Peste 2.000 de persoane au participat duminică seara la un marş cu torţe şi lumânări în centrul municipiului Sfântu Gheorghe, în semn de protest faţă de încercarea de „renaţionalizare” a clădirii Colegiului „Szekely Miko” din localitate, precum şi împotriva unei decizii a Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) de a trimite în judecată a trei membri ai […]
Dupa ce a nasit in Catedrala Mitropolitana a Bisericii aservite Rusiei, in loc sa se indrepte spre casa pe drumul cel mai scurt, catre Ungheni, presedintele Senatului Romaniei a luat-o spre nord, a trecut de cramele de la Cricova si, inainte de Orhei a facut la stanga, in Parcul National Codrii.
Am aflat cu adânc regret vestea trecerii la cele veşnice a Înaltpreasfinţiei Sale Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
Cu aceasta s’a închis odată pentru totdeauna aşa numita cestiune israelită, care deşi nu era provenită decât numai din cauze economice, era cel puţin interpretată de răuvoitorii noştri în sensul de intoleranţă religioasă. S’a modificat art. 7, s’a înlăturat toată posibilitatea unei asemenea false şi răuvoitoare interpretaţii, şi, această ultimă exigenţă europeană satisfăcută, Europa a recunoscut unanim independenţa Statului român.
Vazând în foaia voastra de spanac ca va aflati pe cale de a ispravi zeama din lamâia care v’a crescut între umeri;
Vazând pericolul la care s’ar expune societatea româna prin lipsa eventuala a acestei foi, caci, cum am zis, zeama de lamâie fiind pe sfârsite, Moftangiria voastra e amenintata de pieire;
M-am gândit sa va viu în ajutor…
Astazi, de la ora 18.00, la Palatul Sutu din Piata Universitatii, aprigii condeieri George Damian, poate cel mai bun ziaristi cunoscator al situatiei romanilor din jurul Romaniei, si Catalin Florintiu Varzaru, fostul nostru editor de la Ziua si un talentat scriitor (care trebuie sa-si faca de urgenta un blog), lanseaza o lucrare-alerta: Romanii din Bugeac pe cale de disparitie – O calatorie prin satele romanesti din sudul Ucrainei. E bine sa stim ca romanii din Basarabia de Sud, leagan al unor minti si brate romanesti de mari calibru, cum ar fi Maresalul Averescu, sunt, la fel ca cei din Bucovina de Nord si Tinutul Herta, cei mai opresati frati din intreg spatiul etno-spiritual romanesc.
“Nu trebuie să ignorăm faptul că există încă state şi regiuni în Europa în care normele şi standardele democratice în materie necesită în continuare eforturi serioase pentru a fi pe deplin respectate”, amintea presedintele Romaniei, Traian Basescu, la recentul sau discurs din plenul APCE. Aceasta este Ucraina revansarda. La fel ca si Bulgaria, unde nu este recunoscuta minoritatea romana de nici un fel, sau Serbia, unde comunitatile romanesti intampina mari greutati sau Ungaria, unde romanii au fost aproape total maghiarizati. “Un mecanism care şi-a dovedit eficienţa în această direcţie este monitorizarea. Necesitatea menţinerii sale este cu atât mai evidentă cu cât mai multe minorităţi, inclusiv cea română, se confruntă cu dificultăţi în păstrarea şi afirmarea identităţii lor culturale, cu refuzul recunoaşterii drepturilor lor identitare, cu discriminarea pe motive lingvistice şi cu asimilarea forţată.” Da: Ucraina, Bulgaria, Serbia, Ungaria, vecinii nostri dragi. Cum presedintele Basescu a declarat anul 2011 – Anul Romanilor, aceasta carte-manifest, carte-strigat de ajutor, a curajosilor jurnalisti ramasi din ceea ce a fost cel mai bun ziar-jucator pentru apararea identitatii nationale a romanilor, trebuie sa serveasca informarii responabililor europeni – mai ales ca e publicata si in engleza – si trebuie difuzata de urgenta la APCE (mai putin ungurilor, rusilor si ucrainenilor, ca o pun pe foc).
“România va urmări respectarea drepturilor românilor din străinătate prin cooperarea cu statele de origine, în baza mecanismelor europene şi internaţionale. Vom întreprinde demersuri în vederea recunoaşterii statutului de minoritate românească pentru aromâni, vlahi, istroromâni şi meglenoromâni”, mai zicea Basescu, in acelasi discurs. Doamne ajuta!
Iata ce scrie Damian: Biserici demolate, preoţi bătuţi, monumente vandalizate, cimitire desacralizate, limba română alungată din şcoli, deznaţionalizare şi purificare etnică – aceasta este soarta de azi a românilor din Bugeac, sudul Basarabiei, sau regiunea Odesa din Ucraina după denumirea oficială. Mai mult de 120.000 de etnici români sunt supuşi zilnic unui agresiv proces de deznaţionalizare după cum am putut constata la faţa locului în vara anului 2010.
Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre românii din Bugeac şi suferinţele lor de azi vă invităm la lansarea volumului scris de George Damian şi Cătălin Vărzaru „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie. O călătorie prin satele româneşti din sudul Ucrainei” care va avea lor marţi 1 februarie 2011, orele 18:00 la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti.
Vorbitori: Eugen Tomac, secretar de stat Departamentul pentru Românii de Pretutindeni; Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului; Viorel Badea, vice-preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului.
La sfarsitul saptamanii trecute, Mircea Geoana, presedintele Senatului Romaniei, a fost la Chisinau, “intr-o vizita de lucru” de doua zile, 28 si 29 ianuarie. Pe langa acest rand, din care se deduce ca s-a intalnit cu majoritatea oficialilor din Republica de la Chisinau, nimic important nu s-a auzit despre vizita sa peste Prut. Si totusi, este vorba “al doilea om in stat” in vizita in “cel de-al doilea stat romanesc”! Ce-a cautat Geoana la Chisinau? Dincolo de faptul ca este locul in care salasluieste acum fostul sau aghiotant de campanie, Cozmin Gusa, ce il leaga pe Geoana de Basarabia, ca sa-si piarda doua zile din pretioasa sa viata? Mister total.
Daca ne uitam la aceasta vizita de complezenta constatam ca, practic, nu a ramas nimic in urma ei. Si totusi, nu-i adevarat! A ramas ceva: un botez. Un botez la care Geoana, singur-singurel (sotia avea o treaba: “a trebuit să plece în altă parte”), a nasit un finut “moldovan” in… Catedrala Mitropolitana din Chisinau. Desigur, toate bune si frumoase, mai putin faptul ca somptuoasa Catedrala in cauza apartine de facto Bisericii Ortodoxe Ruse prin filiala sa condusa de colonelul Vladimir Cantarean, Mitropolit al Chisinaului si “Intregii Moldove”. Slujba a fost tinuta de preotul Vadim Cheibaş, care e chiar secretar al Mitropoliei moscovite. Vocea mireanului de rand ne spune ca nu asta conteaza, ci sa fie pruncul sanatos. Adevarat, in ce priveste ultima parte, insa, cand vorbim de al doilea om in statul roman, noi credem ca ar trebui sa conteaze unde pune piciorul si la ce Mitropolie se inchina, mai ales cand se afla intr-o vizita oficiala, “de lucru”. In acel moment el reprezinta Romania si nu pe cetateanul Mircea Geoana de Dabuleni.
Sa zicem, totusi, ca, asta e… Cel de-al doilea om in “statul roman” a nasit in biserica ruseasca dar se va spala de pacate intr-una romanesca, vizitand, in calitatea sa de presedinte al Senatului, si Mitropolia noastra, a Basarabiei, recunoscuta dupa lungi ani de lupta ale autoritatilor romanesti cu serviciile secrete rusesti si administratiile comuniste de la Chisinau. Dupa cum amintea si presedintele Traian Basescu intr-unul dintre discursurile sale fundamentale din plenul Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei: „A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal”. Ce credeti? S-a intalnit Geoana cu Mitropolitul Petru? As! In cele doua zile ale “vizitei de lucru”, cel de-al doilea om in stat nu a avut timp sa-l vada pe primul om al Mitropoliei Basarabiei. Implicatiile gestului sau sunt dezastroase, dupa cum vom arata aici. Gafa sau nu, mesajul transmis prin aceasta omisiune, intr-un spatiu sensibil, al confruntarilor continue, de toate tipurile, este in mod clar unul indreptat direct impotriva intereselor Romaniei. Interesant ca nici ambasadorul nostru la Chisinau nu i-a indreptat pasii spre Mitropolia Basarabiei.
In schimb, insotit de o cohorta de oficiali romani, in frunte cu ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, finul ministrului de Externe Teodor Baconschi, Mircea Geoana s-a pretat la un ciudat periplu turistico-religios, la alte doua fiefuri ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Moldova, fostele manastiri romanesti Capriana si Curchi. La cea din urma unde a poposit, si-a facut cruci alaturi de staretul Siluan Şalaru, a aprins lumanari stantate de Patriarhia Moscovei si a lasat un emotionant mesaj in “Cartea de onoare” a salasului, asa cum veti citi mai jos.
Pentru ca surpriza să fie cât mai puternică, atacurile rusești sau sovietice se dau în zile de vacanță (invazia Cehoslovaciei în august 1968), în timpul marilor evenimente care mențin atenția și liderii lumii în altă parte (Georgia în timpul olimpiadei din 2008), sau sărbătoare (invazia Afghanstanului de Crăciunul lui 1979). Tot așa a procedat Rusia cu altă lovitură de imagine, în Ajunul Crăciunului anului 2010, când a anunțat împreună cu Parisul perfectarea cumpărării a două porthelicoptere franceze de clasa Mistral, cu încă două ce ar urma să se construiască în șantierele navale rusești. Palatul Elysee a descris afacerea ca o mare victorie a industriei franceze, cu peste o mie de slujbe garantate în următorii doi ani. Dar au fost și voci (de exemplu Andre Glucksmann) care sublinia faptul că anunțul în Ajunul Crăciunului era mai degrabă menit să distragă atenția publicului de la „o afacere murdară”.
Totuși, inițierea afacerii durează de ceva vreme. Intenția rușilor și începerea negocierilor este ceva mai veche, atâta doar că negocierile au durat mai mult. Unii analiști au considerat că nu este posibil ca un stat NATO să vândă echipament militar și tehnologie unui stat care menține în doctrina sa militară NATO ca principală amenințare la adresa securității sale. Dar aceștia nu au luat în calcul mai mulți factori referitori la Franța actuală, factori speculați cu dibăcie de către liderii ruși. Franța, la fel ca și Rusia, are de înghițit o pilulă amară: trecerea de la statutul de putere de prim rang la unul de putere de rang secund. Acum o sută de ani, Franța era o mare putere, Rusia a fost o superputere până în urmă cu douăzeci de ani, sub numele de URSS. Această trecere, împreună cu noile situații la care sunt nevoiți să se adapteze atât liderii, cât și populația, poate trezi adânci resentimente către cei care rămân în poll position, în speță SUA. Tresăririle de orgoliu rănit, cum a fost decizia lui de Gaulle de a retrage Franța din structurile de comandă ale NATO nu schimbă realitatea, am văzut că Szarkozy a readus Franța înapoi în procesul de decizie NATO. Dar nu schimbă nici percepția, nici atitudinea liderilor și populației. Această decădere din rang are și consecințe directe, percepute din plin, cum au fost cele referitoare la războiul declanșat de SUA în Irak, care a costat Franța pierderea unor contracte de 40 de miliarde de dolari cu regimul lui Saddam Hussein. Dincolo de retorica antiimperialistă, este vizibil că Franța este una dintre cele mai imperialiste state moderne, prin acțiunile sale în zona sa de influență de necontestat, fostele sale colonii. Nu degeaba în indexul statelor eșuate din 2010, în topul primelor douăsprezece, jumătate sunt foste colonii franceze, în care Franța continuă aceeași politică, exploatarea resurselor, fără preocupare atentă asupra condițiilor populației sau moralității regimurilor pe care le susține, iar în caz că monopolul îi este contestat, se implică direct, inclusiv prin asasinate sau chiar intervenție militară, lucruri mai puțin vizibile, deoarece cui îi pasă de Coasta de Fildeș sau Djibouti. Cu toate astea, critică acțiunile altora, nu mult diferite de ale sale.
Raportul cuprinde cinci capitole care reflectă situaţia în domeniile audiovizualului, presei scrise şi online, dar si, pentru prima dată, o analiză a situaţiei presei din Transnistria.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat joi la APCE, că România nu este de acord cu autonomia pe criterii etnice, menţionând că nu doar etnicii au nevoie de autonomie şi s-a întrebat de ce “ce comunităţile de români ar avea mai puţină autonomie în a-şi stabili soarta comunităţii”, transmite Mediafax.
“După cum vă este cunoscut şi afirmat de toţi politicienii români, noi nu îmbrăţişăm teoria autonomiei pe criterii etnice. În schimb, după cum aţi observat, dacă urmăriţi România, noi am trecut la un process generalizat de creştere a autonomiei locale”, a declarat Traian Băsescu.
El a făcut această declaraţie în plenul APCE, ca urmare a întrebării unui parlamentar ungur din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, pe tema autonomiei teritoriale pe criterii etnice.
Cu toate acestea, in tara, aspirantul la şefia UDMR, Peter Eckstein Kovaks, inca consilier prezidential, şi-a structurat programul electoral pe obţinerea autonomiei. Consilierul prezidenţial s-a declarat convins că „acordarea unor competenţe sporite de administrare“ asa-zisului “Ţinut Secuiesc” ar creşte puterea economică a zonei. Capii UDMR din zona si presa maghiara militeaza pe fata pentru autonomia teritoriala pe criterii etnice(vezi si foto). Portalul Ziaristi Online aminteste ca Eckstein Kovacs sustine si “autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc” si “Tara (lui) Mama” – Ungaria. UDMR, partid aflat la guvernare in Romania, are inscris in programul sau obtinerea de autonomie teritoriala.
La APCE, seful statului a mai spus că, în momentul de faţă, comunităţile au poliţie locală, că spitalele sunt transferate către administraţia locală, că teatrele şi obiectivele culturale sunt în administrarea autorităţilor locale.
“Noua lege a educaţiei ne obligă să transferăm şcolile în administraţie locală. În plus, conform legii, administraţiile locale, prin decizia lor, taxe locale, deci au resurse financiare locale, la care se adaugă un procent important din taxele colectate la nivel central şi care sunt disponibilizate pentru administraţiile locale. Aş spune că acesta este tipul de autonomie pe care noi îl vedem valabil în România dintr-un motiv simplu: nu numai etnicii au nevoie de autonomie. De ce comunităţile de români ar avea mai puţină autonomie în a-şi stabili soarta comunităţii. Deci este un proces controlat care a mers pas cu pas şi care deja, cred, a ajuns mult mai departe decât în multe ţări ale UE. Acest proces va continua”, a conchis Traian Băsescu.
“România nu are niciun fel de experienţă în anexarea altor state”, i-a mai răspuns, la reuniunea APCE, Traian Băsescu unui parlamentar rus, care îl întrebase despre posibile pretenţii teritoriale ale României.
Pentru edificarea completa asupra pozitiei sefului statului, Ziaristi Online prezinta discursul integral al presedintelui Basescu la APCE:
O analiza patrunzatoare asupra mecanismului prin care functioneaza pana la simbioza motorul Uniunii Europene, uns de nemti, caroseria ei sic, frecata de francezi si farurile cu care ne orbesc in fata ungurii, inainte de a se autovandaliza in vazul lumii, ne ofera Liviu Turcu, fost ofiter de informatii si analiza al DSS, tranferat la CIA in 1989. Trunchiata de dusmanii mediatici ai lui Traian Basescu, analiza lui Liviu Turcu a fost interpretata, facil, printr-un extras din context, ca o critica a pozitiei presedintelui Romaniei fata de tratamentul jignitor la adresa romanilor aratat de marii grofi de pe tapsanul european, Sarkozy si Merkel, “baronii Europei”. In realitate, este o analiza seaca, la rece, dupa tipicul unui adevarat lucrator cu informatia, care ii prezinta sefului statului realitatea frusta, asa cum e ea, si nu cum isi inchipuie sicofantii de la varful MAE ca “ar vrea sefu'”. Sefu’ e constient ca lucreaza cu oameni slabi, agatati in functii pe baza unui pretins ajutor international, care, de cele mai multe ori, s-a dovedit a fi total pe invers. Cazul Baconschi, al patrulea rebut diplomatic major al “scolii Plesu”, daca il numaram si pe tartor, este edificator si revoltator. La el se refera si Turcu, voalat dar transparent, cand afirma: ”Luarile de pozitie in termeni relativ duri, inclusiv prin amenintarea de a aplica masuri concrete la adresa decidentilor sint considerate, la nivelul cancelariilor, doar manevre propagandistice de defulare menite sa evite compromiterea factorilor politici implicati in fata opiniei publice vexate de esecul operatiunii”. “Manevrele de defulare” au fost realizate, dupa cum bine stim, dupa – luati nota – 12 (douasprezece) zile de tacere penibila si impotenta in urma scrisorii celor doi ministri de interne, francez si german (Sa mai amintim ca ministrul a fost ambasador in Franta – decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Comandor – iar Germania ii umfla conturile Fundatiei “non-profit”?). Daca mai punem la socoteala si informarea prealabila a SIE vorbim de cel putin 14 zile (doua saptamani) in care ministrul Baconschi – “seful diplomatiei romane” – n-a scos nici pas. Tacerea jenanta, pentru orice roman, a ministrului de Externe, l-a facut pana si pe Dan Andronic sa se intrebe Unde a dispărut Teodor Baconschi? pentru a constata apoi ca, da, Eşecul Schengen ii apartine. Mirarea lui Dan Andronic, poate unul dintre cei mai informati ziaristi de culise (dupa Ion Cristoiu), m-a pus si pe mine pe ganduri. Daca a fugit din tara?, mi-am zis. Cautand pe site-ul MAE, m-am linistit: cand toata tara fierbea in fata santajului Schengen, domnul ministru isi gasea timp, asemenea Patriarhului sau Papei, sa dea… un mesaj de Craciun (!): “În Povestea de Crăciun a lui Charles Dickens, personajului principal i se înfăţişează trei spirite, reprezentând Crăciunul trecut, cel prezent şi cel viitor. Dacă astfel de spirite ni s-ar prezenta şi nouă astăzi, ce ne-ar spune oare?”. Tare mi-e teama ca, in cor si pe o singura voce, cele trei spirite i-ar fi spus ceva de dulce domnului ministru…
Presedintele Basescu, in schimb, inca din 21 decembrie a avut mai multe declaratii ferme pe marginea acestei atitudini necinstite a marilor puteri UE, Franta si Germania, in a caror umbra se putea deslusi, dupa forma ei exagerat de mare, conturul adevaratei conducatoare a Europei – Rusia. Varegii rumega in intuneric rezultatele baronilor si baroneselor. Cand vor iesi la lumina va fi prea tarziu, pentru toata Eurasia. Am pus deoparte si voi prezenta sintetic, cand voi gasi timp, documentarea exhaustiva care ma indreptateste sa arat ca, in cazul Schengen, toate drumurile duc la Moscova. Halte sunt, cei drept, la Budapesta, mai nou la Paris si, evident, la Berlin, in virtutea Pactului Hitler – Stalin (Sa mai amintim ca tratatul “romano-moldovean” semnat de Baconschi cu Filat – visul Rusiei lui Putin pe toata perioada presedintiei Voronin – s-a realizat taman acum, dupa vizita madamei Merkel in “regiune”?). Domnul ministru stie foarte bine. Daca seful SIE nu ar fi fost un prea bun prieten si tovaras de drum – batatorit pe aceleasi coordonate – al domnului ministru, probabil ca si domnul presedinte ar fi aflat, la timp, al cui este Baconschi. Si atunci n-ar fi trebuit sa inghita in sec pentru ca nu-l poate demite intr-un astfel de moment, total neproductiv din punct de vedere al calendarului diplomatic, fapt speculat cu brio de dilematicul nostru ministru.
Revin: dupa 12 zile de tacere, cand tara era inca mahmura dupa revelion, Dorel Baconschi isi aranjeaza un interviu cu Ovidiu Nahoi, colegul (la Foreign Policy, sa zicem) prietenului sau, MRU, totodata subalternul direct al sefului acestora, Andrei Plesu, la randul lui sinecuristul mogulului Dinu Patriciu, daca ati auzit de el… Ce-o cauta ministrul presedintelui Romaniei la prohabul dusmanului sau de moarte, devalizatorul pentru rusi al aceleiasi Romanii pe care, chipurile, se presupune ca o reprezinta “seful diplomatiei romane”, doar Plesu o stii. Sau, daca scapi de Plesu, tac-su… Aici, in “Adevarul” intors pe dos, dom’ ministru se da in stamba si maraie la Comisia Europeana si Croatia, gafand si maculand inadmisibil imaginea politicii externe romanesti care este, totusi, una dintre principalele responsabilitati ale presedintelui Romaniei. Ca sa nu mai vorbim de irosirea – din trei declaratii tampe – a muncii sutelor de diplomati profesionisti ai aparatului MAE/SIE, pe care, ministrul, in limbaj nediplomatic, a facut ceva. Acestea sunt manevrele “propagandistice de defulare menite sa evite compromiterea factorilor politici implicati in fata opiniei publice vexate de esecul operatiunii”. O manevra extrem de proasta a inca ministrului Baconschi, o manevra care, dimpotriva, parca special, a reusit sa compromita total, la nivel european, “factorii politici implicati” vexand de doua ori opinia publica romaneasca: si in fata esecului si in fata comportamentului lamentabil al celui de-al “n”-spelea rebut al “scolii Plesu”. Si acum analiza lui Liviu Turcu, integrala:
ARTA DE A DRIBLA ISTORIA.
Schengen: o poveste cu tilc
de Liviu Turcu
Mai 1997. Uniunea Europeana negocia la nivel inalt la Amsterdam amendarea substantiala a Tratatului semnat la Maastricht in anul 1992.
Prilej pentru fiecare dintre participanti de a-si promova interesele nationale si de a se pozitona cit mai avantajos in noua configuratie structural-politica. Marele elefant in magazinul cu portelanuri fine ale UE se numea de asta data Spania care prin Jose Mari Aznar, prim-ministru si sef al Partidului Popular (de nuanta politica conservatoare) prezentase succint pozitia tarii sale: noul Tratat trebuie sa reflecte repozitionarea Spaniei ca egala marilor puteri traditionale precum Franta, Germania sau Marea Britanie.
Mai intii, in calitate de gazde, olandezii au incercat tactica obisnuita de a solutiona mai intii compromisul necesar aducerii la unison a pozitiilor majoritatii participantilor lasind intentionat la urma ‘spinoasa’ problema a pretentiilor Spaniei. O aliniere tactica menita sa asigure forta maxima de presiune asupra ultimului recalcitrant ale carui pretentii stirnisera deja nemultumirea mandarinilor europeni.
Iata ce povesteste referitor la acest episod fostul prim-ministru britanic Tony Blair reproducind dialogul purtat de ‘baroni’ cu Jose Mari Aznar: “Europa are nevoie de dumneata si Spania. Cum poti sa pui in discutie stabilitatea Europei intr-un moment ca asta? Doresti sa fii responsabil pentru esecul european?” Apoi, dupa acest preambul, comenteaza Tony Blair, lui Aznar i s-a oferit un compromis considerat ca fiind pe masura si croiala statutului anterior al Spaniei. In fata acestei situatii Aznar a replicat:’ceea ce am prezentat reprezinta conditiile minimale de la care nu voi face rabat. Ca atare ma duc in camera alaturata sa fumez un trabuc.’ Rind pe rind, Wim Kok primul ministru olandez, Jaques Chirac si Helmut Kohl s-au dus si au discutat individual cu Jose Aznar utilizind ca presiune intregul arsenal al statutului de mare putere. Fara succes.
Primit la redactie. Citit si dat mai departe la categoria Zvon News:
Draga redactie de Ziaristi Online, care privesti lumea de la Bucuresti, iaca asa, de sus, din varful Dealului, crezandu-te pe culmile Everestului jurnalistic, io, biet blogger de ocazie – dar nu numai – chisinauan de fel, tin sa te informez ca lumea vazuta de la Chisinau e, de multe ori, exact pe dos de cum credeti voi si scriti acolo la gazetele voastre, preluate apoi in rapoartele SIS-ului vostru care ajung, spre dezinformare, pana pe sub mesele de la Cotroceni. Bunaoara, am vazut ca nu tratati recentul scandal dintre bloggerii moldoveni – sau, fie, basarabeni – si fostul editorialist al ziarului Tara al fostului Front Popular, Constantin Tanase, actualmente la ziarul Timpul al mogulului KGB Vladimir Plahotniuc, tatal ministrului nostru de afaceri justitiare, Sasa Tanase. Probabil il considerati nesemnificativ pentru deontologiile voastre. Pacat. La noi, spre exemplu, au scris pana cum despre aiasta afacere ceva blogarasi, de la Ion Tcaci, Eugen Luchianiuc, Radu Lisiţa, Vitalie Cojocari, Dragoş Galbur, Radu Burdujan, Maxim Grosu, Artur Gurău, Dinu Castraveţ, Oleg Ciubotaru, Vitalie Eşanu, Isidor, Nicu Calcea pana la mai logicul Octavian Racu, urmat de Vitalie Branişte, Vadim Zgherea, Alternativ, Maxim Culacov, Demotivare, Ion Surdu, Andrei Fornea, Lupul Sur si cubana Vitalia Pavlicenco. Dupa cum se vede, o pleiada de scriitori si scriitorase on si off the line. Totul ar fi pornit, cica, de la bloggerul comunist-democrat-moldovenist Igor Dodon. E, si la toata adunatura asta eteroclita, de la domniilor voastre a raspuns unul singur, mai breaz, George Damian, ex-externist de la ex-Ziua. Cu totii au pierdut insa, pe drum, raspunsul la intrebarea lui Racu: De ce este suparat tataia Tanase, de gura nu-i mai tashe?
Larry L Watts: „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” – „Cu aşa prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”
Important e să nu confunzi guvernul cu gaşca şi cu servitorii, să nu se traducă „omul meu de încredere” prin „prostul meu, sluga mea”. Mi-e teamă că Baconschi nu se califică nici măcar la categoria asta — „prostul meu, sluga mea”. El îşi închipuie, probabil, că a prins încă o sinecură.
Presedintele Traian Basescu se va afla azi, la ora 21.00, in direct la Televiziunea nationala, la o Editie Speciala anuntata chiar ieri de TVR, cel mai probabil la solicitarea Presedintiei, dupa ce a devenit clar ca Romania isi da cu stangul in dreptul la Schengen. In cazul de fata, daca dreptul (sau dreapta) e (a lui) Basescu, stangul este inca ministru/l de Externe, si poarta numele de Baconschi. Supranumit ministrul-jacuzzi, teologul uns cu toate alifiile, este, de fapt, un alt biet rebut “de elita” emanat in serie pentru MAE de cooperativa de papagali a lui Soros, dupa deja celebrii Ungureanu si Cioroianu si, cu voia dvs, ultimul (sau primul?) pe lista, insusi bulibasa Plesu, al caror ministeriat anti-Romania s-a incheiat cu cate o demisie de caciula. Nu acelasi sfarsit vrea sa-l aiba pretendentul la scaunul lui Basescu, de la Cotroceni sau al Elenei Udrea, la Capitala, sau macar la scaunul lui Plesu, la Noua Europa. El ar vrea sa-i ceara Boc demisia, ca si cum prim ministrul nu ar putea sa-l demita direct. Desigur, Baconschi isi inchipuie ca santajul deja declansat de aparatul de propaganda al GDS va functiona si de data asta, pentru a-i acoperi gafele incomensurabile din ultima perioada. Ramane de vazut, live la TVR, de la ora 21.00.
Update: Ramane cum am stabilit. Scoala de cadre Soros/GDS/Noua Europa a revolutionat MAE: Plesu si-a dat demisia (nu-i mai venea nici omleta de la cantina si s-a gandit sa-i lasa lui Petre Roman sarcina de a transforma romanii in romi), Ungureanu si-a dat demisia (n-a reusit sa dea cadou Fundatia Gojdu Ungariei, nu-i placea limba “light”, “romanian”, si a uitat si vreo doi romani prin inchisorile americane din Irak), Cioroianu si-a dat la randul lui demisia, intr-un final apoteotic (el doar a cerut rusilor sa ramana in Transnistria cu “trupe pacificatoare”, a yes-uit-o pe Condolitza inainte ca ea sa deschida guritza si a uitat un roman nevinovat sa moara in greva foamei intr-o inchisoare din Polonia). Ei bine, teologul-jacuzzi Baconschi, nu, nu-si da demisia. El vrea sa ajunga cel putin presedinte, pe calea fundocratiei venite pe conducta ruso-germana. Mai-mai…
February 1st, 2011 
VR 
Blaga se incordeaza la Basescu. Ziua vazuta de Ziare.ro si Ziaristi Online
Posted in 
Tags: 
