Ziaristul rus Vitali Tretiakov, aflat la Bucuresti pentru seminarul organizat de ZIUA “Ipoteza Transnistria contra Basarabia”, ne-a acordat un larg interviu din care prezentam extrase in randurile ce urmeaza. Vitali Tretiakov nu a vorbit doar despre problema Transnistriei, ci si despre problemele actualei comunitati internationale, insa acestea din urma vor fi prezentate intr-o editie ulterioara. Vitali Tovievici Tretiakov s-a numarat printre cei care in decembrie 1990 au infiintat prima companie privata de presa din Moscova, Nezavisimaia Gazeta, care a devenit ulterior principalul lider de opinie din Rusia. In prezent Tretiakov este considerat unul dintre cei mai importanti politologi din Rusia, realizator de dezbateri televizate pentru canalul federal Kultura, editorialist al ziarului Rossiiskaia Gazeta si moderator al unei emisiuni saptamanale la postul de radio Eho Moskvii. (D.E.)
ZIUA: Credeti ca propunerea Belkovski privind rezolvarea problemei transnistrene ar putea reprezenta o denuntare a Pactului Ribbentrop Molotov? Si atunci, cum ramane cu nordul Bucovinei, sudul Basarabiei si tinutul Herta? Vitali Tretiakov: Personal nu am un plan, o viziune bine definita asupra acestei probleme. Cu toate acestea consider ca situatia existenta la aceasta data nu multumeste pe nimeni, insa trebuie analizate diferite variante de solutionare a acestei probleme. In aceasta solutionare nu trebuie luate in considerare doar elementele pactului Ribbentrop-Molotov, sau situatia existenta inainte si dupa acest pact, ci si alte hotarari importante, cum ar fi cele de la Ialta, care au divizat Europa in doua parti distincte. In acest context trebuie sa tinem cont de situatia actuala si de viitor. In momentul de fata avem doua probleme principale: existenta republicii Transnistrene care nu recunoaste puterea de la Chisinau si faptul ca romanii si moldovenii constituie aceeasi natie, conform parerii mai multor specialisti, iar romanii si moldovenii au dreptul sa se reunifice. Daca solutionarea problemei transnistrene nu poate sa fie realizata decat tinand cont de situatia anterioara pactului Ribbentrop-Molotov atunci trebuie tinut cont si de opinia inca unei tari si anume Ucraina. Problema transnistreana nu poate fi solutionata decat daca toate partile implicate ajung la un acord. ZIUA: Ce ar insemna un transfer de teritorii in Europa? Vitali Tretiakov: Din pacate, in lumea de azi se foloseste foarte putin aceasta metoda a schimbului de teritorii, care este foarte eficienta si este similara tranzactiilor din domeniul economic. Principiul inviolabilitatii granitelor, urmat de unii ca Sfanta Scriptura, nu se respecta in practica. Iar acest lucru a putut fi vazut in ultimul deceniu chiar in Europa, am vazut cum au fost destramate state, am vazut cum s-au reunificat state, in cazul Germaniei. Aceste lucruri se petrec uneori in urma unor procese spontane, iar partile implicate pot ajunge prin negocieri, intr-un mod rational, la modificarea granitelor in interes reciproc asa cum se intampla in mediul de afaceri. ZIUA: Aminteati de conferinta de la Ialta, credeti ca pentru redobandirea drepturilor asupra unui teritoriu romanesc este nevoie de o conferinta similara? Vitali Tretiakov: Da. Practic da. La ora actuala exista un numar foarte restrans de tari care intr-adevar detin atributul suveranitatii. In ceea ce priveste Europa, cine detine intr-adevar suveranitatea? Statele Unite care intr-adevar au influenta, Uniunea Europeana, careia statele membre i-au delegat partial suveranitatea si Rusia care are o suveranitate deplina, desi nu absoluta. Deci in spatiul european nu se pot rezolva anumite probleme fara o implicare a acestor trei actori. Un caz unic a fost divortul pasnic dintre Cehia si Slovacia, insa aici nu este vorba de un caz de reunificare, ci de o despartire care a avut loc intr-un mod absolut pasnic, fara sa afecteze pe nimeni, nici la nivel regional nici la nivel global. Iar daca prin absurd, acum s-ar hotari sa se reuneasca Cehia cu Slovacia, nu ar fi de ajuns doar acordul lor. Asa a fost dintotdeauna in politica internationala, insa acum mai mult ca niciodata. Datorita fenomenului globalizarii prezenta Statelor Unite se simte in permanenta pe continentul european. Si la nivel teoretic ar fi nevoie de o noua conferinta de la Ialta. ZIUA: Si atunci cum ar putea fi rezolvate problemele teritoriale? Vitali Tretiakov: Formula pe care o propun eu ar presupune renuntarea la trecut si la vechiul sistem de tip Ialta, cu trei actori principali, Statele Unite, Rusia si Europa. Insa si in cadrul unui nou sistem diferit de Ialta, tocmai datorita acestui sistem, a aparut noul actor international deosebit de important si anume Organizatia Natiunilor Unite. Toata lumea sustine in prezent ca acest for international trebuie reformat. De cate ori realitatea intra in conflict cu anumite norme si acorduri internationale, acest conflict era rezolvat prin razboaie, cum a fost cazul celor doua razboaie mondiale din secolul al XX-lea. In prezent, principala preocupare la nivel international este ca acumularea acestor contradictii sa nu provoace izbucnirea unui conflict militar de amploare. Expertii in problemele relatiilor internationale au ajuns la concluzia ca institutiile internationale majore sunt capabile sa-si indeplineasca sarcinile asumate sau incredintate intr-o perioada de pana la 50 de ani. Dupa aceasta perioada urmeaza momentul de criza, asa a fost cazul Sfintei Aliante infiintate in urma razboaielor napoleoniene, iar acelasi fenomen poate fi urmarit si pe tot parcursul secolului al XX-lea. In prezent ne aflam tocmai in perioada critica, cand s-au scurs cei 50 de ani de la crearea ONU. ZIUA: Acelasi lucru s-ar putea spune si despre NATO, insa Alianta tocmai a primit o infuzie de sange proaspat. Este rau pentru Rusia? Vitali Tretiakov: In cazul in care Rusia ar privi NATO ca pe o structura neprietenoasa si ar fi interesata de prabusirea Aliantei, atunci recenta extindere ar fi benefica acestui scop, datorita faptului ca NATO s-ar prabusi sub propria greutate. Interviu realizat de George DAMIAN si Victor RONCEA
Pe fondul scandalului de la Chisinau, a reaparut Stanislav Belkovski, cu teoriile salem aici, in foto, la Bucuresti, alaturi de cunoscutul analist rus Vitali Tretiakov. Pentru ca unii, am constatat, nu stiu despre cine este vorba, postez aici un editorial si cateva linkuri edificatorii din 2004, care demonstreaza, inca odata, calitatea analizei ZIUA si Civic Media pe spatiul rasaritului Romanesc.
Fara indoiala, sa puna pe masa o “oferta”. Este indrituit, oficial? Nici pomeneala. Tanarul politolog, nu numai ca reprezinta doar un “think-tank” (de data aceasta rusii vin cu altfel de tancuri, vorba lui Emil Hurezeanu), dar mai este si dezavuat de confratii sai mai mari din Rusia. Insa, asa cum e el, controversat si, in urma conferintei ZIUA “Transnistria contra Basarabia”, aprig contestat, este de luat in seama. Ceea ce si fac o sumedenie de analisti, romani, rusi, dar iata, si americani. Ceea ce dovedeste inca o data ca actiunile ZIUA sunt bine monitorizate pe meridianele principale ale lumii.
O prima reactie notabila de peste ocean vine din partea unui alt think-tank, de marca, National Heritage Foundation. Responsabilul acestuia pe spatiul ex-sovietic, citat de un respectat coleg de breasla din Romania, considera ca “initiativa lui Belkovski e un balon de incercare, autorul fiind un canal de comunicare pentru idei care circula printre oficiali, asa cum a demonstrat-o in distrugerea companiei petroliere ruse Yukos”, spune Ariel Cohen, mentionand o foarte importanta parte din biografia lui Stanislav Belkovski. Intr-adevar, de aici se pare ca Belkovski isi trage filiatiile para-oficiale cu locatarul de la Kremlin.Cohen este categoric: Statele Unite trebuie sa respinga propunerea unei Transnistrii independente. Pentru a nu da nastere unui precedent periculos si, totodata, pentru a nu se oferi posibilitatea intrarii in legalitate a unui regim separatist, mafiot, nascut prin violenta. “In fine, din punct de vedere politic, un regim bazat pe o banda comunista de contrabandisti si traficanti de cea mai joasa speta, aflat in inima Europei, este ceva de care nu au nevoie nici Romania, nici NATO, nici Statele Unite”, a spus Cohen, caustic. Asa ca, daca Belkovski este purtatorul de mesaje al lui Putin (oare?) atunci Cohen, de cealalta parte, devine al lui Bush. Cu toate acestea, desi cele doua parti par sa aiba divergente conceptuale, undeva, de departe, planurile celor doua puteri (una mai mare ca cealalta) se intrepatrund, daca nu chiar se suprapun. Cu cativa ani in urma dezvaluiam, tot in acest colt de pagina, un plan american de bun augur, al carui autor se pare ca este chiar Zbigniew Brzezinski. Planul fostului consilier de securitate al Casei Albe republicane a fost avansat unor oficiali ai statelor implicate direct in rezolvarea conflictului transnistrean: Romania, Republica Moldova si Ucraina, dupa cum ne transmiteau atunci surse americane (despre Rusia nu avem informatii). Proiectul american era simplu si eficient: Basarabia urma sa revina Romaniei (fara sudul ei, fara Tinutul Herta si fara Bucovina de Nord, aflate strans in posesia Ucrainei), Transnistria urma sa fie inglobata in Ucraina cu focarul para-militar rusofon eliminat, Rusia urmand sa primeasca compensatii negociabile.Ajunsa la Kremlin, propunerea Casei Albe a fost reformulata. De o eminenta similara lui Brzezinzki: Evgheni Primakov, fostul sef al spionajului extern rusesc. Acesta a framantat aluatul american si a scos prajitura putin necoapta a federalizarii Moldovei, prin care Tiraspolul transnistrean si Comratul gagauz deveneau subiecte egale cu Chisinaul. Speculatia moscovita soptita cu voce tare pe la colturile ambasadelor interesate era ca Basarabia, in felul acesta, ar putea sa-si exprime dorinta de realipire la Romania. Nici acest plan nu a mers. Putin a fost obligat sa renunte la un zbor la Chisinau, unde urma ca sub aripa sa obladuitore, tovarasii mai mici, Voronin si Smirnov, sa semneze intelegerea. Victoria Occidentului asupra lui Putin, speculeaza unele guri rele, ar fi fost stimulata masiv in zona, chiar financiar, de un aparent rival de-al sau, refugiat in Marea Britanie: Boris Berezovski.Intorcandu-ne la Belkovski, trebuie sa amintim ca, dupa cum ne-a declarat zilele trecute, acesta este decis sa-si deschida o filiala la Kiev, urmand sa se implice si in campania electorala a apropiatelor alegeri. Alegeri de care depinde intr-un mod dramatic viitorul euro-atlantic al Ucrainei, dupa cum subliniaza un raport recent al Departamentului de Stat dedicat democratizarii acestui stat-pivot in mecanismul regional al noii ordini mondiale.Si, din nou, aparent paradoxal, planurile Rusiei si Americii par sa se pupe. Atat surse americane cat si, iata, acum, Belkovski, propun sustinerea aceluiasi candidat: Viktor Iuscenko, fost premier, acum la cutite cu Leonid Kucima. Varianta Iuscenko se afla si in cadrul unui scenariu american care cuprinde un spatiu regional extins, respectiv istmul ponto-baltic, in care se afla si Republica Moldova. Insa daca SUA il vad pe Iuscenko drept un Saakasvili de Kiev, Rusia il portretizeaza drept un ”Putin al Ucrainei”. Cine are drepturile de autor pe bietul Iuscenko, Dumnezeu mai stie!Problema noastra – si aici vorbesc si eu in aceeasi calitate ca si Belkovski, de reprezentant al unei societati civile, insa dintr-un stat NATO aliat al SUA -, este ca nu se gaseste un Saakasvili chiar peste tot. Dupa conferinta ZIUA – publicata integral in paginile suplimentului de azi Dosare Ultrasecrete -, cat si dupa un alt seminar privind acest spatiu, desfasurat in curtea Cotrocenilor (la muzeu), se poate trage o concluzie trista: reprezentanti ai Republicii Moldova – si din spatiul politic si din cel al societatii civile – nu vor Unirea. Nici cadou de la Washington, nici impusa de Moscova. Bucurestiul are inca o tema de reflectie. Oare Belkovski a aterizat prea devreme?
Ipoteza: Transnistria contra Basarabia — Recunoasterea romanitatii Basarabiei Dezbaterea organizata de ZIUA si Fundatia Romania-Rusia la Hotelul Marriott din Bucuresti, pe 9 iunie, a declansat numeroase polemici in mass-media, lumea academica, cea diplomatica si cea a informatiilor. Ce urmareste Rusia prin aceasta propunere ipotetica,”Transnistria contra Basarabia” – catalogata in presa de la “mar otravit”, la reparatie istorica – este intrebarea care a framantat toate mintile preocupate de soarta natiunii romane. ZIUA se simte datoare sa prezinte opiniei publice romanesti si straine, specialistilor din societatea civila si mai putin civila, cat si factorilor de decizie, transcrierea pe larg a evenimentului consacrat de dezbaterea la care a fost prezent insusi enuntatorul acestui proiect, tanarul politolog moscovit Stanislav Belkovski. Prima parte, de mai jos, reprezinta introducerea in tematica propusa, proiectata participantilor la inceputul conferintei si realizata de Departamentul Externe al ZIUA impreuna cu Civic Media si IntelMedia. In paginile urmatoare se afla transcrierea propriu-zisa, care, probabil, va da nastere unor alte numeroase comentarii. Deasupra tuturor dilemelor care vor continua sa se iveasca pe marginea acestui subiect atat de sensibil se afla, insa, un fapt de necontestat: pentru prima oara in ultimile sute de ani, un emisar al Rusiei enunta la Bucuresti un adevar istoric – Basarabia este romaneasca. Se prefigureaza un moment de cotitura al relatiilor romano-ruse, anticipat de marele scriitor si disident rus, Soljenitin, inca de acum 14 ani. “Rusia trebuie sa renunte la Basarabia. Basarabia este a romanilor” – scria Soljenitin adresandu-se autoritatilor Sovietului Suprem. Acum, reprezentanti ai societatii civile (si mai putin civile) propun reluarea propozitiei lui Soljenitin, in alt context si (probabil), cu un anumit pret. Este o noua provocare adresata opiniei publice. ZIUA ridica manusa si impreuna cu Fundatia Romania-Rusia, ii prezinta publicului romanesc pe actorii rusi ai momentului. Pentru a putea discuta si analiza prezentul, este, insa, imperios necesar sa ne amintim trecutul. 1939-1940. Invazia nazismului si bolsevismului La 29 martie 1940, presedintele Consiliului Comisarilor Poporului si comisar al Afacerilor straine, V.M. Molotov, spunea: “Printre tarile meridionale vecine, este una cu care noi nu avem un pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica”. Afirmatia responsabilului imperial sovietic se baza pe intelegerea U.R.S.S. cu Reichul nazist din 23 august 1939, cunoscuta sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov. Referitor la acest tratat, la 24 iunie 1940, Ribbentrop ii scria lui Hitler ca in urma negocierilor germano-sovietice “s-a ajuns la urmatorul rezultat: (…) 3. in privinta Europei sud-estice, partea sovietica subliniaza interesul deosebit pe care-l manifesta pentru Basarabia. Partea germana isi declara totala lipsa de interes politic fata de aceste teritorii. 4. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca strict secret.” La 26 iunie 1940, orele 22.00, V.M. Molotov a remis urmatoarea nota ultimativa ambasadorului roman la Moscova: “In anul 1918, Romania, folosindu-se de slabiciunea militara a Rusiei, a desfacut de la Uniunea Sovietica (Rusia) o parte din teritoriul ei – Basarabia, calcand prin aceasta unitatea seculara a Basarabiei, populata in principal cu ucraineni, cu Republica Sovietica Ucraineana. U.R.S.S. considera necesar si oportun ca in interesul restabilirii adevarului sa paseasca, impreuna cu Romania, la rezolvarea imediata a problemei retrocedarii Basarabiei Uniunii Sovietice. Guvernul Sovietic considera ca problema retrocedarii Basarabiei este legata in mod organic de problema transmiterii de catre U.R.S.S. a acelei parti a Bucovinei a carei populatie este legata, in marea sa majoritate, de Ucraina Sovietica, prin comunitatea soartei istorice, cat si prin comunitatea de limba si componenta nationala. Guvernul U.R.S.S. propune Guvernului Regal al Romaniei: 1. Sa inapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice Basarabia; 2. Sa transmita Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontiera potrivit hartii anexate. Guvernul Sovietic isi exprima speranta ca Guvernul roman va primi propunerile de fata ale U.R.S.S. si ca faptul acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale non violenta conflictul prelungit dintre U.R.S.S. si Romania. Guvernul Sovietic asteapta raspunsul Guvernului Regal al Romaniei in decursul zilei de 27 iunie curent”. Prin intermediul ministrului sau la Bucuresti, Fabricius, Germania a sfatuit Guvernul roman sa satisfaca pretentiile rusilor (care intreceau intelegerea dintre autorii acordului din 1939, intrucat Bucovina nu fusese prevazuta intr-insul”. – Constantin I. Kiritescu, I, p.118) U.R.S.S. a mizat pe acest lucru, stiind totodata ca, odata atacata la granita de Est, Romania ar fi urmat sa fie atacata de Ungaria la Vest si de Bulgaria la Sud, in ciuda presiunilor germane care cereau acestor state sa-si “rezolve” pe cale pasnica pretentiile teritoriale (Ardeal, respectiv, Dobrogea de Sud – Cadrilater). Guvernul Romaniei trimite U.R.S.S, pe data de 28 iunie, ora 11, urmatorul raspuns: “Guvernul Roman, pentru a evita gravele urmari pe care le-ar avea recurgerea la forta si deschiderea ostilitatilor in aceasta parte a Europei, se vede silit sa primeasca conditiile de evacuare specificate in raspunsul sovietic.” 28 iunie 1940. Ocupatia Primul val de deportari care a avut loc in Basarabia ocupata de sovietici, intre 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941, s-a particularizat prin caracterul “de clasa”, cei vizati fiind reprezentantii burgheziei locale, intelectualii si cei care au avut un rol politic in Romania. (Adrian Pop, p.37). Acest plan, vizand dezradacinarea romanilor din teritoriile ocupate de rusi n-a putut fi aplicat pana la capat deoarece in iunie 1941 a inceput razboiul de dezrobire a pamanturilor rapite. El va fi insa reluat, cu si mai multa inversunare, dupa reocuparea Basarabiei in 1944. (Ion Constantin, p.45) Al doilea val de deportari, catre regiunile nordice ale URSS, a fost o operatiune care s-a derulat in perioada 1944-1948. Pentru perioada 1944-1948 numarul total este de 250.000 de deportati in URSS, incluzand 50.000 de basarabeni refugiati intre 1941 si 1944 in Romania, si repatriati apoi fortat. Al treilea val de deportari, avand drept punct terminus Siberia, a avut loc la 6 iulie 1949, fiind afectate 11.342 de familii. (Aurel Pop, p.37) Al patrulea val de deportari, din 1947: peste 300.000 de romani basarabeni au fost stramutati sub pretextul construirii socialismului dezvoltat in URSS, acestia fiind mobilizati la munca pe intreg spatiul imperiului. Al cincilea val de deportari a inceput in 1964 si a fost indreptat mai cu seama impotriva intelectualitatii, prin repartizarea absolventilor institutiilor de invatamant mediu preuniversitar si universitar pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice. Cei care refuzau slujbele oferite erau amenintati cu pierderea dreptului exercitarii profesiunii alese si statutul de muncitor necalificat. In acelasi timp, regimul transfera in Moldova sovietica medici, farmacisti, avocati, economisti, ingineri de nationalitate rusa si ucraineana. Intre anii 1960-1963, Kremlinul intensifica masurile de deportare a taranilor romani. Se estimeaza ca, intre 1960-1963, taranii au parasit Basarabia, intr-un ritm de 100.000 pe an. Colonizarea O lovitura la fel de dura ca deportarea a constituit-o pentru Basarabia si colonizarea slava (ruso-ucraineana). Primul val al colonizarii a avut loc in anul 1940 si era format din functionari de stat si de partid, activisti, membrii ai NKVD, cadre ale armatei. Al doilea val masiv de colonisti a avut loc in anii 1944-1953 si era alcatuit din circa 500.000 de rusi, “transferati” in Basarabia, in locul romanilor, exterminati in aceasta perioada. Cel de-al treilea val s-a produs intre anii 1954-1959 si era constituit din zeci de mii de demobilizati din armata sovietica. Inca din 1936, regimul stalinist a conceput un vast proiect de rusificare a limbilor nationale vizand unificarea lingvistica a tuturor popoarelor din imperiu. In 1938, prin Hotararea Comitetului implinitor Central al R.A.S.S. Moldovenesti, alfabetul latin, literatura romana, cultura romana au fost scoase din programele scolare, iar profesorii asasinati in aresturile NKVD si in Gulag. Dupa anexarea Basarabiei, sovieticii au lichidat si au interzis toate centrele de cultura romaneasca in sate si orase, revistele, ziarele, teatrul national, colectivele corale, bibliotecile, manualele (au fost arse), toata literatura romana in general. Desfiintarea Mitropoliei Basarabiei Mitropolia Basarabiei a fost desfiintata, iar in locul Mitropoliei Bucovinei s-a creat o Episcopie cu sediul la Cernauti. Episcopiile Chisinau si Cernauti au fost preluate de prelati rusi si ucraineni. Au fost inchise bisericile, au fost prigoniti credinciosii, interzise obiceiurile si traditiile. La 1 ianuarie 1941, din 943 biserici, cate erau in Basarabia, mai functionau doar 603. Dupa 1944, dintre bisericile basarabene au fost inchise aproximativ 500. Dupa perioada 1957-1958, a urmat o noua etapa in lupta impotriva religiei, fiind inchise alte peste 300 de biserici ortodoxe si peste 20 de manastiri si schituri. Rusificarea populatiei Conform indicatiilor Moscovei, sesiunea I a Sovietului Suprem al RSS Moldovenesti a adoptat, la 10 februarie 1941, legea cu privire la inlocuirea alfabetului latin cu cel chirilic. Pentru rusificarea si indoctrinarea populatiei au fost trimisi din Rusia si Ucraina, aproape 10.000 de invatatori si profesori, care au ocupat posturile de conducere din scoli. Majoritatea “invatatorilor” rusi adusi din Rusia si Ucraina pentru ocuparea culturala a satelor erau analfabeti, dar bine indoctrinati cu perceptele staliniste. Invatatorii si profesorii care activasera in perioada interbelica au fost izgoniti din scoli, arestati si impuscati. Intre 1944 si 1946 a fost distrus sistemul romanesc de instruire, au fost interzise publicatiile pedagogice, literatura didactica romaneasca. In locul scolii romanesti a fost implantat sistemul scolii sovietice. Toate manualele romanesti au fost distruse, arse. Laboratorul lingvistic al viitoarei politici de distrugere a limbii romane din Basarabia, prin rusificare, l-a constituit Republica Socialista Sovietica Autonoma Moldoveneasca (Transnistria), care a fiintat intre anii 1924-1940. Rolul special al Transnistriei in sistemul de securitate al Rusiei Transnistria nu este doar o mica enclava separatista infipta in coasta rasariteana a Noii Aliante Nord Atlantice. Aflata la granita dintre Ucraina si provincia romaneasca Basarabia (actuala Republica Moldova), Transnistria este cunoscuta ca fiind un avanpost al Federatiei Ruse implantat in fosta Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca. Ingrijorarea comunitatii internationale a crescut in ultimul timp pe masura ce se apropie momentul in care frontiera rasariteana a Uniunii Europene va ajunge la granita Romaniei cu Republica Moldova. Uniunea Europeana a constatat ca nu are, singura, forta de a determina retragerea acestor cantitati de armament si de a dezamorsa conflictul latent. Romania, ca proaspat membru NATO si fosta parte negociatoare a conflictului, are datoria sa se implice din nou in rezolvarea situatiei. Primele semnale date de oficialitatile de la Bucuresti s-au concretizat prin intentia de a ajuta Chisinaul sa se integreze in Europa, facilitand astfel o posibila reunire cu Basarabia. Rusia, care alaturi de Ucraina, este garant al stabilizarii zonei, a incercat recent sa impuna un plan de federalizare a Republicii Moldova care ar fi transformat Transnistria si Gagauzia in subiect egale cu Moldova, facilitandu-le independenta. Elaborat de Dimitry Kozak, un consilier apropiat al presedintelui rus Vladimir Putin si transmis presedintelui moldovean de catre Iuri Zubakov, fost adjunct al lui Evgheni Primakov la conducerea Serviciului Federal de Informatii (SVR), planul nu a fost adoptat, la presiunea puternica a Statelor Unite si a Uniunii Europene. Esecul parafarii de catre cele trei parti a planului rusesc, eveniment la care se anuntase si Vladimir Putin, a dus la retragerea din post a ambasadorului Moscovei la Chisinau, Iuri Zubakov. Si la incercarea de gasire a unor noi solutii. Ucraina, intre Moscova si Bruxelles O propunere interesanta a fost lansata recent la Odessa, Ucraina, intr-o conferinta a factorilor guvernamentali si non-guvernamentali a celor patru parti implicate zonal: Transnistria, Moldova, Rusia, Ucraina. Reprezentantul Consiliului de Strategie Nationala al Rusiei, politologul Stanislav Belkovski, considera ca trebuie sa se tina seama de factorul romanesc si de realitatea avansarii procesului de integrare care, in mod cert, va cuprinde si Moldova prin intermediul Romaniei. Concret, noua conceptie sugereaza ca, daca Rusia si-ar da acordul ca Moldova se va integreze in Romania si UE, Transnistria ar trebuie sa-si obtina autodeterminarea. Ucraina, pe de alta parte, care detine si ea in noua componenta statala post-1991, trei judete romanesti ale Basarabiei – ca si Bucovina de Nord, Tinutul Herta si Insula Serpilor – ar dori sa vada enclava alipita teritoriului ei. O piedica in calea aderarii Romaniei la UE Ca replica la propunerea lui Belkovski, Anelli Ute Gabany, reprezentanta a Institutului german pentru Afaceri Internationale si de Securitate, a afirmat ca “daca intr-adevar Romania s-ar gandi sa se unifice cu Republica Moldova, aceasta ar fi calea sigura pentru a impiedica aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.” La sfarsitul lunii aprilie a.c., presedintele Comitetului pentru Aparare al Dumei de Stat a Rusiei, general-colonel Viktor Zavarzin declara: “Interese obiective de securitate nationala reclama mentinerea prezentei militare a Rusiei in diferite regiuni ale Comunitatii Statelor Independente, in primul rand in Georgia si in Republica Moldova”. El sublinia: “In prezent, cea mai complexa situatie exista in Transnistria si in Georgia. Angajamentele asumate de Rusia in anul 1999 presupun, in conformitate cu intelegerile de la Istanbul, evacuarea bazelor ruse de pe teritoriul Georgiei si al Republicii Moldova. Interesele obiective reclama insa pastrarea contingentului nostru militar, in primul rand pentru mentinerea stabilitatii situatiei politice interne in regiune.” NATO intervine In acest timp, NATO refuza sa permita noilor membri – Tarile Baltice si Slovenia – sa ratifice cu Rusia Acordul Fortelor Conventionale in Europa (CFE). Oficialii NATO au explicat celor rusi, chiar in ziua extinderii Noii Aliante, ca acest lucru nu se va intampla pana cand Rusia nu isi va respecta angajamentele asumate la summit-ul OSCE de la Istanbul. Ce se va intampla cu Transnistria, ce sa va intampla cu Moldova, ce se va intampla la granita rasariteana a UE si NATO? Reprezinta noua propunere rusa un joc diplomatic care poate conduce la detensionarea situatiei din zona, sau doar o cursa pentru Romania, NATO si UE? Poate Romania sa stabileasca, in calitate de membru al NATO, un nou tip de relatie cu Rusia, tinand cont si de afirmatiile facute de presedintele SUA, George Bush, la Bucuresti, ca Bucurestii pot sa devina o punte catre Moscova? Acestea sunt doar cateva intrebari care au determinat redactia ziarului ZIUA, ca reprezentata a societatii civile romanesti preocupata de securitatea si stabilitatea zonei, in colaborare cu Fundatia Romania – Rusia, sa organizeze o dezbatere internationala la care au participat diplomati, istorici, politologi, experti din cele trei state implicate direct. Gasirea unor solutii ar putea depinde si de noi. Victor RONCEA
Ridicolul “revolutiei” de la Chisinau ar trebui sa ne faca sa radem daca nu ar avea de a face chiar cu romanii, de acolo si de aici, care sunt batjocoriti, din nou, de serviciile speciale rusesti. Pentru cine nu stie, granitele Republicii Moldova sunt pazite de trupele Rusiei, pentru ca Moldova este stat CSI. Isi imagineaza cineva ca se poate intampla ceva in curtea fostei URSS fara acordul si implicarea directa a Mamei Rusia? Sa nu fim naivi. Toata “revolutia” din biata Basarabie romana injumatatita a avut ca miza doar schimbarea dinozaurului comunist Vladimir Voronin cu un altul, ceva mai mic. Vladimir Voronin avea dreptate: este vorba de o tentativa de lovitura de stat. Insa nu din partea Romaniei. Romania nici nu-si permite, nici nu poate sa faca asa ceva. Ea poate doar sa constate, aproape handicapata, reactivarea tuturor agentilor anti-Romania (pana si a unui “Comitet al Salvarii Nationale”!). Sa fim seriosi. Pentru a declansa o asemenea operatiune e nevoie de un serviciu bazat, independent, masiv, stapan, nu de unul transformat intr-o filiala zero-zero-zero a celor serioase. Iar miza nu este, nicidecum, Unirea Basarabiei cu tara. Uniunea Europeana nu a acceptat Moldova nici macar in randul statelor din pachetul Balcanilor de vest, aflate mai aproape de Bruxelles decat “Parteneriatul de est”. Daramite Unirea cu Romania! Pe praful asta? Cu Transnistria Mare? Miza este mult mai mica, practica si concreta: schimbarea procentului electoral de control al Parlamentului. Obtinerea si impartirea Puterii. Continuarea politicii anti-romanesti si anti-americane de sub o noua masca, a “romanismului” si “europenismului”. Si a fost devoalata la intalnirea “de taina” dintre inca presedintele Voronin si reprezentantii “opozitiei democratice” proaspat intrate in Parlament: ai Partidului Liberal, Liberal-Democrat si Aliantei “Moldova Noastra”. Cadre mai vechi si mai noi din politica “moldoveneasca”. Practic ce vroiau acestia: nu alegeri anticipate, nu unirea cu Romania, nu iesirea din CSI. Nimic din toate acestea. Ci “renumararea voturilor”, a oualor lui Voronin, in asa fel incat, eventual, la mana a doua sa nu mai iasa comunistii majoritari, ci alianta celor trei partide. Ce inseamna asta, in contextul in care presedintele este ales in Parlamentul de 101 membri de la Chisinau? Ca oamenii vechii Moscove nu si-l vor mai putea impune la presedintia Republicii pe pupilul lui Voronin, Marian Lupu. Iar cei trei, dupa cum anuntasera in perioada electorala, vor pune mana pe fraie si pentru Presedintie si pentru Guvern si pentru conducerea Parlamentului. Si-acum, sub amenintarea violentelor din strada – la care s-au lasat antrenati mii de tineri naivi, ca si la Bucuresti, in decembrie 1989 si iunie 1990 – Voronin trebuie sa cedeze. Dovada, ieri, dupa presupusa intelegere, tinerii furiosi, mai bine sau mai prost organizati, si-au rarit prezenta pe strazi, de la cateva zeci de mii la cateva mii. Negocierile, asadar, au inceput. Marea imparteala. Cedeaza sau nu cedeaza Voronin?, care intre timp a preluat controlul orasului, normal si clasic, dupa lasarea intunericului.
Practic, daca asa sta situatia, procentele actuale trebuie sa se schimbe: cele 49,95% ale comunistilor – circa 61 de mandate de deputat, Partidul Liberal (PL) – 12,79% – 15 mandate, Partidul Liberal Democrat (PLDM) – 12,26% – 14 mandate, Alianta “Moldova Noastra” (AMN) – 9,81% – 11 (cifre in curs de modificare, in functie de rezultatul negocierilor). Daca se vor schimba, candidatii la functiile de mai sus sunt urmatorii: Dorin Chirtoaca (PL) nu poate atenta la functia suprema, pentru ca are si cetatenie romana; raman absconsii Mihai Ghimpu si Anatol Selaru, ultimul aflat in stransa legatura cu Anatol Stati, unul dintre cei mai mari interlopi trans-frontalieri din spatiul post-sovietic, miliardar, proprietar al Grupului Ascom, cu sediul la Astana, Kazahstan, prieten al fostului presedinte Piotr Lucinschi, refondator al Marii Loje a Moldovei. Urmatorul, Vladimir Filat (PLDM), pare croit sa fie o matrioska, cea mai mica, iesita din laboratoarele artistice de la Kremlin. Cu voia dvs, ultimul pe lista, dar tot ne-prezidentiabil (a primit cetatenie romana chiar de la Adrian Nastase), Serafim Urechean (AMN), un alt apropiat al lui Piotr Lucinschi si un rasfatat al fostei guvernari PSD a Romaniei, este personajul central al unei anchete publicate in urma cu cativa ani in ziarul ZIUA sub titlul “Alternativa KGB pentru Basarabia”. No comment, vorba lui Nic Ulieru si a sefului sau…
PS: Intre timp, folosindu-se de pretextul “evenimentelor”, preluate si deturnate in interes antiromanesc, regimul Voronin a trecut la anihilarea elementului romanesc – tinerii anticomunisti sunt arestati pe capete, in timp ce “opozitia” se dezice de proteste – si la inghetarea totala a relatiilor Republicii Moldova cu Romania. O alta “masura activa” specifica diplomatiei de forta a Rusiei. “Serviciile” noastre par, din nou, aeriene – in ciuda avertismentelor date prin presa cu mult timp inainte de declansarea diversiunii, – iar “prietenii” se bucura ca statul roman este afectat din punct de vedere al securitatii sale si a sigurantei cetatenilor sai de turbulentele moldo-ruso-ucrainene de la granita UE si NATO cu CSI. Victor RONCEA
Scris de George Roncea (in ziua alegerilor) Alegerile din Moldova înseamnă, în primul rând, reorganizarea câmpului de influenţă politică al Moscovei la Chişinău. Acum fix patru ani, în data de 4 aprilie 2005, comuniştii primeau binecuvântarea americană, îmbrăcând uniforma portocalie, cu nuanţe de roşu, la Chişinău, a aşa-zisei Revoluţii Orange declanşată în spaţiul de influenţă tradiţional al Rusiei. Cromatica oranj a comuniştilor va fi înlocuită cu una multicoloră, dar vopseaua este tot „made in Rusia“. În toamna anului 2004, în Georgia şi Ucraina s-a aplicat un proiect de desprindere de „centrul Moscova“, tentativă susţinută puternic de forţe euro-atlantice. La vremea respectivă, gruparea lui Voronin s-a calificat, în viziunea americană, pentru un traiect asemănător, după ce Voronin a respins în ultima clipă proiectul avansat de Putin, aşa- numitul „plan Kozak“, care ar fi „rezolvat“ definitiv problema geopolitică a Transnistriei în beneficiul Rusiei. Între timp, Georgia s-a ales cu o puternică lovitură de ciocan rusesc, în moalele capului, în cursul verii trecute, Ucraina stă să se destrame şi nici Moldova nu se simte prea bine. Miza principală a Moldovei este legată de Transnistria, avanpost rusesc militar, pe de o parte, dar şi de interesul pe care îl reprezintă mai nou regiunea, ca buffer zone al frontierei nord-atlantice. În cea mai mare parte, din motive geopolitice evidente, miza Moldovei nu este una locală, ci una cu mult mai largă, care interesează direct Moscova. În anul 2000, publicaţia rusă „Nezavisimaia Gazeta“ scria: „Astăzi, Moldova, în pofida dimensiunilor sale mici şi a posibilităţilor corespunzătoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie în CS“. A trecut aproape un deceniu de la formularea decisă a acestei constante geopolitice şi vedem acum Moscova jucând mai dibaci ca oricând pe tabla, mică, de şah a Moldovei, „punct-cheie“ totuşi pentru interesele ruseşti. Politica Rusiei este de menţinere a controlului asupra unui teritoriu pe care se poate conta (Transnistria), ceea ce oferă posibilitatea controlului asupra Moldovei, prin păstrarea forţelor militare pe teritoriul ocupat, afişarea ca „garant“ al păcii şi utilizarea mecanismelor economice. Prezidenţiabilul „Opoziţiei“, Serafim Urechean, atu-ul Moscovei la Chişinău Alegerile de duminică au tranşat un proiect mai vechi, care a debutat tot în preajma anului 2000, de „renuvelare“ a imaginii elitei politice conducătoare de la Chişinău, Rusia lansând personaje fidele pe un traseu aşa-zis „de dreapta“, împinse (şi) spre Bucureşti, via PSD, pentru a culege legitimitate. Un astfel de personaj este Serafim Urechean (foto), cel care a fost prezentat ieri pe diverse canale media, inclusiv şi mai ales de la Bucureşti, drept viitor preşedinte al Moldovei. Acesta a afirmat că gruparea „Opoziţiei“ – al cărei lider proeminent este – va obţine cel puţin 60% din locurile noului Parlament. Cuvioşii jurnalişti şi analişti din studioul tv al Antenei PC-PSD l-au felicitat anticipat. Oficialităţile moldovene se aşteaptă ca participarea la vot să se ridice undeva la 60%. Numărul total al alegătorilor este de circa 2,6 milioane, dar aproape un milion de moldoveni se află la muncă peste graniţe. Sondajele pre-electorale de la Chişinău sunt complet contradictorii. Conform estimărilor, comuniştii ar avea aproximativ 34% din opţiunile electoratului, urmaţi de partidele de „opoziţie“: Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal şi Alianţa Moldova Noastră reprezentată de „prezidenţiabilul“ Serafim Urechean. Noul parlament va vota pentru alt preşedinte, Voronin încheindu-şi luna aceasta al doilea mandat, ultimul, conform legii. Cel mai probabil, mandatul său va fi prelungit pånă la vară, pentru ca noii parlamentari să aibă timp să formeze alianţe. Însă atât comuniştii lui Voronin, cât si nomenclaturiştii grupaţi în jurul lui Urechean nu reprezintă altceva decåt două feţe ale politicii ruseşti în Moldova. Voronin şi-a permis să-l sfideze pe Putin, să-l se dea oleacă pe mâna americanilor, cu şase ani în urmă, şi i-a venit timpul să se retragă, lăsând loc unui lider cu „faţă umană“. Serafim Urechean, prezidenţiabilul anunţat deja cu surle şi trâmbiţe, este un mult mai supus slugoi al Moscovei. Declaraţiile sale recente într-un moment clar – invazia Georgiei de către trupele Rusiei, definesc foarte exact care este poziţia sa reală în raport cu interesele Moscovei. Georgia susţine (doar) PPCD În acest context, este semnificativ faptul că preşedintele Georgiei, recent, şi-a manifestat susţinerea publică pentru un singur concurent din arcul politic de la Chişinău, respectiv pentru Partidul Creştin Popular Democrat, care este creditat cu o poziţie minoră în actualul joc al Moscovei – iar intrarea sa în noul Parlament este problematică. Revenind la prezidenţiabilul Urechean, fişa sa de cadre spune totul asupra viitoarelor combinaţii executate de Moscova la Chişinău. Urechean este unul dintre cei mai bogaţi oameni din Republica Moldova, care şi-a clădit averea, după relatările presei, în urma exercitării traficului de influenţă, privatizărilor ilegale, licitaţiilor măsluite, precum şi prin extorcare şi luare de mită. Scenariul alegerilor de acum, care urmăresc propulsarea lui Urechean pe un pseudo-pol de dreapta, este lansat de mai bine de cinci ani, sub coordonarea lui Piotr Lucinschi, o figură-cheie a nomenclaturii sovietice, şi personajul care a „lucrat“ intens în spatele scenei politice, în beneficiul mamei Rusia. Urechean, liderul lansat de Lucinschi, s-a născut la 2 februarie 1950. Între 1979-1983 a urmat cursurile Şcolii superioare de partid din Leningrad, iar după absolvire, cu sprijinul fostului prim-secretar al CC al PCM, Semion Grosu, a fost numit în funcţia de secretar doi al Comitetului raional Anenii Noi al PCM. În perioada 1987-1994 activează în cadrul sindicatelor, ocupând postul de secretar, prim-locţiitor al preşedintelui şi preşedinte al Federaţiei sindicatelor Republicii Moldova. În perioada 1990-1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În campania electorală parlamentară din 1994 a candidat pe lista Partidului Social-Democrat (cu numărul doi). În august 1994 a fost numit, prin decret prezidenţial, de Piotr Lucinschi, preşedintele de atunci al Moldovei, în funcţia de primar al municipiului Chişinău. Astfel, pe parcursul a patru ani (din mai 1995 până în mai 1999) Serafim Urechean a condus în mod discreţionar capitala Republicii Moldova servindu-l copios pe Lucinschi, cel care apoi, în februarie 1999, l-a desemnat drept candidat pentru funcţia de prim-ministru. Lucinschi – mâna ascunsă din spatele „Opoziţiei“ Lucinschi a fost şi a rămas unul din cei mai influenţi lideri comunişti moldoveni din perioada sovietică, fiind unul dintre apropiaţii fostului preşedinte al URSS, Mihail Gorbaciov. La 16 noiembrie 1989 a fost trimis la Chişinău pentru a-l înlocui pe Simion Grosu, reinstalånd în mica republică influenţa noului regim de la Moscova. În spatele său s-a aflat în permanenţă unul dintre marii moguli ai Aparatului sovietic, comparabil cu un Mark Rich, numit Boris Birstein, apropiat, pe vremuri, de Leonid Brejnev. Boris a fost unul dintre initiaţii care s-au ocupat de Operaţiunea „Banii partidului sovietic“, realizată de KGB la indicaţia PCUS. Misiunea de transferare a fondurilor PCUS în străinătate a dat naştere ulterior primului eşalon de miliardari din spaţiul postsovietic. Personaj de culise, Birstein a preluat cu rapiditate controlul asupra pieţei economice din regiunea Moldovei, aşa cum alţi „iniţiaţi“ din fostul imperiu al răului, Berezovski, Hodorkovski, Aven, Fridman, Potanin, şi alţii aidoma lor au rămas să tragă sforile financiare în Rusia. Boris Birstein, evreu de origine lituaniană (conform FBI şi Interpol), a emigrat în Israel în anii ’80, apoi a reemigrat cu paşaport canadian, pentru ca în 1991, utilizând vechiul său paşaport sovietic, să revină în R. Moldova, unde şi-a procurat imediat un paşaport moldovenesc. În spatele actualului joc politic de la Chişinău se conturează acum noile linii directoare ale unei tactici din ce în ce mai ofensive şi mai inteligente a unei Rusii emergente pe plan mondial (şi regional, ceea ce ar trebui să intereseze în cel mai înalt grad România). Comuniştii vor avea în continuare un rol important în politica Moldovei, dar o „nouă generaţie“, mult mai eficientă, renuvelată, cu facies „european“, va fi instalată în avanpostul cheie al Moscovei de la Chişinău. Rămâne de văzut câtă inteligenţă va şti să opună România, măcar pe „spaţiul Moldova“, mult mai sofisticatelor tactici ale „noii Rusii“.
After 1989, the Freemasonry ‘relit its Lights’ in all the ex Communist states. In April 15, 2004, the Romanian PM Adrian Nastase signed Emergency Ordinance no. 561, by which the “Great National Lodge of Romanian Association” gained status as “public utility” so that it could even benefit of state funds. According to the official historian of the Masonry, the Great United Lodge of England was aware that the “Grande Oriente d’Italia” decided to reactivate the Regular Freemasonry in Romania. In 1991 this Great Regular Lodge founded on Romanian territory, more exactly in Bucharest, three “Regular Lodges”, at the beginning under Italian jurisdiction. The same happened in the Moldovan Republic, via the same connection, but a bit later. In 1997 it was the Great Regular Lodge of Italy that founded in Chishinau “The Great Lodge of Moldova”, with support from the President of the time, Piotr Kirilovici Lucinschi, well-known for his anti-Romanian attitude. The Lodge came no. 13 in the Italian Lodge’s register and the initiation ceremony that took 11 hours was held in June 7 in the “Codru” Hotel in Chishinau, a former property o the party. According to Chishinau sources, the first to be initiated’ were 32 persons and no. 33 was the Master Mason of the Great Regular Lodge in Italy, Professor Giuliano Di Bernado. He held a press conference on it for the newspapers and television stations in the post-Soviet region. He presently went to Chishinau and Cernauti to “bestow light” further. Anatol Andreevici Coman became a Master Mason of the Great Lodge of Moldova. He had worked for the Interior Ministry and he was suspected of KGB affiliation. The headquarters was the Euro Credit Bank building. Right now there are 16 lodges in the Moldovan Republic, headed by Master Mason Iurie Sedletki, a dean of the Economic Studies University in the republic.Russian-Romanian collaboration of masonsIn 1968-992, Ioan Danut Tanasie, a great secretary of the Great National Lodge of Romania, worked as operative officer for the Foreign Intelligence Department . In May 1992 he retired, when he was a lieutenant-colonel. The loyal servant of Eugen Ovidiu Chirovici had also been faithful to Mihai Caraman, the first chief of the Foreign Intelligence Department in Romania after 1989, the man who managed to penetrate the NATO general headquarters for the KGB, the institution which he was subject in the intelligence before and after 1989. So Russia and the ex Soviet region were reached due to the Moldovans’ support. Even before the association became “public utility”, Eugen Ovidiu Chirovici, the Bucharest Masonry boss, had contacted Anatol Andrrevici Coman to make room for his masonry contacts in Moscow and serve the government in power at that time. Coman made the connection between Chirovici and Alexandr Kondyakov, also a KGB man, the one who paid a visit to Romania while there was being held the referendum against President Traian Basescu. The Russian set his masonry connections moving and chose the ex Russian Vice President Vladimir Andrianov as intermediary to negotiate with the Romanian oligarchs. After the contacts with Adrianov there started the indirect offensive of some Russian companies such as Gazprom, Lukoil or Tiumen Naftalya Companys-TNK, with the latter pursuing to buy 51% of the Petrom in Romania.The Rompetrol linkThe managers of the above-mentioned Russian companies are in their turn members of the Great Lodge of Russia. In the meantime, Anatol Coman’s brother was appointed a manager of the Rompetrol Chishinau and Mihaela Chirovici, the wife of Eugen Ovidiu Chirovici, is a manager of the Rompetrol Bucharest. Ion Sturza, in 1999 a PM, is a key character in the Moldovan masonry, in strong ties with Bucharest and with the Rompetrol in particular.He was an outstanding member of the Lucinschi group. In 1987, he was a participant to establish the “Moldex” Foreign Trade Organization, subordinate to the government of the Soviet Republic of Moldova, an institution controlled by the KGB. Ion Sturza, a former president of the Rompetrol-Moldova, was also the honorary consul of Kazahstan in the Moldovan Republic, paying a main contribution to the “affair of the century”: the sale of the Rompetrol Group to the KazMunai Gaz. Right now he is thought to be no. 2 in Rompetrol, after Dinu Patriciu. Scris de Nichitus 2. 06-04-2009 15:14 Urechean si Adrian Nastase Fostul primar al Chisinaului, Serafim Urechean a fost primit adeseori la Bucuresti de Adrian Nastase.
Urechean si Braghis au fost sprijiniti financiar in perioada Guvernarii Nastase prin intermediul unor fonduri ale Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni si sunt initiati, conform surselor de la Chisinau, in loja masonica “Marele Orient al Frantei”, dar tot in filiala italiana.
Un Raport al Curtii de Conturi din Romania de dupa 2004 evidentiaza numeroase fraude legate de aceste finantari, realizate prin “Centrul pentru prevenirea conflictelor” si Centrul pentru Democratie condus de fostul sef al PSD Iasi, Doru Tompea, intermediate prin Titus Corlatean, pe atunci director al DRRP.
Curtea de Conturi solicita in Raportul sau oficial deschiderea unor anchete penale. Scris de Curtea de Conturi
O FOTO semnificativa cu Vladimir Filat in fata sediului presedintiei RM pe 22 martie a.c. si cu primul Vladimir, Voronin, cu Lupu
Steagul UE si harta Romaniei Mari au fost arborate pe sediul Presedintiei (VIDEO) Militienii lui Voronin au atacat multimea. Demonstrantii au raspuns violent si au atacat fortele de ordine
Ciocniri intre protestatari si politia comunista — 18.27 – Prima runda de negocieri intre Opozitie si Guvernul de la Chisinau a esuat. Seful Parlamentului sugereaza o lovitura de stat inspirata din Romania, potrivit Hotnews. Liderii opozitiei insista asupra a trei puncte: sa fie oprite violentele, sa nu mai fie acuzati ca ar fi pus la cale o lovitura de stat si sa fie asigurat dreptul cetatenilor si al partidelor de a verifica la sange rezultatele partidelor, mentioneaza sursa citata. Presedintele Parlamentului, Marian Lupu, a insistat asupra unei pretinse tentative de lovitura de stat, lasand sa se inteleaga ca ar fi inspirata din Romania, potrivit Hotnews.
Mii de tineri s-au adunat in Piata Marii Adunari Nationale din centrul Chisinaului
18.12 Ambasada Federatiei Ruse in Republica Moldova anunta intr-o declaratie citata de Interfax ca, printre tinerii care au luat parte la protestele de la Chisinau, s-ar fi aflat si luptatori, la instigarea carora multimea a luat cu asalt cladiri oficiale.”In dimineata zilei de 7 aprilie, in centrul Chisinaului s-a adunat o multime insemnata, in special tineri – elevi de liceu din ani terminali si studenti, printre care a aparut repede un grup de luptatori – organizatori. La instigarea lor, multimea a trecut la luarea cu asalt a cladirii administratiei prezidentiale si a parlamentului”, se spune in declaratia ambasadei ruse. 17:40 Protestatarii scandeaza “Voronin, ne-ai furat tineretea”. Liderii democrati ii indeamna pe demonstranti sa ii “atace” pe politisti cu flori. Mai multe fete au mers catre politisti cu buchete de flori, iar acestia au ridicat scuturile. Multimea striga politistilor: “Nu va fie frica!”. 17:30 Liderii Opozitiei de la Chisinau negociaza la Guvern cu seful executivului si Partidul Comunist, transmite pentru Hotnews.ro Dumitru Ciorici, director executiv Unimedia.md. Opozitia este reprezentata de Serafim Urecheanu, Vlad Filat si Mihai Ghimpu, acestia cerind repetarea alegerilor. Ei negociaza cu premierul Zenaida Grecianai.Inainte de intrarea la negocieri, liderii celor mai importante trei partide de Opozitie (Partidul Liberal, Partidul Democrat Liberal si Alianta Moldova Noastra) au convenit sa sustina un pachet comun de revendicari: contestarea rezultatele alegerilor si repetarea votului. Tot la Guvern sint prezenti cei mai multi membri ai Corpului Diplomatic, acestia urmind sa discute cu reprezentantii Opozitiei. 17:29 Fostul detinut politic din grupul de la Tiraspol, Andrei Ivantoc, a fost lovit la cap si a fost dus la spital, unde i-a fost cusuta rana, anunta “Ziarul de garda” de la Chisinau, conform Realitatea Tv. Sotia sa, Evghenia, a fost bruscata de politisti si tarata in mijlocul strazii. 17:19 Potrivit Bassa Pres, printre manifestanti au fost infiltrati membri ai lumii interlope. 17:17 “Este o operatiune bine plamadita si bine platita”, a declarat presedintele Vladimir Voronin. “Trebuie sa ne gandim ce vom face, care vor fi propunerile”. 15.40 Potrivit Realitatea TV, a fost inchisa granita pe Prut. 15.59 AFP – Uniunea Europeana este “foarte ingrijorata” si face apel la incetarea violentelor de la Chisinau, relateaza NewsIn. LIVE Imagini in DIRECT din Chisinau pe site-ul https://live.stirileprotv.ro/stream3/ 15.30 Vladimir Voronin nu a parasit tara, este intr-o sedinta, a tinut sa anunte Presedintia. 15:12 Manifestatiile anticomuniste din Republica Moldova s-au extins la Ungheni si Balti, doua orase importante din tara. Tinerii au iesit in strada pentru a acuza fraudarea alegerilor, conform Realitatea Tv. 14.50 Radio Vocea Basarabiei se acceseaza cu mare greutate. Celelalte portaluri de striri raman, in continuare, inaccesibile. Regimul bolsevico-stalinist dirijat de la Moscova a taiat accesul la informatii si pregateste un macel, in noaptea aceasta, potrivit informatiilor de la Chisinau. Organismele internationale trebuie sa se sesizeze si sa ia atitudine pentru a opri un genocid coordonat de comunistii lui Voronin. Manifestatii anticomuniste au loc si la Ungheni si Balti. Autocare cu tineri care voiau sa participe la mitingul convocat pentru marti dimineata in Piata Marii Adunari Nationale au fost blocate la intrarea in Chisinau, scrie NewsIn. 14.44 Liderii celor trei formatiuni liberale de opozitie care au intrat in Parlament in urma alegerilor din 5 aprilie, soldate cu o victorie categorica a comunistilor, au propus semnarea unei declaratii comune prin care sa ceara Comisiei Electorale Centrale anularea alegerilor. 14.38 Liderii celor trei partide liberale de opozitiei si-au chemat sustinatorii in Piata Marii Adunari Nationale, unde fusese autorizat sa se desfasoare un miting, si le-au spus ca actiunile violente care au avut loc sunt provocari ale regimului presedintelui Vladimir Voronin. 14.35 AFP- Peste 30 de persoane, civili si politisti, au fost ranite marti la Chisinau intr-o manifestatie impotriva victoriei comunistilor la alegerile legislative de duminicia, care a degenerat, informeaza NewsIn. 14.31 Serviciul de Protectie si Paza moldovean care apara sediile Parlamentului si Presedintiei de la Chisinau s-a predat demonstrantiilor. 14.28 Sediul Presedintiei moldovene a fost incendiat iar fortele de ordine folosesc tunurile cu apa pentru a stinge flacarile. Coloane de fum alb se ridica de la parterul cladirii situate fata in fata cu Parlamentul. 14.27 Ministerul de Interne moldovean transmite ca doi politisti si-au pierdut viata in incidentele de la Chisinau. 14.17 O explozie puternica, urmata de fum alb, s-a auzit in fata Parlamentului, iar protestarii aflati acolo au inceput sa fuga. 14.15 Douazeci de persoane au primit ingrijiri la Spitalul de Urgenta de la Chisinau, in urma ciocnirilor care au loc intre manifestanti si fortele de ordine in capitala moldoveana, a declarat directorul spitalului, Gheorghe Ciobanu, transmite NewsIn. 14.12 Toate drumurile catre Chisinau au fost blocate de politia comunista. 14.03 Potrivit Deutsche Welle – o tanara a ucisa la Chisinau. Antena 3 transmite ca pana in momentul de fata au peste 12 tineri au fost raniti. Agerpres: Manifestantii de la Chisinau au patruns in cladirile Presedintiei si a Parlamentului. 13.59. Mii de tineri de pe teritoriul Republicii Moldova se indreapta spre Chisinau. 13.58 Reteaua de televizune prin cablu nu mai functioneaza in Republica Moldova. 13.51 Reporterul HotNews.md transmite ca fortele armate au primit ordin verbal sa intervina. 13.45 Protestatarii au intrat in cladirea Parlamentului, de unde au scos mobilier. Acesta a fost incendiat, la intrare, transmite NewsIn. 13.39 Se pare ca Voronin a fost evacuat din Chisinau. Mai multi jurnalisti au observat coloane oficiale care paraseau capitala Republicii Moldova. 13.30 Bolsevicul Voronin va tine un discurs televizat la ora 19.30. Probabil ca va folosi acelasi discurs anti-romanesc si va acuza Bucurestii de provocare, fara sa tina cont de faptul ca locuitorii de peste Prut s-au saturat de stalinism, coruptie si cizma ruseasca. 13.05 Ambulantele ajung cu greu in zona. Se inregistreaza raniti din ambele tabere. 13.00 :Fortele de ordine au inceput sa foloseasca gaze lacrimogene. 12.51: Politistii se retrag spre Parlament, multi dintre ei abandonandu-si scuturile 12.43: Politia ataca in forta manifestantii. Anterior se scandase: “Politia e cu noi!” 12.38: Fortele de ordine s-au retras. Geamurile cladirii Presidentiei sunt sparte pana la nivelul al treilea. Se asteapta un raspuns in forta din partea autoritatilor. Orice apel la calm nu mai are nici un rezultat – transmite Radio Vocea Basarabiei. Protestatarii au distrus masina de pompieri, dotata cu tunuri cu apa, Politistii sunt atacati cu pietre – transmite Radio Vocea Basarabiei. Fortele de ordine se pregatesc sa foloseasca armele. 12.30 Politistii par sa se retraga si sa se regrupeze.Ministrul de interne Gheorghe Papuc a dat ordin sa fie utilizate impotriva protestatarilor tunurile de apa. In jurul orei 12.00, in piata erau adunati peste 10.000 de protestari. Circa 5.000 de persoane s-au strans marti, in jurul orei 10.00, in Piata Marii Adunari Nationale din centrul Chisinaului, acuzand guvernarea de fraudarea alegerilor si cerand repetarea scrutinului, transmite NewsIn. Multimea a blocat circulatia pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfant si scandeaza “Vrem alegeri repetate!” si “Jos comunistii!”. La ora transmiterii acestei stiri continua sa vina manifestanti, in special tineri studenti, care sosesc in grupuri organizate de la facultati. Mii de tineri – intre 10.000 si 20.000, potrivit diferitelor estimari – au iesit luni in strada, pentru a protesta fata de rezultatul alegerilor din 5 aprilie, care a consfintit o victorie zdrobitoare a Partidului Comunistilor, aflat deja de opt ani la putere. Mitingul nu a avut autorizatie, tinerii fiind convocati prin sms-uri si mesaje pe internet. Pentru trei dintre persoanele care au initiat aceasta actiune – intre care ziarista Natalia Moraru, cea care in 2008 a primit interdictie de a intra in Rusia din cauza articolelor sale critice la adresa Moscovei – Procuratura a intocmit dosare penale.Mitingul de luni s-a incheiat seara tarziu, dupa ce liderul Partidului Liberal Democrat, Vladimir Filat, i-a indemnat pe manifestanti sa mearga acasa si sa revina marti la ora 10.00 in Piata Marii Adunari Nationale, cand actiunea lor va fi autorizata si cand le vor fi puse la dispozitie o scena si sonorizarea necesara.Totusi, un grup de circa 200 de persoane a ramas in fata statuii lui Stefan cel Mare, blocand circulatia pe o strada adiacenta. Potrivit unor martori oculari, ar fi existat ulterior unele actiuni provocatoare. Tocmai de aceea, liderii studentilor i-au sfatuit marti pe manifestanti sa fie fermi, dar vigilenti si sa nu raspunda provocarilor care ar incerca sa degenereze actiunea lor de protest. ZIUA ONline
Cuvant inainte la Cartea bunului crestin si a bunului patriot Catehism creştin-democrat pentru folosul tuturora
Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos, Dragii mei colegi creştin-democraţi,
Vă mărturisesc din inimă că în luna ianuarie a acestui an 2009, într-o noapte binecuvântată de Dumnezeu m-am trezit şi am rămas veghind până dimineaţa. Icoanele din jurul meu, Biblia, mulţimea de cărţi de înţelepciune duhovnicească şi de rugăciuni din camera mea m-au dus cu gândul la nevoia de a veni în ajutorul tuturor prietenilor mei cu o cărţulie care să le fie de folos. Aşa mi-a încolţit gândul să scoatem la lumina tiparului câteva texte sfinte fără de care un bun creştin nu poate cugeta şi trăi în împăcare cu Tatăl nostru ceresc. Am pus laolaltă în această cărticică rugăciunile Tatăl nostru, Crezul sau Simbolul credinţei, Cele zece porunci, Fericirile şi Rugăciunea inimii. Ele ne sunt trebuincioase în fiecare zi, ca să ne putem trăi viaţa după voia Domnului. Am pus la capătul acestei cărţulii şi Jurământul membrului Partidului Popular Creştin Democrat. Ca să nu îl uite nimeni dintre noi, fraţii întru crez şi ideal, adunaţi în familia noastră politică şi spirituală. Dar şi ca să-l poată vedea fiecare om care vrea să afle ce fel de credinţă politică mărturisesc creştin-democraţii. Noi, fraţii mei, suntem luptători pentru Libertate. Noi luptăm pentru Adevăr, Dreptate şi Binele comun. Nu ne este frică şi nici nu ne ferim de înfruntarea oricărei forţe, oricât de mari şi puternice, dacă ea este potrivnică acestor idealuri şi dacă cineva încearcă să calce în picioare demnitatea noastră de oameni ori de neam. În această luptă politică, purtată cu mijloace curate şi cinstite, suntem gata să ne asumăm toate riscurile şi suferinţele. Iar dacă este nevoie, de dragul crezului nostru politic, suntem gata să ne jertfim şi viaţa în lupta împotriva răului şi a minciunii. Unii dintre noi şi-au dat-o pe altarul Independenţei ţării, al renaşterii naţionale sau al luptei contra corupţiei. Singura putere în faţa căreia ne plecăm capetele, rămânem smeriţi şi umili, este puterea lui Dumnezeu. Numai de El ne temem, numai cu El nu vrem şi nici nu putem să intrăm în conflict. De mânia Lui ne ferim, dragostea Lui o căutăm, cuvântul Lui îl ascultăm, glasul Lui ne înţelepţeşte şi ne umple de îndrăzneală şi de putere sufletească. “Îndrăzniţi, – ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos, – Eu am biruit lumea!” (Ioan, 16:33). Ori, la fel de frumos şi de încurajator sună şi îndemnul din cântarea bisericească: “Cu noi este Dumnezeu, / Înţelegeţi, neamuri şi vă plecaţi, / Căci cu noi este Dumnezeu.” (Cântarea Proorocului Isaia). Unii spun că nu este bine să ne certăm cu alte partide ori cu alţi oameni politici. Că e mai bine să ocolim confruntările cu aceştia. Dar cum altfel să te opui nedreptăţilor, abuzurilor, hoţiilor, minciunii şi corupţiei? Oare un om drept şi cinstit poate tăcea, poate sta cu mâinile în sân când oamenii răi şi hapsâni pradă ţara, sărăcesc lumea şi cumpără suflete ca să poată să-şi facă mendrele? Nu, nu poate şi nici nu are dreptul moral să tacă şi să rămână indiferent faţă de crimă ori faţă de durerea altuia. Să ne amintim că Hristos a intrat cu biciul în Templu ca să-i biciuiască pe cei făţarnici şi necredincioşi. Noi, creştin-democraţii, urmând pilda lui Hristos, îi biciuim cu vorba, cu rostirea adevărului până la capăt despre cei care ne pângăresc drepturile şi calcă legea. Adevărul, Dreptatea, Credinţa, Onoarea şi Demnitatea trebuie apărate în mod făţiş. Noi, creştin-democraţii, am făcut alegerea. Nu putem sta deoparte când este nevoie să punem umărul pentru a ajuta un om necăjit ori bolnav, dar şi atunci când trebuie apărată Patria de ticăloşi şi trădători. Am primit de la părinţii şi de la bunicii noştri felul înţelept de a vedea cum trebuie să fie un om întreg la fire: cu frică de Dumnezeu şi cu ruşine de oameni. Aşa înţelegem noi să facem politică, învăţând de la înaintaşii noştri să fim cuviincioşi, cu bun-simţ şi cu măsură în toate. Dacă azi a dat Dumnezeu şi ne bucurăm de libertate, să nu uităm că democraţia poate fi cu două tăişuri. Numai cei slabi de minte şi smintiţi la cuget pot crede că o societate deschisă este aceea unde fiecare face tot ce vrea ori tot ce îi trece prin cap. Nu, libertatea fiecăruia dintre noi trebuie să se lăţească atâta cât să nu ştirbească libertatea celorlalţi oameni. Dacă am învăţat câte ceva din Cele zece porunci dumnezeieşti, atunci am însuşit şi faptul că unul dintre cuvintele-cheie, repetat de mai multe ori în aceste poveţe date de Dumnezeu oamenilor, este cuvântul “NU”. Ca să fie cumsecade şi să aibă o purtare potrivită, omul trebuie să deprindă foarte bine ce nu are voie să facă. Deci, să îşi impună singur limite de comportare. Altfel, el îşi va folosi propria libertate împotriva celor din jur şi împotriva lui însuşi. Am învăţat de la înaintaşii noştri să avem mereu în sufletele şi în cugetele noastre SCARA valorilor supreme, care trebuie să ne arate drumul cel drept al vieţii. Ca să pricepem înţelesurile adânci ale tainelor vieţii, ne conducem de Scara cu patru trepte: 1. Dumnezeu 2. Neamul 3. Familia 4. Omul
Adică, omul este în sânul familiei lui, familia este în sânul neamului ei, iar neamul este sub ocrotirea Lui Dumnezeu. Ori, altfel spus, Dumnezeu, Neamul, Familia alcătuiesc acea trinitate pe care trebuie să o servim ca oameni. Înţelegem să ne trăim vieţile cu iubire de Dumnezeu, cu dragoste pentru Neam, cu grijă pentru Familie şi învăţăm în fiecare clipă a vieţii noastre să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine, după porunca Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aşa ne obişnuim pe parcursul vieţii noastre să fim buni creştini, buni patrioţi şi buni familişti. Ştim că Dumnezeu este Iubire. Anume de aceea toată viaţa învăţăm să iubim din toată inima oamenii, să fim milostivi şi să ne amintim mereu că iubirea, aşa cum o propovăduieşte Biserica lui Hristos, este jertfă. Din iubire pentru oameni s-a lăsat umilit, schingiuit şi ridicat pe Cruce Fiul lui Dumnezeu, din iubire pentru oameni şi-a dat viaţa. Ştim că Dumnezeu este Dreptate. Aşadar, fraţilor, să luptăm pentru dreptate. Să ne lepădăm de frică şi să participăm la lupta spirituală şi politică, paşnică şi democratică, pentru dreptate. “Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.” (Fericirile). Să nu lăsăm să fie hulit numele lui Dumnezeu, să nu lăsăm să fie batjocorit neamul nostru, să nu lăsăm să fie distruse familiile noastre. Să nu îngăduim nimănui să fim înjosiţi, să ni se călce în picioare Credinţa, Neamul, Familia. Aşa cum ne învaţă sfinţii părinţi duhovniceşti, părinţii şi bunicii noştri, un om dintr-o bucată nu poate fi neutru, nici indiferent în raport cu Binele şi Răul. Ori este de o parte, ori de altă parte. Chiar atunci când crede că stând la o parte nu face rău. Nu. Dacă nu lupţi activ pentru bine şi împotriva răului, eşti fără să vrei şi poate fără să înţelegi de partea răului. Aşadar, omul ori se înalţă prin gând şi faptă spre Cel de Sus, ori se prăbuşeşte până în fundul pământului în braţele Necuratului. De mai mulţi ani de zile Partidul Popular Creştin Democrat se bucură de venirea unui număr tot mai mare de tineri printre noi. În multele mele întâlniri cu tinerii noştri din Noua Generaţie, la universităţile de vară ori la alte adunări şi întâlniri, eu le vorbesc fraţilor mei mai tineri, care au hotărât să intre în politică, să se pregătească de o cale grea şi anevoioasă, care cere multă muncă cu dăruire de sine, multă răbdare, modestie, spirit de jertfă, dragoste de ţară şi dorinţă de a-i sluji pe cei mulţi, pe oamenii satelor şi oraşelor noastre. Într-o vreme când atâţia tineri aşteaptă de la cei din jur, părinţi ori Guvern, numai să li se dea, tinerii creştin-democraţi învaţă să trăiască după vorba înţeleaptă spusă de preşedintele american John Kennedy: “Nu te întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară”. Prietenii mei din Noua Generaţie ştiu bine obiceiul meu de a le dărui câte o cruciuliţă de purtat. “Copiii lui tata, iubiţii mei, – le zic eu de obicei, – haideţi să învăţăm ceea ce străbunii noştri nu uitau niciodată. Să purtăm Crucea la gât şi pe Hristos în inimă”. Şi tare mi se bucură inima când, la sfârşitul fiecărei întâlniri, tinerii veniţi de prin toate colţurile ţării îşi pun la gât cruciuliţele primite în dar, sfinţite la mânăstiri. Dar şi mai mult îmi saltă inima de bucurie când îi reintâlnesc peste un an sau doi şi îi văd cu aceleaşi cruci la piept. Aceşti cruciaţi ai zilelor noastre, luptătorii pentru binele comun într-o ţară care merită toată osteneala noastră pentru a o scoate din nevoi şi a o aduce la lumină, sunt speranţa mea cea mare, pentru care sunt gata să vorbesc şi să muncesc fără oprire. Le mai zic celor tineri că este bine să ne bucurăm că avem o bucată de pâine pe masă. Dar fericirea noastră nu este întreagă atunci când aproapele nostru este nefericit şi nu are cu ce să-şi potolească foamea. Adică noi, creştin-democraţii, suntem cei care trăim din plin solidaritatea socială. Ca să fim puternici sufleteşte şi să strivim viermele mândriei care ne roade sufletul, îndemnul meu frăţesc către cei tineri este să înveţe cea mai minunată lecţie a jertfirii de sine, pe care ne-a dat-o Hristos: fă bine şi nu aştepta răsplată. Mai mult. Uneori fapta bună nu va fi urmată nici de răsplată, nici de recunoştinţă. Fii gata să ai răbdarea să poţi trece şi peste aceste cumpene şi încercări. Nu te mânia pe nerecunoştinţa unor oameni. Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea Lui. Facem bine pentru că suntem fiii Lui duhovniceşti, pentru că El ne-a suflat prin puterea Duhului Sfânt suflet şi ne-a făcut uneltele Sale, care au datoria să facă bine. Nu dispera. Deznădejdea este un mare păcat, iar Nădejdea, alături de Credinţă şi Iubire, este una dintre cele trei virtuţi creştine. Partidul Popular Creştin Democrat, această cetate spirituală în care eu şi prietenii mei lucrăm de peste douăzeci de ani, a adunat laolaltă oameni vrednici şi iubitori de ţară, care îşi pun osul la propăşirea neamului. Am dobândit Independenţa ţării, am stat mereu de veghe atunci când interesele noastre naţionale erau în pericol. Am făcut şi facem tot ce ne stă în putere pentru a ajuta cât mai mulţi oameni. Facem totul ca să avem căldură, lumină şi împlinire în casele noastre. Nu uităm, însă, că tot de căldură, lumină şi împlinire au nevoie şi sufletele noastre. Ca să putem face dreptate, să putem rândui mai bine lucrurile în ţară pentru a face ca salariile şi pensiile să fie mai mari, ca să deschidem mai multe locuri de muncă, să reparăm drumurile, să reconstruim şcolile, să îmbunătăţim nivelul de ocrotire a sănătăţii trebuie ca ţara aceasta să fie condusă de oameni cu frică de Dumnezeu şi cu ruşine de oameni. Avem nevoie de politicieni şi de oameni de stat care se tem nu numai de Procurorul General, ci întâi şi întâi de Dumnezeu. Altfel, dacă la cârma ţării vor fi oameni care se tem numai de procuror, atunci când acesta nu-i va vedea sau va fi unul corupt, ei vor prăda ţara şi poporul, vor fura şi vor face toate crimele de pe faţa pământului, tocmai pentru că nu vor înţelege că dincolo de moarte vor da seama în faţa Tatălui ceresc. Fraţii mei, m-am gândit de multe ori de ce toate celelalte partide se opun din răsputeri ideii asupra căreia insistă Partidul Popular Creştin Democrat de a introduce predarea religiei în şcoală? De ce într-o ţară cu peste nouăzeci şi şase la sută de creştini deputaţii se împotrivesc timp de patru legislaturi una după alta să admită învăţământul moral-religios? Cum vine asta? Îi vedem la sărbătorile creştine pe atâţia conducători de partide stând în biserici şi ţinând în mâini nişte lumânări mari cât cozile de hârleţ, iar fapta lor este îndreptată împotriva predării cuvântului lui Dumnezeu pentru copiii noştri. Pentru că ei sunt nişte făţarnici. Ei caută să amăgească poporul, pentru ei mersul la biserică este numai o modă, o încercare de a căpăta prin minciună încrederea poporului. Sau cum putem înţelege o altă întâmplare? Atunci când cel care scrie aceste rânduri, Iurie Roşca, a ieşit în Parlament cu o declaraţie a Partidului Popular Creştin Democrat de condamnare a sodomiilor, a încercărilor unui grup de hulitori ai lui Hristos de a organiza o paradă a homosexualilor în centrul Chişinăului şi de a călca în picioare sentimentele religioase a milioane de cetăţeni, de a ataca în felul acesta morala publică, familia şi de a pune în pericol copiii noştri, ceilalţi deputaţi au tăcut mâlc. Nici un alt deputat sau om politic nu a schiţat nici un gest de protest ori dezaprobare a acestui păcat strigător la Cer care este sodomia, adică împreunarea oamenilor împotriva firii. Ştiu ei oare că acest păcat vine îndată după ucidere şi uciderea pruncilor? De ştiu ori de nu ştiu, e totuna, căci am văzut că nu le pasă. Asta pentru că ei sunt străini şi de credinţă, şi de grija pentru morala publică, dar şi de viitorul acestei ţări creştine.
Gândul la Domnul, dorul de Patria noastră cerească, nostalgia Paradisului, aspiraţia firească de înălţare sufletească ne face oameni morali, ne lecuieşte şi de trufie, şi de frică. Suntem un partid laic, democratic şi deschis pentru toată lumea. Dar înţelegem bine că omul are nevoie şi de bunăstare materială, dar şi de mântuirea sufletului. Altfel nu vom mai ajunge să înţelegem de ce ne-am născut, de ce trăim şi de ce vom muri. Ca membri ai unui partid creştin democrat, ne-am luat răspunderea pentru oamenii ţării noastre. Înţelegem să facem apostolat politic. Suntem o familie mare şi unită. Avem destulă tărie de caracter şi pricepere ca să ne dăruim fără rest intereselor naţionale şi prosperării fiecărei familii. Începem orice lucrare cu rugăciunea “Tatăl Nostru” şi o continuăm repetând în gând Rugăciunea Inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Spunem Rugăciunea Inimii cu căinţă şi smerenie, cu mintea coborând în inimă. Aşa ne întărim prin harul dumnezeiesc voinţa, primim putere sufletească, învăţăm ce este răbdarea şi deprindem curajul. Orice document al Partidului Popular Creştin Democrat se încheie cu cuvintele “Aşa să ne ajute Dumnezeu!”. Cu gândul la ţara noastră noi spunem, aşa cum trebuie să facă orice bun patriot: “Dumnezeu să binecuvânteze Republica Moldova!”
A scris aceste rânduri un credincios de rând din ţara la care ţine mai mult decât la ochii din cap, unul care îşi ascultă inima în care sălăşluieşte Hristos, un om pentru care onoarea este mai scumpă decât viaţa şi care niciodată nu va obosi să aducă laude bunului Dumnezeu pentru fericirea de a face politică cu gândul la El şi la Neam. Amin.
Drept care semnez, Iurie Roşca, Partidul Popular Creştin Democrat
Nota mea: Sigur, se vor gasi niste smintiti sa comenteze ca Iurie Rosca a uitat de idealul Unirii. Si, va voi raspunde eu: Unirea cu ce? Cu o Uniune anti-crestina? Unirea cu cine? Cu un Guvern mafiot? Unirea pentru ce? Pentru a da legi homosexuale si basarabenilor? Pentru cartitori, le recomand sa-si indrepte energia spre Unirea Basarabiei istorice cu Romania, cea donata Ucrainei de “alesul intelectualitatii”, Emil Constantinescu, originar din familia Kazbici din Tighina, impreuna cu cea de a doua Ana Pauker a Romaniei, Zoe Petre, si cel de-al doilea Eduard Mezinger, Adrian Severin. Sunt sigur ca si patriotii din Guvern, Parlament, Servicii si Presedintie se vor inghesui la granita cu Ucraina sa refaca Tara!… Daca Dumnezeu a randuit asa stie El de ce. Poate pentru ca Basarabia, asa injumatatita cum e ea saraca, sa ramana ultimul refugiu romanesc, pastrat sub un alt camuflaj, dupa cum ne invata Eliade. Au tricolor? Au! Sunt romani!
Veta Biris – Basarabie frumoasa, pregateste-te mireasa, ca-ti aducem petitor-petitor sfantul nostru tricolor; Basarabie romana, hai sa dam mana cu mana, ca-ti aducem petitor-petitor sfantul nostru tricolor; Basarabie mareata, o sosi si ziua noastra, sa-ti aducem petitor-petitor sfantul nostru tricolor
Imoralitatea clasei conducătoare românesti, care detine “puterea” politică de la 1918 încoace, nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia natională în folosul elementelor alogene, că s-a năpăstuit tărănimea, că s-a introdus politicianismul în administratie si învătământ, că s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – după marea victorie finală – să fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va păstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lăsând să se astearnă uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor. Dar cred că este o crimă care nu va putea fi niciodată uitată: acesti aproape douăzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai că i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastră o epocă sigură de pace atât de îndelungată?!) – dar i-am folosit cu statornică voluptate la surparea lentă a statului românesc modern. Clasa noastră conducătoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a făcut vinovată de cea mai gravă trădare care poate înfiera o elită politică în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politică. Nu e vorba de o simplă găinărie politicianistă, de un milion sau o sută de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însăsi existenta istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai văd. Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europă – luntrea statului nstru este condusă de niste piloti orbi. Acum, când se pregăteste marea luptă după care se va sti cine merită să supravietuiască si cine îsi merită soarta de rob – elita noastră conducătoare îsi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai găsesti cuvinte de revoltă. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de căpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins. Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sută de ani fără ca nimeni să înteleagă de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodată, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani după aceea, cetătenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine. Luntrea condusă de pilotii orbi se lovise de stânca finală. Nimeni n-a înteles ce se întâmplă, dregătorii făceau politică, negutătorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tăranii de ogorul lor. Numai istoria stia că nu va mai duce multă vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afară de cea capitală: instinctul statal. Crima elitelor conducătoare românesti constă în pierderea acestui instinct si în înfiorătoarea lor inconstientă, în încăpătânarea cu care îsi apără “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bună voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducătorilor nostri politici, departe de a dovedi această resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stă în putintă ca să-si prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înteleg să se resemneze. Să amintim numai câteva fapte si vom întelege de când ne conduc pilotii orbi. Cel dintâi lucru pe care l-au făcut iugoslavii după război a fost să colonizeze Banatul românesc aducând în masă de-a lungul frontierei cele mai pure elemente sârbesti. Iugoslavii, atunci ca si acum, erau departe de a avea linistea si coheziunea politică pe care am fi putut-o avea noi: problema croată isbucnise cu violentă. Cu toate acestea, stiind că adevărata granită nu e cea însemnată pe hărti ci limita până unde se poate întinde un neam (Nae Ionescu) – au făcut tot ce le-a stat în putintă ca să deznationalizeze judetele românesti. Si se pare că au reusit. În orice caz, acum, la granita Banatului, stau masive colonizări sârbesti, sate care nu existau la conferinta păcii… La “plebiscitul” din 1918-1919, toate satele svăbesti au votat alipirea la România Mare. S-a obtinut astfel o impresionantă majoritate. Nici un guvern român n-a făcut, însă, nimic pentru aceste elemente germanice, singurii aliati sinceri pe care i- am fi putut avea pentru ca să contrabalansăm elementele maghiare. Dimpotrivă, de la unire încoace sasii si svabii au fost necontenit umiliti – iar ungurii favorizati.(Ce imbecil complex de inferioritate am dovedit, fiindu-ne teamă de unguri!). În 1918 sasii nu se întelegeau cu svabii. Am fi putut profita de aceste neîntelegeri. N-am profitat. Dimpotrivă, am făcut tot ce ne-a stat în putintă ca să accelerăm unirea tuturor elementelor germanice. Si astăzi, sasii si svabii sunt uniti – si sunt împotriva noastră. Ungurii au colonizat granita încă din 1920, desi si astăzi se găsesc înapoia acestei centuri de fier nu stiu câte sute de mii de români. Noi n-aveam nevoie de colonizări, pentru că toate satele de pe frontieră sunt românesti. În schimb, am stat cu mâinile în sân si am privit cum se întăreste elementul evreiesc în orasele din Transilvania, cum Deva s-a maghiarizat complet, cum tara Oasului s-a părăginit, cum s-au făcut colonizări de plugari evrei în Maramures, cum au trecut pădurile din Maramures si Bucovina în mâna evreilor si maghiarilor etc. etc. Cei 10.000 de tărani români veniti din Ungaria continuă să moară de foame. Am luat sate de români din Banat si am colonizat Cadrilaterul – în loc să păstrăm pe bănăteni acolo unde sunt si să aducem la frontiera bulgară numai macedoneni, singurii care răspund la cutit cu toporul si la insulte cu carabina. Astăzi româncele bănătene cersesc în Balcic… Dintre toate minoritătile noastre, în afară de armeni, numai turcii erau cei mai inofensivi; i-am lăsat să plece. Pământurile lor, în bună parte, au intrat în stăpânirea bulgarilor. Bazargicul este complet bulgarizat. Ceva mai mult. Am lăsat pe bulgari să-si cumpere si să cultive pământ până la Gurile Dunării. Pilotii orbi s-au făcut unealta celei mai înspăimântătoare crime împotriva fiintei statului românesc: înaintarea elementului slav din josul Dunării spre Deltă si Basarabia. N-a fost un singur om politic român care să înteleagă că ultima noastră nădejde, asa cum suntem înconjurati de oceanul slav, este să ne împotrivim cu toate puterile unirii slavilor dunăreni cu slavii din Basarabia. În loc să alungăm elementul bulgăresc din întreaga Dobroge – noi am colonizat pur si simplu Gurile Dunării cu grădinari bulgari. În acelasi timp, pilotii orbi au deschis larg portile Bucovinei si Basarabiei. De la război încoace, evreii au cotropit satele Maramuresului si Bucovinei si au obtinut majoritatea absolută în toate orasele Basarabiei. Ceva mai grav: rutenii s-au coborât de- a lungul Basarabiei si astăzi mai au foarte putin să-si dea mâna cu bulgarii care au suit pe Dunăre. Reni este punctul de unire a celor două populatii slave – pe pământ românesc. Imediat după război, în Basarabia românii reprezentau 68 la sută din populatie. Astăzi, după statistici oficiale, ei sunt numai 51 la sută. Elitele politice românesti, în loc să se intereseze de-aproape de problema Ucrainei prin încurajarea agitatiilor separatiste – asa cum au făcut guvernele austriece până la război, încurajând sistematic pe ruteni ca să lovească în români si poloni – s-au multumit să tolereze întinderea ucrainienilor nu numai în Bucovina, dar si în Basarabia. În anul 1848, rutenii din Galitia revendicau o parte din Bucovina pentru provincia lor (Galitia), care ar fi trebuit să devină semi-autonomă în reorganizarea Austriei pe baze federale (planul Palacki). Românii bucovineni de atunci au stiut să se apere (în Constituanta austriacă de la Kremsir). Dar rutenii, după războiul cel mare, au găsit un neasteptat aliat în pilotii orbi ai României care, în loc să lupte pentru revendicările ucrainiene dincolo de Nistru (crearea statului-tampon Ucraina) si-au arătat prietenia fată de acesti slavi lăsându-i să se înmultească peste măsură în Bucovina si să coboare cât mai jos în Basarabia. Astăzi, un savant ucrainean de la universitatea din Varsovia, refugiat politic, expune la seminarul de geografie din Berlin hărti ale viitorului stat ucrainean în care se găsesc înglobate Bucovina si Basarabia. Nădăjduiesc că la ceasul când stiu lucrurile acestea, prietenul care mi- a atras atentia asupra hărtilor profesorului ucrainean (profesor la universitatea din Varsovia) a izbutit să le fotografieze pe toate – pentru ca să facem amândoi dovada, dacă va fi nevoie. Inutil să mai continui. Si am fost stăpânit de acest înspăimântător sentiment al inutilitătii în tot timpul cât am scris paginile de fată. Stiu foarte bine că ele nu vor avea nici o urmare. Stiu foarte bine că evreii vor tipa că sunt antisemit, iar democratii că sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine că unii îmi vor spune că “administratia” e proastă – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritătilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa să rezolve problema minoritătilor măcelărind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis să persecute fătis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca să nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovăit să paralizeze, până la sugrumare, minoritatea germană! Cred că suntem singura tară din lume care respectă tratatele minoritătilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamărindu-le cultura si ajutându- le să-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunătate sau prostie. Ci pur si simplu pentru că pătura conducătoare nu mai stie ce înseamnă un stat, nu mai vede. Pe mine nu mă supără când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvăzători, îsi apără primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudă risipind atâta inteligentă si atâtea miliarde. Ar fi absurd să te astepti ca evreii să se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – după ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandă. Evreii luptă din răsputeri să-si mentină deocamdată pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mă priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul. Tristetea si spaima mea îsi au, însă, izvorul în altă parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducătoare, mai mult sau mai putin românească, politicianizată până în măduva oaselor – care asteaptă pur si simplu să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să facă alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trăi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastră o sută de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacă le spui că pe Bucegi nu mai auzi româneste, că în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, că pier satele românesti, că se schimbă fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigură că au făcut legi de protectia muncii nationale. Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc că românul în veci nu piere, că au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, săracii că în Evul Mediu românii se hrăneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând că blestemul a început să apese neamul nostru odată cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slăbind considerabil rezistenta tăranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mălaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea până în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politică si administrativă. Toată Muntenia si Moldova de jos se hrăneau iarna cu peste sărat; cărutele începeau să colinde Bărăganul îndată ce se culegea porumbul si pestele acela sărat, uscat cum era, alcătuia totusi o hrană substantială. Pilotii orbi au creat, însă, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul că la Brăila costă 60-100 lei kilogramul de peste (în loc să coste 5 lei), că putrezesc vagoane întregi cu peste ca să nu scadă pretul, că în loc să se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brăilei se recoltează numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e că tăranul nu mai mănâncă, de vreo 10 ani, peste sărat. Si acum, când populatia de pe malul Dunării e secerată de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând că un neam nu se regenerează cu chinină si aspirină, ci printr-o hrană substantială. Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramă al românului. Sărmanul român, luptă ca să-si păstreze măcar o inimă obosită care bate tot mai rar si to mai stins. Adevărul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendară de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrănit, care mănâncă grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuică. Noi n-am înteles nici astăzi că românul nu rezistă băuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunăoară. Ne lăudăm că “tinem la băutură”, iar gloria aceasta nu numai că e ridiculă, dar e în acelasi timp falsă. Alcoolismul sterilizează legiuni întregi si ne imbecilizează cu o rapiditate care ar trebui să ne dea de gândit. …Dar pilotii orbi stau surâzători la cârmă, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducători ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bună-credintă, si cu bunăvointă; numai că, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care contează în ceasul de fată – instinctul statal – nu văd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pământ românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lăsând locul altor neamuri… Nu simt că s-au schimbat unele lucruri în această tară, care pe alocuri nici nu mai pare românească. Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun că n-are importantă numărul evreilor, căci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacă fac avere, averile lor rămân tot în tară. Dacă asa stau lucrurile nu văd de ce n-am coloniza tara cu englezi, căci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasă conducătoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitătile unor oameni străini – nu mai are mult de trăit. El, ca neam, nu mai are însă dreptul să se măsoare cu istoria… Că pilotii orbi s-au făcut sau nu unelte în mâna străinilor – putin interesează deocamdată. Singurul lucru care interesează este faptul că nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnă un stat. Si asta e destul ca să începi să plângi. Vremea
Mesajul ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Cu ocazia împlinirii a 91 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România
Preacucernici Părinţi, Onorată asistenţă,
Ziua de astăzi, 27 martie, pentru noi, românii din Basarabia, reprezintă o zi cu o încărcătură emoţională aparte, este ziua când, în mod deosebit, pomenim pe înaintaşii noştri care, luminaţi de credinţa în unitatea Neamului Românesc, aici, la Chişinău, au dat startul unificării pământurilor strămoşeşti într-un stat naţional-politic – visul românilor de veacuri. Membrii Sfatului Ţării au folosit cu înţelepciune situaţia creată după Primul Război Mondial, votând la 27 martie 1918 Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România. Gestul lor a fost urmat de bucovineni, care la 28 noiembrie 1918 au votat şi ei Unirea Bucovinei cu România. Procesul de unificare a teritoriilor locuite de români a fost încheiat prin Unirea Transilvaniei şi proclamarea Marii Uniri de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Astfel, românii sloboziţi de sub jugul stăpânirile străine şi-au văzut împlinite năzuinţele de secole – refacerea Unităţii Naţionale. Poporul român, popor credincios, paşnic şi iubitor de dreptate a fost răsplătit de Părintele Ceresc, Atotputernicul Dumnezeu pentru jertfa şi răbdarea sa. 27 martie 1918, pentru noi, românii basarabeni, înseamnă refacerea legăturilor cu fraţii noştri de aceeaşi credinţă, limbă şi datini, chiar dacă sufleteşte nu am fost niciodată despărţiţi. Beneficiul Unirii pentru Basarabia este de nemăsurat. Ecoul transformărilor administrative, sociale şi culturale, care au urmat Actului din 27 martie, s-a simţit în mod special în anii 1988-1989, perioada de deşteptare naţională care s-a soldat cu independenţa Republicii Moldova. La aniversarea a 91de ani de la Unirea Basarabiei cu România, aducem omagiul şi recunoştinţa noastră memoriei membrilor Sfatului Ţării şi tuturor celor care prin jertfă şi sacrificiu au contribuit la refacerea unităţii de neam. Nu putem să nu amintim de părintele Alexandru Baltaga, care a votat revenirea Basarabiei în matca românească ca membru al Sfatului Ţării, pentru care a suferit moarte mucenicească, fiind omorât într-un beci NKVD-ist la 7 august 1941 în Kazan. Şi, de asemenea, amintim şi pe vrednicul de pomenire înaintaş al nostru Mitropolitul Gurie Grosu, pe episcopul Dionisie Erhan, pe preoţii Constantin Popovici, Vasile Gobjilă, Andrei Murafa, Alexie Mateevici, dar şi pe alţi slujitori ai sfintelor altare care, prin modul lor exemplar cu care au slujit pe Dumnezeu şi Neamul, au contribuit la unirea tuturor românilor într-o singură ţară. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să aşeze sufletele lor cu drepţii în lăcaşele Sale pline de lumină, să ne ajute să menţinem trează conştiinţa de neam, dragostea de fraţi şi să ne ferească de neînţelegeri şi dezbinări, iar viaţa lor şi devotamentul cu care au servit Biserica şi aproapele să ne fie model de urmat. Veşnică lor pomenire din neam în neam. V PETRU, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor
Peste Prut? Da’, de unde! Poate dincoace. Agitatorii apelor care scalda Basarabia, Prut si Nistru, fac valuri in preajma sarbatoririi zilei Unirii, 27 martie, si a apropierii datei alegerilor de la Chisinau, 5 aprilie. Cand colo, ce descoperim: grupuscule stipendiate de securitatea ucraineana, incurajata de cea moldoveneasca, isi inchipuie ca pot pacali profesionistii unui stat membru NATO. Ca ura Ucrainei pe Romania este debordanta putem constata si pe internet, unde harta Romaniei Mari a fost deja deposedata de Basarabia istorica, Bugeacul, fara ca serviciile online romanesti sa puna capat acestei marlanii, inoculata si cu concursul unor angajati ai Internelor. Locul de bastina al Maresalului Averescu este oferit Ucrainei pe tava, iar desenul Romaniei a devenit un peste muscat de coada de tot soiul de lighioane. Moldova, care n-ar trebui sa marseze la acest joc murdar, s-a gandit sa preia din energia adversarului nostru ucrainean si, daca este directionata oricum impotriva Romaniei, sa o amplifice in interes propriu. Diversiunea la care se preteaza zilele acestea, agitand o presupusa stare de urgenta in preajma zilei Unirii este rusinoasa si nu este demna de un partener al Rusiei si Romaniei. De cand s-au temut vajnicii militieni moldoveni de o mana de golani de stadion? Cand eram peste 100.000 de tineri in Piata Marii Adunari Nationale, fluturand miile de steaguri tricolore oferite de Traian Basescu, pe atunci primar al Capitalei, securitatea de la Chisinau parca nu tremura asa de tare ca azi. Expulza un diplomat, militar, si gata. Sa chemi ditamai ambasadorul care reprezinta cetatenii celei de a saptea tari din Uniunea Europeana, romani care au facut dragoste pana te-au inmultit si pe tine, timp de vreo doua mii de ani, pentru niste provocari ordinare ucrainene nu prea este nici prietenesc nici diplomatic si nici nu asculta de vocea poporului. Care ce zice? Iaca, ultimele sondaje: aproape doua treimi din populatia Republicii Moldova isi doreste integrarea in UE a tarii, potrivit unui Barometru de Opinie Publica realizat de Institutul de Politici Publice de la Chisinau. Iar un al doilea sondaj de opinie, de provenienta americana, facut tot luna aceasta in Basarabia injumatatita, respectiv Republica Moldova, ne spune ca 48,6 la suta dintre basarabeni considera ca Romania este cea care ar putea ajuta cel mai bine Republica Moldova sa se integreze in UE. Eu, personal, mi-as dori ca Romania, odata cu reunificarea cu Basarabia intreaga – dupa cum prevede si politologul rus Mihail Remizov, care merge pe urmele lui Stanislav Belkovski -, sa-si gaseasca propriul ei drum, de putere europeana de sine statatoare la Marea Neagra. Criza care vine si matura SUA si UE ne poate contura si aceasta perspectiva, a recastigarii independentei si suveranitatii nationale. Si din sondajul IPP rezulta ca ambasadorul Romaniei nu ar trebui deranjat pentru probleme imaginare, din vreme ce aproximativ 54% dintre participanti apreciaza relatiile Republicii Moldova cu Romania ca fiind bune iar peste 30% considera ca Romania ar trebui sa fie partenerul strategic al Chisinaului in timp ce circa 22% Rusia si doar 3,9% Ucraina. Si atunci de ce asculta SIS-ul de SBU? Comunistii de la Chisinau ar trebui mai degraba sa bage de seama ca, dupa sondajul american, 44,3 % dintre romanii, ucrainenii si rusii de peste Prut considera ca “raspublica” merge intr-o directie gresita. Stiu si eu, stie si presedintele Vladimir Voronin, ca n-are de ce sa-si faca grija in fata alegerilor: ambele sondaje il crediteaza cu cea mai mare incredere in fata populatiei. Urmat de Marian Lupu, Dorin Chirtoaca si Iurie Rosca, care apare pe locul trei in optiunile electoratului – dupa Voronin si Lupu – si pentru Presedintia Parlamentului si a republicii. Alegerile de peste Prut nu o sa aduca nimic spectaculos. Curios, viitorii pesedisti de la Chisinau reusesc, momentan, sa stapaneasca asa-zisa criza mondiala. Se pare ca, pana la urma, “tarisoara” nu aparea degeaba, cu o luna in urma, pe locul doi in lume, dupa Cehia, in ce priveste stabilitatea leului de Moldova si pe locul cinci in lume la stabilitatea sistemului financiar-bancar conform Indicatorului Sanatatii Mondiale, realizat de revista britanica “The Banker”. Una peste alta, ce Stare de Urgenta? Mai bine o hora sa jucam si un cantec vesel impreuna sa cantam…
Nota –Unica femeia care a facut Unirea: In fotografia cu Sfatul Tarii din frontispiciu apar doar doua femei, dintre care una a ramas neidentificata. Cealalta, asezata, este Elena Alistar-Balan (n. 1873, Vaisal, judeţul Ismail, Basarabia – d. 1955, Pucioasa) si a fost unica femeie care a făcut parte din Sfatul Ţării, care a unit Basarabia cu România. Biografie Fiica preotului Vasile Balan, a făcut şcoala primară la Congaz, judeţul Cahul, apoi şcoala Eparhială de la Chişinău. Tot atunci s-a căsătorit cu preotul Dumitru Alistar. Între 1909 – 1916 a urmat Facultatea de Medicină de la Iaşi. Încă din 1914, e a fost arestată pentru „activitate naţionalistă”, iar în 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A continuat să profeseze la Spitalul Costiujeni de lângă Chişinău. Membră a Partidului Naţional Moldovenesc, a fost aleasă deputat în Sfatul Ţării, singura femeie care a făcut parte din organul care a condus Basarabia către unirea acesteia cu România. Elena Alistar a fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia. A fost preşedinte a Partidului Poporului, infiintat de Maresalul Averescu, originar, de asemenea, din Ismail, Buceag – Basarabia istorica, comuna Babele, actualmente in Ucraina. Refugiată în România, a decedat în 1955 la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa şi reînhumată la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Bibliografie Bejan, Vlad,Românii din sudul Basarabiei, Editura Fundatiei “Axis”, Iaşi 1998 ISBN 973-98600-2-8 pp.89-90
April 9th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
