CEAUŞESCU ŞI REGULILE FLOTILEI 50 AVIAŢIE TRANSPORT
dedr Petre Opris
În anul 1989, existau oameni care se întrebau de ce elicopterul prezidenţial zboară fără să fie înconjurat de motocicliştii Direcţiei a V-a Securitate şi Gardă. Evident, gluma respectivă avea în substrat o doză de cinism. Ce s-ar fi întâmplat dacă o aeronavă prezidenţială, cu Nicolae şi Elena Ceauşescu la bordul acesteia, s-ar fi prăbuşit la un moment dat? Cine era răspunzător de securitatea aeriană a preşedintelui României?
Pentru a răspunde la asemenea întrebări, putem face apel la un document existent în fosta arhivă a Comitetului Central al PCR, pe care îl edităm în continuare. Acesta a fost întocmit la 23 noiembrie 1977, conform indicaţiilor date de Nicolae Ceauşescu în cadrul şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 21 noiembrie 1977. Printre altele, se poate remarca faptul că toate motoarele aeronavelor din Flotila 50 Aviaţie Transport erau noi şi se înlocuiau în mod automat după consumarea a 60% din resursa garantată, înainte de efectuarea vreunei reparaţii la acestea.
Există şi o coincidenţă întâmplătoare. Documentul respectiv a fost trimis lui Nicolae Ceauşescu la 22 decembrie 1977, de către Ion Stănescu. Toate prevederile enumerate în cadrul acestuia au fost valabile după exact 12 ani, la 22 decembrie 1989, când Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost evacuaţi de pe clădirea Comitetului Central cu ajutorul unui elicopter SA-365 N „Dauphin” din Flotila 50 Aviaţie Transport, pilotat de colonelul Vasile Maluţan.
NOTĂ
privind executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la aeronavele din dotarea Flotilei 50 Aviaţie Transport
Kilometrii pe care avionul prezidenţial îi are la bord nu-i trădează vârsta (36 ani neîmpliniţi), iar când se întâmplă să mai “parcheze” lângă Air Force One în vreo mare capitală a lumii, face de-a dreptul senzaţie prin comparaţie.
Spre deosebire de avioanele de linie, “aeronava prezidenţială” are congelator încăpător de 60 litri în care se pot pune fructe la rece şi mai ales îngheţată, pat matrimonial cu cadru din duraluminiu învelit cu furnir fals din plastic, iar capacul care se lasă peste toaleta privată a şefului statului e îmbrăcat în piele, ca acesta să poată şedea ca pe un scăunel în timp ce se bărbiereşte în băiţa de 1 m².
În ce priveşte minusurile, lista e lungă. N-are: televiziune în timp real, internet şi telefonie de calitate, sistem antirachetă, duş pentru preşedinte, scaune mobile pentru miniştri, instalaţie de umidificat aerul… Are: niveluri ale zgomotului şi poluării care încalcă toate normele UE şi covoraşe antistatice care în general îşi fac treaba, cu excepţia unuia dintre cei trei preşedinţi postdecembrişti care, mai sensibil fiind, obişnuia să se încarce adesea cu electricitate, încât atunci când apropia mâna de mânerul vreunei uşi din avion se vedea un mic fulger care-l curenta uşor.
La 24 mai 1989, generalul-colonel Vasile Milea i-a trimis lui Nicolae Ceauşescu un raport referitor la “executarea reparaţiei medii – controlul D/2 – prevăzută în normele tehnice de exploatare la avionul Boeing 707 YR-ABB din înzestrarea Flotilei 50 Aviaţie Transport”. Cu acel prilej, ministrul Apărării Naţionale a propus “trimiterea în RF Germania a avionului şi a unui număr de 14 specialişti strict necesari transportului, participării la reparaţii şi recepţia aeronavei, în perioada 18 iunie – 8 iulie 1989”.
De asemenea, generalul Vasile Milea a solicitat aprobarea lui Nicolae Ceauşescu pentru ca generalul-maior Rus Iosif, comandantul Aviaţiei Militare, să se deplaseze în Republica Federală Germania, în perioada 2-8 iulie 1989, pentru a conduce activităţile de recepţie a avionului menţionat, după efectuarea reparaţiilor planificate.
În scopul asigurării deplasărilor oficiale în străinătate ale lui Nicolae Ceauşescu, ministrul Apărării Naţionale a propus utilizarea unui alt avion Boeing-707 3K1 C (înmatriculat YR-ABD). Acesta era amenajat special pentru şeful statului român şi a efectuat, la 19 martie 1979, primul său zbor. La sfârşitul aceleiaşi luni, avionul respectiv a fost livrat Flotilei 50 Aviaţie Transport, fiind păstrat ca rezervă a aparatului principal de transport a preşedintelui României. La 27 februarie 1990, avionul american livrat în anul 1979 a fost preluat de compania “Tarom”. După câteva luni, acesta a revenit la “Romavia” şi la 10 ianuarie 1991 a suferit un accident în timpul unui zbor de antrenament. Piloţii români au evaluat greşit condiţiile de aterizare de pe Aeroportul Otopeni şi au lovit pista cu motoarele nr 1 şi 2, apoi au deteriorat aripa avionului şi s-a declanşat un incendiu la bord. Aparatul a revenit în cele din urmă la sol, fără probleme, şi a fost reparat.
Scris de Victor Roncea, Vladimir Alexe “Nuam de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit,pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat”, afirmaazi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg deconspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Anicand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu – considerat panaatunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial -, din motivelegate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secretesovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate deasasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiuneaKGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu incrimele din decembrie 1989.
Gorbaciovistul Nueste foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat”priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar decatre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 deani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca„Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurilecelor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara”Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui SilviuBrucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU dinRomania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur deasta. Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu afost omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel,prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania,„Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi IonIliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat culiderul sovietic la Moscova”. Biografia secreta a „candidatului manciurian” Trecutullui Iliescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui oameniisimpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel IliciIliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in mareparte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti.Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentiloranti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificareaoriginilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR,Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cuvederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.Conformbiografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul sicercetatorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la dispozitie in format PDF tuturor cititorilor–, unul dintre bunicii sai a fost bolsevic sadea, pe numele sau VasiliIvanovici. S-a refugiat in Romania fiind urmarit de politia taristapentru activitati subversive anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta„proletara” si pe fiul sau, Alexandru Iliescu, casatorit cu ocaldarareasa bulgaroaica, Maricica, care a dat nastere la Oltenitafiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930. Fugit initial din Regat, in 1935,Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani deinchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrareaRomaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cuintermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei ininchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost inchis laDoftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici, copil fiind,Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, il aducea peIonut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii desemi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutiipolitici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie,mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul„rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa laAna Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamuluiAlexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceastacombinatie – Pauker-Draghici – se trage si o parte din ascensiunea sapolitica. Iata o particica din istoria reala: Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici StenogramaPlenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza propunerea luiNicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru Draghici. Precumsi propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in locul luiAlexandru Draghici a lui Ion Iliescu. Asacum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si sef alSecuritatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”. Inultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalulla functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sacastige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: IonGheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, IlieVerdet s.a. Dupapreluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae Ceausescu acriticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii ’50 – in careDraghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu facuse si elparte din conducerea partidului si votase cu sarg “abuzurile siilegalitatile” pe care acum, dupa ’65, le critica, a reabilitat anumitevictime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea vinovatilor. Printreacestia, in special pedepsirea lui Alexandru Draghici, care a fostdegradat de la gradul de general la acela de soldat si – asa cum stascris negru pe alb in stenograma din 22-25 aprilie 1968 – a fost exclusdin CC al PCR. Interesanteste ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae Ceausescu l-a propusca “membru plin” tocmai pe… Ion Iliescu. In CC al PCR, AlexandruDraghici se ocupa cu problemele de Interne si de Securitate. Propunandu-lpe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici, Ceausescu nu numai cascapa definitiv de un fost rival – care stia cam prea multe despre el –dar il va propulsa si pe cel despre care credea ca ii era devotat si ilva sustine. Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu! Sestie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din ordinul luiIliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a fost un“disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost propusmembru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu. Stenogramadin aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele dinsituatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati aleCNSAS.
Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 Nicolae Ceausescu:Punem la vot propunerea privind excluderea din Comitetul Central atovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru? Este cinevaimpotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost luata inunanimitate (…) Avand in vedere ca Comitetul Central s-adescompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem incadrul membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, petovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi? Toti tovarasii: Da. Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi? Toti tovarasii: Nu. Nicolae Ceausescu:Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca s-a facut propunerea(sublinierea noastra). Atunci cine este pentru, tovarasi? Multumesc. Ecineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in unanimitate, tovarasulIliescu a fost trecut in randul Comitetului Central al Partidului”. La „studii”, in URSS Inaintede a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al CC al UTM,calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde a devenitSecretarul “Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani”aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica – asa cumo indica si titulatura – subordonata direct conducerii Komsomolului,asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu intamplator,va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De aici pana ladorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost doar un pas siun ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata viata sa. Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu Intervievatzilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului Ceausescu, decatre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu evita sa-siasume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson intreaba: „A cuia fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie degrup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapteoameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-lexecuta?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a dat in bazalegislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” vademonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesantca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prinaceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executieimaresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, AlexandraSidorovici, a fost “acuzator public” al “Tribunalului Poporului”.Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucans-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentuluciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinariilui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, derecunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadismritualic, a cuplului Ceausescu: Tartorul Brucan SilviuBrucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice,juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public saudeghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat siaspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facutafara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveamnicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militareau dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionauimpotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acestlucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca deciziaa fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate latelevizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si alasat armele”. Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu
GeluVoican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989″: „In 24decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doicate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea.Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de subescorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-auuitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tiprespingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poateinfiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional…», siaici, atentie: «…ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca fapteleexista pentru aceasta condamnare»”.
Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini” SergiuNicolaescu pentru „Adevarul”: „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu saunu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sasalvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie.Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc,parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara peCeausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia ilspanzurau de picioare”. Grupul ucigas Conformdatelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor esteurmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agentKGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu(fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), PetreRoman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat cafiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu(reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fostsofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), DanMartian (absolvent al Universitatii “M. V. Lomonosov” din Moscova,decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu,din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu(personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete)si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat inperioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilordeclaratii). Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti Trecereacelor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas de trait luiIliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au inceput sa iasala iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca in afarascenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat recent de„Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale sovietice in“revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”. Dar unelemarturii vorbesc depre 20.000 de „turisti sovietici” in decembrie ’89,insista reporterul. “N-are importanţă!”, raspunde Iliescu enervat. Sitotusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii mai multi)inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe teritoriulunui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu agreazamodul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui personaj si aunei organizatii la conducerea statului invadat – atunci il poateelimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune corpul dearmata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea se poatenumi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina. Ziua generalilor
Iataca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si „n-areimportanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati auactionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, caMihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir,generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului IulianVlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce suntde alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal inevenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunttardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor AtanasieStanculescu, facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu sicuprinse in volumul „In sfarsit, adevarul…”, coroborate cu alte datescoase la lumina de Vladimir Alexe – si pe care le prezentam, inexclusivitate mai jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiarazi. Pentru crima si complicitate la crima. Cu o singura conditie: caParchetul sa doreasca sa-si faca datoria. Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB Dinmarturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade, generalVictor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate informatiaprivind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost ucisi peste1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi interlocutoricitati mai sus: „VAS:Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu laminister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea safie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.
AMS: Astaera un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia de suprimarea venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia serviciilorsecrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat? VAS: GRU si KGB combinati. AMS:In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in evenimentele dinRomania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta ale tarii si,implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Asaapare logic. (…) AMS:Dar diversiunea electronica aeriana, stiti bine, se foloseste pentruprotectia si sprijinul unor forte aflate in lupta la sol. VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol. AMS:Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene?Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele? VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri. AMS:Deci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi fostdeclansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU – notared) intrate in tara la inceputul lui decembrie? VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.” „Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti Inciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu origini infosta URSS, afirma: “Ipoteza existentei unor ’teroristi sau agenturistraine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresacelor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a declaratluna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii „Clubului dela Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la care s-adiscutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei printr-olovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a afirmatdespre eliminarea Ceausestilor: ”Sigur ca ar fi fost avantajos, dinpunct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces normal, inconditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea ce acontat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noisacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cufiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de aorganiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multeimprovizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara.Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Capremisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corectas-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, ascazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic auincetat”. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentrua-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere afostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes lavoluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, decomplicele sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al„revolutiei”, generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizatrechizitoriul in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati lamoarte. Sa revedem filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989). Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional” Pe24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul EdituriiTehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un “TribunalMilitar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu. Lapunctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa dedorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”. Lapunctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” -infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cuprevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura sidreptul material penal”. Iarla punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in componentastabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“. Inincheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara,pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului SalvariiNationale”. Cateva precizari sunt importante. Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN. ConsiliulProvizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26 decembrie 1989.Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea decretului decatre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat. Ladata de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitatejuridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “TribunalMilitar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de“presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret. Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat. Tribunalul a fost ilegal GeluVoican Voiculescu – incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare decalitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat:“Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie asecretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” luiIliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnaula moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial. Sa remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu, fara numar de inregistrare. Ceeace inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica uzurparede titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vederejuridic, care a condus la executarea a doi oameni. Rezultasi ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotiiCeausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, larandul lui, un caracter ilegal. Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta, dupa 20 de ani. Indorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate inasasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria“legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca,deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se maitinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”. GeluVoican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care aprocedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca sotiiCeausescu – prinsi de “popor” – ar fi fost spanzurati sau impuscati(cum se intentionase, tot in „cadru organizat”). Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca – asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”. IonIliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal MilitarExceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acesttribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramasein vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”. Astfelincat nu mai este vorba de nici o “legitimitate revolutionara“ -inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces asa-zis legal. Mascarada de proces Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Decise stia – inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fieexecutati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte deinceperea procedurilor legale. Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive. Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Desidecretul sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legalein vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea deprobe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati dinoficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista). Faraca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii la moartelegea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In ultima clipa,Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi.Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au lipsit. Falsele capete de acuzare Rechizitoriulintocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa capitala consemneazacapete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata. „Genocidul” – nu auexistat 60.000 de victime, asa cum se planuia si zvonea la data aceea,inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al postului de radio„Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o arma dinunitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat ordin caacestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul 2, candCeausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte dediversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea KGB-GRU.„Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem, valabil,pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui NicolaeCeausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie1989 a fost executata pe loc. Voican, Ceausescu si semnul lui Marte Interesantesunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux,privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost,de fapt, executati. Dindimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a decisinhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatiafrigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat GeluVoican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru. Ambele cadavreau fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus capacul pestecosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu cretasemnul lui Marte. Groparilorli s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva, ucisi de“teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in ’89, cruci: fuseserauitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar:1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere sibuletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir Belissi notarul sectorului 1, Adrian Toma. Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu Ceidoi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept,asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era oocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, carea condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocaziesa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acestlucru nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora. Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces. ProcesulCeausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanulIliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru “uzurparea decalitati oficiale”. Video-executia trucata Dupadezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii suspecte)privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu inmomentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a filmatexecutarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucatvideocaseta procesului si executiei. Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei. Cuacea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda seintrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legaumainile sotilor Ceausescu. Urmaapoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe fundalul unorimpuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un zid. Fara sase poata observa si cine erau cei executati. Conform unor surse de lafata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata ulteriorexecutiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in zid. Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu. Iatainsa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o bandade 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda desprecare se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, aevenimentului. Asadar, a doua videocaseta! Doua executii Examinand-ocu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick leRibault, director al Centrului de Microscopie Electronica din Franta, aajuns la o concluzie surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani. Expertiifrancezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicatcapul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-aimprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul deveniseteapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu catevamomente mai inainte. S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”. Totpe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca,desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu existau -in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de acelegloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange scurs injurul cadavrului sau. Expertiifrancezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece cadavrele nuprezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat dupa executiesi intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea decat ca ceidoi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea filmariiexecutiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Zvonurileparvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu ucidereacelor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu. Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei.
Exhumarea interzisa Potrivitgrupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cupluluiCeausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand (inmartie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici straini,pentru confirmarea verdictului lor. Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii. Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate. Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta – a treia! – completa, cu procesul si executia?
O alta moarte misterioasa Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad dedupa evenimente avea un singur pasager la bord – un reporter britanic –care, conform marturiilor, transporta numeroase videocasete, filme sifotografii legate de evenimentele din decembrie 1989. Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa. Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu. Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”. Operatiunea „Plecam pentru a ramane” In“Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30, VladimirBukovski scria sub titlul “L’Empire du moindre mal”: “Niciodata rolulKGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a fostatat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care auvegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat“revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentrurasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producandcircumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”. Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGB. Strategiaurmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de Andropov si KGB, siurmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de criza a sistemului. Alexandrede Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat in acest senspe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel care a afirmat:“URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va lipsi de dusmanulvostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990). Aceastastrategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa apoi inpractica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de Jean-FrancoisDeniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat: “UniuneaSovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane”(vezi “Les marches lointanes de L’Empire: partir pour rester”, in JeanMarie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si urmatoarea). Simai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour rester”,a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul luiPotemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat: “Inpartida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificatstapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentrua-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei EuropeiOccidentale” (“The Kremlin and the Western Politico-CulturalEstablishment, Midstream, 1900, pag. 1). Lucrurilese vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama de puternicarevenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare” ce are locin Rusia lui Vladimir Putin. Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea” Candi s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de stat dindecembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii adevaruluidrept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in primavara anului1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu ramane ultimuldinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care nu recunoasteacest lucru. Iatace scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie 1989.Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia – “un complot pentruabolirea regimului comunist” – a fost organizat si declansat chiar deKGB. Marturialui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa germana, daca ar fisa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”. Spetnaz in actiune GeneralulViktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB), asosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de “visautniki” (ofiteri“Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care actioneaza, de regula, incivil). GeneralulGrusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko (insarcinatul KGB laPraga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea cehoslovaca) aucondus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea” dintr-unapartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitaseanterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra desfasurariievenimentelor. Evenimentelede la Praga au fost “starnite” – cu ajutorul ofiterilor sovietici“visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii de comemorare a uneivictime a militienilor praghezi, intr-o manifestatie de protest. Ofiterii“Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine” seimprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent lacurent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”. In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera. Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit” IgorToporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit detaliidespre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea aceealegaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul celmai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”. Toporovskiadauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul candCeausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fiprezentat dificultati”. Despre“turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi laBucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatiisi, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – numai are rost sa vorbim. Practic,rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore, in dimineatade 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod subit detoti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului Central alpartidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era deja lasatin mana complotistilor. Si Erich Honecker recunoaste La21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, aacordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat:“Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatulunor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana inumbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decatplevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, caren-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme,la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie safie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, datafiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-otransformare a sistemului politic din RDG”. Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu: “Oscurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului1984, adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut deacord ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti”(interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15). Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste. “Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start” Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989. Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”: “Moscovasi KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentrutransformarile din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea(schimbarile – n.n.) s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece afost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja”. Istoriculungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: “Ceea ce amtrait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-apetrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-aeliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese pegat”. InRomania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din 1984.In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor dindecembrie 1989 – “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “FrontulSalvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui ausustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu. Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter RomanIn primavara anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut dezvaluiri interesante in presa franceza. Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”. Iliescuvenise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter Neulander, bolsevicnaturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman, sub care a detinutfunctii de prim rang. GeneralulMilitaru, internat si el in spital, a profitat de moment si l-a abordatpe Iliescu: “Dom’le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l aruncepeste bord pe Ceausescu?”. Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net. „Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta” Dar,dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze laConsiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste. Principaladilema a fost explicata – nu fara umor – de generalul Militaru astfel:Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui Ceausescu trebuiaorganizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un fel depar-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul despre“revolutia romana“. Militaruin schimb sustinea atragerea in strada a “maselor populare”, ca solutieeficace. “Dom’le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iesenimic”. Panala urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit cuaceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-aamintit in primavara anului 1990 generalul Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte. Mai la est de Herastrau. Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989. De ce? Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.
In cazul executiei lui Antonescu, sotia lui Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost “acuzator public” al “Tribunalului Poporului”. Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentul uciderii celor patru oameni de stat. In cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii:
Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989″: „În 24 decembrie a fost acel moment culminant al vieţii noastre. Intram doi câte doi în baia lui Milea. Lăsam apa să curgă, demenţe din astea. Şuşoteam diverse formule. Eu am spus: «Să-i facem scăpaţi de sub escortă, cum s-a făcut cu Zelea Codreanu. Îi omorâm şi gata». S-au uitat la mine şi am simţit că au început să mă considere ca pe un tip respingător. Şi atunci, parcă Mazilu a spus: «Preşedintele poate înfiinţa, în situaţii din astea, Tribunal Militar Excepţional…», şi aici, atenţie: «…îi va judeca şi îi condamnăm la moarte, că faptele există pentru această condamnare»”.
Sergiu Nicolaescu pentru „Adevărul”: „Pe mine m-a întrebat cineva, Iliescu sau nu mai ştiu cine, ce părere am de Ceauşescu. Că el trebuie omorât ca să salvăm vieţile oamenilor, în condiţiile în care se trăgea în populaţie. Şi le-am zis: «E simplu. Mi-l daţi mie într-o maşină. Eu opresc, părăsesc maşina, oamenii se ocupă de mine, iar alţii îl omoară pe Ceauşescu. E simplu ca bună ziua». Adică «metoda Mussolini». Ăia îl spânzurau de picioare”.
Silviu Brucan la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989″: „A fost o discuţie destul de lungă, cu argumente politice, juridice şi militare. Sigur că am fi dorit să fie un proces public sau deghizat, care să fie educativ pentru populaţie. S-a discutat şi aspectul juridic, pentru că nu era în regulă. Era o chestiune făcută fără respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales că nu aveam nicio îndoială asupra sentinţei. Până la urmă, considerentele militare au dominat. Ne dădeam seama că toate aceste elemente care acţionau împotriva Revoluţiei, trăgînd asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru în speranţa că Ceauşescu va reveni la putere. Eu cred că decizia a fost justificată, pentru că, într-adevăr, după ce au fost arătate la televizor procesul şi execuţia, grosul trăgătorilor s-a predat şi a lăsat armele”.
Grupul care a decis execuţia Ceauşeştilor: -Ion Iliescu -Silviu Brucan -Nicolae Militaru -Dumitru Mazilu -Petre Roman -Mihai Montanu -Sergiu Nicolaescu -Mihai Ispas -Dan Marţian -Gelu Voican Voiculescu -Gen. Victor Atanasie Stănculescu
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte, La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian.
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas el mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, Româna naţiune, ai voştri strănepoţi, Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine, “Viaţa-n libertate ori moarte” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori, Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători.
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inima duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.
N-ajunge iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne de Domnul că vii nu oprimim.
N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm; Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri. Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină, Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ.
Ultima vizita externa a dictatorului comunist, in Iran, a avut loc cu toate ca Securitatea ii prezentase posibilul deznodamant: inlocuirea sa cu un fidel al regimului sovietic. In urma cu 20 ani, pe 18 decembrie, dictatorul comunist Nicolae Ceausescu incepea o vizita in Iran, in ciuda situatiei din tara, in special a celei de la Timisoara. In chiar ziua plecarii, Unitatea de analiza si sinteza din Centrul de Informatica si Documentare (CID) al Departamentului Securitatii Statului ii punea la dispozitie lui Ceausescu buletinul zilnic in care figura si o informare in care se relevau planurile de inlocuire a guvernului roman cu un altul, aservit URSS. Cu toate datele pe care le avea in posesie de la Securitate, Ceausescu porneste aceasta vizita in Iran, ramasa controversata si astazi.
Traducatorul lui Ceausescu
Pe urmele misterului acestei vizite am reusit sa il gasim, in Iran, pe diplomatul Jafar Ahmadzadegan (foto dreapta), traducatorul oficial al lui Ceausescu la intalnirile cu presedintele Khamenei, in prezent Ayatollahul Suprem al Iranul. Fostul ministru de Externe al Romaniei si vice-prim ministru al Comertului Exterior in 1989, Stefan Andrei, ne dezvaluie, la randul sau, date despre aceasta vizita, intr-un interviu fluviu pentru o productie tv si o carte despre diplomatia romana, din care publicam azi cateva extrase. De la Stefan Andrei aflam totodata si motivele destituirii generalului Mihai Caraman de la sefia SIE, in 1992: ordinul Moscovei. Conform lui Stefan Andrei si declaratilor date de aghiotantul prezidential Ion Talpeanu organelor de ancheta de dupa 1989, in dimineata plecarii in Iran, Ceausescu s-a consultat din noi cu responsabilii de aparare si securitate. In 18 decembrie, la ora 8.15, la resedinta din Primaverii s-a infiintat seful Directiei a V-a de securitate si garda, generalul Marin Neagoe, care l-a insotit pe Ceausescu in Iran, impreuna cu ministrul de Externe de la acea data, Ion Stoian. In jurul orei 8.30, relateaza Talpeanu, au venit generalul Vasile Milea, ministrul Apararii, si apoi, la scurt timp, ministrul de Interne Tudor Postelnicu si generalul Iulian Vlad, seful DSS, cu care Ceausescu a avut ultimele consultari. Avionul a decolat la ora 9.30 si, pentru prima oara, aeronava a fost insotita pe tot teritoriul tarii si in apele teritoriale ale Marii Negre de patru avioane de vanatoare MIG, fapt repetat si la intoarcere, pe 20 decembrie.Stefan Andrei apreciaza ca vizita nu era necesara si putea fi amanata,dar Ceausescu s-a ambitionat sa demonstreze la nivel international cael controleaza situatia din tara. Chiar daca dialogul cu fostultraducator al vizitei lui Ceausescu, diplomatul persan JafarAhmadzadegan, a fost succint, el a reflectat aceeasi idee ca si fostulministru de Externe, Stefan Andrei: “La data cand s-a desfasuratvizita, deja cazusera alte guverne comuniste. Si mai ramasese doarRomania. Iar Romania, noi stiam, era sub o presiune puternica.Intelegerea dintre Washington si Moscova, de la Malta, a fost ca saprevaleze principiul dominoului. Incet, incet, Ceausescu a fost izolatatat de Occident cat si, mai ales, de Rusia, prin Gorbaciov. Or, prinvizita lui tocmai asta a vrut: sa arate ca nu e izolat. Dupa mine, el atinut sa demonstreze ca stapaneste situatia politica din tara. O sa vaspun mai multe cu prima ocazie…”, ne-a spus diplomatul persan, care ne-a dat mai multe amanunte pe parcursul celor cateva zile petrecute in Iran, insa a preferat sa o faca numai “off the record”.
Ultima vizita, o ambitie a lui Ceausescu
“Ultima vizita in Iran … nu era nevoie de ultima vizita in Iran pentru ca toate problemele economice ale Romaniei erau deja solutionate. In calitate de vice prim-ministru al Comertului Exterior pusesem de acord toate documentele cu tot volumul de relatii pe anul viitor. Dar ca sa nu para ca vizita lui Ceausescu era doar de plimbare, cu acest prilej se semnau documentele. Problema a plecat de la urmatoarea situatie: a fost Najibullah (lider comunist afgan -n.red.) in Romania, dupa Conferinta Nealiniatilor de la Belgrad (Conferinta a sefilor de stat si de guvern din tarile nealiniate din Asia, Africa si America Latina, desfasurata la Belgrad – n.red.) si i-a cerut lui Ceausescu sa il ajute sa ajunga la o intelegere cu fortele de opozitie. Ceausescu a fost receptiv si l-a trimis pe Mitea (Constantin Mitea, fost redactor-sef al ziarului Scanteia – n.red.) sa discute cu reprezentantii talibanilor in Pakistan si l-a mai trimis pe Stoian la Teheran (Ion Stoian – fost ministru de Externe in regimul comunist, n.red) pentru ca erau cam un milion de refugiati afgani si in Irak. Americanii ii sprijineau masiv pe talibani pentru ca nu doreau ca influenta Iranului sa creasca in Afganistan. Cand presedintele Iranului l-a primit pe Stoian, Khamenei, care acum este seful religios din Iran, i-a spus lui Stoian: “Eu am venit in Romania, sa vina si presedintele dumneavoastra pentru ca aceasta chestiune a Afganistanului este una foarte complicata si trebuie sa facem o discutie larga pe aceasta temai. Khamenei a spus ca nu poate in octombrie si astfel s-a hotarat la Congresul PCR din noiembrie ca vizita lui Ceausescu sa aiba loc in decembrie. Si astfel a plecat Ceausescu la Teheran.Seara, totusi, el m-a intrebat: Domnule, pot amana vizita? Eu i-am zis: Da, domnule presedinte, chiar si inainte de a ateriza avionul. Dimineata el insa a dat telefon la Timisoara, si a chemat la el acasa, inainte de a veni la aeroport, pe cei trei ministri: Aparare, Interne, Securitate, iar la Timisoara a vorbit cu Coman si cu Balan. “Mai, care este situatia?” a intrebat Ceausescu. “Liniste, ordine, disciplina, nu stiu ce… am aplicat indicatiile dumneavoastra”, i-au zis aia.
“Pai, tovarase Ceausescu, 40 au fost incinerati!”
Cand a venit din Iran – mi-a povestit Dinca dupa ce am iesit din inchisoare -, ca a fost acolo, la CC, l-a chemat Ceausescu cu Postelnicu. “Cum e, mai? Hai sa vorbim cu Dascalescu!” care se gasea cu Bobu la Timisoara. “Dascalescule, care este situatia?”. Ala a spus: “58 de morti”.”Cum 58 de morti? Ca tovarasa – adica ea, Elena, numai cu ea se tinea legatura – a spus ca sunt 11!”. “Pai tovarase Ceausescu, 40 au fost incinerati!”, i-a raspuns Dascalescu. “Cum, incinerati?” Se uita la ea, se uita la Postelnicu, Postelnicu zice: “Intrucat au fost persoane neidentificate, vagabonzi, am primit ordin – si-a aratat cu barbia spre ea – ca sa…” Deci, domnilor ziaristi, astia cand l-au anuntat ca poate sa plece erau deja peste 50 de morti si sute de raniti la Timisoara. Ei nu i-au spus! El, daca ramanea in tara, regimul tot cadea! Dar altfel se derulau lucrurile… cu mai putine victime!”
Iliescu a tolerat 29.000 de agenti rusi in Romania
In cadrul interviului, Stefan Andrei ne pomeneste si de starea de ocupatie sub care s-a aflat Romania dupa lovitura de stat din 1989, cand in tara au ramas, pana dupa 1992, 29.000 de agenti speciali rusi. Conform fostului ministru de Externe, reprosarea acestei situatii la Moscova, la sesizarea primului sef al Serviciului de Informatii Externe (SIE), celebrul general Mihai Caraman, a dus la indepartarea acestuia din functie de catre conducerea FSN reprezentata de Ion Iliescu si Silviu Brucan. Daca in 1989-1990 in Romania se aflau circa 60.000 de agenti speciali rusi, unguri si iugoslavi, “in toamna lui 1991, mai erau 29.000 de militari sovietici, care erau imbracati civil si se numeau “visautniki” (ofiteri Spetznaz insarcinati cu operatiuni speciale – n.red.)”, ne spune Stefan Andrei, afirmand ca stie acest lucru “din prima mana”. “In ’91 mai erau cam 29.000. Caraman i-a spus lui Roman si lui Magureanu. Cand au mers la Moscova, s-a discutat si despre retragerea lor de aici. Atunci, rusii au spus: noi nu mai vrem sa fie Caraman la DIE (SIE)!. Si… kaput”.
Material realizat pentru fostul ziar Ziua de Vladimir ALEXE si Victor RONCEA
Notele secrete despre evoluţia loviturii de stat din decembrie 1989
Documentestrict secrete, realizate de Departamentul Securităţii Statului şi,personal, de şeful DSS, general-colonel Iulian Vlad, în exemplarolograf unic,doar pentru ochii lui Nicolae Ceauşescu, văd pentru prima oară luminatiparului, după 20 de ani, în formatul lor original. În exclusivitatepentru cititorii „Curentul“, publicăm integral aceste informări -disponibile în format electronic pe site-ul ziarului – din care reiesecåt se poate de clar că Ceauşescu şi-a cunoscut sfårşitul, prevăzut dealtfel de specialiştii serviciului de informaţii romåneşti. Astăzi, dince în ce mai multe mărturii şi documente confirmă sută la sutăanalizele secrete. Inclusiv „generalul cu piciorul în ghips“ spune,după 20 de ani, ceea ce şefii DSS afirmau încă din 1989: Securitatea nua tras niciun foc de armă; au fost agenţii speciali ai GRU şi KGB.Totodată, publicăm în oglindă mărturia făcută în premieră de unjurnalist, Sorin Bogdan, despre revolta de la Timişoara care masca lovitura de stat dela Bucureşti. Pornindde la întâlnirea pe care Bush şi Gorbaciov urmau să o aibă la Malta,generalul Vlad – ulterior arestat şi încarcerat de ruşi prinintermediul agentului GRU Nicolae Militaru la ordinul lui „Iliescu-KGB“- îi explică lui Ceauşescu, pe 1 decembrie 1989, evoluţia pe care o vaavea lumea, după unificarea Germaniei, spre o Uniune Europeană aflatăîntr-un echilibru între Rusia şi Statele Unite. Din notele remise chiarpe 18 decembrie 1989, reiese că principalele state care vor acţionapentru îndepărtarea sa vor fi URSS, care va prelua puterea prin agenţiisăi, şi Ungaria, care doreşte „autonomia“ Transilvaniei, ceea ce s-aadeverit ulterior cu prisosinţă.
18 decembrie 1989
Buletinde informare întocmit pentru şeful statului, Nicolae Ceauşescu, deServiciul de Cercetare Analiză şi Sinteză din Centrul de Informatică şiDocumentare (unitate a Departamentului Securităţii Statului), pus ladispoziţie de istoricul Cristian Troncotă. STRICT SECRET Exemplar unic REZUMAT Informaţii mai deosebite din telegrame R. S. România
1. Acţiunea „ORIENT ‘89“ (…) – Vizita în Iran (n.r.) 2.Agenţia France Presse şi posturi de radio occidentale cu emisiuni înlimba română au relatat că sute de manifestanţi au împiedicat forţelede ordine din Timişoara să-l evacueze pe Tokes Laszlo din sediulBisericii Reformate unde se adăpostise. – Ziarul „Die Welt“ scriecă celor 300-700 de persoane care s-au adunat în faţa bisericii dinTimişoara li s-au alăturat şi alţi simpatizanţi, ajungând la circa5000. Potrivit altor ştiri, la manifestaţie ar fi participat circa10.000 de persoane. – Se susţine că au avut loc confruntări sângeroase, sute de manifestanţi au fost bătuţi şi mulţi dintre ei au fost arestaţi. -Duminică dimineaţa, România ar fi închis graniţa cu Ungaria prinpunctul de trecere a frontierei la Nădlag, iar zona în care se aflăoraşele Timişoara şi Arad ar fi fost încercuită de forţele desecuritate. – Duminică seara, în faţa Ambasadei R. S. România dinBudapesta a avut loc o demonstraţie antiromânească de susţinere a luiTokes Laszlo, la care au participat circa 150 persoane, membri aiForumului Democratic Ungar, care au purtat lozinci ostile ţării noastreşi care a durat 30 de minute. La încheierea manifestaţiei, fărăincidente, s-a precizat că se va organiza una şi luni seara la orele21.30, ora locală. – Gyozo Modvay, secretar al „Mişcăriiinternaţionale Tokes Laszlo“, a anunţat că gruparea sa va organiza la19 decembrie a.c. în oraşul Hotvan „prima demonstraţie naţională“ înfavoarea minorităţii maghiare, la care vor participa Matyas Szuros,preşedintele interimar al Ungariei, Kalman Kulcsar, ministrulJustiţiei, Istvan Palgy din partea colegiului pentru minorităţi etniceşi Erno Raffy, istoric, deputat în Parlament. – Zoltan Sido,preşedintele „CSEMADOK“ (organizaţie oficială a maghiarilorcehoslovaci), într-un interviu acordat cotidianului ungar „MagyarHirlop“ şi-a exprimat „protestul împotriva politicii naţionale aRomâniei“, adăugând că organizaţia pe care o conduce „îşi ridică glasulîn favoarea lui Tokes Laszlo şi Suto Andras“ (telegramă Budapesta). 3.Postul de radio „B.B.C.“ relatează că la Braşov ar fi avut loc odemonstraţie, la 8 decembrie, de 30 de minute în faţa uzinei „SteagulRoşu“, la care au participat 200-300 muncitori care au cerut „hrană,căldură şi libertate“. Demonstraţia a fost dispersată de miliţie. 4. Factori de decizie argentiniană apreciază: -În perioada următoare, Guvernul Român va fi supus la presiunipsihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu maiaibă rolul conducător. – U.R.S.S. şi Ungaria, prin intermediulradioteleviziunii vor incita populaţia Transilvaniei la revoltăîmpotriva guvernului de la Bucureşti. – U.R.S.S. va acţiona pentrua obţine sprijin în România în direcţia „reactivării“ unor români careau studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic dinaceastă ţară. – U.R.S.S., S.U.A. şi unele ţări vest-europene vor acţiona pentru limitarea schimburilor economice cu ţara noastră. – S.U.A. intenţionează să întrerupă livrarea de uraniu către România. -U.R.S.S. şi S.U.A. fac puternice presiuni asupra unor statesudamericane, inclusiv Argentina, pentru ca acestea să nu mai întreţinălegături economice cu România „până ce această ţară nu sedemocratizează“. – Directoratele ziarelor argentiniene au primitindicaţia precisă de a nu mai publica articole favorabile despreRomânia şi tovarăşul Comandant suprem (telegramă Buenos Aires).
Generalul Iulian Vlad a previzionat viitorul Europei după Malta pe 1.12.1989
1 decembrie 1989
Raportolograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel IulianVlad – şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu,privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de laMalta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.
Nr. 0075/989 STRICT SECRET
Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov: 1.În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS,organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cuprioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şielaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare,un rol dominant în toate problemele internaţionale. – Este deaşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor deconfruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor. – Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare. -Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european caresă permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şieconomic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurareatranspunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarearelaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comuneeuropene“. – În acest context, se va aborda şi problema existenţeicelor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă oanumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europade Est. – În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilorguvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni săfie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrateîn „procesul de integrare europeană“. – Ambele părţi se vorpronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere aarmamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să alocemai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUAsă diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi. Este posibil ca,în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduceefectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurilesimilare adoptate unilateral de URSS. – Pe planul relaţiilorbilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentrusprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelorsovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură amecanismelor economiei de piaţă. – Pe lângă solicitarea expresă deajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de cătreURSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şipentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie. Notă: -Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şiGorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiunicoordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicareade „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şiRomânia. – Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statelemembre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lorcu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, maiales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereude fier. 2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cuAdministraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germaniaşi Italia au insistat pentru: – evitarea adoptării de către SUA şiURSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibruluimilitar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământulţărilor vest-europene; – realizarea treptată a reduceriiarmamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problemaunor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor existagaranţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară; -respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statelevest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit îninfluenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigurepromovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă. Franţaşi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii uneiconfederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasareacentrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi opolarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSSde genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
General-colonel (ss) I. Vlad Arhiva Civic Media – Cele doua seturi de documente sunt disponibile aici – in Arhiva Curentul
Jurnalistul Sorin Bogdan a trăit evenimentele din 1989 pe propria-i piele
Unuldin momentele care mi-au marcat viaţa a fost Revoluţia din decembrie1989, pe care am trăit-o din plin la Timişoara. Aveam 25 de ani şi eramfericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist,deoarece cåntam jazz, la contrabas. (…) Ignoram cu toţii regimulcomunist, care ne ignora, la råndul său, considerånd artiştii ca noinişte paria. În decembrie 1989, începuseră să apară zvonurile despreproblemele unui preot maghiar. Am aflat amănunte de la Radio EuropaLiberă. Era 16 decembrie 1989, såmbătă, pe la prånz. Ştiam casa dinPiaţa Maria în care locuia Laszlo Tokes şi am vrut să văd cu ochii meice se întâmpla acolo. Am luat tramvaiul de långă Catedrală şi n-amcoboråt la prima staţie, pentru că voiam să mă asigur întåi privind pegeam că nu sunt pericole. Am zărit cåţiva oameni adunaţi pe străduţadin faţa Bisericii Reformate Maghiare, cu faţa către ferestrelepastorului. Din Piaţa Sinaia, m-am întors pe jos şi m-am oprit la colţ.Nu erau mai mult de 30 de persoane. Mi s-a părut ciudat că sunt lăsaţisă stea acolo. Erau, însă, bine supravegheaţi. (…) Seara,am trecut prin faţa comitetului judeţean de partid Timiş şi am fostşocaţi să vedem clădirea înconjurată de poliţişti şi soldaţi dintrupele de securitate. Nu mai exista un geam întreg, iar trotuareleerau pline de cioburi, resturi de cărţi de-ale lui Ceauşescu, sticle dewhisky sparte şi bucăţi de mobilier. Mariana, mama lui Gabi, ne-apovestit că timişorenii au ieşit în stradă, în sprijinul enoriaşilorlui Laszlo Tokes. Am aflat apoi ce s-a întåmplat. La căderea serii,tot mai mulţi oameni s-au adunat în faţa Parohiei Reformate din PiaţaMaria, cu lumånări în måini. Tensiunile au izbucnit cånd poetul IonMonoran a blocat un tramvai aflat în staţia din apropiere, trăgånd defunia pantografului. De aici, pånă la „Jos Ceauşescu!“ nu a fost decåtun pas. Oamenii s-au mobilizat şi au plecat în marş spre comitetuljudeţean de partid. În faţa clădirii, îi aştepta un cordon de soldaţidin trupele de miliţie. Mulţimea a spart cordonul şi cei mai curajoşiau pătruns în sediu. Furia devastatoare a mulţimii a întors pe dostotul. Au spart birourile şi au aruncat pe geam, în uralele celor deafară, portretele şi cărţile lui Ceauşescu, sticle de băutură găsiteprin dulapuri, tot ce le-a căzut în månă. (…) În complexul studenţescam găsit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care încercau să-i scoatăpe studenţi în stradă. Era un fel de disperare a unor oameni caresimţeau că acesta putea fi sfårşitul epocii comuniste, dar teamacelorlalţi părea greu de înfrånt. Se scanda „Jos Ceauşescu!“, „Joscomunismul!“, „Studenţi, veniţi cu noi!“, „Nu staţi în balcoane, cămuriţi de foame!“. Cineva s-a urcat pe un transformator electric şi aîncercat să mobilizeze lumea, însă puţini studenţi au coborât să ni sealăture. Mulţi erau plecaţi deja acasă, iar cei rămaşi n-au preaîndrăznit să iasă din cămine.
Miliţienii au fost atacaţi cu sticle incendiare
Am plecat cu maşina spre casa lui Tokes, însă un cordon de miliţieni blocacirculaţia în dreptul restaurantului „Flora“, de pe Splaiul TudorVladimirescu. Ne-am întors, am ocolit prin Piaţa Bălcescu şi am ajunslångă liceul de filologie-istorie, unde am parcat. În permanenţă neluam măsuri de precauţie, să avem străzi pe care să ne putem retrage,în cazul unei intervenţii în forţă a miliţienilor. Ne-am apropiat deBiserica Ortodoxă din Piaţa Sinaia, unde erau adunaţi vreo 30-40 deoameni, majoritatea tineri din Calea Şagului, întăråtaţi de ideea uneibătălii cu miliţia. Trupele erau masate în dreptul librăriei de peBulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocånd accesul spreBiserica Reformată. Erau tineri care îşi făceau stagiul militar înforţele de miliţie, dar aveau căşti albe, scuturi mari de plexiglas şibastoane de cauciuc. La ordinul unui gradat, au început să înaintezespre noi, lovind ritmic cu bastoanele în scuturi. Noi ne-am retras unpic, dar am văzut, uluiţi, că tinerii adunaţi acolo nu dădeau înapoi.Dimpotrivă! Au alcătuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard şiau început să înainteze către cordonul de miliţie. Aveau şi ei båte şicåteva răngi, pe care le tårau cu zgomot pe asfalt. Un tip solid,căruia îi spuneau Semaca, zăngănea un lanţ în måna dreaptă şi părea săfie un fel de lider. Momentul culminant s-a petrecut cånd cele douătabere au ajuns faţă în faţă, la vreo 20 de metri una de alta: la unsemn, cåţiva tineri au scos nişte sticle incendiare pregătite dinainte,le-au dat foc şi le-au aruncat între miliţieni. „Pe ei!“, a strigatSemaca, şi toţi au năvălit către miliţienii care fugeau capotårnichile. În cåteva minute, bătălia a fost cåştigată. Tinerii auspart vitrinele magazinelor şi au încins un foc în mijlocul liniei detramvai, din volumele de omagii şi cărţile lui Ceauşescu scoase dinvitrina unei librării. În uralele lor, Semaca defila pe bulevard, cu ocască de miliţian pe cap şi un guler imens de blană, luat dintr-unmagazin. (…)
La Catedrală eram 4-500 de oameni
Cinevaa spus să mergem în centru. Era deja trecut de miezul nopţii şi amajuns la Catedrală. Eram vreo 4-500 de oameni. Un cordon de miliţieniînconjurase primăria şi o parte dintre manifestanţi voiau să-i atace.Din mulţime au apărut nişte lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de petreptele Catedralei şi încercau să-i oprească pe cei ce voiau să sebată cu miliţienii de la primărie. Povestea a durat vreo oră, în caremulţimea pendula între Catedrală şi primărie, unde îi înjurau pemiliţieni şi le reproşau că nu sunt romåni, dacă apără regimulcomunist. (…) Prea puţini oameni au ieşit în stradă să li se alăture.În dreptul antenelor de radio de långă cimitirul din Calea Lipovei, aavut loc prima intervenţie în forţă a unor masive trupe de miliţie,care a reuşit să împrăştie manifestanţii şi să aresteze o parte dintreei. Cånd am ajuns acasă şi am intrat, surescitat, pe uşă, strigånd„Gata cu Ceauşescu! A început revoluţia!“, maică-mea a început săplångă.
Decembrie, ziua a 17-a
Duminică,evenimentele au continuat în cursul dimineţii. Liviu Butoi mi-apovestit ce s-a întåmplat. Pe la ora 10:00, nişte tåmpiţi dinconducerea garnizoanei Timişoara au avut neinspiraţia să scoată unpluton de soldaţi în stradă, care au defilat cu steagul de luptă înfrunte. Liviu i-a întålnit cånd treceau podul, dinspre Piaţa Mariacătre Catedrală. Timişorenii au coboråt de pe trotuare, fără să scoatăun cuvånt, cu privirile îndårjite, şi au început să păşească în tăcereîn spatele soldaţilor. Tot mai mulţi. Speriaţi, militarii au grăbitpasul şi s-au retras în garnizoana din Piaţa Libertăţii. Prea tårziu.Se adunaseră în zona Operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotăråt săplece în marş către comitetul judeţean PCR. Era o manifestaţie paşnică,mulţi tineri, femei, bărbaţi cu copii pe umeri, cum văzuseră lajurnalele de ştiri de la televiziunile sårbeşti că se întåmplase înalte ţări. Ajunşi în faţa sediului judeţenei de partid, deşi strigau„fără violenţă!“, demonstranţii au fost întåmpinaţi de trupele demiliţie şi alungaţi cu jeturi de apă proiectate din maşini de pompieri.A fost scånteia care a declanşat ostilităţile. Oamenii au atacatcordonul de miliţieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o maşină şii-au dat foc. A început o bătălie fără milă. O altă prietenă, Olivia,mi-a descris ciocnirea violentă din jurul prånzului. Ea scăpase, udăleoarcă, după ce s-a ascuns pe treptele hotelului „continental“. Dupăora 14:00, totul o luase razna. Tot mai multe grupuri de manifestanţiveneau în centrul oraşului. Pe la 16:00, s-au auzit primele împuşcăturiîn Piaţa Libertăţii. Zvonurile vorbeau de focuri de armă trase în plin,de morţi şi răniţi. Fascinant era că efectul obţinut a fost exact pedos! Teama parcă se evaporase, făcånd loc furiei şi unei hotăråri deneclintit. „Libertate!“, „Acum ori niciodată!“, „Jos comunismul!“, „JosCeauşescu!“, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!“ răsunau din toatecolţurile oraşului. Veştile circulau cu viteza fulgerului şi nu maiştiai care sunt adevărate sau care sunt zvonuri şi dezinformări.
Indivizi solizi spărgeau vitrinele
Dupăora 17:00, cånd a căzut întunericul, situaţia a scăpat de sub controltotal. La un moment dat, am ajuns în Piaţa Operei, care era subcontrolul demonstranţilor. Vitrinele magazinelor erau sparte cu o furiedementă de nişte indivizi dubioşi, înalţi, solizi, cu alura de sportivide performanţă. În urma lor, năvăleau cete de ţigani care furau tot cele cădea în månă. Cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis deCofetăria „Violeta“ şi flăcările ameninţau să cuprindă primul etaj alblocului. Oamenii şi-au inundat apartamentele, sperånd să scape de foc.Era o confuzie generală, demonstranţii adevăraţi ferindu-se să seamestece cu provocatorii. M-am întors la studioul lui Liviu Butoi, dindemisolul vilei de långă Liceul „C.D. Loga“, exact cu cåteva minuteînainte să intervină trupele de miliţie, care au deschis focul din nou.(…) Eram înnebunit să merg şi eu în locurile unde se duceaubătăliile cu forţele de represiune. (…) Între scandări, lumea vorbeade arestaţi, de morţi şi răniţi, însă nimeni nu se temea. Era oatmosferă electrizantă care te molipsea. Am trecut prin faţaUniversităţii şi am ajuns la Podul Mihai Viteazul. În timp ce primelerånduri ale demonstranţilor trecuseră de pod şi se îndreptau spreCatedrală, eu ajunsesem în dreptul unui chioşc de ziare din tablă,chiar înainte de pod. Mărturisesc că, pånă în acel moment, nu mi-avenit să cred că se trage în oameni cu gloanţe adevărate. Mă gåndeam cătrag cu gloanţe oarbe, să ne sperie, sau cu gloanţe de cauciuc, cumauzisem că se face în Occident, cånd vor să împrăştie manifestaţiileviolente. Cei din faţă scandau „Armata e cu noi!“ şi înaintau cătreCinema „Capitol“, în momentul în care militarii au deschis focul. Dinreflex, m-am aruncat la pămånt, ascunzåndu-mă după chioşcul de ziare.Am auzit gloanţele lovind crengile copacilor şi am văzut scåntei peasfalt, de la ricoşeuri. Atunci am realizat că sunt gloanţe adevărate.
Eram invincibili, printre gloanţe
Ceiaflaţi pe pod se tråntiseră pe jos şi cåţiva gemeau şi se zvårcoleau,loviţi de gloanţe. Ciudat, dar nimeni nu s-a speriat. Dimpotrivă!Ghemuiţi, i-au scos pe răniţi din bătaia gloanţelor şi au oprit cåtevamaşini, rugånd şoferii să-i ducă la spital. Nimeni nu i-a refuzat, deşiîşi murdăreau banchetele automobilelor cu sånge. Mai tårziu am aflat cămilitarii care au tras au fost comandaţi de generalul Chiţac. Mulţi autras în aer sau în pămånt, evitånd să ţintească spre demonstranţi, însăcåteva gloanţe au nimerit în plin. Fantastic era că, pe măsură cerealizam că se trage în noi, ne dispărea orice urmă de teamă. La fels-a întåmplat cu o coloană de manifestanţi care au încercat să treacăPodul „Decebal“ către comitetul judeţean PCR au fost întåmpinaţi cugloanţe. (…) Nimeni nu poate descrie cu adevărat ce s-a întåmplatîn noaptea de 17/18 decembrie în Timişoara. Atitudinea oamenilor,curajul pe care ţi-l extrăgeai parcă din curajul celui de långă tine,exaltarea, sentimentul că trăim un moment magic, credinţa că împlinimun destin al cărui final urma să fie unul singur… Eram invincibili,gloanţele nu existau, eram liberi şi nimeni nu ne mai putea furalibertatea. Nu voi uita niciodată flacăra din privirile celor din jur,zåmbetul de pe faţa lor, aura de îngeri care iradia de pe chipuriletuturor. Nu-l cunoşteam pe cel de långă mine, dar îl simţeam fratelemeu şi ştiam că nu mai au ce să ne facă. În orice direcţie te uitai,cerul era brăzdat de trasoare, dar rafalele de mitralieră erauacoperite de glasul răzvrătiţilor. Toată Timişoara vibra. Pe la3:00, Dumnezeu a vărsat o lacrimă pentru cei ce au murit atunci. Oploaie torenţială a spălat păcatul celor care au ridicat arma asuprafraţilor lor şi s-a aşternut liniştea. Peste oraş şi peste sufletelenoastre. Atunci am ştiut ca i-am învins. Sorin Bogdan Integral pe www.sorinbogdan.ro