Victor Roncea Blog

“Intr-un context social in care problemele etnice sunt inca o problema majora, a sti mai multe despre trecut ar putea da elevilor impulsul de a vedea mai limpede in viitor. Romania este locul unde trei dictaturi, intre 1938 si 1989, au blocat in diferite feluri accesul la trecut. Faptul ca in Romania au existat lagare de exterminare este deseori ignorat. Ion Antonescu (liderul fascist roman din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial) este perceput ca un erou care a luptat impotriva comunismului si este onorat prin statui ridicate in intreaga tara.”

Asta se scrie, pe langa alte prostii (foto-dovada mai jos), despre “Era Holocaustului”, in prezentarea unui Festival de Film al drepturilor omului (One World Romania – 11 – 17 Martie 2013) organizat de Asociatia One World Romania si Centrul Ceh Bucuresti, cu Partener principal Programul Statul Stramb al Konrad-Adenauer-Stiftung – care se prezinta drept o fundatie conservatoare – si este sustinut “cu spume” de Pilsner Urquell (traiasca berea!).

Draga Konrad-Adenauer-Stiftung, a spune ca Antonescu a fost “fascist” – prin intermediul unei fundatii germane, care ar trebui sa stie cel mai bine cum se mananca fascismul si nazismul – si ca mai este si “este onorat prin statui ridicate in intreaga tara”, ca sa nu mai vorbim de chestia cu lagarele din Romania, este ca si cum ai spune acelasi lucru despre statuile lui Hitler care se preumbla prin Germania de capul lor (e drept, unele sunt vii si dau ordine Romaniei): adica “o minciuna enorma pe plan cosmic”, vorba profesorului Vladimir Iliescu.

In cazul in care chiar nu stiti, pe vremea tatukului “post-comunistilor” din Romania, Ion Iliescu, actualul puscarias de la Jilava, Adrian Nastase, a dat o lege aberanta prin care toate statuile Maresalului Antonescu din Romania au fost demolate si distruse in mai putin de o saptamana, inclusiv cea aflata in curtea Bisericii ctitorita de familia sa (foto sus), Sf. Constantin si Elena din Bucuresti, deci pe o proprietate privata care nu apartine “statului roman”.

Chestiunea ca este perceput ca erou national ati nimerit-o. S-a confirmat si la concursul national organizat de TVR “Mari Romani”. Insa, va asigur, nu o sa reusiti sa schimbati aceasta perceptie cand o dati cu minciuna inainte pe scari mai ceva ca colegii Dvs de la Kremlin-Soviet-Stiftung. Poate Konrad-Adenauer-Stiftung ar trebui sa se ocupe de bustul unui criminal de razboi care a ucis evrei si romani cu mana lui, in Ardealul ocupat de unguri, de unde au fost trimisi spre lagarele mortii evreii care nu au scapat in Regatul Romaniei, al carui conducator era… “criminalul fascist” Antonescu. (Vezi: Bustul Maresalului Antonescu, jos, bustul criminalului Wass Albert, sus!)

Profit de ocazie pentru a anunta ca profesorul Vladimir Iliescu va da maine, prin intermediul portalului Ziaristi Online, o replica epocala acuzatorilor lui din Procesul Holocaustului (Vezi Scandalul holocaustului de la Academie se intoarce: Ionel Haiduc regreta si se disociaza de afirmatiile istoricului Vladimir Iliescu. VIDEO)

PS: La acelasi festival, al carui partener este si Muzeul Taranului Roman,  presedintele homosexualilor din Romania, doamna Florin Buhuhuceanu, o va prezenta pe “preoteasa” care l-a “cununat”, in cadrul unei “proiectii speciale” a unui film homosexual, “Ma cheama Kuhru”, sau ceva de genul asta, care va avea loc in fostul sediu al SRI de la SNSPA (se pare ca le place acolo…). Intrarea este libera. 🙂

UPDATE: Ne-a comentat pertinent cuplul IVS si AH. Iata mesajul:

AH/ФЮРЕР şi IVS/ЌОБА
13.03.2013, ora 3 pm – Kremlin – Noi am văzut “Odessa” – o porcărie, iar Florin Iepan ăsta … să-l ajute Satana! Totul este regizat şi, cred ei, holocaustiştii, că vor reuşi să-şi impună PROSTIILE: supărarea pe Academia Română, descoperirea colosală cum că holocaustul brun ar fi numărat 15-20 milioane de victime, identificarea a 42 500 lagăre în Europa lui Hitler (atenţie – nici 42 501, nici 42 499!), iar acum Fundaţia “Adenauer” care-l depistează pe mareşalul Antonescu ca … fascist şi, de ieri, această peliculă despre Odessa … Realitatea este că şi unii, şi alţii sunteţi departe de adevăr, de sursele cunoscute (cel puţin Florinul din Timişoara n-a văzut nici măcar Muzeul de Istorie din Odessa), iar holocaustiştii au atins PARANOIA, situându-se nu PE LÂNGĂ, ci ÎN AFARA ISTORIEI! Iar, dacă-i vorba de Odessa în octombrie 1941, măi Iepane, de ce nu ai reţinut ceea ce a consemnat ATUNCI inegalabilul NICOLAE IORGA despre alungarea Românilor din BASARABIA în iunie-iulie 1940, şi anume:
“Se adună și cresc văzând cu ochii documentele și materialele, actele oficiale și declarațiile luate sub jurământ. Înalți magistrați și bravi ofițeri cari și-au riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea și exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaților, lovituri cu pietre și huiduieli. Toate aceste gesturi infame și criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslănțuit ca sub o comandă nevăzută. De unde atâta ură? Așa ni se răsplătește bunăvoința și bunătatea noastră? Am acceptat acapararea și stăpânirea iudaică multe decenii și evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Și de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, orașe și sate. Frații noștri își părăseau copiii bolnavi, părinții bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald și un cuvânt înțelegător, fie și numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoștință. Li s-au servit gloanțe, au fost sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei și-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele și li s-a furat ce aveau cu dânșii, ca apoi să fie supuși tratamentului hain și vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocire” (Nicolae Iorga, De ce atâta ură?, 6 iulie 1940, Neamul Românesc). Ce zici, Iepane? Nu ţi-e teamă de confruntarea cu Istoria. Foarte bine. Şi ţie şi holocaustiştilor tăi cu orice risc nu vă mai rămân decât două şanse: 1)să distrugeţi pelicula; 2) să ajungeţi a trăi din mila prostiilor cosmice pe care le debitaţi şi vehiculaţi! Am zis – Koba şi HA.