din 2004. Se pare totuşi că lucrurile nu stau astfel. Ca membru al Colegiului CNSAS, dlui Patapievici nu i se cunoaşte decît o ispravă notabilă: aceea de a fi tăinuit dosarul de informator asiduu al prietenului său Sorin Antohi. Ca preşedinte al ICR, el a persistat în exportul, pe spezele şi cu girul acestei instituţii prezidenţiale, al unor personaje îndoielnice sau chiar murdare. Recentul scandal legat de trimiterea delatorilor Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie la şcoala de vară pe care o organizează ICR la Berlin este sumbra încununare a unei activităţi care, examinată cu atenţie, are de ce uimi. Interpelat în presa germană de către scriitoarea Herta Müller, dl Patapievici a răspuns ţîfnos, calificînd această interpelare drept “tendenţioasă”. Cît de străin trebuie să fii de cea mai elementară idee a dezgustului – şi, în primul rînd, a dezgustului de sine – pentru a pretinde, după ce ai fost membru al Colegiului CNSAS că e “tendenţios” să fie criticată folosirea unor foşti delatori de către o instituţie a statului care reprezintă în lume cultura (sufletul) României! Oare dl Patapievici consideră că decizia preşedintelui ţării de a condamna regimul comunist e tendenţioasă? Că e tendenţios ordinul pe care l-a dat preşedintele serviciilor secrete de a preda spre studiere dosarele Securităţii? Oare dl Patapievici îşi închipuie că preşedintele a făcut aceste gesturi pentru ca ele să rămînă fără nici un rezultat? Cît de mult s-au înşelat cei care, în ultimii ani, au scris că dl Patapievici ar fi “omul lui Băsescu”! Prin ceea ce face, dl Patapievici dă mai degrabă impresia că e piatra de moară pe care dl Băsescu şi-a agăţat-o singur de gît. Căci nimic nu poate discredita mai grav acţiunea de curăţire pe care o doreşte preşedintele decît promovarea de către o instituţie prezidenţială a unor personaje care au denunţat cu osîrdie. Plasîndu-ne în logica dlui Patapievici – ceea ce nu e uşor – ar trebui să considerăm drept tendenţioasă şi recenta răbufnire a dlui Mircea Mihăieş împotriva lui Gabriel Gafiţa, fost delator şi actual ambasador. “Cît de «groasă» trebuie să fie o turnătorie pentru a-ţi crăpa obrazul? Şi cît de adînc trebuie să «contextualizezi» pentru a nu ţi se citi printre declaraţii abjecţia?” se întreba dl Mihăieş, fără să ştie că, o săptămînă mai tîrziu, declaraţiile propriului său şef, dl Patapievici, aveau să-i transforme indignarea într-o derizorie lipsă de coordonare. E adevărat, pe de altă parte, că Gabriel Gafiţa nu face parte grupul aleşilor. Orice s-ar scrie despre el e acceptabil. Aceleaşi lucruri, spuse mult mai temperat de către dna Müller, dar îndreptate împotriva prietenilor Antohi şi Corbea-Hoişie, devin tendenţioase. Arta de loc subtilă a parţialităţii la intelectualul român oficial… În ceea ce el consideră a fi un răspuns adresat dnei Müller – sărman text steril şi încurcat în el însuşi – dl Patapievici încearcă să justifice şi să salveze ceea ce nu poate fi nici justificat, nici salvat. Întrebîndu-se “cît de durabilă e vina informatorului”, el sugerează un fel de amnistie morală, uitînd că situaţia de “fost ticălos” nu poate să existe decît în imaginaţia celor care, dintr-un motiv sau altul, se încăpăţînează să scuze cu orice preţ. Ticăloşia este o stare de spirit despre care nimeni nu poate să pretindă că ar fi trecătoare. Faptul că, în plus, Sorin Antohi şi-a inventat un titlu de doctor, dînd peste cap vieţile şi carierele celor care au scris teze sub îndrumarea lui, ilustrează perfect această afirmaţie şi dă măsura diluării sistemului moral al personajului. A-l scoate în public, alături de alt delator învederat, sub egida unei instituţii a statului, este o palmă – încă una – pe obrazul celor cărora, în numele statului, preşedintele Traian Băsescu le cerea scuze. Radu PORTOCALĂ
Motto: “Cit de groasa trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul?” Mircea Mihaies, vicepresedinte ICR.
Luni, 14 iulie, profesorul universitar Mircea Mihaies publica in Evenimentul zilei un foarte virulent si oportun editorial intitulat “Vara turnatorului”, din care am extras si motto-ul de mai sus.
Vicepresedintele Institutului Cultural Roman spumega indignat, si pe buna dreptate, impotriva lui Gabriel Gafita, ambasador al Romaniei la Lisabona, unul dintre turnatorii care au citit cu viu interes, printre hohote de ris, probabil, Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, mosit, dupa 17 ani de travaliu, cu urlete atavice si aplauze declamative. In aceeasi frumoasa zi de 14 iulie, la ICR Berlin, referentul cultural Gabriel Jarnea punea la punct penultimele detalii ale unei Academii de Vara, cu nume de cod: “Germania si Romania.
Transferuri academice, culturale si ideologice”. Unul dintre directorii acestei Sommerakademie, proiect care a primit fara probleme avizul Comitetului Director al ICR Bucuresti, era si inca este turnatorul Sorin Antohi, secondat, la tus, de profesorul iesean Andrei Corbea-Hoisie, deconspirat si el, ca multi alti intelectuali fini din Romania vrajbei noastre.
Pe 9 iulie, scriitorul si traducatorul Ernest Wichner, director al Literaturhaus din Berlin, ii trimitea lui Gabriel Jarnea o scrisoare, in care isi exprima nedumerirea fata de participarea lui Antohi si Hoisie la aceasta Academie de Vara.
Ernest Wichner ii punea lui Gabriel Jarnea citeva intrebari de bun-simt, iata doua dintre ele:
1) Cum vor fi prezentati profesorilor germani acesti colegi de-ai lor din Romania?; si
2) Cum li se va explica jurnalistilor germani ce este cu acesti doi domni Antohi si Corbea-Hoisie, doi turnatori ai Securitatii (Securitate-Spitzel), in fapt?
La aceste intrebari ar putea raspunde, de exemplu, fie Gabriel Gafita, fie Constantin Balaceanu-Stolnici, poate chiar Mircea Mihaies, de ce nu…?! Dar sa revenim la oile noastre de coloratura, foarte competente, de altfel, din punct de vedere profesional, care zburda liber prin Occident, fericite ca, in Romania, lustratia este o ilustra vorba in vinturi. Dupa ce si-a turnat prietenii, fara sa ii tradeze, insa, dupa cum stinjenitor de logic a tinut sa precizeze, stralucitul profesor Antohi a putut sa treaca fara probleme si peste impostura arogarii titlului de profesor doctor. In definitiv, sint atitia doctori pe lumea asta, ce mai conteaza unul in plus sau in minus?! Turnatorul sau ofiterul Antohi – ridicarea la rangul de ofiter reprezentind calea de onorabilizare a colaboratorului merituos, oferita salvator de catre Servicii – si-a ales eronat locul pentru a-si etala calitatile intelectuale.
Scriitorii de origine romana din Germania, care au avut de tras de pe urma Securitatii, n-au stiut ca pe malurile Dimbovitei este la moda separarea operei eruditului Antohi de notele informative ale lui “Valentin”, a marelui intelectual de mi(ti)cul colaborationist. Pe 17 iulie, in timp ce referentul cu stofa de culegator de informatii externe Gabriel Jarnea punea la punct ultimele detalii ale Academiei de Vara, scriitorii Richard Wagner si Herta Muller publicau in media germana texte foarte contondente la adresa proiectului in care fusesera cooptati Antohi si Hoisie, insa nu mai contondente decit cel al vicelui Mihaies la adresa lui Gafita.
Papionul si trabucul domnului ministru Patapievici par sa iasa destul de sifonate din afacerea Jarnea-Antohi-Hoisie.
Dna Tania Radu, vicepresedinte ICR, a avut, si dumneaei, o reactie exemplara, declarind pentru Cotidianul ca “nu exista nici o incompatibilitate intre aceasta pozitie (de director al Academiei de Vara din Berlin – n.n.) si competenta stiintifica a domnului Antohi. In Romania nu exista inca o lege a lustratiei, iar Sorin Antohi nu ocupa o functie de decizie in ICR”.
Reactia dnei Tania Radu este exemplara, pentru ca ea da masura complicitatilor in care se scalda intelectualii sensibili la charisma sinapselor antohiene. Este suficient ca Antohi sa ne traduca, fara sa ne tradeze, insa, o carte intr-o limba de circulatie internationala, pentru ca o tacere suspecta si complice sa puna stapinire pe noi, pe cind dubla masura cu care condamnam, selectiv, ororile colaborationiste face tot felul de piruete stilistice si emotionale.
Trebuie sa fie foarte neplacut ca, dupa ce ai fost unul dintre cei mai aprigi oameni recenti ai condamnarii comunismului, de tremura pe tine camasa rupta de capitanul Soare, sa ajungi acum in situatia de a conduce o institutie care remunereaza si exporta legal securisti in lumea civilizata. Este, totusi, incurajator ca intelectualii de mentenanta ai tranzitiei de la Securitate la security au invatat de la politicieni sa faca diferenta perversa, dar profitabila, dintre legal si moral.
Abia acum devin mai limpezi cuvintele scriitorului H.-R. Patapievici, care anatemiza, cu ani in urma, oarecum sinucigas, sufletul “de cacat” al “romanului”.
INFO: Conform unor surse personale, “cei 5” fosti mari directori de ziare prinsi de EvZ la gramada – SRS, CTP, Cristoiu, Nistorescu si Bacanu – vor aparea impreuna intr-o emisiune TV de audienta bunicica pentru a-si explica pozitiile.
Drept la Replica:
Este regretabil faptul ca Gabriel Andreescu, un fost colaborator extern la ziarul ZIUA, gaseste de cuvinta sa declanseze un atac murdar la adresa noastra numai dupa ce i s-a comunicat sa nu mai treaca pe la casierie, pentru simplul motiv ca fondurile pe care le consuma pentru editorialele sale ideologizante au fost redistribuite redactorilor de teren cu merite reale. In misiva pe care v-a incredintat-o spre publicare, domnul Andreescu emite mai multe erori grave de logica si cade rapid in pacatul invidiei si patima insultelor la adresa unor ziaristi si scriitori importanti ai ZIUA. Domnul Andreescu sustine ca si-a inceput colaborarea “avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului – Sorin Rosca Stanescu – si in plus, o identitate jurnalistica – a ZIUA – foarte departata de cea de astazi”. Or, identitatea jurnalistica a ZIUA a fost foarte clar definita inca de la primul sau numar si ramane aceeasi si pana astazi, indiferent de noua pozitie a lui Sorin Rosca Stanescu: ziarul ZIUA este un ziar de dreapta, care pune interesul national inaintea oricarei guvernari trecatoare si a oricaror interese absconse de grup, economic, politic, intelectual sau mafiotic. Singurul ziar central din Romania care si-a asumat clar o verticalitate ideatica. Ca atare, pozitiile de extrema stanga ale domnului Gabriel Andreescu nu aveau cum sa se inscrie niciodata pe linia ziarului ZIUA. Pe toata durata colaborarii sale cu ZIUA, Gabriel Andreescu s-a remarcat in editorialele sale prin efluvii de ura, activism anti-crestin de sorginte comunista si o politica anti-nationala dusa la extrem. Confuzul fost editorialist Andreescu se contrazice de altfel singur atunci cand afirma ca “am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului” pentru ca dupa cateva randuri sa sustina ca “ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul”. Pentru lamurirea cititorilor dvs: domnul Gabriel Andreescu, sustinatorul “limbii moldovenesti”, a eliminarii icoanelor si religiei din scoli, a opririi tragerii clopotelor duminica pentru ca “sunt incalcate drepturile” ateilor, a fost din prima si pana in ultima sa clipa de “editorialist” impotriva convingerilor de bun-simt ale corpului redactional al ziarului ZIUA. Ceea ce probabil l-a deranjat cel mai tare pe distinsul fost editorialist Gabriel Andreescu in “colaborarea” sa tranzitorie cu ZIUA a fost de fapt campania “Voci curate” a Asociatiei Civic Media, sustinuta totalmente de ziarul ZIUA, ca si de US MediaSind, in Romania, sau Reporters Sans Frontieres si International Federation of Journalists, in intreaga lume. In urma acestei actiuni, inca aflata in curs de derulare, s-a dovedit ca cei mai apropiati prieteni si colaboratori ai domnului Andreescu au fost informatori ai Securitatii, majoritatea regrupati in Grupul pentru Dialog Social: Alin Teodorescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi (nume de cod “Valentin”), Dan Oprescu Zenda, Mihnea Berindei (alias “Sandu” si “Mircea”), Iustin Marchis (indicativ “122 – Calugarul”), etc, sau persoane strans legate de foste cadre inalte ale sovieticilor din PCR, de talia lui Leonte Rautu sau Paul Cornea. Domnul Gabriel Andreescu gaseste insa alte explicatii pentru dezvaluirile de presa din ZIUA: “Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate – de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul “meu”.”, scrie Andreescu. Pentru ca suntem acuzati de fapte ireale va rugam sa consemnati cateva motive ale rafuielilor lui Gabriel Andreescu, generate de sanctionarea unor acte reprobabile, cum ar fi: In ce o priveste pe Renate Weber, pe fondul scandalului “limbii moldovenesti” , sintagma acceptata de ministrul roman de Externe Adrian Cioroianu la Bruxelles – o alta “gafa” din cariera sa fulminanta – ZIUA a expus faptul ca Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stan sunt autorii unui studiu care promova acest concept dicutand despre legalitatea “moldovenismului” inca din 1994. Intitulat “Relatiile Romaniei cu Republica Moldova”, studiul publicat de revista GDS “22” in octombrie 1994 (!), a fost aplaudat si reluat imediat de presa guvernamentala de la Chisinau, “Nezavisimaia Moldova” – “Moldova Suverana” si “Comunistul”, organul Partidului Comunistilor din Republica Moldova. Smaranda Enache, pe langa faptul ca este membra a GDS si co-presedinta a Ligii Pro Europa, care militeaza pentru autonomia teritoriala a “secuilor”, este si membra fondatoare a asa-zisei “Asociatii pentru Libertatea de Constiinta”, alaturi de Gabriel Andreescu si de-acum celebrul Emil Moise. Din toate aceste pozitii ale sale, fosta informatoare si activista PCR Smaranda Enache militeaza, ca si Gabriel Andreescu, pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli si stergerea fundamentelor ortodoxe ale civilizatiei romanesti din mintea si sufletele copiilor. Adica exact ce si-au propus partidele comuniste internationaliste si Marx cu “edictul” – “religia este opiumul popoarelor”. Cu toate acestea, ZIUA nu poate fi de acord. Cu Gabriel Liiceanu, ZIUA si Sorin Rosca Stanescu se afla in proces pentru acuzatiile de “plagiat” si “profitor al tuturor regimurilor” – de la Ion Iliescu, prin care a dobandit fosta Editura Politica a PCR, la Traian Basescu, pe care il trage continuu in jos in sondaje prin iesirile sale vetuste. Sa lasam Justitia sa-si spuna cuvantul. In ce-l priveste pe membrul Comisiei Tismaneanu Mihnea Berindei, apropiatul lui Gabriel Andreescu, care a dat si el ZIUA si Asociatia Civic Media in judecata doar ca sa ponteze ca “respinge acuzatiile murdare”, avem incredere ca tot Justitia va face dreptate. Noi credem ca Decizia CNSAS Nr 1707/14.12.2006, disponibila pe site-ul Civic Media, in care se arata ca “BERINDEI Mircea a fost recrutat la data de 08.06.1968” si ca a avut doua nume conspirative “inclusiv dupa plecarea sa definitiva in Franta” – este edificatoare pentru orice Judecator din Romania noastra. Nu si din Romania lui Andreescu, care, dupa cate intelegem, se viseaza “procuror” in timp ce noi am fi “persoane nedemne” si “hoti”. “Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii?”, se intreaba abulic Andreescu. Noi ii amintim lui Gabriel Andreescu ca, deasupra tuturor este, insa, Judecatorul. Este de consemnat si faptul ca politica anti-nationala subterana a lui Gabriel Andreescu a mers pana la a-i reclama directorului Sorin Rosca Stanescu – profitand de o conjuctura personala generalizata – ca Departamentul de Politica Externa al ZIUA sustine pozitia presedintelui Traian Basescu in privinta Kosovo, “ceea ce este incalificabil”. De altfel, si recunoaste acest lucru, pe jumatate, dupa cum transmite Mediafax: Andreescu “precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind “campania – inculta si aventuroasa” dusa de ZIUA in chestiunea independentei Kosovo”. “Campania inculta si aventuroasa” a ZIUA era aceea de respectare a legii si dreptului international si a valorilor Organizatiei Natiunilor Unite conform pozitiei nationale exprimate de capul diplomatiei romanesti, presedintele Traian Basescu, pentru suvernitatea tarii vecine, Serbia. Andreescu a calificat pozitia demna si legala a Romaniei – chiar in articolele din ZIUA – drept “cea mai proasta posibila”: “Daca actul de sustinere a interventiei NATO in 1999 a asigurat un capital enorm pentru sustinerea ulterioara a intereselor Romaniei, atitudinea de astazi se arata incoerenta si neprofesionala”, scria Andreescu. In “Casieria sau onoarea”, articolul din România literară Nr.10 din 16 Martie 2007, citat de Gabriel Andreescu, vice-presedintele ICR Mircea Mihaies scria: “Dacă Roşca-Stănescu ar accepta să se debaraseze de echipa de calomniatori şi huligani de presă, s-ar putea spera în reintrarea într-o oarecare normalitate. Dacă directorul ar opta pentru varianta Roncea-Damian, evident că ar urma demisia în bloc a petiţionarilor şi condamnarea fermă a practicilor încurajate cu frenezie de Sorin Roşca-Stănescu. Evident că nu se va întâmpla aşa, chiar dacă echipa de intelectuali-editorialişti de la “Ziua” nu scrie din ataşament faţă de valorile publicaţiei. Observându-le prestaţiile, e limpede ca lumina zilei că la “Ziua” se scrie pentru bani. Roşca-Stănescu e suficient de inteligent să-şi plătească bine colaboratorii care-i pot asigura o anumită imagine de onorabilitate. (…) Pentru intelectualii colaboratori la “Ziua” a început numărătoarea inversă. Din clipa de faţă, ei au de ales doar între două lucruri: casieria lui Roşca-Stănescu sau salvarea propriei onoare.” Se vede treaba ca Gabriel Andreescu, aflat in fata acestei dileme – casieria sau onoarea – a ales sa-si ridice carnatii de la Sorin Rosca Stanescu, chiar si de Craciunul pe care il contesta vehement. De “onoare” si-a adus aminte dupa ce s-a inchis casieria. Nu in ultimul rand, amintim ca atacurile lui Gabriel Andreescu se inscriu in seria violenta initiata de Grupul pentru Dialog Social, prin asa zisul “Apel al 18 intelectuali” de eliminare din presa a mai multor ziaristi, act ce aduce aminte de rechizitoriile unui alt “procuror civil”, ca si Gabriel Andreescu, fondatorul GDS Silviu Brucan care cerea in ziarul “Scanteia” sa dispara din presa poporului ziaristii regimului burghezo-mosieresc. Si Mircea Mihaiesi, in editorialul sau de dupa schimbarea pozitiei directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu, intitulat foarte doct “Adio, Ciripoi”, emite o “lista neagra” similara. Citam din “Apelul celor 18”: “Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Chiachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-securiste. Dupa promovarea incontinenta a lui Paul Goma, cu toate excesele lui, cu repetatul si obositorul sau negationism, ZIUA recidiveaza cu recentele atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, Smaranda Enache, Mihai Razvan Ungureanu, etc.” In fapt, ca si in cazul Andreescu, a deranjat pozitia transanta a ziaristilor numiti in cauze nationale precum apararea intereselor romanesti privind Basarabia, Bucovina, Insula Serpilor, salvarea Deltei si impotrivirea fata de construirea Canalului Bastroe, umilirea romanilor din jurul granitelor, mistificarea trecutului comunist al tarii de catre urmasii bolsevicilor, “Afacerea Gojdu”, negestionarea corecta a conflictului Vatican-Romania privind Catedrala Sfantul Iosif, apararea icoanelor si dreptului la religie si, nu in ultimul rand, campania pentru deconspirarea agentilor unor servicii secrete anti-Romania din presa si societatea civila. Luari de pozitie care au generat campanii sau editoriale premiate de Comisia Europeana si Clubul Roman de Presa sau la Galele Societatii Civile. La ora respectiva ZIUA titra, explicand: “Atacurile” la Tismaneanu si Smaranda Enache ZIUA din 13 mai 2006: “Vladimir Tismaneanu este un personaj care ascunde, se pare, inca multe secrete. Desemnat recent sa conduca o comisie prezidentiala al carei scop – precizat inca de la infiintare – il constituie declararea sistemului comunist drept “criminal”, fara sa se pronunte asupra vinovatilor, Vladimir Tismaneanu nu si-a precizat (inca) relatiile sale cu o serie de institutii ale statului roman si nici felul exact in care a ajuns din Venezuela in SUA. (…) Arhiva SRI, Fond “D”, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, prezinta un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismaneanu. Ceea ce dezvaluie Fisa din 13 august 1987 este un fapt neasteptat: Vladimir Tismaneanu a plecat din Romania, in noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securitatii! U.M. 0617 nu este insa alta decat codificarea “Directiei a II-a” a Securitatii, specializata in contra-informatii economice.” ZIUA din 24 martie 2006: Ziarul ZIUA a primit saptamana trecuta, cu promptitudine, o solicitare oficiala din partea CNSAS, in atentia redactorului nostru Victor Roncea, semnata de vicepresedintele CNSAS, Viorel Mircea Nicolescu: “Urmarea articolului dumneavoastra intitulat “Neobrazare maghiara, UDM(d)R si PC(d)R” publicat in ziarul Ziua din 13.03.2006, in care faceti afirmatia ca sunteti in posesia unor documente, cu privire la o “turnatoare a Securitatii”, pe care sunteti dispus sa le puneti la dispozitia CNSAS, va informam ca, potrivit art. 20 alin. 1 si 3 din Legea 187/1999 cu modificarile si completarile ulterioare, aveti obligatia sa predati aceste materiale institutiei noastre”. Ieri, delegatul ziarului ZIUA a predat reprezentantului CNSAS, spre studiul expertilor Consiliului, un dosar cu documente intrate in posesia unui revolutionar din Targu Mures, in decembrie 1989, si ajunse ulterior in posesia redactorului ZIUA. In acelasi timp, numerosi reprezentanti ai societatii civile reale scriau: Vina “extremistilor”: nu le-a placut limba lui Stalin
“Ziaristi talentati de la ZIUA, ca Victor Roncea, George Damian, Miruna Munteanu, Dan Ciachir, s.a, care isi fac munca pledand cu demnitate, curaj si constiinta nationala pentru interesele romanilor, nu trebuie impiedicati si descurajati in frumoasa si bogata lor activitate. Faptul ca, de exemplu, printre altele, ne atrag atentia asupra datoriei ce o avem de a lupta pentru restituirea tezaurului nostru de la Moscova, pentru apararea mostenirii Gojdu sau pentru dreptul pe care legal il avem de a denunta un Tratat nerespectat, care ne umileste si ne nedreptateste, sunt toate acestea de natura sa ne demonstreze ca ei vor mai mult sa ne ajute. Pe de alta parte, confuzia si raul pe care ni l-a pricinuit “limba moldoveneasca” inventata de Stalin, ii face pe unii dintre ei sa fie atenti la orice incercare de a se mai descoperi o limba pentru fratii nostri dintre Prut si Nistru.” Prof. dr. doc. Ion GHERMAN Presedinte al Societatii Culturale “Tinutul Herta” “Hozer be tsuva” “In urma cu cateva zile am fost foarte surprins si neplacut impresionat de un atac murdar la adresa ziarului pe care il admir si al unor ziaristi pe care ii pretuiesc. Surprinderea mea a fost cu atat mai mare cu cat printre cei 18 semnatari se numarau si cateva nume pe care, pana acum, le-am socotit plenare pentru democratia si cultura romaneasca. Mi-e greu sa inteleg iritarea lor si mult mai greu mi-ar fi sa-mi explic de ce tocmai un Victor Roncea, admirabil in toate bataliile pe care le-a initiat si le poarta cu o daruire si pasiune fara egal in presa romaneasca, este propus de “Cei 18” linsajului. Il cunosc personal pe ziaristul Roncea si am regasit in el aceleasi interese pe care le poarta si evreimea: pastrarea traditiilor noastre sfinte si a memoriei sacre. (…) Este drept, comentariile lor nu sunt neaparat pe placul autoritatilor politice, foruri pamantesti trecatoare. Dar tocmai asta admiram, noi, evreii, cel mai mult: diversitatea opiniilor.”Cei 18″ ar trebui sa devina “hozer be tsuva” cum se spune in ebraica, adica sa gandeasca a doua oara, si sa revina la adevar. Au gresit adresa, si e pacat”. David Kahan, Presedintele Asociatiei Evreilor Romano-Americani New York. In incheiere va transmitem ca, totusi, noi ne rugam pentru sanatatea lui Gabriel Andrescu, in toate privintele. Victor RONCEA Editorialist ZIUA Sef Departament Externe https://www.victor-roncea.blogspot.com/
Multumesc Agentiei Mediafax pentru publicarea a largi extrase din dreptul meu la replica si reiau mai jos si comentariul din finalul stirii Mediafax, care cuprinde si replica lui George Damian:
Pe de alta parte, George Damian reactioneaza si el, printr-un comunicat remis MEDIAFAX, la afirmatiile lui Gabriel Andreescu, care precizase: “Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile – in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios. {i tocmai pentru ca m-am gandit atent, m-am revoltat impotriva ipocriziei argumentelor. De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian?”. “Pe de-o parte, m-a bucurat caracterizarea facuta de d-l Gabriel Andreescu articolelor mele drept “mlastinoase” – asta inseamna ca le-a citit. Trebuie sa marturisesc ca si eu am citit articolele scrise de d-l Gabriel Andreescu – care il dau de gol pe autorul lor ca fiind un banal adept al scolii antinomiste (in acceptiunea data acestui termen de Dan Petrescu) cu usoare tendinte spre umor oximoronic (vezi titlul ultimului articol al d-sale “Educatia religioasa ca abuz al copiilor”). Eu insa prefer sa cred ca Jonathan Scheele (fostul reprezentant al Comisiei Europene in Romania) era sincer in seara in care mi-a fost decernat premiul al II-lea al Concursului Reporter European spunand: “In aceasta seara, vom premia articolele considerate de juriul independent cele mai bune analize legate de aderare, din cele inscrise la concursul “Reporter European” editia 2005. Ele au in comun un spirit critic robust, care ridica intrebari si ofera explicatii”. De asemenea, am incredere in juriul compus din Mircea Vasilescu, Ioana Avadani, Cristina Guseth, Alexandru Lazescu si Anca Curigut, care mi-au acordat acest premiu pentru “stilul direct si percutant si analiza taioasa”, transmite George Damian, in comunicatul remis MEDIAFAX.
MEDIAFAX — 2008-02-04 Nr. 65 – Flux(uri): ” LIFE “
ZIUA-ANGAJATI-REACTII / Gabriel Andreescu: Identitatea cotidianului Ziua din 2004, “foarte departata de cea de astazi”
BUCURE{TI, 4 feb (MEDIAFAX) – Gabriel Andreescu, fost editorialist la Ziua, apreciaza ca, in 2004, cand a inceput sa scrie aici, cotidianul avea o identitate jurnalistica “foarte departata de cea de astazi” si ca evolutia ziarului in ultimele 10-15 luni l-a obligat sa intre “intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul”.Cotidianul Ziua a renuntat, “din motive economice”, la colaborarea cu sapte editorialisti ai publicatiei, a declarat sambata pentru MEDIAFAX Adrian Patrusca, redactor-sef al ziarului. Cei sapte colaboratori externi ai ziarului la care s-a renuntat sunt Constantin Balaceanu Stolnici, Ioan Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Adrian Severin, Roxana Iordache, Serban Orescu si Ion Spanu, potrivit publisherului, Mihai Palsu.
Ca reactie, Gabriel Andreescu spune ca a incetat colaborarea la cotidianul Ziua, la cererea noii conduceri, incepand cu 1 februarie 2008.”Deja, de cel putin un an (de zile), prieteni, cunostinte, persoane cu care ma intersectam din intamplare imi repetasera intrebarea: cum de accept eu sa colaborez la acest ziar? Prima idee a reprosurilor era “compromiterea”. Ziua a devenit locul de manifestare a unui jurnalism grobian si eronat ideologic. Cum ma pot simti bine semnand pe paginile lui? Scriind alaturi de Victor Roncea si de Dan Ciachir? Sub titlul “Onoarea sau casieria”, un scriitor indrepta degetul spre editorialistii de la Ziua declarand, aproape galgaind de satisfactie: sunt maculati! Alte critici la adresa colaborarii mele si a altor “personalitati onorabile” cu Ziua invocau motive de ordin public. Cineva atragea atentia ca “marile rasturnari si confuzii in istoria societatilor moderne s-au intamplat atunci cand s-au creat aliante nenaturale intre discursuri publice marginale, exclusiviste si discursuri publice democratice”. Autoarea condamna alaturarea cu spirite anacronice, antioccidentale intrucat, prin aceasta, ultimii se legitimeaza, spune Gabriel Andreescu, intr-un comunicat remis MEDIAFAX.
El precizeaza ca a inceput sa scrie la Ziua din primavara anului 2004, la invitatia lui Sorin Rosca Stanescu. “Il cunosteam pe Rosca Stanescu de la inceputul anului 1990, eu fiind prieten cu Petre Mihai Bacanu, el lucrand direct cu fostul director de la Romania libera. In spiritul acelor vremuri, Rosca Stanescu practica un jurnalism militant. Cele doua pericole politice care pareau sa-l obsedeze pe el erau aceleasi care ma obsedau si pe mine: fortele reprezentate de Ion Iliescu si, celalalt capat al binomului, gruparea ce-l alesese ca varf de aisberg pe Vadim Tudor. Am inceput colaborarea avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului si in plus, o identitate jurnalistica – a Ziua – foarte departata de cea de astazi. Obisnuit sa ma ocup de teme incomode, am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului. Faptul nu a pus in discutie principiul indispensabil al asocierii mele: independenta”, explica Gabriel Andreescu. El precizeaza ca o singura data a trebuit sa trimita “in alta parte” un text pregatit pentru Ziua.”Scrisesem un editorial “aspru” privind nefericita si ilegala idee de a publica un anunt de recompensa pentru prinderea lui Gregorian Bivolaru. Editorialul a fost refuzat. Am mers atunci la Rosca Stanescu pentru a cere o explicatie. Mi-a zis ca anuntul fusese retras si, acum, nu i se pare firesc sa fie pus sub acuzare chiar in paginile ziarului pe care-l conducea. Am acceptat. Era o situatie pe care o puteam trata, la randul meu, cu simt al masurii. Apoi, Ziua si-a deteriorat jurnalismul luna de la luna. Ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul. Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate – de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul “meu”. Iar editorialele apareau saptamana de saptamana. Rosca Stanescu imi reconfirma, in acest fel, libertatea totala a exprimarii. De altfel, au fost si alte gesturi ale lui care au contat. El mi-a deschis paginile ziarului pentru lungul jurnal “Ani, oameni, disidenta”, afirma editorialistul.
El precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind “campania – inculta si aventuroasa” dusa de Ziua in chestiunea independentei Kosovo.”Mi-a oferit posibilitatea sa scriu un serial pe aceasta chestiune. Acesta avea sa ocupe, timp de 5 zile, cate o jumatate de pagina a publicatiei. Acum, post factum, e momentul sa spun ca atitudinea lui, in ce ma priveste, a fost impecabila. Pentru ea nu pot decat sa-i multumesc.
Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile – in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios”, mai spune Gabriel Andreescu.
El spune ca nu a plecat de la Ziua din cauza “ipocriziei” argumentelor criticilor. “De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian? Demnitatea cuiva nu e atinsa de faptul ca respira in aceeasi camera cu persoane nedemne. E absolut contra bunului simt sa se sustina ca atunci cand il apar – de exemplu – pe Mihnea Berindei de calomniile lui Victor Roncea, in acelasi ziar, eu il legitimez, de fapt, pe ultimul. Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii? Care e consistenta ideii ca as sustine prin semnatura mea ideologiile din Ziua? Presa – chiar privata – este un serviciu public (…) Or, eu nu am fost niciodata membru unui partid tocmai pentru a nu sustine politici cu care nu ma pot identifica. In sfarsit, e aiurea sa identifici Ziua cu publicatii afiliate precum Tricolorul, Romania Mare etc.”, precizeaza editorialistul.El spune ca nu scrie ca sa treaca “niste examene”, ci ca sa atraga atentia asupra a ceea ce se intampla in lume. “Cum sa renunti sa scrii despre adevarurile care conteaza si pentru oamenii care asteapta? Cererile de a parasi Ziua erau cu atat mai putin rezonabile, cu cat cei in cauza stiau contextul: severa limitare a posibilitatii de exprimare. Presiunea patronilor si inregimentarea ziaristilor au atins astazi o cota critica. Respectul pentru dreptul la cuvant, fair play-ul si devotamentul fata de regulile de joc aproape au disparut. Grupurile intelectuale care le mai invoca considerandu-se, pe sine, un model, le tradeaza la randul lor. Si atunci? Atunci am scris despre libertate si nedreptate in pagina pusa la dispozitie de Ziua”, mai spune Gabriel Andreescu.
Pe 25 ianuarie, Sorin Rosca Stanescu a parasit functia de director la Ziua, anuntand ca ramane, insa, director onorific si editorialist al ziarului, conducerea fiind asigurata, dupa plecarea sa, de fostul redactor-sef adjunct al ziarului, Mihai Palsu, numit publisher, si redactorul-sef al Ziua, Adrian Patrusca. “Nu e vorba de o demisie, voi fi director onorific si editorialist la Ziua. E vorba de un transfer intr-o functie mai importanta in cadrul grupului”, a declarat atunci, pentru MEDIAFAX, Sorin Rosca Stanescu.
In comunicatul de presa dat publicitatii de Ziua pe 25 ianuarie, se preciza faptul ca Sorin Rosca Stanescu va fi promovat intr-o functie inalta la nivelul grupului de presa, incepand cu 1 februarie. Contactat, vineri, de MEDIAFAX, fostul director al Ziua a declarat ca, in cursul acestei saptamani, actionarii ziarului vor anunta noua sa pozitie.
PS: Extraordinara prezenta “societatii civile” care a incaput, duminica, toata, in fantana de la Arhitectura. “Cele mai importante organizatii ale societatii civile”, in numar de 23, de la SAR-ul Alinei Mungiu Plugaru la GDS si Apador-ul lui Gabriel Andreescu, insotite de alte 11 asociatii si fundatii “grupate in jurul fostului presedinte Emil Constantinescu”, au reusit sa stranga, “pentru democratie” si CNSAS “cateva sute de oameni”, conform Curentul, “peste 1000”, dupa Romania Libera, circa 600, conform Jandarmeriei Romane, luand in considerare, presupun, inclusiv reporterii, cameramanii, jandarmii si extraterestrii.
August 18th, 2008 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
