Scris deVictor Roncea
Onorabilii“ „lideri de opinie“ ai trusturilor lui Vîntu şi Voiculescu, agenţii şi traficanţii de influenţă Chirieac şi Roşca, au fost reduşi prin demersul nostru jurnalistic la adevărata lor dimensiune: de şantajişti ordinari de presă. Faţa lor „secretă“, bine ascunsă sub masca „onorabilităţii“ abil construite, era însă cunoscută în mediile informative, dintotdeauna, ca să zic aşa. De exemplu, pe vremea când Mircea Geoană era ministru de Externe, se zvonea în rândul jurnaliştilor acreditaţi la MAE că distinsul analist Bogdan Chirieac, cunoscut şi drept „jurnalistul-Motorola“, mijlocea o întrevedere de afaceri cu ministrul, percepând o atenţie valutară cu cel puţin patru zerouri în coadă. Se pare că aşa l-a cunoscut Chirieac pe actualul preşedinte PSD la reala lui valoare, din moment ce zilele acestea, în înregistrarea difuzată de „Curentul“, răspândacul de Realitatea TV şi TVR afirmă sus şi tare că Geoană, cunoscut şi drept „preşedintele de carton“ al lui Vîntu şi Voiculescu, fură banii de campanie produşi prin vânzarea funcţiilor, pentru a-i ascunde, „cu zecile de milioane“, la soacra sa, Costea, la rândul ei o „revoluţionară de carton“.
În ce-l priveşte pe fostul ziarist Roşca Stănescu, un fost redactor-şef de la „Ziua de Cluj“, Alin Fumurescu, s-a „autodenunţat“ zilele trecute despre cum aducea victime de presă însoţite de plicuri consistente în plasa directorului „Ziua“, pentru a fi scăpate de câte o lovitură de imagine, posibil fatală.
După cum am scris şi eu în materialul „Cum mi-a reclamat Ambasada SUA şantajul practicat de «Ziua» şi Naşul Roşca Stănescu“, acesta era cunoscut nu numai în ţară, ci şi la Departamentul de Stat al SUA, aruncând într-o lumină nu tocmai plăcută întreaga presă din România. Pentru că Asociaţia Jurnaliştilor din România şi Clubul Român de Presă s-au hotărât, după vreo săptămână, să analizeze cazul şantajului celor doi „băieţi de la pădure“ la şeful Agenţiei Naţionale de Integritate, le recomand să cerceteze şi reclamaţiile firmelor cu capital american din România, aduse la cunoştinţa Ambasadei Statelor Unite, privind practicile ziarului „Ziua“. Stilul de şantajist la drumul mare a fost condamnat oficial la o vizită întreprinsă la „Ziua“ de o delegaţie a Ambasadei SUA formată din jurişti şi consilieri economici şi condusă de ofiţerul de presă Mark Wentworth (foto stanga). Roşca Stănescu a susţinut că nu are habar de asemenea practici şi că este probabil vina Departamentului de Publicitate, care va fi sancţionat exemplar. Eram încă un jurnalist naiv şi mai credeam că fostul luptător cu Iliescu-KGB nu poate ataca reprezentanţi ai SUA la drumul mare doar pentru a-şi mai ridica la vila sa de la Snagov încă un etaj printr-un nou şantaj. Însă, la plecare, când am condus diplomaţii americani, Mark Wentworth mi-a zis că acum înţelege de ce i se spune „Naşul“ şi că Ambasada va acţiona în consecinţă. Aşa a şi fost.
Nu degeaba, cred, cei doi tovarăşi de presă şi şantaj îl susţin acum, împreună cu mogulii lor cu tot, pe Mircea Geoană, navetistul de pe ruta Bucureşti-Moscova, cu destinaţie finală gara GRU. Pe lângă vizita sa secretă făcută pe urma firului roşu întins de Iliescu-KGB, şeful PSD s-a făcut remarcat zilele acestea printr-o fraudă majoră, cu atingere la siguranţa naţională a României. Informaţia a ajuns, după trei zile, în „Evenimentul Zilei“ şi, apoi, pe televiziuni: oamenii PSD au furat bazele de date cu rezerviştii Armatei şi ai serviciilor speciale, SRI şi SIE, care sunt secrete. În scop electoral evident, Mircea Geoană le-a trântit tuturor rezerviştilor câte o scrisoare de propagandă, care se putea rezuma, de fapt, la un singur rând: Trăiască şi să înflorească scumpa noastră Edinaia Rossia!
Într-un interviu acordat lui Mirel-Valentin Axinte, cunoscut în blogosferă datorită blogului bleen.ro, preşedintele Traian Băsescu a declarat că greva de la metrou este instrumentată politic de fostul senator PSD, Ion Rădoi, liderul Uniunii Sindicatelor Libere Metrou: „Vorbim de bun simţ pe care nu-l văd la cei de la metroul bucureştean. Au fost puşi de liderii PSD. A fost un senator PSD, Rădoi, lider de la metrou, care a reuşit să blocheze traficul ca să arate că puterea nu reuşeşte să dea salariaţilor de la metrou un plus de 50% la salariu. Cred că este o probă a până unde poate merge lipsa de responsabilitate. Nu poţi să condamni un oraş la aglomeraţia care este acum în Bucureşti numai pentru că ai un interes pentru 22 noiembrie. Sper ca instanţa să suspende greva cel mai târziu mâine, o grevă a iresponsabilităţii. Nu cred că îi aduce câştig de cauză candidatului pe care îl susţine Rădoi.”
Traian Băsescu este de părere că procurorii Nastasiu şi Ciurea sunt folosiţi de politicieni într-o campanie electorală murdară: „Aceşti procurori, dacă discutăm de cei doi pe care i-am văzut ieri pe la televiziuni, sunt procurori care au fost respinşi de sistem, pentru că nimeni nu poate suspecta că eu am o relaţie bună cu CSM, dar CSM a stabilit eliminarea lor din sistemul de justiţie. Pe ei i-a eliminat sistemul de justiţie şi i-au recuperat partidele. Asta e problema lor, şi morală, şi s-ar putea să devină şi o problemă legală.
Preşedintele Băsescu pledează pentru deschiderea participării la CSM, care „nu trebuie să rămână un sistem perfect etanş”. „Trebuie modificată legea prin care e fixată structura CSM şi să dăm acces societăţii civile în CSM, oameni care nu fac parte din sistem, cu pregătire suficientă pentru a putea fi parte în sistemul de analiză al Justiţiei.
Cât despre vizita privată şi fără de ştirea CSAT a lui Mircea Geoană la Moscova, preşedintele opinează că aceasta „a fost absolut anormală, mai ales că domnul Geoană a declarat că s-a dus să încerce reglementarea cu federaţia Rusă în sistem privat”. „Rusia nu face cadouri, asta trebuie să ştiţi”, a conchis Băsescu.
Traian Băsescu promite că nu va dizolva Parlamentul, chiar dacă nu va fi acceptat cabinetul Negoiţă, că va nominaliza un nou premier, reprezentant al dreptei: „Dacă guvernul Negoiţă cade, nu voi merge pe concepţia dizolvării Parlamentului. Voi desemna un al treilea prim ministru. Va trebui să fie un premier care să reprezinte dreapta”.
Puteţi vedea înregistrarea întregului interviu, care a durat mai bine de o oră, pe site-ul basescu-live.ro
Scris deSebastian Rusu Politicienii au fost zgârciţi în reacţii la Episodul 3 al scandalului Chirieac-Geoană, o evoluţie a şantajului Roşca-Macovei, în care cunoscutul deotolog apropiat intereselor mogulilor, Bogdan Chirieac, afirmă că preşedintele PSD, Mircea Geoană, fură din banii de campanie pentru a-i ascunde la soacra sa, Margareta Costea. „Zecile de milioane“ furate de Geoană, după cum afirmă Chirieac într-un cadru intim, s-ar fi obţinut prin comercializarea posturilor de miniştri şi a fotoliilor de parlamentar PSD. În mod normal, dezvăluirea ar trebui să provoace revolta simplilor membri ai PSD, care îşi plătesc, umil, cotizaţia, şi mai cred în social-democraţie sau, cine ştie, poate chiar în „revoluţia bunului-simţ“ a partenerilor lor de la PNL. În mod cert, subiectul declaraţiilor date de Bogdan Chirieac, candidatul Mircea Geoană s-a ascuns, evitând responsabilitatea faptelor sale, la fel ca în prima fază a scandalului vizitei sale secrete la Moscova. Purtătorul său de cuvânt, Victoraş Ponta – după cum îi spune Chirieac – susţine însă, frapant, că „Toată lumea ştie asta!“
Victor Ponta, purtătorul de cuvânt al candidatului Mircea Geoană (PSD): „Ei, dom’ne, ce naiba? Porcării… din astea. Este o tåmpenie. Toată lumea ştie asta!“
Constantin Niţă – fost ministru PSD al Înteprinderilor Mici şi Mijlocii: „Este o prostie fără margini şi fără limite! Ce să våndă? Hai, domnule, să fim oameni serioşi! Totul s-a votat serios pe liste uninominale (n.r. în cazul alegerilor legislative din noiembrie 2008) şi la secret în cadrul CEX-ului (n.r. în cazul social-democraţilor care au fost desemnaţi miniştri în coaliţia de guvernare)“
Nicolae Bănicioiu (PSD): „O glumă proastă, evident. În rest, nu pot să ştiu dacă domnia sa (n.r. jurnalistul Bogdan Chirieac) ar fi zis sau nu. Eu, în locul domnului Chirieac, v-aş da în judecată (n.r. cotidianul «Curentul») dacă stenogramele nu sunt reale sau legale“.
Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor (PD-L): „Este un ziarist (n.r. Bogdan Chirieac) care dă o informaţie într-un mediu informal. Eu cred că informaţia domnului Chirieac este corectă, întrucåt este dată într-un mediu informal“.
Eugen Nicolăescu (PNL): „Eu, în general, nu comentez afirmaţiile domnului Chirieac! Atåt!“
Agenda publica a campaniei electorale a luat un curs cu totul aparte. Ies la iveala combinatii al nivel inalt dintre cele mai toxice care evidentiaza miza enorma a acestei campanii pentru scaunul prezidential al Romaniei. Redam mai jos o parte din materialul primit la redactie, in care numele partenerului lui Mircea Geoana, ofiterul GRU Boris Golovin apare subliniat.
Cu ochii pe industria de maşini
Politica de monopol dezvoltată de Deripaska şi Rich se reflectă şi în Romånia. Tentativa lui Deripaska de a prelua în bloc industria autohtonă de aluminiu este continuată de proiectul preluării uzinei Daewoo de la Craiova, cu concursul direct şi interesat al guvernului Tăriceanu. Deripaska vånează ALRO Slatina, Alprom Slatina şi Alum Tulcea, toate privatizate de guvernul Năstase în favoarea grupului Marco, înfiinţat de Marc Rich şi preluat de magnatul Vitali Machitski. Negocierile dintre acesta din urmă şi Oleg Deripaska sunt mai vechi. Înainte să lucreze pentru Vitali Machitski, Alexander Krasner a fost director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd. Grupul OAO Mechel, cotat la Bursa din New York, a adunat toate combinatele metalurgice controlate de Ziuzin. Printre acestea se numără şi COS Tårgovişte, şi Industria Sårmei Cåmpia Turzii SA, privatizate cu scandal (Cosmin Guşă a fost direct implicat) în timpul guvernării PSD, dar şi o întreprindere croată, alta bulgară, plus două ruseşti. Combinatele romåneşti au fost cumpărate prin intermediarul Conares Trading, care a operat pånă de curånd în numele grupului Mechel. Casa de comerţ a oligarhului rus, Mechel International Holdings AG, a fost înregistrată tot în Zug, la aceeaşi adresă cu Conares. Reprezentantul din Romånia al lui Ziuzin, Boris Golovin, este atåt promotorul intereselor lui Deripaska în ţara noastră, cåt şi al TVEL Corporation, mare corporaţie rusă de stat în domeniul nuclear. Golovin, născut în Republica Moldova, a fost ofiţer al trupelor speciale din cadrul GRU, a luptat în Afganistan, ştie bine limba romånă şi este implicat mai toate afacerile cu energie – şi nu numai – din Romånia. Conexiunile de afaceri ale lui Boris Golovin includ moguli ai energiei cum ar fi Nicolae Bogdan Buzăianu, dar şi o serie de personaje provenite din SRI sau din serviciile de informaţii israeliene. Printre legăturile sale se numără Horia Constantin Bejan, fost director de relaţii internaţionale în Ministerul Industriilor. Acesta este partener tradiţional al lui Boris Golovin şi, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzăianu. Cåt timp a fost în funcţie a făcut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul angajat al lui Roman Abramovici. Vladimir Soare, ofiţer acoperit, a fost, pe rånd, viceguvernator BNR, preşedinte al Bancorex şi preşedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vîntu. A făcut studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergură iniţiată la UCM Reşiţa, de Boris Golovin şi Nicolae Bogdan Buzăianu. În acest „business“ are interese şi Oleg Deripaska. Corneliu Păltånea. Fost şef al unităţii prahovene a SRI. A fost arestat în dosarul furtului de combustibil de la rafinăria ploieşteană Astra Romånă. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romåno-Rus (CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roşii) monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea Nova Bank. Păltånea a lucrat şi pentru fraţii Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia. Unul dintre cei doi fraţi a fost ofiţer de informaţii militare.
GRU şi legăturile „româneşti“
Anatoli Patron. Fost ofiţer GRU şi partener cu Boris Golovin. Preşedinte al Nova Bank şi considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia. Constantin Samson. L-a urmat pe Iuri Ustinov la şefia CARR. A fost partener de afaceri cu soţia lui Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat întreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile căreia înalţă un complex turistic de lux. În afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit în America. Mircea Popa. În vremea lui Ceauşescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este agent KGB. Mircea Popa a condus Agenţia de Presă „Rusia la Zi“, controlată de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetăţean moldovean, Vitalie Dobåndă, conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu. „Rusia la Zi“ era sponsorizată de Mechel. În perioada PSD, Mircea Popa a fost consilierul politic al lui Cozmin Guşă, care s-a remarcat în peisajul public prin discursurile sale proruse. Guşă are vilă la Cornu, pe aceeaşi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin. Yacov Goldovsky, omul lui Cernoi, îi reprezintă interesele în Rafo, pe care Goldovsky o controlează, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul în Austria. Marin Anton este omul care apare în toată odiseea Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma sa de management, împreună cu alţi directori proveniţi de la Tofan Group. Mecanismul stingerii datoriei: Termoelectrica SA (de care aparţine CET Mintia) ia în primire utilajele ruseşti, apoi virează, eşalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. Planul a eşuat însă parţial. În 2003, ruşii au scăpat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni în curtea termocentralei din Deva. Nefolosite şi cu garanţia expirată. Victor Vaida, directorul general al CET Mintia din acea vreme, sucursală a Termoelectrica Bucureşti, pe atunci, a devenit director tehnic al termocentralei. Fost lider al PSD Hunedoara, a fost ajutat pe linie politică să căpuşeze CET Mintia, prin firma soţiei lui. Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorånd peste 20 de milioane de dolari. Kremlinul are interese directe în firmă: sediul social este în Bucureşti, Piaţa Charles de Gaulle, chiar în clădirea fostei misiuni comerciale sovietice din Romånia. Impozantul imobil aparţinea, de fapt, preşedinţiei Rusiei. Unul dintre „pionii“ lui Golovin&Ziomar e Horia Bejan, fost director în Ministerul Industriilor. Din anii ‘80 pånă în 2001, Bejan a fost adjunct al direcţiei generale de comerţ exterior. Era în funcţie în 2000, cånd guvernul a emis ordonanţa de modernizare a CET. Tot atunci, era acţionar minoritar în Global. Legăturile lui Bejan în spaţiul fostei URSS datează din anii ‘80, cånd acesta a gestionat participarea romånească la construcţia combinatului ucrainean de la Krivoi Rog. În timp ce activa în minister, Horia Bejan a fost asociat în afaceri şi cu Constantin Iavorski – fost angajat al oligarhului rus, Roman Abramovici, şi fost ministru al energiei în Republica Moldova. Ofiţer KGB la origine, Iavorski a monopolizat ani la rånd furnizarea de combustibili energetici (cărbune şi păcură) către termocentralele romåneşti, angajånd la firmele sale foşti ofiţeri SRI. Tot tranzacţiile cu cărbune i-au adus faţă-n faţă pe Bejan şi Golovin. Societatea primului (Putna SA) a intermediat importurile de cărbune făcute de compania Infinity, a fostului ofiţer GRU. Pe långă Global, Horia Bejan mai este asociat cu Golovin şi în alte afaceri cu iz rusesc. M.T.Il. Projects&Systems Ltd, a doua firmă din consorţiul desemnat în 2000 să retehnologizeze CET Mintia, este un off-shore din Cipru. În jurul căsuţei poştale s-a dezvoltat grupul de afaceri al israeliencei Tonya Halpern, implicată în scandalul privatizării Hotelului Bucureşti. Tonya Halpern şi defunctul ei soţ, Moshe, proveneau din structurile AMAN – serviciul de spionaj al armatei israeliene. Aliatul în afaceri al Tonyei Halpern a fost Constantin Iavorski, alături de care a cartelizat licitaţiile de furnizare a cărbunelui către termocentralele romåneşti. Al treilea membru al consorţiului era Babcock Borsig Power (BBP) – Austrian Energy. Din 1999, VA-Tech deţinea 10 la sută din colosul german BBP (care preluase „Austrian Energy“, divizie a VA-Tech). În 2000, aceeaşi VA-Tech controla VA Tech Hydro, firmă implicată în scandalul retehnologizării Porţilor de Fier I şi II. Aşadar, entităţile VA-Tech primeau contracte avantajoase, fără licitaţie, de la statul romån. Firma era reprezentată în Romånia de Nicolae Bogdan Buzăianu – fondatorul Energy Holdings şi prietenul lui Boris Golovin. Contractul de consultanţă juridică pentru modernizarea CET Mintia a revenit atunci tocmai casei de avocatură „Boştină&Asociaţii“, partenerul tradiţional al lui Buzăianu. BBP a dat faliment în 2002, fiind preluată de japonezii de la Hitachi. Boris Golovin, care deţine în Bucureşti şi Romcar Russian Buses, este cel care tranzacţionează pentru Ziuzin achiziţionarea unei termocentrale din Giurgiu, Uzina Termoelectrica SA, care aparţine de consiliul judeţean. Aceasta ar crea o sursă de energie pentru întreprinderile colosului rus Mechel, al cărui proprietar e Ziuzin. Firma lui Golovin îşi are sediul chiar în casa lui Nicolae Bogdan Buzăianu din zona Piaţa Aviatorilor. Magnatul pentru care lucrează acesta, Ziuzin controlează mineritul de cărbune, producţia de oţel şi energie, vrea să controleze şi producţia de energie electrică pentru întreprinderile sale şi să obţină controlul total al preţurilor. Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost iniţiate, cel puţin pe hârtie, în urmă cu exact doi ani. Uzina face parte din grupul celor 34 de întreprinderi de stat ale căror datorii urmează să fie şterse, conform unei ordonanţe de urgenţă a cabinetului Tăriceanu. ANAF îşi propusese, la finele lui 2006, să execute silit termocentrala, însă a suspendat procesul pentru ca populaţia să nu rămånă fără căldură. Datoriile depăşeau zece milioane de euro. Pentru Conares Trading, a prestat şi societatea de avocatură „Anastasescu“, care a reprezentat juridic în Romånia firma lui Igor Ziuzin. Patroana, Marieta Anastasescu, este avocata firmelor înfiinţate de Alexandru Bittner şi este vecina lui Adrian Năstase în blocul de pe Zambaccian. Ea a fost avocata celebrei „mătuşi Tamara“, pe care Bittner o consilia în afaceri. Conexiunile lui Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii ruşi. Primul indiciu se reflectă în Mastertrade Ltd., o firmă din Marea Britanie care deţine acţiuni în societăţile înfiinţate de Bittner la noi. La un an după vizita lui Băsescu la Moscova, în august 2006, guvernul Tăriceanu emite o ordonanţă de guvern prin care modifică actul normativ al cabinetului Isărescu. Retehnologizarea Electrocentralei Deva SA (numele actual al CET Mintia) urma să intre în linie dreaptă. Potrivit unei ordonanţe a guvernului Tăriceanu, termocentrala urma să contracteze un credit în valoare de 67,9 milioane de euro pentru asigurarea parţială a resurselor financiare necesare reabilitării Grupului 1, urmånd să aibă loc şi încredinţarea contractului de modernizare. Valoarea totală a acestuia e estimată la aproximativ 100 milioane de euro. Practic, ruşii sunt favorizaţi de un cerc vicios. Au lichidat datoria URSS prin echipamente, dar tot ei mizează în continuare că vor cåştiga bani din punerea lor în funcţiune. În condiţiile în care utilajele au garanţia expirată, este uzual ca numai firmele producătoare (LMZ şi ZiO Podolsk) să emită alta nouă. Globalul a cåştigat licitaţia de furnizare de cărbune la Iaşi, Suceava şi Deva. Cărbunele e din Rusia, adus de fostul ofiţer GRU, Boris Golovin. Contractele de la Iaşi şi Suceava valorează împreună 10,2 milioane de dolari.
Machitski-Deripaska-Cernoi
„Oleg Deripaska a primit sarcina de la preşedintele Rusiei să revigoreze industria automobilelor ruseşti“, spune Boris Golovin. În Romånia, interesele oligarhului se leagă de Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa, deţinută de oamenii mogulului energiei, Nicolae Bogdan Buzăianu. Acesta are legături mai vechi cu afaceriştii din spaţiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui Roman Abramovici. Compania lui Deripaska, GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus care a cumpărat Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS. Autobuzele sunt produse la Reşiţa, iar piaţa vizată e cea internă. Caroseria se face în Rusia, licenţele sunt cumpărate de la grupul lui Deripaska. Producătorul e firma Robus, controlată de UCM Reşiţa. Golovin deţine un procent foarte mic în Robus, în schimb, controlează Romcar Russian Buses SA, casa de comerţ pentru acest proiect. Printre acţionarii şi administratorii Romcar îi regăsim pe Horia Bejan (fostul director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost preşedinte Bancorex şi al grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vîntu) şi Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primăria Capitalei. Soare, administrator al firmei, i-a făcut lui Golovin planul de afaceri. UCM Reşiţa, privatizată la sfårşitul anului 2003, a fost ofertată de Firma INET AG din Elveţia, în consorţiu cu asociaţia salariaţilor. INET AG avea însă ca obiect de activitate „deţinerea de acţiuni la alte întreprinderi“, conform registrului elveţian al comerţului. Firma e administrată de Beat Corpataux, asociat cu Buzăianu în afacerea „Energy Holding“. Suma achitată pentru UCM a fost 13,1 milioane de euro. După cum au spus cei de la Reşiţa, statul s-a angajat să le şteargă datoriile istorice, dar în 2006 firma era menţionată printre marii debitori. Preşedintele UCM Reşiţa, Adrian Chebutiu (şi el un apropiat al lui Buzăianu şi fost vicepreşedinte al Energy Holding), a recunoscut că Buzăianu a negociat privatizarea de la Reşiţa. UCM era subcontractant în afacerea „Porţile de Fier“, revenindu-i 12 milioane de franci elveţieni din afacerea gestionată de acelaşi Buzăianu, ca reprezentant al VA-Tech. ……………………………………………………… În Romånia, o firmă controlată de råvnita societate ALRO intermediază importurile de gaz din Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semnează contractele de livrare a gazului) este compania Conef SA, controlată de aceiaşi oameni de afaceri de la ALRO adică de grupul Marco, al magnatului Vitali Machitski, care deţine 99,97% din Conef prin compania din Slatina. Practic, cel care aduce gaze în Romånia este grupul Marco, în spatele căruia stă Machitski. Conef SA intermediază în Romånia aproape jumătate din cantitatea totală de gaze pe care Gazprom o livrează ţării noastre. În 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc. Acordul semnat de firma înregistrată în Romånia cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani şi conferă Conef o poziţie dominantă pe piaţă distribuţiei. În Romånia, Conef a dezvoltat o vastă suveică de firmă, participånd direct în alte societăţi. Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) pånă în august 2005. Alesandru fusese numit în funcţie din partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu. Implicat în mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum administratorul firmei Conef Gaz, controlată în proporţie de 70% de compania-mamă, Conef SA. Interesele ruşilor de la Conef gravitează şi în zona IMGB, fostul colos industrial ceauşist.
Etc… mai urmează încă vreo 70 de pagini. Prietenii ruşi ai lui Mircea Geoană au deja pus bine piciorul în economia întregii zone a istmului ponto-baltic, iar aşezarea unui tovarăş de nădejde pe scaunul de la Cotroceni ar mări avantajul Moscovei în plan regional. În opinia mea, mai mult ca sigur acest punct de vedere „l-a negociat“ Mircea Geoană la Moscova, în vizita sa secretă (secretă – pånă mai zilele trecute). G. Roncea
Pe ziare.com găsesc ştirea “Revoluţionarii îl susţin pe Mircea Geoană” (linc), aceeaşi ştire fiind disponibilă pe impactnews (linc), machiavelli.ro “portalul profesioniştilor în politică” (linc), Observator de Bacău (linc), probabil şi pe alte surse. De fapt, este vorba de doar una din multele organizaţii de revoluţionari existente – Loja Organizaţiilor de Revoluţionari din România – care a hotărît să susţină candidatura lui Mircea Geoană la alegerile prezidenţiale. Din felul cum este prezentată ştirea şi din titlul acesteia, se lasă falsa impresie că toţi revoluţionarii din România ar susţine candidatura lui Mircea Geoană.
Chiar dacă Ion Iliescu, prezent la semnarea acordului de susţinere, a declarat că LORD este “cea mai reprezentativă structură a asociaţiilor de revoluţionari”, acest lucru îl cred doar simpatizanţii lui Ion Iliescu. La Timişoara, LORD este reprezentată de Tudorin Burlacu, care a candidat la alegerile parlamentare din 2008 izbutind să iasă ultimul în colegiul 3 senatorial Timiş, cîştigînd încrederea a 0,37% din alegători sau a 1,12% din voturile exprimate (linc). Preşedintele LORD, lugojeanul Petrică Balint, este unul dintre cei numiţi de Ion Iliescu în conducerea Institutului Revoluţiei Române (linc).
LORD este organizaţia care a dat un comunicat în favoarea lui Ion Iliescu şi în decembrie 2008, după incidentul cu aruncarea cu monezi asupra sa la cimitirul eroilor, în comunicatul respectiv acuzîndu-l pe Teodor Mărieş că urmăreşte “meschinul interes personal de a obţine nemeritat certiicatul de revoluţionar” (linc). După cum se poate vedea pe saitul SSPR (linc – folosiţi funcţia de căutare), Teodor Mărieş nici n-a depus cerere pentru certificate de revoluţionar, dar cui îi pasă de asta cînd e vorba de atacat un adversar politic? Aş spune că LORD este organizaţia de buzunar a lui Ion Iliescu, care dă comunicate ori de cîte ori e nevoie, în forma dorită de fostul preşedinte. Dacă Mircea Geoană îşi închipuie că semnătura de susţinere de la această Lojă a Organizaţiilor de Revoluţionari îi aduce multe voturi, se îmbată cu apă rece.
Trebuie spus însă că, precum domnul Iliescu este “fiul unui revoluţionar”, cum a fost prezentat norodului de către Teodor Brateş în 22 decembrie 1989 (linc), şi Mircea Geoană este dintr-o familie revoluţionară. Soacra sa, Margareta Costea, este revoluţionara cu numărul 5 din România (linc), adică are al cincilea dosar depus la SSPR după începerea operaţiunii de preschimbare a certificatelor. Dînsa are titlul de rănit în revoluţie pentru că, după propriile-i declaraţii, în 23 decembrie 1989, aflîndu-se într-un camion cu revoluţionari lîngă televiziune a sărit din acesta, şi din neatenţie a tras după ea o ladă care i-a căzut peste picior, rănind-o. Nu a fost vreun duşman al revoluţiei care să fi aruncat cu lada peste piciorul distinsei doamne, ci ea însăşi s-a autoaccidentat, dar profitînd de ambiguităţile legii 341/2004 a izbutit să dobîndească titlul de rănit în revoluţie. Există şi persoane care contestă complet accidentarea soacrei domnului Geoană, cum ar fi ziaristul Bogdan Drăghici, care a făcut şi plîngere la parchet împotriva doamnei Costea pretinzînd că certificatul medical al acesteia e complet fals. Domnul Drăghici a făcut şi un sait consacrat special acestui caz (linc). Mai jos prezint un articol scris de domnul Drăghici, cu precizarea că răspunderea pentru exactitatea informaţiilor îi aparţine:
Din vara anului trecut, clubul revoluţionarilor impostori demascaţi public a mai primit un membru important: Margareta Costea, soacra liderului PSD Mircea Geoană. O cohortă de magistraţi, medici, parlamentari, revoluţionari, politicieni se chinuie de mai bine de un an să o scape pe celebra infractoare de braţul lung al Justiţiei pămînteşti. Pentru că de Justiţia divină nu o mai poate scăpa nimeni pînă la Judecata de Apoi.
Soacră ţărănistă cu ginere pesedist
În iunie 2005, eram demnitar în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, singurul neînregimentat politic, dar beneficiind de suportul Partidului Democrat. Fusesem numit în funcţie din februarie şi încercasem cu încăpăţînare permanent să performez în funcţia respectivă cu onestitate şi cu profesionalism, combătînd cu tenacitate toate tentativele de căpuşare ale bugetului Institutului Naţional de Administratie (INA). În prima lună a verii am luat decizia să menţionez public într-o conferinţă de presă cîteva “căpuşe”, de care nu reuşeam să scap cu nici-un chip. Soacra lui Mircea Geoană se afla pe infama listă şi două ziare centrale au pomenit declaraţia mea în ediţiile din ziua următoare.
Prof. univ. dr. ing. Margareta Costea dorea să fructifice o înţelegere făcută cu vechea conducere din guvernarea PSD, încercînd să obţină spaţiu, contracte şi onoruri pentru fundaţia pe care o conducea.
Contactată de jurnalişti pentru a-şi justifica demersurile ruşinoase, celebra soacră a luat foc, năvălind la scurt timp în biroul meu şi cerîndu-mi să retractez toate acuzaţiile aduse domniei sale. Ameninţările curgeau în valuri, neuitînd să-mi amintească şi faptul ca am un copil de crescut. Am invitat-o atunci să mă dea în judecată, pentru că nu aveam de gînd să-mi retrag nici un cuvînt, fiind dispus dimpotrivă să detaliez dezvăluirile făcute.
Soacra a revenit după cîteva zile la o conferinţă internaţională organizată de INA, ridicîndu-şi poalele în cap de la tribună şi cerînd să-i fie “reperată” onoarea. A făcut apel şi la originile sale ţărăniste, spunînd că este doar o coincidenţă faptul că are un ginere la conducerea PSD. Şi-a etalat în faţa invitaţilor din străinătate istoria anticomunistă a neamului Barba, nume pe care l-a purtat ca domnişoară. Lăudîndu-se cu calitatea de membru PNŢCD şi cu unchiul său încarcerat alături de seniorul Corneliu Coposu, tov. Costea a stîrnit ilaritate în sală, pentru că mulţi ştiau că soţul său fusese mare ştab la Gospodăria de partid pînă în decembrie 1989. Secretarul de stat Viorel Coifan, un liberal oportunist, a fost dispus pe loc să se facă preş în faţa influentei soacre, gîndindu-se probabil că o pilă mare in PSD poate să fie profitabilă cîndva.
Turnată chiar de complicea sa
După publicarea celor două articolaşe amintite deja, m-am pomenit cu un apel telefonic ciudat. O voce feminină m-a felicitat pentru curajul de a fi criticat chiar şefa unui clan foarte puternic, clanul Costea-Geoană. Mi-a spus însă că dezvăluirile mele sînt apă de ploaie în comparaţie cu confesiunile pe care este dispusă să mi le facă şi care mă vor lămuri că am deranjat persoane foarte periculoase. A afirmat că este dispusă să mă viziteze pentru a-mi furniza informaţii explozive. Eram foarte suspicios, pentru că totul îmi părea mai degrabă o tentativă de intoxicare, dar am fost de acord sa ne întîlnim.
A doua zi am făcut cunoştinţă cu doamna Mariana Ispăşoiu, fostă asistentă la cabinetul medical din cadrul Primăriei Capitalei şi văduva unui medic militar cu trese importante. Am aflat că este chiar o prietenă de familie a clanului Costea-Geoană, fiica domniei sale fiind “curtată” cu asiduitate de coana Margareta, care spera să o convingă să-i devină noră. Povestirile doamnei Ispăşoiu mi-au provocat frisoane de dezgust, dezvăluirile sale despre afacerile necurate ale clanului patronat de Margareta Costea fiind tulburătoare. Nu îmi venea să cred ce auzeam, pentru că lista blestemăţiilor cu încărcătură penală părea nesfîrşită, iar tupeul clanului dobora orice record în materie.
Printre capetele de acuzare lansate de prietena de familie se afla şi cel care viza calitatea de revoluţionar rănit deţinută de celebra soacră ţărănistă. Fosta asistentă medicală se autodenunţa că fusese implicată în falsificarea actelor medicale pe care se construise întregul dosar al Margaretei Costea. Detaliile abundau, iar intoxicarea pe care o suspectasem era tot mai improbabilă. Tocmai mulţimea detaliilor m-a făcut să încep verificarea informaţiilor luînd drept capăt de fir tocmai dosarul de revoluţionar trucat. Urma să mă lămuresc dacă teribilele dezvăluiri erau într-adevar adevărul gol-goluţ.
Falsificarea unui act medical
Doamna Ispăşoiu se pomenise în luna ianuarie 1990 cu buna sa prietenă Margareta în cabinetul de la Primăria Mun. Bucureşti. Venise cu o rugăminte fierbinte. Dorea să obţină o adeverinţă medicală din care să reiasă că în zilele Revoluţiei avusese un beteşug, pentru a-şi justifica astfel la Academia de Studii Economice absenţa de pe scena revoluţionară. Erau zile tulburi, iar mulţi profesori din mediul universitar erau puşi la zid de studenţime pentru porcăriile făcute în era comunistă. Tov. Margareta dorea să demonstreze că nu a putut lupta cu regimul ceauşist din cauze medicale.
Asistenta medicală fusese în cabinet în zilele Revoluţiei, Primăria fiind păzită cu străşnicie ca obiectiv strategic. Nu eliberase adeverinţe medicale sau bilete de trimitere, pentru că nici un rănit nu fusese adus acolo. Avea aşadar posibilitatea să elibereze trimiteri datate în decembrie 1989, pentru că de atunci nu mai apelase nimeni la serviciile medicale ale cabinetului. A servit-o prompt pe coana Margareta, invocînd la sugestia acesteia un traumatism la genunchiul drept, însoţit de un hematom, de o vînătaie adică. Prietena sa avusese nişte probleme medicale la genunchiul respectiv cu ceva timp în urmă, avînd montat chiar un aparat ghipsat. Biletul de trimitere îl adresase Spitalului de Urgenţă Floreasca, pentru că acolo lucrau ca medici rezidenţi chiar nepoţii Margaretei Costea.
La scurt timp, tov. Margareta i-a făcut o nouă vizită, pentru a o ruga să facă o “mică” adăugire pe biletul respectiv, şi anume “RĂNITĂ ÎN REVOLUŢIE”. I-a cerut asistentei să nu-i pună prea multe întrebări, spunînd că în numele prieteniei lor vechi trebuie să obţină şi acest ultim serviciu. Deşi deranjată de solicitare, fiind conştientă că va comite astfel o infracţiune şi mai gravă, cadrul medical a făcut menţiunea respectivă. Parafa medicală aplicată pe bilet aparţinea medicului titular, doamna Eugenia Anca, aceasta neştiind absolut nimic despre scamatoria celor două bune prietene.
Istorisirea doamnei Ispăşoiu m-a cutremurat, pentru că aceasta a aflat ulterior că soţia ştabului de la Gospodăria de partid îşi făcuse dosar de rănită în Revoluţie şi se zbătuse să fructifice la maximum impostura respectivă. Asistenta avusese mari emoţii atunci cînd fusese luată la întrebări de Constantin Bebe Ivanovici, care făcea verificări cu privire la calitatea de revoluţionar rănit a Margaretei Costea. Doamna Ispăşoiu îi mărturisise şi acestuia că celebra soacră nu fusese rănită în Revoluţie şi o sunase imediat pe amica sa, pentru a-şi exprima temerea şi a o pune în gardă. Fusese liniştită de “revoluţionară”, fiind asigurată că Bebe nu o să o mai deranjeze în veci. Şi aşa a fost. Nimeni nu a mai întrebat-o nimic pînă în vara lui 2005, cînd s-a hotărît să îmi furnizeze mie toate informaţiile cu privire la fabricarea dosarului respectiv.
Investigaţie de tip jurnalistic cu surprize de proporţii
Probabil că nu aş fi verificat “pontul” dat de asistenta medicală, dacă nu aş fi fost stîrnit de ameninţările de tip mafiot ale influentei soacre şi de circul făcut de aceasta la conferinţa internaţională de la INA. Aflasem că mersese cu reclamaţiile la adresa mea pînă la ministrul Vasile Blaga. Tupeul ei m-a determinat să merg mai departe şi să fac o investigaţie pe cont propriu.
Am început cu dosarul de revoluţionar. M-am folosit de relaţiile din PD, ştiind că secretarul de stat care conducea Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) era înregimentat la Partidul Democrat. L-am sunat pe deputatul Romeo Raicu, un lider al revoluţionarilor autentici, spunîndu-i că am găsit un revoluţionar impostor în persoana soacrei lui Mircea Geoană. M-a trimis chiar la domnul Petrişor Morar, şeful SSPR, recomandîndu-i să verifice informaţiile mele.
Am mers la Palatul Victoria, la sediul SSPR. Ştiam numărul dosarului de pe pagina web a Secretariatului, aşa că am cerut dosarul respectiv. Stupefacţia mea a fost uriaşă! Toate informaţiile se verificau integral! Falsificarea actelor medicale era vizibilă şi de pe Marte! Aveam certitudinea ca prinsesem o infractoare, fiind însă şocat de mulţimea complicilor săi. Timp de aproape 16 ani, autorităţile abilitate nu doriseră să demaşte o impostoare, pentru că proptele sale politice erau foarte puternice.
Am continuat investigaţia, căutînd-o pe doamna Eugenia Anca, medicul care figura pe biletul de trimitere falsificat. Norocul a fost de partea mea. Folosind baza publică de date a abonaţilor ROMTELECOM, am căutat numele respectiv. În Bucureşti era o singură persoană cu numele respectiv. Am sunat şi mi-a răspuns o voce de băiat. Am cerut să vorbesc cu doamna doctor Eugenia Anca. BINGO! Mi s-a spus că nu este acasă, fiind ofiţer de serviciu la minister. La Ministerul Sănătăţii? Da, acolo. Am mulţumit şi am sunat imediat la numărul postat pe site-ul ministerului pentru cabinetul ministrului. Ştiam că de regulă acolo se află ofiţerul de serviciu. Mi-a răspuns o voce feminină, pe care am salutat-o. “Bună seara, doamna doctor Anca!” A fost surprinsă că o apelez pe nume, însă i-am explicat toată tărăşenia. I-am solicitat o întrevedere, pentru a lămuri istoria unui act medical falsificat pe care se afla parafa şi semnătura domniei sale. Era chiar alertată, aşa că a acceptat rapid să stăm de vorbă faţă-n faţă.
A doua zi dimineaţa m-am dus la minister. I-am spus istoria dosarului medical al revoluţionarei impostoare. Era şocată! Fiind bună prietenă şi în prezent cu asistenta Ispăşoiu, afla totuşi în premieră adevărul. Mi-am dat seama din reacţia domniei sale că nu fusese implicată în înţelegerea penală a celor două complice. S-a uitat la biletul de trimitere şi a răsuflat uşurată. Putea să-mi demonstreze că nu-l eliberase dînsa, remarcînd că şi semnătura era de fapt o plastografie nereuşită. Biletul era datat 23 decembrie 1989. La acea dată, doamna Anca nu lucra în Primăria Capitalei, detaşarea domniei sale de la Spitalul Colţea producîndu-se tocmai în ianuarie 1990. Nu putuse aşadar să parafeze actul medical, pentru că nu lucrase acolo în zilele Revoluţiei. Am rugat-o să-mi dea o declaraţie şi a acceptat imediat. M-a rugat să o însoţesc şi în biroul directorului său, pentru a-l pune şi pe acesta la curent cu întreaga poveste şi a-i confirma acestuia că nu are nici o implicare în povestea penală. O avertizasem că am de gînd să fac publică întreaga tărăşenie şi să sesizez autorităţile abilitate. Ironia sorţii făcuse ca doctoriţa Anca să facă parte chiar dintr-o comisie medicală care verificase dosare ale unor revoluţionari, dar destinul nu-i scosese în cale şi dosarul Margaretei Costea.
Sorin Oprescu o are la mînă pe soacra lui Mircea Geoană
Întregul dosar medical al impostoarei Margareta era construit pe un banal bilet de trimitere. Unul falsificat grosolan. Doamna Ispăşoiu, eu şi apoi doamna Anca ne întrebam pe bună dreptate cum de fusese posibil ca nimeni să nu demaşte impostura aceasta atîta amar de vreme.
Am găsit acte medicale asumate de medici legişti, de comisii medicale importante, toată lumea luînd drept bun un fals ordinar, vizibil de la o poştă şi de către un elev de gimnaziu. Menţiunea “rănita în Revoluţie” era stranie pe un act medical eliberat pe 23 decembrie 1989, cînd nici nu se vorbea de o revoluţie, fiind aşadar unicul act medical de acest tip. Nimeni nu o căutase în 16 ani pe doamna Anca, a cărei parafă se afla pe bilet. Pe verso, biletul fusese completat la Spitalul Floreasca, dar nu exista nici o dată calendaristică, ci doar parafa unui medic care între timp se sinucisese în urma unei presiuni de natura politică. Asistenta Ispăşoiu ştia însă că unul din nepoţii doamnei Costea lucrase chiar în subordinea medicului sinucigaş, putînd avea astfel acces la parafa acestuia.
Ceea ce m-a frapat însă cel mai tare a fost existenţa la dosar a unui act medical din 1999 şi eliberat de Spitalul Universitar din Bucureşti. Pe actul respectiv figura şi numele directorului Sorin Oprescu. Şocant era însă altceva, faptul că certificatul medical atesta gravele probleme medicale de la genunchiul celebrei soacre, ajunse între timp de la hematomul din 1989 la gonartroza teribilă, care impunea o protezare de urgenţă. Culmea era însă că problemele erau constatate la celălalt genunchi. Incredibil, dar adevărat! Rana se mutase după 10 ani!
Am făcut rost de telefonul directorului Oprescu, fiind însă avertizat că nu prea raspunde apelurilor pe mobil. Era adevarat! Nu-mi răspundea, aşa că am conceput un sms. “Doresc să vă pun cîteva întrebări cu privire la dosarul medical falsificat al revoluţionarei Margareta Costea, soacra domnului Geoană, pentru că am gasit şi un act medical semnat de domnia voastră! Bogdan Drăghici”
După 5 minute am fost apelat telefonic chiar de doctorul Oprescu. Mi-a spus că este la Spitalul Elias şi că mă aşteaptă. Era trecut de ora 21, aşa că i-am spus că toată povestea este legată de Spitalul Universitar şi este bine să poată verifica ce-i voi spune. Mi-a propus să vin a doua zi la prima oră la cabinetul lui de la Universitar. Am fost de acord. Ştia oare directorul Oprescu că de fapt semnătura domniei sale nu figura pe actul medical. Era doar numele domniei sale, însă cineva semnase pentru directorul spitalului. Probabil era vorba de adjunctul directorului, însă urma să aflu a doua zi.
La 8.30 eram deja în cabinetul directorului Oprescu, însă am fost lăsat să-l aştept. După 30 minute am fost preluat de un domn în vîrstă şi invitat chiar în cabinetul directorial. Era doctorul Dinulescu, adjunctul directorului, aflat deja la o vîrstă înaintată. Mi-a spus că domnia sa a semnat actul medical. Culmea era că domnia sa figura deja pe certificatul medical ca şef al secţiei de ortopedie, semnînd aşadar de două ori: o dată ca specialist şi o dată în locul directorului Sorin Oprescu. Medicul Dinulescu era evident stînjenit de subiectul discuţiei noastre. Cunoştea foarte bine cazul celebrei soacre, deşi trecuseră 6 ani de la examinare. I-am explicat în ce constă falsul grosolan de la care pornise totul. I-am spus ca tov. Margareta nu fusese de fapt rănită deloc în Revoluţie. Celebrul ortoped era tot mai agitat, pe măsură ce tabloul descris de mine devenea tot mai sumbru. Ultima mea întrebare l-a lasat perplex. Am dorit să aflu daca o rană se poate muta de la un genunchi la celălalt în decurs de 10 ani. Celebrul ortoped a renunţat să o mai apere pe coana Margareta. Era sigur că examinase celălalt genunchi şi nu-şi explica ce caută actul medical în dosarul revoluţionarei rănite, dosar construit pe alt genunchi “rănit” în decembrie 1989. A mai recunoscut că soacra nu-i spusese că avea probleme medicale la genunchiul “revoluţionar” şi ca atare nu-l examinase. I-am cerut să-mi confirme dacă este vorba de o eroare de tehnoredactare, fiind de fapt vorba de genunchiul “revoluţionar”. Medicul Dinulescu a respins categoric varianta sugerată de mine, afirmînd cu fermitate că a examinat celălalt genunchi, propunînd protezarea sa. Nu şi-a explicat totuşi de ce soacra nu mai revenise pentru efectuarea operaţiei, deşi diagnosticul era de o gravitate deosebită.
Mi-a fost milă de reputatul ortoped, pentru că directorul Oprescu îl părăsise la greu, lăsîndu-l să caute justificări hilare pentru eliberarea unui act medical straniu. La plecare l-am avertizat că voi sesiza Parchetul şi că va primi probabil o citaţie. Ortopedul era extenuat deja, bîguind o asigurare tardivă că va spune adevărul şi numai adevărul.
Ministrul Vasile Blaga, pavăza soacrei lui Geoană
Mi-am continuat investigaţia, deşi primeam tot mai multe avertismente. Liberalul din fruntea INA devenise portavocea influentei soacre, fiind tot mai enervat pe măsură ce investigaţia avansa. Era ciudat, pentru că mă ocupam de dosarul soacrei în timpul meu liber, neimplicînd deloc resursele INA, însă domnul Viorel Coifan părea foarte bine informat. M-a avertizat că se discută cazul meu la vîrful ministerului şi că mă joc cu focul. M-a îndemnat să mă potolesc şi să las “revoluţionara” în pace. L-am asigurat că voi acţiona conform legii indiferent de consecinţele demersurilor mele. Am programat aşadar o conferinţă de presă, chiar în ziua în care urma să pun pe masa procurorilor probele care dovedeau activitatea infracţională a soacrei Margareta Costea şi a complicilor săi. Am închiriat din banii mei o sală la ARCUB, pentru a nu fi acuzat că folosesc logistica INA. Pe 2 iulie la prima oră îmi programasem vizita la Parchetul de pe îangă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmînd ca de la ora 10 să organizez conferinţa de presa. În seara anterioară Zilei Z am primit în jurul orei 22 un apel telefonic bulversant. Era domnul Alexandru (Andi) Boer, directorul de cabinet al ministrului Vasile Blaga. Mi-a transmis ordinul ministrului de a anula acţiunile programate a doua zi cu privire la demascarea revoluţionarei impostoare. Eram stupefiat. Liderul Puterii sărea astfel în ajutorul şefului Opoziţiei, cerîndu-mi să ignor practic Codul Penal. I-am explicat domnului Boer că legea mă obligă să sesizez Parchetul, deoarece deţin date cu privire la comiterea unor infracţiuni. Majordomul ministrului s-a enervat, repetînd scorţos ordinul ministrului. I-am replicat dur că nu voi anula nimic şi că o asemenea solicitare de a renunţa la demers este jignitoare la adresa mea. Domnul Boer a început să ţipe, spunînd că îmi asum toate riscurile în cazul în care îl refuz pe domnul ministru, asigurîndu-mă că domnul Blaga va fi foarte supărat. L-am salutat şi am închis, invitîndu-l la conferinţa de a doua zi, pentru a se convinge de justeţea demersului meu cetăţenesc.
Pe 2 iulie am înregistrat la Parchet plîngerea penală impusă de realitatea pe care o descoperisem. Eram conştient că nu urma să mi se acorde vreun premiu, dar nu mă aşteptam să fiu ulterior hăituit mai rău ca un terorist. Am fost demis din funcţia ocupată în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, am fost supus la presiuni inimaginabile, luptînd cu un sistem clientelar uriaş şi încercînd să fac adevărul să triumfe. Odiseea mea era însă doar la început, iar stupefacţia mea urma să crească pe măsură ce grupurile de interese transpartinice mi-au demonstrat că Justiţia română este doar o jucărie aflată la cheremul lor. În numărul următor voi prezenta istoria anchetei penale care a urmat, care demarase de fapt spre surprinderea mea în 1991 şi este încă în derulare, soacra lui Mircea Geoană dovedindu-se o nucă prea tare pentru magistraţii români, care protejează de fapt o întreagă mafie a revoluţionarilor impostori. Conţinutul dosarului penal al “revoluţionarei” Margareta Costea l-am postat pe internet la adresa www.draghici.ro/costea.
Aşa cum am promis, revenim cu partea a treia din stenogramele ticăloşiei, unde Bogdan Chirieac vorbeşte fără perdea despre viaţa politică din România, făcând totodată şi câteva dezvăluiri extrem de grave. Chirieac declară, nici mai mult nici mai puţin, decât că Mircea Geoana, candidatul PSD la preşedinţie fură banii de campanie, zeci de milioane de euro, şi îi dă socrei sale, Margareta Costea (foto), pentru a-i pune la păstrare că, deh, vin vremuri grele. Acuzaţia, extrem de gravă, a lui Chirieac, este argumentată prin eşecul anticipat al lui Geoană în alegeri, de care acesta ar fi conştient, considerând probabil că nu e cazul să mai irosească banii pe o campanie din care oricum va ieşi pierzător. Din dorinţa de a se da informat şi de a-l impresiona pe Macovei, Chirieac dezvăluie şi de unde a strâns Geoană zeci de milioane de euro: din vânzarea locurilor în Parlament şi în Guvern, având în vedere că în 2008 au fost alegeri parlamentare, în urma cărora PSD a ajuns la marele ciolan. Potrivit declaraţiilor lui Chireac, Geoană s-a înfruptat din plin din borcanul cu miere al puterii, a adunat ca o furnicuţă şi banii obţinuţi din vânzarea funcţiilor şi n-a împărţit cu alţii, motiv de mare supărare. Pentru aceste lucruri, Chireac susţine că Mircea Geoană, vânzătorul de locuri în Parlament şi Guvern, va plăti cu vârf şi îndesat, urmând o campanie de presă dură în care „i se va băga p..a până-n epiglotă“. Bogdan Chireac, cel care ne vorbea recent de deontologie şi morală, chiar şi după apariţia în presă a stenogramelor, încearcă să acrediteze ideea, pe parcursul discuţiilor cu Macovei, că-l are la mână pe ministrul Cătălin Predoiu, despre care spune că „mi l-au făcută“, referindu-se la o înregistrare cu camera ascunsă apărută la Realitatea TV. Probabil tot din dorinţa de a epata cu informaţiile sale, Chirieac scapă şi o informaţie care l-ar putea lovi puternic pe bunul său prieten Sorin Roşca Stănescu. Chireac povesteşte cum l-a ameninţat Roşca la telefon pe preşedintele Traian Băsescu, pentru a-i apăra pielea prietenului Dinu Patriciu. Or, tocmai Roşca s-a lăudat recent că a câştigat în justiţie procesul cu Evenimentul zilei, care-l acuzase de şantaj la preşedinte. Acum, în lumina noilor dezvăluiri, Evenimentul Zilei poate cere redeschiderea dosarului şi-l poate chema pe Chirieac să declare adevărul despre Roşca, în faţa instanţei.
CURENTUL – Santajul Chirieac-Rosca la seful ANI. Episodul 3: Geoana fura banii de campanie si ii duce la soacra-sa
Scandalul santajului Rosca-Chirieac la seful ANI, Catalin Macovei, dupa cum constata sociologul Liviu Turcu, reflecta exact starea Romaniei dupa 20 de ani, ocupata, furata si maculata. O Romanie care nu mai trebuie sa incapa, din nou, pe mainile murdare ale unor mafio]i, incepand cu cele pline de sange ale sefului lor, Ion Iliescu si pana la cele pline de valuta ale unor „santajisti ordinari de presa”, asa cum o spune raspicat si Traian Basescu. „Curentul” a demonstrat prin publicarea stenogramelor „Ligii ticalosilor de presa” in ce lume oribila traiesc aceste personaje, elemente cheie ale unui aparat complex de dezinformare, influentare si manipulare prin trusturile media ale mogulilor Vintu, Patriciu si Voiculescu. Insa ceea ce ati citit in primele doua episoade nu reflecta – si aici expresia romaneasca se potriveste intru-totul – nici cat negrul de sub unchia presei ticalosite. Oroarea este totala. In acest al treilea episod veti afla cum nu numai Rosca Stanescu – „dracu’”, dupa cum il face chiar Bogdan Chirieac – cat mai ales „fra-su’ dracului”, Sorin Ovidiu Vintu, este un fel de „capo di tutti capi” al dracilor din presa, care face si desface jocurile Romaniei, prin intermediul scaraotchilor mai mici, sclavii sai de la Realitatea-Catavencu. Sa ne amintim cum ii explica Rosca Stanescu sefului ANI, Macovei, despre controlul total al presei stapanite de mafia Coali]iei KAZ-GRIVCO-FNI: „Daca-l cunoastem impreuna pe Bogdan, n-apari nicaieri!”, garanta „Omerta” in media „Nasul” de Snagov, in stilul lui Vanghelie. Noi stim ca SRS actioneaza nu numai la ordinele mogulului Vintu – invocat cu respect de executantul Chirieac – ci si la directivele vecinului si tovarasului sau, oligarhului Patriciu, care ii mai este si nas. Carevasazica, dupa cum unui-i „fra’su dracului” altul e nasul „Nasului”. Acum, noi stim ca Rosca Stanescu se intinde si pe Antene si pe Realitatea si peste „Ziua” si mai stim ca era interesat si de animarea agentiei „Rusia la zi”, iar despre „jurnalistul-Motorola” de la fosta Scanteie, Adevarul, apoi Gandul, ProTV, cat si Antenele, Realitatea si TVR, Bogdan Chirieac, aflam din „Jurnalul Na]ional” ca este „seful retelei de sprijin si culegere de informatii din mediul politic si economic care lucreaza in favoarea unui grup rusesc”. Intrebarea este simpla: daca cei doi “derbedei cu staif” sunt atat de mari in grad in compartimentele lor speciale – sunt sefi, nu?! – cum trebuie sa fie in aceasta Retea “bosii” Clanului Santajistilor, sefii sefilor?! Asa mai intelegem si noi ce vrea Traian Basescu, prin demersul sau de expunere a “nasilor”, “maestrilor”, “profesorilor” si, nu in ultimul rand, a “bunicutelor” mafiotilor. Lumea interlopilor politicii si a informatiilor provoaca, pe drept cuvant, scarba. Pentru ca din acest al treilea episod aflam ca nu numai „Victoras” Ponta este un intim de-al lui Bogdan Chirieac ci si ministrul Justi]iei, Catalin Predoiu, s-ar afla, dupa cum vrea el sa in]eleaga seful ANI, Catalin Macovei, in buzunarelul sau de la vesta. „Mi l-au futut si pe Predoiu”, spune Chirieac in limbajul sau deontologic specific analizelor sale extra-fine, revoltandu-se ca Vintu si-a permis sa difuzeze o inregistrare facuta pe ascuns cu acesta (apropo, Realitatea TV!). Din aceasta noua conversa]ie mai aflam si cum s-a intamplat cand Rosca i-a promis „ca-l face”, „il termina”, pe presedintele Romaniei, atunci cand Basescu „a vrut sa-l futa pe Patriciu”. Dar, mai prejos decat orice, aflam dedesubturile din campania lui Geoana, mai precis cum, pentru ca stie ca nu o sa castige in fa]a lui Basescu, candidatul lui Iliescu s-a apucat sa fure din milioanele de dolari ale campaniei PSD, pe care i le livreaza celebrei sale soacre „revolu]ionare”. Un adevarat „insider”, Chirieac stie si cum a vandut seful Senatului, al doilea om in stat, fotolii in Parlamentul Romaniei. Concluzia deontologului preferat al lui Iliescu, Vintu si Voiculescu este de cosmar (pentru Geoana): replica smenarilor, spagarilor si santajistilor de presa revolta]i ca „nici asta nu imparte” se va materializa destul de frust, prin actul de a „i se baga p… pana-n epiglota”. Saracii moguli!
Al meu Predoiu
Bogdan Chirieac: Şi de ce mi l-au futut şi pe Cătălin Predoiu?… N-am apucat să vorbesc cu Vîntu faţă către faţă. Chestia aia făcută de Realitatea cu intratul în vestiar peste el. Băi, nu se poate aşa ceva. Cătălin Macovei: Ei, nu se poate. Bine că n-a intrat la duş. BC: Da, mă. Aşa ceva, şi înregistrare ilegală. Băi, nu se poate aşa, băi, nu se poate aşa ceva. Şi Vîntu ştia de chestia asta că i-am zis: „Băi, ce pula mea, mă, asta-i Realitatea?“ Face: „Să mă dai în judecată!“. CM (întrebător): Aa? BC: „Să mă dai în judecată!“ CM: Cine-a zis? BC: Vîntu! Tre’ să ajung să vorbesc faţă către faţă cu el.
De dragul lui Patriciu, Roşca îl ameninţă pe Băsescu
CM: Roşca e jucător. Într-un fel, să ştii că-mi place. Hai să fim sinceri. Omul ştie să joace. BC: Băi, şi să ştii că dac-ajungi… Să ştii că eu am fost profund surprins de ce-a făcut atunci. CM: Ţi-am zis, cu doza lui de ticăloşie. BC: El este, era în acelaşi timp foarte bun prieten şi cu Băsescu, şi cu Patriciu, în mod real. Şi cånd Băsescu a vrut să-l fută pe Patriciu… CM: Atunci s-au stricat, nu? BC: Atunci s-a stricat. Atunci cånd l-a sunat pe Băsescu. Deci ei jucau table împreună la Snagov, la pula mea, înţelegi? Şi l-a sunat la telefon spunåndu-i: „Traiane, să-mi bag pula, dacă te iei de Dinu, te fac!“. Iar Băsescu a ieşit în presă şi-a spus că a fost ameninţat de un jurnalist! CM: Da, mi-aduc aminte episodul. BC: Roşca Stănescu, pula mea, nu ştiu ce… Bogdan Chirieac vorbeşte la telefon în limba engleză cu un „prieten din ţările calde“, care îi solicită un CV pentru a putea fi cooptat în stafful său. Formează un număr de telefon unde îi răspunde „Dudişor“, asistenta iubită, pe care o roagă să-i trimită CV-ul său prin fax domnului Ernst Rohrer. (rezumat)
Geoană a strâns câteva zeci de milioane
BC: Greu cu gagicile. Măcar să fii bucuros că esţi ok cu prietena. Pe mine m-a lăsat amanta iară. Aveam tot timpul discuţii. Şi apoi mă întreabă lumea de ce sunt aşa de rău la televizor. BC: A fost de un ridicol absolut Geoană cu chestiile alea, 50.000 de case pentru familiile tinere cu chirie. Dom’le, n-a făcut una. (Apoi dă un interviu unei ziariste de la „Gazeta de Cluj“ despre referendum, în care afirmă că acesta nu are rost). BC: Deci, Cătăline, începe o campanie anti-Băsescu şi anti-Geoană. O să spui, bine, de ce anti-Geoană? De ce? Geoană ştie că n-are nicio şansă şi atunci toţi banii pe care i-a stråns, şi a stråns cåteva ZECI DE MILIOANE, îi duce la soacră-sa. N-ai văzut aşa ceva. Bătråne, n-a plătit ni-că-ieri pe nimeni! CM: De ce? BC: Păi dacă tot pierde. CM: Păi şi nu ţipă lumea, băi, banii, ţi-am dat banii, ce faci? BC: Asta se întåmplă, asta se întåmplă. Deci, pă televiziuni, pă ziare, nene, îi bagă pula pånă-n epiglotă (n.r.: Mic cartilagiu al regiunii superioare a laringelui. Situată la extremitatea superioară a laringelui, ea face parte din peretele anterior al acestui organ; baza limbii se găseşte chiar deasupra şi în faţa ei.)
Vânzătorul de locuri în parlament şi în ministere
BC: E un fenomen! Să fuţi cel mai mare partid comunist, cel mai mare partid din Romånia, care-i partidul comunist, numai pentru bani. În condiţiile-n care-ai stråns, Cătăline… Lasă-mă-n pula mea! Deci ai våndut locurile-n parlament!… Aicia la stånga? CM: Da, încolo… BC: Ai våndut locurile în parlament, ai våndut locurile în ministere, ţi-ai luat banul, bătråne. Ai intrat pe toate „deal“-urile (n.r.: afacerile) şi s-au aşezat nişte lucruri. Şi frate, ai stråns bani. Ai luat cu şapte måini, ai luat cu pula mea…
Vezi si
CURENTUL – Santajul Chirieac-Rosca la seful ANI – Episodul 1: Documentele “compromitatoare”
Agenda publica a campaniei electorale a luat un curs cu totul aparte. Ies la iveala combinatii la nivel inalt dintre cele mai toxice care evidentiaza miza enorma a acestei campanii pentru scaunul prezidential al Romaniei. Intr-o zi de marti, zece noiembrie, un site al unei agentii de stiri a primit vizita unui comentator informat care a postat un text de sase randuri ce continea date bomba:
Vicepresedintele CSAT, a doua persoana in statul roman s-a furisat la Moscova, in data de 27 aprilie a acestui an, tinand la sub-brat o mapa cu date realizata de MAE a Romaniei, pentru a se intalni cu niste cadre GRU si KGB asezate in functii politice la Kremlin. Informatia anonima preciza si canalul prin care s-a realizat contactul lui Mircea Geoana: ofiterul GRU Boris Golovin (foto stanga), un apropiat al exaltatului Cozmin Gusa, exaltat via Rusia, si vecin de vila cu Boris, cel care i-a platit terenul de sub vila.
O parte dintre date au fost verificate de reporterii agentiei de stiri si s-au confirmat. Protagonistii afacerii rusesti, Cozmin Gusa, Hrebenciuc, partener de bisnis cu rusoiul Golovin, Mircea Geoana au negat pana la un punct. Intre timp bulgarele s-a rostogolit si tema a ajuns de interes national, dupa ce Crin Antonescu a tinut o conferinta de presa pe aceasta tema, somandu-l pe Geoan sa povesteasca ce a facut la Moscova si dupa ce Traian Basescu a dat un semnal pe aceasta tema, lasand sa se inteleaga ca un motiv al ejectarii lui Geoana din CSAT, ulterior vizitei de la Kremlin, a fost legat de misterele acestei tenebroase vizite. Redactia Curentul a primit in urma cu doua luni un pachet de date – cateva zeci de pagini – cu privire la Boris Golovin si la combinatiile rusesti controlate de acesta, combinatii in care apar si multe nume de oameni politici din Romania, dar si agenti ai Israelului. Am incercat sa verificam multitudinea datelor, firmelor, afacerilor si in linii mari ne-am facut o ideea asupra nivelului de autenticitate al informatiilor. Parti ale acestui material mai vast au aparut in diverse publicatii centrale sau mai putin centrale. O parte dintre informatii au fost deja “strecurate” in presa romaneasca, o alta parte insa nu a aparut pana acum nicaieri. Acum dupa ce a explodat povestea Geoana – Moscova – Boris Golovin, nu avem alta optiune decat sa dam drumul datelor la liber, astfel ca opinia publica sa isi faca o idee pe cont propriu asupra chestiunilor grave de interes national ce privesc conexiunile dintre agenti ai Moscovei si oameni politici din Romania. Datorita urgentei subiectului si importantei la nivel national, avand in vedere imoplicatiile privind siguranta nationala, punem la dispozitia publicului, in forma primita la redactie, materialul cu privire la conexiunile dintre Boris Golovin, ghidul lui Geoana la Moscova si reteaua de afaceri a serviciilor rusesti care a luat sub control importante repere economice ale Romaniei, cu speranta ca astfel de date nu au scapat serviciilor de contraspionaj romanesti si factorilor responsabili cu siguranta nationala a tarii noastre. Cineva a facut un efort de amalgamare si concentrare a datelor despre afacerile rusesti din Romania, amestecand surse deschise cu surse secrete oferind o imagine aparte a infiltarilor capitalului serviciilor secrte rusesti in Romania. In ce ne priveste, sub urgenta situatiei actuale am considerat utila publicarea acestui material in forma care ne-a parvenit, nu fara a decupa anumite pasaje care nu sunt de folos circulatiei publice. Mircea Geoana trebuie sa dea un raspuns public si imediat cu privire la contactele sale via Moscova, cu privire la scopurile vizitei sale secrete la Kremlin si cu privire la relatia sa cu agentura GRU din Romania, prin care s-a realizat vizita sa in patria rusoilor care s-au infiltrat in politica si economia Romaniei. Redam mai jos o parte din materialul primit la redactie, in care numele partenerului lui Mircea Geoana, ofiterul GRU Boris Golovin apare subliniat. George Roncea
Analiza de risc
Romania intra in procesul de emergenta al frontierei central europene fie ca vrea fie ca nu iar acest proces va determina prefaceri profunde ale sistemului de aparare si securitate. Se desfasoara chiar acum un episod din lupta geopolitica de la frontiera NATO cu CSI-ul si Rusia, episod care cuprinde si confruntarea pe „ramura”, in cazul de fata pe „frontul nevazut”.
Etapa actuala, „de tranzitie”, este din punct de vedere politic si economic incercarea de conversie a posturilor politice, a puterii represiv-politice ale unor fosti nomenclaturisti avantajati – cei ce raspundeau de comertul exterior, anumite segmente ale Securitatii, unii dintre tehnocratii mai bine plasati, cu o anumita experienta in functionarea mecanismului economic atat socialist cat si occidental – in putere financiar-politica.
Se adauga interventia masiva in acest proces – mediata tot de fostul Aparat – a unor forte si grupari straine, cea mai masiva si mai coerenta forta fiind reprezentata de reteaua reprezentantilor unor institutii cu caracter militar din Rusia.
De o buna bucata de timp serviciile militare rusesti sunt cele care „lucreaza” prioritar zona noastra. De altfel GRU a avut o insertie mult mai puternica decat KGB in spatiul romanesc. Un mare numar de cadre de comanda ale Armatei au fost recrutate in perioada anilor 60 in timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice. Aceste cadre au condus mari unitati si au avut in legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, in anii 80 structura informativa si a agentilor de influenta s-a imbogatit prin preluarea „disidentilor” – lucrare a KGB de aceasta data, „cresterea” acestora si plasarea lor in spatiul politic, dupa 1989.
Dupa 1989 Moscova a revenit in forta in Romania. Domenii industriale cheie sunt achizitionate, controlul energetic se inaspreste, Romania plateste cel mai mare pret pe gaze etc. Toate acestea exprima un interes geopolitic realizat exclusiv prin intermediul agenturii adanc infiltrate in structurile de Partid si in aparatul Securitatii. Toate marile privatizari din Romania au fost executate dupa acelasi sablon.
In toate se observa influenta membrilor retelei. Rusia duce o ofensiva politica, economica si militara la nivel mondial pentru recastigarea statutului de putere globala. Energia, inclusiv energia nucleara, este principalul obiectiv. „Atomoenergoprom“ un nou consortiu guvernamental rus va regrupa cele mai importante societati din domeniul nuclear al Federatiei Ruse, peste 20 de centrale nucleare, pana in anul 2030 devenind treptat un al doilea Gazprom, un adevarat stat in stat, cu jumatate de milion de angajati, controland o mare parte a presei si a sectorului bancar din Federatia Rusa si CSI.
„Atomoenergoprom“ va avea, ca si Gazprom si Transneft , dreptul sa desfasoare propriile operatiuni armate, pe deasupra institutiilor federale ruse de securitate. Noile unitati armate ale „Atomoenergoprom“ vor beneficia si de asistenta serviciilor de informatii civile si militare rusesti, urmand ca treptat acest conglomerat sa aiba propria structura de informatii.
Ruperea din patrimoniul Romaniei a unor resurse strategice are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta – se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse – energia.
STENOGRAMA INTEGRALA SI DEZVALUIRI DESPRE “EXCURSIA” LUI GEOANA PE FIRUL ROSU LA MOSCOVA IN EDITIA SPECIALA A ZIARULUI CURENTUL DIN ACEASTA SEARA
Radu Moraru: Am fost acuzat că am pus tunurile pe presă, noi în emisiunea “Naşul”, că aţi văzut că este o stenogramă celebră, de la Curentul, şi Bush a citit-o acum şi mâine i-o trimit lui Sarkozy. La un moment dat se vorbeşte despre un şantaj acolo, telespectatorii au văzut, este vorba aici despre personajul Sorin Roşca Stănescu. Tot cam aşa a dialogat cu dumneavoastră atunci când aţi spus, acum mulţi ani, că prin telefon a încercat să vă şantajeze? Tot în stilul ăsta a decurs conversaţia?
Traian Băsescu: Nu aşa, mult mai brutal. Atunci am înţeles că este un mafiot 100% şi am citit şi eu, am văzut în “Curentul” stenograma. Este exact tipul de dialog din filmul “Naşul“. Nu întâmplător este poreclit “naşul” şi probabil mulţi oameni…
Radu Moraru: Numai!, de ieri i-am luat porecla, numai, gata. Asta, gata. “Naşul” este numai aici.
Traian Băsescu: Nu este ceva între voi?
Radu Moraru: Nu. “Naşul”, de ieri, gata, i-am luat porecla. Nu, dar să vă spun o chestiune interesantă. Ştiţi că presa trebuia să relateze că stenogramele respective din “Curentul” noi le-am dat pe B1TV. Audienţă enormă că toţi ceilalţi era linişte, nu dădea nimeni, pâs. O zi întreagă nu a dat nimeni nimic. Doar B1TV, parcă era “Europa Liberă” de pe vremuri. La relatare trebuia să spună: aseară la emisiunea “Naşul” s-a vorbit… nu puteau să zică de “Naşul” că se încurca lumea, zice de Sorin Roşca Stănescu. Este prima oară când toate relatările vorbesc de SRS, Sorin Roşca Stănescu…
Traian Băsescu: Şi emisiunea “Naşul”.
Radu Moraru: Deci de ieri Sorin Roşca Stănescu “auf wiedersehen”, s-a terminat, noi suntem “Naşul”. Bun, revenim la stilul ăsta de presă. S-a spus că dumneavoastră aţi contribuit enorm la destructurarea presei, la cum să spun? Chiar într-o emisiune TV aţi spus că Bogdan Chirieac face parte din presa ticăloşită, aţi spus-o acum câteva luni.
Traian Băsescu: Da, şi nu v-a probat această stenogramă? Eu am observat că încerca să îl apere Macovei, dacă am înţeles bine stenograma. Domnule, ăsta a avut comportamentul unui peşte. A unui peşte care îi duce domnului Roşca Stănescu victima pentru şantajat. Ăsta este Chirieac. Deci …
Radu Moraru: Mi-a plăcut titlul “Bogdan Chirieac a condus-o pe nevinovata ANI la lupul SRS”.
Traian Băsescu: Să ştiţi că nu este singular acest mod de a face presă. Ce aţi văzut…
Radu Moraru: Dar este presă sau este o organizaţie de…?
Traian Băsescu: Este o organizaţie. Nu aţi văzut că şi Roşca Stănescu nu spune “eu”, “noi, noi”…
Radu Moraru: Ce ligă o fi asta? Că am văzut că este altă ligă, se cheamă într-un fel?
Traian Băsescu: Este liga din sistemul ticăloşit, domnule Moraru, de care vorbeam în anul 2004 şi acum aveţi şansa uriaşă, toţi, români şi ziarişti, să o vedeţi la suprafaţă. Uitaţi-o cât este de disperată, a ajuns să utilizeze mijloacele mass-media pe care le au la dispoziţie pentru intoxicări. Păi unde? Acest domn, SRS, da?, să nu îi mai spunem “naşul”, că vă degradez…
Radu Moraru: Aţi arătat încolo şi am zis că nu mai este…
Traian Băsescu: Acest domn, pur şi simplu, este o părticică, o picăturică din gurile de foc de atac pe tot ce înseamnă ce nu le convine lor. Lor! Lor înseamnă mai mulţi, între care eu v-o spun şi poate o să spuneţi: “Domnule preşedinte Traian Băsescu, eşti în campanie, vezi-ţi de candidatură, de ce ataci pe unul sau pe altul?” Pentru că cinci ani nu am putut să vorbesc, condiţia de preşedinte în funcţie nu-mi permitea, dar cea de candidat îmi permite. Vreau să ştiţi că expresia sistemului ticăloşit în România este ce vedeţi la Realitatea şi la Antene, tot acolo vedeţi oamenii care nici pe departe nu gândesc cum spun, dar pentru bani direcţia lor de atac este cine este inamicul public nr. 1 a ceea ce înseamnă, aşa cum spunea Stănescu, noi, preşedintele. Păi ne-a oprit să privatizăm Poşta, ne-a oprit să privatizăm sarea, Transelectrica…
Radu Moraru: Bine, ei mai spun ceva: ca să luaţi, că aţi luat dumneavoastră tot. De-aia i-aţi oprit ca să luaţi dumneavoastră tot.
Traian Băsescu: Da. Să le duc acasă. Deci, aceşti “noi” înseamnă instrumente de gen Chirieac, Roşca Stănescu. Să îi fac mari şi pe alţii pomenindu-le numele?
Radu Moraru: Nu.
Traian Băsescu: Nu ar merita.
Radu Moraru: Mă zgârie fantastic de tare unele nume…
Traian Băsescu: În spatele… Să ştiţi că sunt unii care se pretind onorabili, ştii? Dar s-au compromis din lăcomie, din lăcomie. Vorbesc de ziarişti. În spatele lor sunt cei cu bani şi proprietari de trusturi de presă. Fie că vorbim de Vântu, fie că vorbim de Voiculescu. Iar tot la categoria “instrumente” intră oameni politici, domnule Moraru. Când spuneam că sunt oameni politici controlaţi de unul ca Vântu, de unul ca Voiculescu, nu spun degeaba. Iar acest sistem, acum, luptă în disperare: ori dispare Băsescu din fruntea statului, ori, dacă nu, ştiu că trebuie să se schimbe. Este sistemul ticăloşit de care vă vorbeam, care nu m-a înfrânt ca pe Emil Constantinescu. Ăsta a venit şi, după patru ani de mandat, a ridicat mâinile în sus ca şi cum era prizonier de război şi a spus: “Pe mine m-a înfrânt sistemul” Un şef de stat, un şef de stat! Pe mine nu m-a înfrânt sistemul, mi-a fost teribil de greu, dar nu m-a înfrânt. Dar există o realitate: nici eu nu l-am înfrânt pe el. Ăsta e marele meu “challenge” pentru mandatul următor, dacă-l voi avea. Dacă nu, pe 22 şi pe 6 românii pot decide. Pot să aibă linişte cu Mircea Geoană, că vă spuneam de oameni politici. Întrebaţi-l într-o emisiune pe Mircea Geoană de câte ori a fost chemat ca lacheu în Delta Dunării de Sorin Ovidiu Vântu să primească instrucţiuni în această vară? Puneţi-i această întrebare şi, dacă el nu vă spune, vă ajut eu.
Radu Moraru: Da, mi-e greu să cred…
Traian Băsescu: Când un om de ăsta vrea să ajungă preşedintele României cu sprijinul acestei structuri care-şi spune “noi”, te întrebi ce opţiuni au românii? Ce opţiune au? Liniştea garantată de Geoană, dar controlată de moguli şi de oligarhi, sau…
Radu Moraru: Dar credeţi că Mircea Geoană… Deci eu sunt de acord cu aproape tot ce aţi spus, de-aia o să iau o secţiune de la CNA, pentru că mi-e foarte greu să vă întreb nişte chestii puerile, dacă aveţi probe? Că le aud 22 de milioane de români.
Traian Băsescu: Da.
Radu Moraru: Dar aş face nişte precizări: în aceste trusturi să ştiţi că există şi o altă categorie de ziarişti, tineri, plătiţi, sigur mai prost, sunt ziariştii cărora le-au scăzut salariile, dar care muncesc pe bune. Fără ei n-ar merge ăştia să…
Traian Băsescu: Domnule Moraru, dacă observaţi încerc să dau nume şi nu să generalizez, pentru că îi ştiu pe ziariştii care, săracii, stau la poarta Cotroceniului şi de ninge, şi de plouă, şi de e soare. Măi, ăia sunt nişte ziarişti de teren care aleargă, săracii, după o informaţie şi de multe ori, ori n-ai chef, ori nu poţi, ori nu le dai nici informaţia aia amărâtă să se ducă să-şi…
Radu Moraru: Bun, deci sunteţi de acord că…
Traian Băsescu: Categoric. Bun, sunt şi ziare…
Radu Moraru: Dar cu Mircea Geoană e cam dur spus că un candidat la preşedinţie, care are şanse mari să intre în turul doi, după unele sondaje vă bate din primul tur chiar…
Traian Băsescu: Chiar să şi câştige.
Radu Moraru: …să fie chiar aşa, adică nu cred că există în România un om de afaceri, cel mai mare să fie…
Traian Băsescu: Da.
Radu Moraru: Să sune aşa: “Hai băi, vino încoace, hai”. Nu cred. Totuşi, e prea mult, domnule preşedinte, e prea mult…
Traian Băsescu: Dar ce ziceţi dacă te sună preşedintele României pe tine, preşedintele Senatului, şi nu-i răspunzi pentru că discuţi cu Vântu? Ce ziceţi de asta?
Radu Moraru: O să-l întreb.
Traian Băsescu: Da, bine.
Radu Moraru: Da, m-aţi pus pe gânduri, pentru că…
Traian Băsescu: Dar nu, nu-i răspunzi 30 de minute. Nu-i răspunzi două ore preşedintelui României şi eşti numărul doi în stat. Şi poţi bănui că preşedintele României ştie pe unde te afli şi nu-i răspunzi la telefon numărului 1 în stat. Numărul 2 nu-i răspunde că nu poate fi deranjat când vorbeşte cu Sorin Ovidiu Vântu. Nu este posibil!
Radu Moraru: Poate era supărat pe dumneavoastră?
Traian Băsescu: Nu, nu. Încă nu apucase să se supere. Acum e supărat.
Radu Moraru: A, asta era de… Da, atunci am văzut pe HotNews, şi HotNews pentru mine e un reper în presa românească, că ar fi fost plecat.
Traian Băsescu: Unul din reperele care au rămas.
Radu Moraru: Că ar fi fost plecat din ţară la Moscova. Sigur au fost şi nişte speculaţii date apoi de alţi oameni politici pe piaţă, mă refer aici la Crin Antonescu, că ar fi primit un sprijin economic. Au spus-o şi alţii, dar nu… Ştirea e că a fost la Moscova. Aveaţi informaţia asta ca şef al CSAT? Trebuia sau nu era obligatoriu, dacă e o vizită privată?
Traian Băsescu: Nu pot decât să vă confirm că a fost la Moscova. O să-i răspund mâine, poimâine domnului Crin Antonescu, pentru că mi-a trimis o scrisoare. Dar ca să aveţi imaginea – pentru că nu vreau să discut mai mult – aduceţi-vă aminte că, după luna aprilie, într-o împrejurare, am spus “e bine că pleacă din CSAT”. Căutaţi în declaraţiile mele de presă şi veţi…
Radu Moraru: Mi-e şi frică să spun, că eu ştiu când aţi spus, dar deja, mai verific, să nu…
Traian Băsescu: Da. Deci există această declaraţie şi aveam în vedere exact acest lucru, că nu poţi să fii vicepreşedinte CSAT şi să pleci la întâlniri organizate de nu ştiu ce oameni la Moscova, fără ca măcar să îl informezi pe preşedintele CSAT-ului. Am auzit că domnul Diaconescu a spus astăzi public o minciună: că a informat toate organele abilitate. Nu ştiu pe cine o fi informat, dar pe preşedintele României trebuia să îl informeze. Dacă preşedintele Senatului nu a făcut-o, trebuia să îl informeze că pregăteşte un dosar. În primul rând, trebuia să contribui la ce are de spus Mircea Geoană acolo, pentru că nu putea să facă propria lui politică, dacă se ducea cinstit la Moscova. Şi trebuia să stabilim nişte repere, fie că era vorba de repere energetice, de repere de politică de vecinătate, de repere de siguranţă, securitate la Marea Neagră, de repere de relaţii cu ţările din Asia Centrală. Trebuia să le discutăm înainte de a pleca, pentru ca numărul 1 şi…
Radu Moraru: Dar dumneavoastră le discutaţi şi unul fiind în CSAT, atunci când plecaţi şi discutaţi anumite lucruri, sau vă întâlniţi cu…?
Traian Băsescu: Nu întotdeauna, dar probleme majore de politică externă, liniile de politică externă se stabilesc în CSAT şi pe urmă toată lumea le urmează. Dar, spre exemplu, cu ministrul de interne, cu orice ministru care pleacă – fie că e ministrul industriilor – să zicem la Moscova… când a plecat ministrul industriilor la Moscova ne-am corelat punctele de vedere pe toată problematica energetică.
Radu Moraru: A spus că a fost o vizită privată cine a informat… Vizită privată poate să fie, nu ştiu, s-a dus să discute despre fotbal.
Traian Băsescu: Şi eu cred la fel, cred că s-a dus la băi, la Moscova.
Radu Moraru: Bună poanta. Nu, eu nu cred. E cam frig de băi. Dar ştiţi ce nu am înţeles eu? De ce nu l-aţi primit pe Mircea Dinescu pe scenă, acolo la microfon, la Craiova, că ieşea un talk-show?
Traian Băsescu: Am avut un sentiment – uite, o spun foarte cinstit – un sentiment de repulsie. Eu sunt convins, şi el a şi declarat, că nu ar fi făcut… ar fi spus lucruri simpatice. Foarte bine, frate Dinescule, dar lasă-mă, domnule! La ce vrei să vii pe scenă cu mine să spui lucruri simpatice, când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile? E o chestie de demnitate. Tu crezi că eu, Traian Băsescu, pot să vin să stau lângă tine sau să te primesc lângă mine când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile, spui toate minciunile cu putinţă şi îţi mai miroase şi gura a petrol? Faci toate lucrurile astea şi vrei să…
Radu Moraru: Eu ştiam a vin, că omul are vie, îmbuteliază.
Traian Băsescu: Da. Faci lucrurile astea şi pe urmă vrei să vii ca şi cum nimic nu s-a întâmplat? Vii pe scenă cu mine la un miting electoral care nu era al lui, era un miting organizat pentru candidatul la preşedinţie. Mai şi spui pe urmă – sigur, eu ştim, pentru că a transmis invitaţia – că vrea după miting să mergem să mâncăm la el. Cum să stau, mă frate, să mănânc din farfuria ta când tu în fiecare seară faci ce faci?
Radu Moraru: Poate v-ar picura ceva în farfurie?
Traian Băsescu: Cât de lipsit de demnitate aş fi putut să fiu eu să accept o invitaţie de la unul care mă umileşte şi, nu în faţa a 22 de milioane de români, să spunem…
Radu Moraru: Dar de ce le luaţi aşa de în serios acuma de la toţi, şi de la Dinescu, şi de la…? Vă dor lucrurile astea?
Traian Băsescu: Sigur că mă dor, domnule, dar… avem fiecare familie.
Radu Moraru: Păi se spune că aveţi stomacul tare.
Traian Băsescu: Am stomacul tare, dar nu pot să nu mă gândesc: “Mama ce-o gândi?” Na, cât îs de în vârstă.
Radu Moraru: V-a sunat mama să vă întrebe: e adevărat?
Traian Băsescu: Las-o pe mama, doar ţi-am dat un exemplu. Stau cu trei fete în casă, da? Bun, nu stau în casă la mine; cea mică mai stă, cealaltă e la casa ei. Când văd la televizor ce spune Dinescu şi pe urmă să vadă că ta-su s-a dus să mănânce friptura lui Dinescu? Cât de jos trebuie să fii ca să faci lucrul ăsta, sau cât de lipsit de scrupule trebuie să fii să îl inviţi la masă pe unul pe care îl faci în toate felurile? Ce să arăţi, că…? Am înţeles că spunea “la mine a venit şi Geoană, a venit şi Iliescu, a venit şi…”. Băi frate, or fi venit, dar probabil că înainte să vină le făceai altceva, nu îi înjurai, îi pupai pe undeva, dar nu mă chema pe mine.
Radu Moraru: Pe obraji, nu… Nu mai şoptiţi acolo. Domnule preşedinte, eu m-am prins. Ştiţi de ce e aşa?
Traian Băsescu: Deci, domnule Moraru, ca să ne înţelegem. Vă dau cuvântul meu de onoare că nu am nimic cu acest om, cum nu am cu nici unul care spune toate prostiile. Roşca Stănescu, pentru el eram acum vreo lună şi jumătate terorist, vindeam arme la terorişti, da? Iar el, şantajist ordinar. Nici măcar nu mă deranjează, dar nici nu pot să nu îi spun. Niciodată nu am să îi port nici ranchiună, nici nimic, că nu pot eu. Dar să îmi ceri să fiu într-o relaţie publică amicală cu tine, când tu când eşti singur faci ce faci? Dumnezeu să mă ierte, asta nu pot. (…)
Radu Moraru: Credeţi că e atât de vital votul, să zicem, e mult mai important acum decât a fost în 2004?
Traian Băsescu: Este important pentru că s-a dovedit ceva: că pot să nu aibă mâna pe instituţiile statului. Pot să încerce să le şantajeze ca pe draga ANI, Macovei, da? Pot să încerce… Problema este dacă le reuşeşte. Cum a încercat şi cu mine Roşca Stănescu: ori te distrug, ori închizi dosarul lui Patriciu. Ca şi cum eu eram şi judecător, şi procuror. El nu înţelesese că venise un preşedinte al României, nu un lacheu al oligarhiei, la Cotroceni. Asta nu înţelesese şi asta n-au înţeles mulţi, vreo doi ani. Când s-au prins au spus: hai să scăpăm de el. Suspendare în parlament şi îl trimitem, că noi, toate partidele, trebuie să facem voturi de o eliminare a unuia care nu înţelege că noi suntem jupânii şi nu poporul român. Eu m-am dedicat românilor timp de cinci ani. Şi aşa voi rămâne în mandatul următor.
Ieri, Crin Antonescu a ieşit public într-o conferinţă de presă a PNL cerând explicaţii liderului PSD, Mircea Geoană, cu privire la misterioasa sa deplasare la Moscova. În calitate de vicepreşedinte al CSAT, Geoană s-a deplasat pe şest, neoficial, la Înalta Poartă, purtând cu el o mapă cu date solicitate MAE, în luna aprilie a acestui an. Iniţial, atât Viorel Hrebenciuc, cât şi Cosmin Guşă au negat vehement informaţia, dar ulterior fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, a confirmat datele prezentate de Hotnews, dar a afirmat că nu ştie cu cine s-a întâlnit liderul PSD, ce a discutat şi cât a durat vizita. Informaţiile Hotnews au plecat de la o postare anonimă de pe site în care se afirma că „vizita lui Geoană de la Moscova a fost aranjată prin intermediul lui Boris Golovin, fost spion rus cu afaceri în domeniul energiei în România, apropiat de Viorel Hrebenciuc“. Urmau date precise care s-au confirmat după ce reporterii Hotnews au investigat informaţiile sursei anonime, descoperind atât cursa cu care s-a deplasat Geoană, cât şi hotelul la care acesta a fost cazat la Moscova. În mod politicianist şi ipocrit, Crin Antonescu a vituperat pe seama secretei deplasări a lui Geoană la Moscova, având grijă în acelaşi timp să-l atace pe Traian Băsescu pentru că, în opinia sa de Crin, preşedintele României ar fi avut un comportament necorespunzător faţă de Marele Vecin de la Răsărit. Dacă tot a ridicat la fileu această temă, tocmai liderul PNL, Crin Antonescu, publicaţia „Curentul“ va oferi săptămâna viitoare cititorilor săi fragmente ale unui vast material primit la redacţie cu mai multă vreme în urmă, cu privire la Boris Golovin şi afacerile sale din România, conexiunile Moscovei cu membri ai clanurilor politice ale PNL şi PSD, detalii cu privire la nivelul de infiltrare şi control realizat de structurile specializate militare ruseşti, cele care, mai mult ca sigur, i-au pus la dispoziţie lui Mircea Geoană, în data de 27 aprilie 2009, culoarul de comunicare cu Kremlinul controlat la vârf exclusiv de cadre militare. Astfel de căi de comunicare a căutat însă şi PNL-ul să le obţină, în repetate rânduri, iar unele dintre aceste secvenţe au fost surprinse şi de „Curentul“, unde s-a mai scris pe această temă. In extenso, începând cu numărul de luni, vom prezenta elemente ale dosarului infiltrării ruseşti în România prin intermediul unora dintre membrii reţelei create de cârtiţa Ion Ilici Iliescu, tătucul de la care a preluat ştafeta Mircea Geoană. Scris deGeorge Roncea
Am publicat aici, zilele trecute, cum vad trei artisti, doi caricaturisti si un grafician de renume, alegerile din Romania: Vidu, in stilul sau, liber, Devis Grebu, preluat de pe site-ul lui Basescu, iar graficianul Eugen Mihaescu, renumit pentru activitatea sa prodigioasa din Statele Unite, de la New Yorker, de exemplu, printre alte publicatii de rasunet, cu o satira la adresa lui Basescu, publicata in premiera pe blogul lui Sorin Rosca Stanescu. Acum aflu de la Sorin Bogdan ca, de fapt, Eugen Mihaescu ii taxase artistic pe ambii principali contracandidati, Basescu si Geoana, si se arata mirat ca “un prieten” nu a preluat si al doilea portret electoral sarcastic. Trageti singuri concluzia.
Sorin Bogdan scrie: “eugen mihaescu era mirat ca al doilea afis, in care se juca cu metafora joker-ului din benzile desenate americane, nu era prea dorit de nimeni. un prieten chiar i-a explicat ca n-ar prea dori sa loveasca in vreunul din contracandidatii lui basescu, pentru a nu-l subrezi. asa ca mi-a revenit mie onoarea de a va prezenta in premiera afisul dedicat de artistul roman lui mircea geoana. priviti-l cu atentie ! ascunde nenumarate talcuri, la fel de tragi-comice precum personajul.
cel mai greu a fost sa-i explic prietenului meu ca, in romania reala, traian basescu nu are adversar. chiar si cei care s-au saturat de el dau din umeri cand e vorba sa aleaga un presedinte din oferta toamnei 2009. in plus, basescu a fost singurul care a sesizat scarba tot mai mare a omului de rand fata de clasa politica si s-a agatat de remorca referendumului menit sa faca disponibilizari de personal pe motiv de criza si la parlament.
dictatura sau alte astfel de amenintari il lasa rece pe romanul obisnuit, care s-a invatat sa se descurce sub orice regim si, oricum, nici un politician nu i-a adus nimic bun niciodata.”
November 17th, 2009 
VR 
Scris de Victor Roncea
Posted in 
Tags: 
