Ei, barem am aflat (mai repede decât ne-am fi aşteptat) ce înseamnă „să faci altfel de politică“ în interpretarea, de dreapta „autentică“, a dlui Crin Antonescu: să-ţi duci procentele calde plocon la dl Geoană băgându-ţi astfel singur atât viitorul politic cât şi PNL în închisorile comuniste ale PSD. În graba „normalizării“ relaţiilor din secta Grivco, participanţii au început-o cu sfârşitul – l-au reales pe dl Johannis premier şi i-au umplut guvernul cu mari competenţi în moartea pasiunii ca Orban, Fenechiu, Nica şi Ponta – riscând să-şi piardă capul: şi dacă având atâţia „naşi“ (Vîntu, Patriciu, Voiculescu, Iliescu), dl Geoană rămâne în incubator cu ombilicul netăiat? Au mai păţit-o şi alţi micuţi. În calitate de ursitoare ale răului cel mai micuţ, dnii Iliescu şi Patriciu şi-au îmbrăcat pe dedesubt puloverele cu care au înhăţat revoluţia şi au început să dea decrete: „Băsescu trebuie să dispară“ şi respectiv „Băsescu nu va mai câştiga“. Chestiunea e că nu dl Iliescu stabileşte cine trebuie să dispară (ca la revoluţie şi mineriade) şi nu dl Patriciu decide cine câştigă (ca la Bursă, cu Rompetrol) – ci electoratul. Dl Patriciu confundă voinţa electoratului cu obiectivele stabilite săptămâna trecută la întâlnirea cu foştii generali de securitate Iulian Vlad şi Mihai Caraman şi cu omologul Năstase. Dar cum de-a lipsit dl Guşă de la instructaj? O fi fost iarăşi la Moscova? Câteva zile mai târziu, cuplul Patriciu-Năstase s-a întâlnit la Fundaţia conspirativă a dlui Patriciu cu subordonaţii Meleşcanu şi Roşca Stănescu unde „au discutat măsuri şi strategii economice“. Nu, zău? Ce strategii la Roşca? Un şantaj proaspăt? Un alt scenariu cu terorişti? Există în „unitatea“ din jurul dlui Geoană şi în agresivitatea deformatorilor de opinie ai clanului Grivco o disperare de-a dreptul existenţială. E clar că indivizii aceştia ar pierde mai mult decât alegerile – dacă pierde dl Geoană: pierd puterea politică ocultă, o groază de bani şi controlul economiei. Adio returnări ilegale de TVA, adio privatizări aduse cu Poşta Română la domiciliu, adio miniştri de finanţe venind cu mapa la uşa mogulilor, adio loturi în plic cu zeci de hectare. Dacă nu mai curge nimic din conductele statului în butoaiele lor, ofiţerii capitalismului riscă să ajungă şefi de angro vânzând carpete arăbeşti şi ţigări – în loc de petrol, energie şi minereuri. Ceea ce arată că toţi s-au întins mai mult decât le este creierul, oriunde s-ar afla acesta. CURENTUL PDF despre Vintu si Patriciu
Scris deVictor Roncea
Fostul arhitect Dan Costache Patriciu, alias Dinu, a fost, la fel ca mulţi alţi guralivi anticomunişti de carton, un real profitor al regimului comunist. Dincolo de gheşeftul său de băgător la Arhitectură a generaţii de studenţi buni platnici, fără cercetarea organelor de control ale fiscului comunist, oligarhul de azi era un tovarăş binevenit în Orient, pe la curţile nababilor, de la banali şeici purtători de narghilea la adevăraţi lideri autocraţi, acum morţi, purtători de armament uşor şi greu, ca Saddam Hussein. Excursiile sale „constructive“, conform tradiţiei informative a propriei familii, nu se făceau fără acordul, sprijinul şi protecţia Securităţii Statului şi a organelor de partid ale regimului comunist. Ce se mai întâmpla „peste hotare“, din aceste puncte de vedere, era „başca“. Profit „balşoi“, ca să zic aşa. Relaţiile sale clientelare s-au perpetuat imediat după lovitura de stat din 1989. Petrolistul de paradă care se laudă că a obţinut primul certificat de afacerist al ţării, din mânuţele lui Petrică, Roman, şi lăbuţele lupului, Iliescu-KGB, s-a făcut peste noaptea cea lungă din decembrie 1989 stâlp al „liberalismului“. Peste ani, băieţaşul răsfăţat al nomenklaturii roşii, în frunte cu tovarăşa Elena Ceauşescu, micul fesenist al lui Silviu Brucan, Petre Roman, navetist-şef prin ţări străine, ca şi profitorul „Dinu“, s-a transformat şi el, din „os de ardelean“, în „os de liberal“. În timp ce regimul lui Iliescu îl transforma în miliardar din averea naţională a României, „Dinu“ se juca şi de-a politica şi-şi lua „aripi“, supervizat de vechii săi tovarăşi de drumuri. Un specialist al informaţiilor româneşti, profesor de contraspionaj, face într-un context mai larg unele precizări scriptice care, puse cap la cap cu amintiri din epoca recentă, devin faptice: „În privinţa PNL, o aripă liberală – dacă vă aduceţi aminte de «aripile» de atunci – s-a înfiinţat, însă, la un alt serviciu, şi de aici marea dihonie între unii şi ceilalţi. Şi între liberali, dar şi între directorii serviciilor respective. În fapt, unele dintre cele circa 120-130 de partide existente la un moment dat s-au înfiinţat prin «ordine de misiune»“. Punct.
De la capăt. În aceeaşi perioadă în care premierul PSD Adrian Năstase îl scutea pe „prietenul său“ oligarh Dinu Patriciu de plata unor datorii de 725 milioane de dolari, transformându-le în acţiuni şi amânând cu şapte ani plata lor, „distinsul“ viitor vânzător al Rompetrol şi miliardar avea o întâlnire de afaceri, „oneste“, cu un alt miliardar roşu, pălmaş al regimului comunist, Dan Voiculescu, zis şi Felix de GRIVCO. Cei doi plănuiau, acoperiţi de „liniştea“ regimului Iliescu şi plapuma corupţiei instituţionalizate, devalizarea Petromului. Conform stenogramei întrevederii de taină, artizanii de azi ai Coaliţiei anti-Băsescu şi patroni murdari ai unor trusturi de presă prostituată discutau – probabil la fel ca în întâlnirile recente avute cu Roşca Stănescu, Teodor Meleşcanu, Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vîntu – despre promovarea „mediului de afaceri“ românesc.
Printre picături: „Am putea să derulăm operaţiunile bancare printr-o bancă rusească destul de solid. Am rezolvat, în principiu, fondul de rulment, am mers pe o cifră de 30-40 de milioane pe lună“, spune „Felix“, doct. „Dinu“ intervine: „Sorin Ovidiu Vîntu nu numai că a afirmat că este interesat de Petrom, dar acum este deja la Moscova să discute chestia asta cu Safin“. „Liberalul“ din el mai adaugă: „Mâine mă întâlnesc cu Iacubov şi ăsta e mai puţin sofisticat decât Hrebenciuc“. „Umanistul-conservator“ parafează înţelegerea şi creează paravanul: „Facem fifty-fifty şi-i băgăm pe americani în faţă, e bine?“. Păi cum să nu fie bine?! Chiar dacă afacerea nu le-a ieşit precum plănuiau, pentru că rechinii mai mari, de la Moscova, unde era plecat „Sorinache“, se pare că şi-au băgat austriecii mai mici la înaintare, restul planurilor lor măreţe pentru binele românilor s-au blocat, în 2004, de apariţia lui Traian Băsescu. Căpitanul ajuns preşedinte, deşi era fezandat ani buni de un veritabil şantajist de presă, n-a răspuns la comenzile „grupului de investiţii“ KAZ-GRIVCO-FNI, reprezentat de săracii „oameni de afaceri“ Patriciu-Voiculescu-Vîntu.
Au încercat să-l dea jos, prin Referendumul pus la cale pe pontoanele de la Snagov. Nu le-a ieşit. Apoi, după compromiterea manechinului Tăriceanu, au găsit o altă păpuşică, de data asta cu nume de floare: un Crin cules din fundul curţii lui Patriciu, tot de la Snagov. Ofilit prea devreme în faţa „prostănacului“ Geoană, i l-au oferit pe tavă stăpânului inelelor lor: lui Iliescu-KGB, tătukul derbedeilor comunistoizi cu ştaif şi avion la scară. „Liberalii“ roşi şi roşii, profitorii de aur negru ai regimurilor Ceauşescu-Iliescu-Constantinescu, păpuşarii decrepiţi ai Coaliţiei anti-Băsescu au vândut la kilogram ultimele rămăşiţe ale memoriei înaintaşilor liberali, făuritori ai României Mari. După 20 de ani, Iliescu-KGB a furat şi „revoluţia bunului-simţ“. Păcat, păcat de sângele vărsat…
Controversata vaccinare împotriva HPV porneşte într-o confuzie totală. Ministerul Sănătăţii spune că părinţii care nu vor vaccinul pentru fetiţe trebuie să vină la şcoală sau să trimită bileţel, iar inspectoratele şcolare şi medicii şcolari le cer acordul scris. Ministerul Sănătăţii a anunţat că au fost distribuite deja 101.000 doze de vaccin anti-HPV către autorităţile de sănătate publică teritoriale. Acestea sunt destinate imunizării fetiţelor de clasele a VI-a şi a VII-a împotriva HPV, un virus care poate conduce la apariţia cancerului de col uterin. Data începerii vaccinării se amână de la o zi la alta, din motive organizatorice, susţin autorităţile. Programată iniţial pentru 23 noiembrie, campania de vaccinare a fost amânată pentru o dată necunoscută încă. „Am trimis doar jumătate din doze către ASP-uri, pentru că numărul total de eleve care ar trebui vaccinate este de 220.000. În funcţie de acceptabilitatea părinţilor fetelor pentru imunizare vom suplimenta numărul de doze. Avem probleme încă din cauza nefinalizării vaccinării antipoliomielită, dar şi din cauza concediilor bugetarilor. Cantităţile de vaccin HPV vor fi distribuite în şcoli, de către ASP-uri, în funcţie de solicitări. În mediul urban, un medic şcolar are arondate cam două-trei şcoli“, ne-a precizat dr. Amalia Canton, director general în Ministerul Sănătăţii.
Inspectoratele şcolare aşteaptă să se pronunţe ASP-urile
În cursul zilei de astăzi, ASP Bucureşti va transmite Inspectoratului Şcolar General Bucureşti o adresă în care se va anunţa strategia vaccinării. Problemele cu demararea campaniei de vaccinare HPV nu sunt doar de ordin organizatoric, ele ţin şi de modul în care inspectoratele şcolare şi medicii şcolari stabilesc cum fac cu acordul părinţilor.
Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii susţin că această campanie de vaccinare se va desfăşura la fel ca oricare altă vaccinare. „Vom informa părinţii prin bileţele date copiilor că urmează vaccinarea HPV. Dacă părinţii nu sunt hotărâţi să-şi vaccineze fetiţele, trebuie să trimită la şcoală tot un bileţel, în care să scrie că nu sunt de acord sau să vină personal la şcoală şi să refuze vaccinarea copilului. Noi nu am cerut acordul scris. Avem semnale însă că există în ţară inspectorate şcolare şi medici şcolari care solicită în scris acordul părinţilor pentru vaccinarea HPV. Probabil este vorba despre o informare greşită, de lipsă de informare sau solicitarea acordului scris se face pentru că medicii şi inspectorii vor să-şi ia măsuri de precauţie“, ne-a declarat dr. Amalia Canton.
“Ar fi bine ca persoanele suferinde să nu iasă din casă dacă nu e neapărată nevoie, să nu deschidă uşa oricui şi să nu deschidă televizorul la orele de maximă intoxicare.” Scris deTia Serbanescu
Mulţi candidaţi au fost (o duzină), puţini au rămas: doi. Nici viaţa în doi nu e tocmai uşoară dar în curând mai scăpăm de unul – deşi e puţin probabil că vom scăpa de ce ne e frică: fiecare de celălalt candidat. Acum ştim oficial finaliştii prezidenţiali între care începe disputa adevărată fără menajamentele din primul tur unde dnii Băsescu şi Geoană au luptat cu grija de a nu-l răni pe dl Antonescu de care amândoi au nevoie atât în turul doi cât şi după Moş Nicolae. Asta nu înseamnă că dl Antonescu n-a făcut o campanie bună atacându-i pe cei doi permanent (şi uneori excesiv) în teleconfruntarea finală dinaintea alegerilor. S-a văzut astfel că dl Antonescu are replică, are spontaneitate, are umor – calităţi care au acoperit cu spumant goliciunea de idei. De fapt, campania a devenit mai animată datorită dlui Antonescu – şi nu din pricina dlui Oprescu (cum se credea) care a pierdut plutonul extrem de repede. Acum cei doi finalişti sunt sub o presiune enormă: de victoria dlui Geoană depind multe averi, de victoria dlui Băsescu depind multe cariere. Probabil că persoana cea mai emoţionată din spatele dlui Geoană este soacra sa pe care acesta a elogiat-o public, în toiul confruntării, dedicându-i „cea mai bună faptă din viaţa mea: nu am dat-o pe soacră-mea afară din casă“. Super! Oricum o dădea degeaba fiindcă are patru case. Probabil că acum cea mai frumoasă faptă a dlui Geoană ar fi s-o facă soacra României. Dl Geoană a avut însă un gest elegant (bravo!) faţă de dnele Băsescu, Antonescu şi propria soţie cărora le-a dăruit flori – şi un gest de pietate electorală declarându-l pe Patriarhul Daniel drept „modelul său moral“. La acest capitol dl Băsescu şi-a indicat soţia – care, ce-i drept, reprezintă jumătatea sa cea mai plăcută şi mai elegantă. Cealaltă jumătate (mai stridentă şi mai vulgară) a lipsit de la confruntare şi bine a făcut. Dacă din stafful preşedintelui a lipsit dna Udrea, din stafful dlui Geoană au absentat dnii Iliescu, Hrebenciuc, Năstase şi Vanghelie – pesemne pentru a nu stârni energia negativă a electoratului. Acum începe războiul real pentru care, potrivit anunţurilor, s-au păstrat gloanţele adevărate şi dezvăluirile fatale. Rămâne să vedem dacă înfruntarea este între stânga şi dreapta sau între clanul Grivco şi nesupuşii săi. Păzea! Ar fi bine ca persoanele suferinde să nu iasă din casă dacă nu e neapărată nevoie, să nu deschidă uşa oricui şi să nu deschidă televizorul la orele de maximă intoxicare.
Într-un articol publicat chiar cu o zi înaintea alegerilor, „Le Monde” face o scurtă dar tranşantă trecere în revistă a doi dintre principalii candidaţi la preşedinţie: Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Adică exact cei care vor merge în turul al doilea.
Băsescu a organizat un referendum pentru a reduce numărul de parlamentari „pe motiv că clasa politică este coruptă şi blochează reformele. Cruciada prezindeţială împotriva unui stat acuzat de corupţie, care a construit succesul lui Traian Băsescu în 2004, îi asigură şi acum simpatia românilor”, notează „Le Monde”. „Candidatul socialist nu are carisma fostului căpitan de navă devenit preşedinte, însă are în spatele lui cea mai bună maşinărie electorală, cea a Partidului Social-Democrat, moştenitorul Partidului Comunist”.
După căderea comunismului, nomenclatura roşie s-a menţinut la putere mulţumită lui Ion Iliescu, cel care a contribuit la căderea cuplului Ceauşescu.
„Lider al unei revoluţii contestate, Iliescu a beneficiat de sprijinul generalului Ion Geoană, care avea controlul subteranului din Bucureşti, locul nevralgic al Revoluţiei”.
„Mircea Geoană, fiul generalului, a cunoscut o ascensiune fulgurantă”, scrie cotidianul, care prezintă câteva date cheie din CV-ul preşedintelui PSD:
La croisade présidentielle contre un Etat accusé de corruption, qui a fait le succès de Traian Basescu en 2004, lui assure toujours la sympathie de ses concitoyens.
Son principal adversaire, le social-démocrate Mircea Geoana, n’aura pas la tâche facile. Agé de 51 ans, le candidat socialiste n’a pas le charisme de l’ancien capitaine de vaisseau devenu président, mais il a derrière lui la meilleure machine électorale, celle du Parti social-démocrate, héritier du Parti communiste.
Après la chute de Nicolae Ceausescu, le Conducator, et son exécution sommaire en décembre 1989, la nomenklatura rouge s’est maintenue au pouvoir grâce à Ion Iliescu, l’apparatchik qui a fait tomber le couple Ceausescu. Leader d’une révolution contestée, il a bénéficié du soutien du général Ioan Geoana, qui avait le contrôle des souterrains de Bucarest, lieu névralgique de la révolution.
Mircea Geoana, le fils du général, a connu une ascension fulgurante. Envoyé à Paris, il revint en 1992, diplômé de l’Ecole nationale d’administration (ENA). En 1996, à l’âge de 37 ans, il pouvait se vanter d’être l’ambassadeur le plus jeune de son pays envoyé en poste aux Etats-Unis. Quelques mois plus tard, son mentor Ion Iliescu perdait le pouvoir face à l’opposition anticommuniste. A Washington, l’ambassadeur prit aussitôt la plume pour féliciter le nouveau président, Emil Constantinescu, d’avoir battu M. Iliescu, qualifié de “cancer de la démocratie roumaine”.
En 2005, après de longues tractations en coulisses, Mircea Geoana réussit à arracher à ce dernier la direction du Parti social-démocrate. Le vieil apparatchik implora le congrès du parti de ne pas offrir sa direction à ce “petit con”, mais sans résultat. Aujourd’hui, le “petit con” dirige le Parti social-démocrate et s’affiche en principal adversaire du président Traian Basescu.
Scris deIulia Nueleanu Alexandru Sassu şi-a făcut datoria faţă de partid şi, în momentul-cheie al campaniei electorale, a făcut instituţia preş la picioarele lui Mircea Geoană. Deşi conduce TVR, care are acoperire naţională, Sassu a simţit nevoia, la sfatul colegilor săi de partid, să organizeze cea mai importantă dezbatere electorală înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale, la braţ cu mogulii Voiculescu şi Vîntu. Mai mult, pentru a face loc şi echipei de zgomote a lui Mircea Geoană, alcătuită din Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali, Sassu a propus o dezbatere la care să participe nu mai puţin de şapte candidaţi. Mai pe româneşte, Sassu a înlocuit dezbaterea cu un circ general, din care să nu rămână decât jongleriile ieftine ale lui Vadim şi Becali. Interesant este că Sassu a schimbat pe parcurs regulile jocului, la sfaturile preţioase ale lui Hrebenciuc, cel care i-a picurat la ureche că trebuie să participe la dezbatere şapte candidaţi şi nu cinci cum conveniseră iniţial staffurile celor mai importanţi candidaţi în cursa electorală. Mai mult, Geoană l-a sunat personal pe Vadim să-l invite la dezbatere, semn că nici măcar la nivel de aparenţe TVR nu a organizat acest eveniment, ci PSD-ul lui Mircea Geoană. Prin această depunere oficială a postului public de televiziune, plătit din bani publici şi din buzunarele noastre, în braţele PSD şi ale lui Mircea Geoană, asistăm practic la o politizare a televiziunii publice mai aprigă decât în vremea lui Năstase. Iar pentru aceasta trebuie să-i mulţumim (sau nu?) lui Mircea Geoană, care dovedeşte că-i este practic frică de o confruntare electorală pe bune, aşa cum a avut loc la Cluj între Traian Băsescu şi Crin Antonescu. Ca să-l parafrazăm pe Băsescu, nu putem spune decât că de ce îi este frică, nu scapă!
Interviu Roncea cu Sebastian Lazaroiu (II) – Geoană a mers la Moscova pe urmele lui Patriciu Consemnat de Victor Roncea Sebastian Lăzăroiu: Trebuie să fie făcute privatizări, dar şi în avantajul statului român, iar în zonele care sunt de importanţă strategică, trebuie să ne gândim de mai multe ori îninte de a face privatizări. Ori aici e ceea ce, de fapt, a încercat preşedintele Băsescu să împiedice şi ceea ce va încerca în cel de-al doilea mandat, pe care îl va obţine, şi ceea ce Vîntu şi Voiculescu îşi doresc să nu se mai întâmple. De aceea, pentru ei, Băsescu e un obstacol. Geoană e mult mai flexibil şi sunt convins că tot sprijinul pe care îl primeşte acum va trebui să îl plătească, va trebui să plătească nota de plată pentru acest sprijin, dacă ar ieşi preşedinte, ceea ce presupun că nu se va întâmpla. Victor Roncea: Credeţi că putem vorbi despre o reînnodare a „firului roşu“ prin această „excursie“ făcută în secret de dl Geoană la Moscova şi prin întâlnirea cu un personaj controversat din lumea serviciilor secrete ruseşti, dl Golovin, ofiţer GRU? – Deocamdată nu mă pot pronunţa. E un caz delicat. Preşedintele a confirmat că a existat această vizită, a fost solicitat şi de Crin Antonescu în acest sens. Deocamdată m-aş rezuma în a afirma că este total în neregulă ce a făcut Mircea Geoană. Era vicepreşedinte al CSAT, era preşedinte al Senatului şi a făcut o vizită privată la Moscova, fără să ofere lămuriri. N-am văzut explicaţiile de rigoare. – S-a cam dat la fund în ultimele zile. – Da, dar e obligat să dea explicaţii clare, să aflăm exact ce a discutat acolo. Însă e total în neregulă ce a făcut, probabil că dânsul a crezut că nu se află, nu se va şti, ceea ce nu se face în niciun stat democratic, civilizat al acestei lumi. Este o vizită extrem de suspectă, cel puţin suspectă aş putea spune. E o situaţie delicată. – Dar nu vi se pare demagocică intervenţia lui Crin Antonescu atâta timp cât şi partidul său are legături cu partidul lui Vladimir Putin, Rusia Unită, perfectate prin intermediul lui Călin Popescu Tăriceanu şi Serafim Urechean? – Trebuie văzut. Numai dl Geoană poate să ne spună ce discuţii a avut acolo. Însă, se poate spune şi că dl Geoană a mers pe urmele lui Patriciu la Moscova. Este posibil să fie şi un asemenea scenariu. Sigur că asta l-ar putea pune în dificultate pe dl Crin Antonescu, care este candidatul sprijinit de Dinu Patriciu. – E garantat de Dinu Patriciu… – E garantat de Dinu Patriciu!, deci s-ar putea să fie şi dl Crin Antonescu într-o situaţie dificilă dacă acesta e de fapt conţinutul discuţiilor de la Moscova.
Sondajele de opinie sunt manipulate
– Dle Lăzăroiu, sunteţi în primul rând sociolog. În toată această perioadă au apărut numeroase controverse legate de sondajele de opinie. Unii candidaţi chiar şi-au exprimat rezerva faţă de nivelul la care sunt cotaţi. Ce credeţi, sunt manipulate sondajele de opinie, mai ales când unele institute de sondare sunt patronate de aceiaşi membri ai „Coaliţiei GRIVCO“? – Dle Roncea, e foarte-foarte adevărat. Eu cred că da, multe dintre ele sunt manipulate. Ce a apărut nou în această campanie e că între institute mari apar contradicţii, ceea ce nu s-a întâmplat până acum. – Ştiu că s-a semnat la un moment dat un cadru deontologic între marile institute, pentru a se evita deprofesionalizarea. – A existat chiar o Asociaţie al cărei rol era, printre altele, să sancţioneze abaterile evidente în acest domeniu. Dar a dispărut… Aş vrea să vă amintesc că atunci când am venit la Cotroceni am luat decizia de a mă retrage din lumea aceasta, tocmai pentru că mi s-a părut că solidaritatea de breaslă era prost înţeleasă, existând ideea că trebuie să ne acoperim atunci când se făceau greşeli mari, ceea ce eu am respins şi am fost blamat pentru aceasta. Eu n-am înţeles niciodată să-mi apăr breasla acoperind erorile grave ale altora, ceea ce este valabil şi pentru presă. Eu cred că presa trebuie să clarifice problemele presei, şi dacă există jurnalişti oneşti care sunt deranjaţi de aceste etichete – „presa manipulează“, „presa dezinformează“ – să iasă şi să spună ei cine o face, pentru a se delimita. – Mulţi o fac în mediul online, unde s-au refugiat, spaţiu care devine din ce în ce mai credibil, tocmai din aceste motive. – Exact: s-a transferat foarte mult din credibilitatea presei „mari“ în mediul online, unde găseşti analize pertinente, poziţii obiective etc… Un refugiu pentru mulţi jurnalişti oneşti. Am făcut paralela aceasta pentru că mi se pare importantă. Realmente, şi în presă, şi în ce priveşte sondajele, lucrurile merg din ce în ce mai prost. Am ajuns într-o situaţie în care breasla este total dereglementată, în care nu se mai respectă nicio valoare, niciun cod, la fel ca şi în presă.
Două institute centrale de sondare fac un joc suspect – Dar cât de mult pot influenţa aceste rezultate false? – Eu nu cred în această influenţare. Am făcut studii încă din anul 2000 pe influenţa sondajelor de opinie asupra comportamentului electoral. Atunci s-a dovedit ştiinţific că influenţa este foarte mică, de ordinul a unul-două procente. Influenţa mare nu este asupra alegătorului simplu, ci asupra militanţilor şi sponsorilor partidului. – Deci e un alt mijloc de presiune şi manipulare. – Exact. Dacă vrei să le arăţi sponsorilor că merită să investească în tine, trebuie să le arăţi că ai o cotă acceptabilă. La fel pentru a câştiga sprijinul militanţilor. – Am ajuns într-o situaţie în care şi presa, şi aceste institute par arondate la acel centru unic de comandă. – Da, trebuie văzut. Pentru că observ că sunt mai multe institute care dau o anumită ierarhie – nu vreau să dau nume -, dar sunt două institute care dau cu totul alte cifre şi chiar cu totul alte ierarhii. Dintr-o dată, cele două sunt pentru mine suspecte. E greu de crezut că toată lumea greşeşte şi numai doi sunt corecţi. Unul dă nişte rezultate, şi peste două săptămâni vine al doilea şi le confirmă. Şi ambele institute sunt „credibile“. Sigur, rămâne să vedem la primul tur de scrutin şi apoi la al doilea cine a avut dreptate, ce joc au făcut. – Aşadar, putem specula că Traian Băsescu stă de fapt mult mai bine în sondaje decât este prezentat. Din câte ştiu eu, există o diferenţă între preşedinte şi următorul candidat de circa 11 procente. – Diferenţa între Traian Băsescu şi următorul candidat, respectiv Mircea Geoană, este între 8 şi 12 procente, distanţă care se poate micşora sau mări până la primul tur.
Mogulii se folosc de criză ca să şantajeze ziariştii
– La ce credeţi că ne putem aştepta în următoarea perioadă, ţinând cont de agresivitatea aceasta malefică a unor personaje? – Deja în momentul acesta două televiziuni – şi nu numai ele – au mari probleme de credibilitate, mai ales de când a apărut scandalul acesta cu Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac. Dar nu numai asta: dincolo de ce spun în acea discuţie, în privat, să vedem şi ce spun aceşti „lideri de opinie“ pe post, ce rol joacă. Probabil aceste televiziuni vor încerca să se recredibilizeze, să nu mai ignore subiecte, cum au încercat şi cu acest caz, dar şi cu vizita lui Geoană la Moscova, care, după ce a apărut pe un site online, nu a fost preluat de nimeni, cu excepţia ziarului „Curentul“, a „Evenimentului Zilei“ şi a postului B1TV. Abia când a ieşit Crin Antonescu a apărut şi ştirea pe aceste televiziuni. Dar cititorii dvs trebuie să ştie că informaţia circula deja de trei zile. Dacă se va repeta acest fenomen, realmente înseamnă că domnii Vîntu şi Voiculescu şi-au făcut degeaba „televiziuni de ştiri“, pentru că nu mai au nicio credibilitate. – Şi-atunci vor încerca să se mute în Republica Moldova, să-i păcălească şi pe basarabeni, care trebuie însă avizaţi. – Da. Dar aceşti patroni sunt foarte interesaţi ca până pe 6 decembrie să-şi păstreze un dram de credibilitate ca să merite investiţia pe care au făcut-o în aceste televiziuni. – Şi cum credeţi că va arăta peisajul media după alegeri? – Mi-e foarte greu să-mi imaginez. Sunt oameni care au făcut nişte compromisuri foarte urâte. Mă gândesc la oamenii ăştia – la Vîntu, la Voiculescu – şi ei sunt de condamnat, dar mi se pare de condamnat şi reacţia foarte slabă a celor pe care îi conduc. Pentru că un ziar, un post TV nu este un simplu SRL în care patronul ordonă şi angajaţii execută. O televiziune trebuie să servească interesului public, interesului de informare al cetăţeanului. Altfel, nu-şi are nicio raţiune de a exista. – Or, în acest moment ei se întorc practic împotriva cititorilor, a telespectatorilor… – Şi nu le pasă. Dar, repet, reacţia celor care lucrează în aceste trusturi este foarte slabă. Sunt foarte puţini care ies şi spun: „există un subiect despre care noi n-am vorbit şi este important“. – Sau dacă ies sunt eliminaţi, pentru că patronii se folosesc de această criză economică. – Absolut. Multor jurnalişti li s-au redus salariile, sunt ţinuţi într-o stare de tensiune, strânşi în menghină, ca să aplice un anume comandament politic. Oamenii aceştia se vor trezi după 6 decembrie ca dintr-un coşmar. Şi se vor întreba: ce am făcut eu în ultimele şase luni? Mi-am bătut joc de meseria mea? – Înseamnă că organizaţiile profesionale de media ar trebui să aibă un rol mai mare. – Exact. Ca şi în breasla sociologilor, şi în cea a jurnaliştilor nu mai funcţionează aceste organizaţii, nu mai există un rol major al acestora. A existat o reacţie, însă destul de slab mediatizată, după cazul pe care l-aţi prezentat, Chirieac-Roşca. Au încercat să se delimiteze, că de fapt cei doi nu sunt jurnalişti, însă aceştia apar pe televizor, scriu în continuare, aşadar, legitim, s-ar putea numi jurnalişti. – Purtători de legitimaţie de presă… O ultimă întrebare: ca sociolog, cu ce diferenţă credeţi că va câştiga Traian Băsescu în turul doi? – Va fi o bătălie foarte polarizată. Aceste campanii furibunde anti-Băsescu, duse în ultimii cinci ani, au avut totuşi un efect, prin stereotipurile inoculate. Va fi o luptă strânsă, o bătălie a mobilizării. Rezultatul va depinde foarte mult de modul în care forţele celor doi candidaţi din finală se vor mobiliza la vot. Va fi o victorie a lui Băsescu, la un scor strâns, dar mai mare decât cel prin care Năstase a fost înfrânt.
November 26th, 2009 
VR 
Scris de Tia Serbanescu 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
