Secretarul de stat al MAE pentru afaceri strategice, Bogdan Aurescu, a vorbit in exclusivitate cu echipa de Politica Externe a ziarului ZIUA despre culisele procesului de la Haga pentru platoul continental din Marea Neagra. Bogdan Aurescu a dezvaluit in premiera pentru ZIUA ca a scris o carte despre culisele procesului de la Haga, carte ce urmeaza sa apara in curand. Aurescu a mai indicat pentru cititorii ZIUA prioritatile strategice ale Romaniei in cadrul NATO, dar si faptul ca urmeaza sa fie ridicata o statuie a mitropolitului Andrei Saguna la Jula, in Ungaria. Secretarul de stat al MAE a afirmat ca se pregateste o vizita a presedintelui Romaniei la Washington pentru anul 2010 si ca mai este de lucrat pana cand vor fi scoase vizele pentru SUA.
Cred ca pana acum ati raspuns la foarte multe intrebari legate de Insula Serpilor. A trecut destul de mult timp de la anuntarea deciziei de la Haga – cum vedeti intreaga poveste?
Exact acum un an eram in prima zi dupa terminarea rundei finale de pledoarii, cand am depus concluziile in fata Curtii. Va marturisesc ca este o experienta care fara cuvinte mari marcheaza viata si a unui diplomat si a unui jurist. A fost o provocare din toate punctele de vedere – si personal si profesional si din punctul de vedere al testarii limitelor fizice si psihice ale agentului si ale echipei sale, dar care iata ca a dat un rezultat foarte bun: 80% din zona aflata in disputa, 9700 km patrati adusi sub jurisdictia suverana a Romaniei. “Principalul om” a fost format de fapt din mai multi oameni – a fost o echipa care a lucrat profesionist si cu dedicatie. A fost o experinta foarte importanta care cred ca a ridicat profilul Romaniei si al scolii de drept international. Foarte curand o sa public o carte despre “Avanscena si Culisele Procesului de la Haga”, zilele acestea ii fac ultima corectura. Este de fapt povestea efortului acestor oameni, este povestea mizelor din spatele scenei, daca vreti, ce a insemnat acest efort. Vor fi si harti, schite si foarte multe fotografii inedite din laboratorul procesului. Ceea ce mi se pare cel mai important din tot acest efort facut pentru proces este ca a fost unul de consens. Nu am intalnit pana acum, situatia ca proiecte de politica externa sau in general politice, cu exceptia integrarii in UE sau NATO, sa beneficieze de atat de multa sustinere si un consens atat de marcant si la nivelul clasei politice indiferent de spectrul ideologic si de viziunile de politica externa, dar si din partea publicului care a aratat foarte mult interes pentru o tema care nu era, la prima vedere, decat un proiect de diplomatie clasica fara o legatura foarte directa cu cetateanul. A fost de asemenea si o tema foarte tehnica si ne-a fost destul de dificil sa explicam pe intelesul tuturor despre ce a fost vorba. Efortul explicatiilor a meritat din plin. Continuarea la ZIUA
Senatul japonez: Insulele Kurile sunt parte indisolubila a Japoniei si trebuie recuperate urgent
Camera superioara a Parlamentului nipon a adoptat vineri, in unanimitate, o lege care stipuleaza faptul ca insulele Iturup, Shikotan, Kunashir si arhipelagul Habomay sunt “parte indisolubila a Japoniei”. Potrivit televiziunii NHK, legea cere adoptarea de masuri imediate pentru recuperarea acestor teritorii, cunoscute drept Insulele Kurile (n.r. – aflate acum in componenta Federatiei Ruse), informeaza RBK Daily.
In amendamentele adoptate la legea care dateaza din 1982 se vorbeste despre “necesitatea depunerii de eforturi maxime pentru redobandirea teritoriilor nordice drept teritorii care apartin Japoniei”, precum si pentru extinderea regimului de circulatie libera intre cetatenii acestor teritorii si cetatenii niponi. Anterior, aceste amendamente au fost aprobate de camerea inferioara a Parlamentului, precizeaza RIA Novosti. Reactie vehementa din partea parlamentarilor rusi “Este foarte regretabil ca parlamentarii japonezi nu au ascultat nici vocea intelepciunii, nici argumentele partii ruse”, a declarat presedintele Comisiei pentru afaceri externe din Duma, camera inferioara a parlamentului federal rus, Konstantin Kosacev, citat de Interfax si Agerpres. Dupa votul de vineri din Senatul japonez, legea fiind deja adoptata in iunie de deputati, “situatia este definitiv in impas si japonezii trebuie sa caute sa iasa din acest impas”, a adaugat parlamentarul rus.”Rusia trebuie sa reactioneze viguros la acest demers al parlamentarilor niponi”, a afirmat si deputatul Partidului Liberal-Democrat, Serghei Ivanov, citat de RIA Novosti.
La randul sau, presedintele Consiliului Federatiei, camera superioara a parlamentului federal rus, Serghei Mironov, a declarat ca legislativul rus va reactiona “intr-o maniera ferma” la decizia parlamentului nipon, Moscova urmand sa formuleze un raspuns in cadrul sedintei din 7 iulie. “Noi nu putem ramane indiferenti”, a insistat Serghei Mironov, citat de Interfax.Autoritatile ruse au protestat si in momentul cand legea a fost votata de parlamentarii niponi, calificand gestul venit de la Tokio ca ”inadecvat si inacceptabil”.
Textul legii japoneze afirma ca cele patru insule contestate, situate in nordul Japoniei si numite de Tokio – Teritoriile de Nord, iar de Rusia – Kurilele de Sud, sunt “parte integranta” a teritoriului nipon.
La 18 august 1945, la trei zile dupa anuntul capitularii Japoniei, sovieticii au atacat arhipelagul Kurilelor pentru a-l anexa, inclusiv patru insule meridionale care nu au apartinut niciodata Rusiei. ZIUA Online
Basescu la Cotroceni de Ziua Europei: Pentru noi, românii, 9 Mai este şi ziua-simbol a independenţei câştigate în timpul domniei lui Carol I, a cărui contribuţie a fost decisivă pentru modernizarea europeană a ţării noastre. De asemenea, în acest moment aniversar nu avem dreptul să-i uităm pe fraţii noştri de peste Prut a căror vocaţie democratică şi europeană România va continua să o susţină cu toată convingerea.
Ceremonia de decorare a membrilor delegaţiei care a reprezentat România în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie în procesul „delimitarea maritimă în Marea Neagră”
Preşedintele României, Traian Băsescu, i-a decorat, vineri, 08 mai a.c., în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Palatul Cotroceni, pe membrii delegaţiei care a reprezentat România în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie în procesul „delimitarea maritimă în Marea Neagră”, în semn de înaltă apreciere a contribuţiei avute la succesul obţinut de ţara noastră în procesul de la Haga pentru delimitarea spaţiului maritim cu Ucraina.
Preşedintele României a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler domnului Bogdan Lucian Aurescu şi domnului Cristian Diaconescu. De asemenea, şeful statului a acordat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer, cu însemn pentru militari domnului Eugen Laurian, contraamiral (r).
De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler: domnului James Crawford; domnului Cosmin-George Dinescu; domnului Alan Vaughan Lowe; domnului Daniel Müller; domnului Simon Olleson; domnului Alain Pellet şi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari domnului Costel Avrămescu, comandor (r) şi domnului Octavian Buzatu, locotenent comandor(r).
În cadrul ceremoniei, preşedintele României a acordat Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler doamnei Catrinel Brumar; domnului Liviu Ilie Dumitru; domnului Ion Gâlea; doamnei Irina-Elena Niţă; doamnei Alina-Maria Orosan; doamnei Elena Gina Paris; doamnei Elena-Mirela Pascaru; doamnei Ioana-Alice Preda; doamnei Rodica Vasile, precum şi Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari domnului Victor Hrihorciuc, colonel (r); domnului Silviu-Ovidiu Neghiu, căpitan. Totodată, şeful statului a conferit Ordinul „Meritul Diplomatic” în grad de Cavaler doamnei Olivia Horvath.
Vă prezentăm alocuţiunea susţinută de şeful statului cu acest prilej:
“Toţi românii au fost mândri de dumneavoastră”
„Motivul pentru care suntem astăzi aici este foarte uşor sau nu trebuie explicat românilor. Despre ceea ce dumneavoastră aţi făcut pentru România ştiu toţi românii, toţi românii au fost mândri de dumneavoastră în ziua în care s-a anunţat sentinţa în procesul de la Curtea Internaţională de la Haga. Sunteţi o echipă de jurişti, tehnicieni, diplomaţi, oameni care v-aţi servit ţara, oameni care aţi muncit cinci ani pentru ca la sfârşitul anului trecut să rezolvăm un contencios care ţinea de câteva decade. Pe de altă parte, ceea ce dumneavoastră aţi făcut pentru România este o demonstraţie, o demonstraţie că forţa dreptului trebuie să stea înainte dreptului forţei. Prin sentinţa de la Haga, nu aţi făcut decât să confirmaţi o tradiţie a politicii externe româneşti, şi anume aceea că dreptul internaţional trebuie să stea la baza relaţiilor dintre state şi că nici o altă formă de soluţionare a diferenţelor între state nu este o formă care să ne garanteze securitatea şi pacea.
Probabil că, în ultimii ani este una din cele mai importante hotărâri ale Curţii de la Haga, iar pentru regiunea în care România se află, ce aţi făcut dumneavoastră, ce a făcut România, a devenit un exemplu de soluţionare a problemelor. Şi nu suntem o zonă cu puţine probleme de contencios între state. Eu vă mulţumesc mult pentru efortul pe care l-aţi depus, mulţumesc mult şi colegilor străini care s-au alăturat echipei româneşti şi care, prin contribuţia lor, au dat un plus de strălucire acestui succes. Vă mulţumesc mult şi vă doresc mult succes în continuare! Aş face o singură menţiune. Înaltele decoraţii ale statului român pe care le-aţi primit astăzi, nu sunt un semn de recunoştinţă a preşedintelui României faţă de dumneavoastră, faţă de ce aţi făcut pentru România, ci sunt un semn de recunoştinţă a poporului român pentru munca dumneavoastră. Vă mulţumesc!” Departamentul de Comunicare Publică
Ieri, in timp ce toata presa tragea cu artificii pentru “triumful” de la Haga, doar doua-trei voci se indoiau, rational, asupra acestuia. Academicianul Florin Constantiniu: Dubii cu privire la succesul de la Haga, subsemnatul, cu Apa si pamant romanesc si Razvan Voncu, in comentariul sau Nici o schimbare. Alaturi de noi, in spatiul virtual, cativa bloggerii se minunau de cata prostie domneste in majoritatea mass media. Intre timp – n-a avut ce face – iata ca, desi n-au trecut trei zile, si presa “mare” si-a dat seama cat de mica a fost si s-a trezit pentru a constata pocinogul: adio rezerve de gaze, precum am zis adio si rezervelor de petrol. Vinovatii: “baietii destepti”, hotii din palatul Victoria, ca intotdeanua. Si-atunci, de ce ne cipuiesc tot pe noi si nu i-am cipui noi pe ei? Iata vocea ratiunii avocatului Urban Iulian, de ieri si azi: Culisele fraudei prin care Guvernul Tariceanu a oferit pe tava resursele minerale din Marea Neagra, cu incalcarea legii La Haga, procesul nu a fost castigat de Romania ci de Rompetrol ! Mai mult: la 3 septembrie, Urban Iulian, pe atunci doar avocat si blogger, nu ca acum si senator, trantea un articol care va ramane de pomina. Avea dreptate, doar pe trei sferturi. E si mai rau! Iata articolul lui Urban: Mascarada procesului de la Haga – MAE nu se lupta pentru intereselor romanilor, ci pentru cele ale PETROM! 3 Sep, 2008 Toate canalele de media din Romania prezinta incepand cu 01 septembrie 2008, pana la refuz, ceea ce ei numesc evenimentul anului, si anume, demararea la Curtea Internationala de Justitie de la Haga a procesului dintre Romania si Ucraina pentru delimitarea platoului continental via Insula Serpilor. Toate ziarele si televiziunile de la noi din tara s-au intrecut sa spuna ca MIZA acestui ar fi INDEPENDENTA ENERGETICA a Romaniei, ca hidrocarburile si zacamintele de petrol ne vor salva…… Hai nu mai mai zapaciti, chiar asa? Haideti sa vedem pe cine va salva cu adevarat un eventual castig al Romaniei la Haga ? PE AUSTRIECII DE LA PETROM! Cei 12.000 de kilometri patrati disputati nu apartin în acest moment nici României si nici Ucrainei, astfel ca nici una dintre tari nu poate poate exploata în vreun fel zona respectiva. De aceea, miza de la Haga este cât din acesti 12.000 de km patrati si ce resurse aferente de hidrocarburi revin României. Romaniei? de cand si pana cand conturile bancare ale OMV via Petrom sunt conturile Romaniei? Dreptul de exploatare a zacamintelor din subsolul Platoului Continental al Marii Negre sunt in proprietatea PETROM SA, iar cum aceasta a ajuns in proprietatea OMV, ops, iata cum noi ne batem cu ucrainienii, ca sa-i imbogatim pe austrieci. Nu ma credeti? Va invit sa accesati acest link: https://www.rmri.ro/RMRI/EnvImpactAssessmentRO.html. Institutul National de Dezvoltare Marina Grigore Antipa a fost angajat in 2002 de Petrom SA sa faca mai multe studii de impact de mediu privind forarile din Platoul Maritim Continental al Romaniei. De altminteri, Petrom este singura companie de petrol si gaze din Romania care are dreptul sa foreze si exploateze resursele din subsolul Platoului .I ORION, DELTA 4, I PORTITA NORD, I HISTRIA WEST, 316 SINOE, 317 SINOE nu sunt nume de cod, ci nume de platforme marine de foraj care sunt detinute de Petrom adica de austriecii de la OMV in Marea Neagra si care isi freaca mainile de bucurie ca pot sa ajunga, gratie petrolului romanesc, prima companie petroliera din UE. Stiti ce obiect de activutate are PETROM SA? ” Explorarea si exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale din Platoul Continental al Marii Negre” si chiar asa de ce or fi SINGURII care au in Romania acest obiect de activitate? pentru ca sunt singurii care pot fora in Platoul Continental. Nu ma credeti, atunci duceti-va la Registrul Comertului si incercati sa inregistrati o firma cu un asemenea obiect de activitate! Asadar statul roman cheltuie bani publici la Haga ca sa le umple conturile bancare ale austriecilor! Chiar daca petrolul din Platoul Continental al Marii Negre va fi exploatat de catre alta companie, unde se va rafina el ? Mai exista vreo rafinarie romaneasca ? Nu, petrolul va merge in rafinariile Petrom sau Rompetrol, astfel incat cine va castiga de aici? Ce insemna asadar aceasta mult trambitata “independenta energetica” pentru contribuabilul roman? Nimic, absolut nimic, si bag mana in foc ca nici macar la ieftinerea benzinelor si motorinelor nu se va ajunge daca Romania va avea castig de cauza la Haga. Bucurestiul a angajat consultanti de renume care costa extrem de multi bani ca sa lupte pentru cauza PETROM. Costurile procesului sunt împartite de partile implicate cu CIJ, întrucât aceasta plateste salariile celor 15 judecatori, costurile de organizare si traducerea documentelor. România plateste echipa care o reprezinta la Haga – atât membri straini (trei reputati profesori în drept international de la Universitatile din Paris, Cambridge si Oxford), cât si cei români (agentul, doi co-agenti, consilieri si avocati), costurile de organizare si traducerea documentelor. România plateste echipa care o reprezinta la Haga – atât membri straini (trei reputati profesori în drept international de la Universitatile din Paris, Cambridge si Oxford), cât si cei români (agentul, doi co-agenti, consilieri si avocati) cât si costurile de redactare a documentelor. Agentul României pentru procesul de la Haga este Bogdan Aurescu, cu rang de director general în MAE român. Bogdan Aurescu este agent pentru CIJ din 2004, de la sesizarea Curtii. A participat (începând cu 2001 si pâna la sesizarea CIJ în 2004) ca adjunct al sefului delegatiei si, respectiv, ca sef de delegatie la negocierile desfasurate pentru delimitarea spatiilor maritime cu Ucraina, si este singurul oficial roman prezent in procesul de la Haga este Bogdan Aurescu, cu rang de director general în MAE român. Bogdan Aurescu este agent pentru CIJ din 2004, de la sesizarea Curtii. A participat (începând cu 2001 si pâna la sesizarea CIJ în 2004) ca adjunct al sefului delegatiei si, respectiv, ca sef de delegatie la negocierile desfasurate pentru delimitarea spatiilor maritime cu Ucraina, si este singurul oficial roman prezent in procesul de la Haga si care merita respect pentru daruirea cu care se lupta in acest proces. La finalul caruia nu vor castiga romanii ci, PETROM. Mascarada procesului de la Haga – MAE nu se lupta pentru intereselor romanilor, ci pentru cele ale PETROM !
O victorie pe jumatate, sentinta de la Haga ne da sperante pentru rezolvarea definitiva a tuturor problemelor istorice si diplomatice cu Ucraina. Neindoios, izbanda in lupta juridica pentru lamurirea la nivel international a situatiei platoului continental din jurul Insulei Serpilor, prin contributia decisiva a diplomatului profesionist Bogdan Aurescu, trebuie aplaudata si rasplatita, inclusiv prin numirea sa urgenta ca secretar de stat la MAE. Dar, sa fim realisti: nu este de ajuns. Ca apa si subsolul Marii Negre din zona coastelor romanesti ne apartin, stim de vreo 2000 de ani si mai bine. La fel cum stim si ca Insula Serpilor este stravechi pamant romanesc. Ne bucuram, ne bucuram, dar sa mai si gandim. Daca dam filmul inapoi, vom constata ca tot acest efort aproape incomensurabil al micutei diplomatii de la Bucuresti – in comparatie cu leviatanul ex-sovietic de la Kiev – a fost dus, tot pe banii nostri, dintr-o “regretabila eroare”, in urma careia romanii si Romania reala au devenit un fel de “victima colaterala”a intelegerilor murdare dintre Administratiile lui Ion Iliescu si Emil Constantinescu si cea a dictatorului comunist Leonid Kucima. Toata aceasta nebunie, pentru a carei rezolvare, partiala, ne bucuram azi, a pornit in urma cedarii Insulei Serpilor – prima oara de la confiscarea ei de catre URSS – prin mizerabilul Tratat cu Ucraina, stimulat de Iliescu si parafat de Constantinescu. Dupa cum se stie astazi, putin mai mult decat ieri, Insula Serpilor a fost preluata de URSS printr-un simplu Proces Verbal, act neratificat niciodata in istoria comunista dintre cele doua state, dar, atentie, legiferat, printre randuri, de rusinosul Tratat din 1997. Micii oameni de stat ai diverselor regimuri, post 1989, si parazitii lor ar trebui sa stie ca istoria nu uita si nu iarta. Insula Serpilor a fost dorita de URSS ca avanpost geopolitic si geostrategic al marii puteri militare de la Rasarit, alaturi de accesul la Gurile Dunarii, realizat, in parte, prin confiscarea Basarabiei. Dupa invadarea si ocuparea teritoriilor istorice romanesti, in 1944, si instalarea comunismului bolsevic in Romania, URSS s-a grabit sa puna mana, legal, pe ce furase cu forta armelor. La 3 februarie 1948, la Moscova, Petru Groza se intalnea cu Stalin, ascultand umil ordinele tatucului. Profesorul Dominut Padurean, in exceptionala sa monografie “Insula Serpilor”, reda pas cu pas ce a urmat acestei convorbiri ramase secreta. A doua zi, 4 februarie, cele doua delegatii au semnat doua documente oficiale, concepute de agenta nr. 1 a Kominternului in Romania, Ana Pauker, si co-autorul Pactului cu Hitler, Veaceslav Molotov. Primul dintre ele a fost “Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutu-ala dintre URSS si RPR”, valabil 20 de ani. Al doilea document – pregatit de V.M. Molotov impreuna cu Ana Pauker, ministrul de Externe al RPR – a fost un “Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Republica Populara Romana si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”, care stipula, la Anexa II: “De-a lungul fluviului Dunarea, de la Pardina la Marea Neagra, lasand insulele Tataru Mic, Daleru Mic si Mare, Maican si Limba de partea Uniunii R.S.S., iar insulele Tataru Mare, Cernovca si Babina – de partea Romaniei; Insula Serpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in cadrul Uniunii R.S.S”. A urmat apoi, la 23 mai 1948, Procesul Verbal semnat chiar pe Insula, intre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei URSS si agentul kominternist Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar al Afacerilor Straine, in care se afirma: “In virtutea si in executarea Protocolului Sovieto-Roman semnat la Moscova la 4 februarie 1948, am incheiat prezentul proces verbal, constatand ca astazi la ora 12 (ora locala) Insula Serpilor sau Zmeinii, situata in Marea Neagra la 45 grade, 15 minute, 18 secunde latitudine Nord si 30 grade, 19 minute, 15 secunde longitudine Est de Greenwich, a fost inapoiata Uniunii Sovietice de catre Republica Populara Romana si incadrata in teritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste”. Prin acest Proces Verbal, formularea din 4 februarie 1948, “intra in cadrul Uniunii RSS”a fost inlocuita cu “inapoiata Uniunii Sovietice”, o formulare care a generat, ulterior, prin tradarile succesive de la Bucuresti, “inapoierea”ei succesoarei URSS, Ucraina portocalei rosii. Asadar, sa ne bucuram, dar nu intru totul.
Premierul Emil Boc l-a numit pe Eugen Tomac, pana ieri consilier pentru relatia cu romanii de pretutindeni de la Cotroceni, in functia de secretar de stat la Departamentul cu acelasi domeniu din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Eugen Tomac a fost si candidat din partea PDL la alegerile parlamentare din toamna, intr-un colegiu uninominal din diaspora. El a obtinut cele mai multe voturi din colegiul 2, respectiv 44,59% in total, si peste 50% in Republica Moldova, dar a pierdut mandatul in urma redistribuirii. Eugen Tomac a fost consilier pentru relatia cu romanii de pretutindeni la Cotroceni. Noul secretar de stat s-a nascut in sudul Basarabiei, in acelasi sat cu Maresalul Averescu, si este doctorand al Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucuresti. (M.N./ZIUA) Vezi sihttps://www.eugentomac.ro/
Pronunţarea solemnă a Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina) va avea loc la data de 3 februarie 2009
Pronunţarea solemnă a Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina) va avea loc la data de 3 februarie 2009, ora 10.00 (ora Olandei, 11.00 ora României), la Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii. MAE român îşi exprimă încrederea deplină în capacitatea Curţii Internaţionale de Justiţie, cel mai avansat instrument de soluţionare a diferendelor internaţionale între state, de a stabili o linie de delimitare maritimă echitabilă în procesul dintre România şi Ucraina. Această linie de delimitare va fi obţinută prin aplicarea cu profesionalism şi integritate a normelor de drept internaţional în materie şi a metodei de delimitarea dezvoltate şi consolidate de CIJ în practica sa jurisprudenţială. Din momentul pronunţării Hotărârii CIJ, în conformitate cu prevederile Cartei ONU, Hotărârea CIJ este obligatorie, definitivă (nu poate fi contestată sau atacată cu apel sau recurs) şi executorie imediat, părţile trebuind să se conformeze exact şi prompt. România şi Ucraina au cerut CIJ stabilirea unei linii, definită prin coordonate geografice, pentru delimitarea platoului continental şi zonelor economice exclusive ale celor două state. În astfel de cazuri nu este necesar niciun fel de acord al părţilor, ratificare, aprobare sau interpretare pentru punerea în aplicare a Hotărârii. Anunţul datei pronunţării Hotărârii CIJ marchează încheierea fazei deliberărilor Curţii cu privire la soluţia diferendului, fază declanşată imediat după finalizarea audierilor publice în proces, care au avut loc în perioada 2-19 septembrie 2008. Soluţia diferendului rămâne confidenţială pentru părţi şi pentru public, până la data pronunţării Hotărârii în şedinţă solemnă a Curţii Internaţionale de Justiţie. Conform practicii CIJ, Hotărârea va fi citită de către Preşedintele Curţii în şedinţă publică şi solemnă a CIJ, în prezenţa tuturor judecătorilor care au luat parte la deliberare şi adoptare, a reprezentanţilor părţilor, a corpului diplomatic acreditat la Haga şi a tuturor celor interesaţi. După citirea soluţiei conţinute în paragraful final operativ al Hotărârii, originalele acesteia, învestite cu sigiliul Curţii Internaţionale de Justiţie, sunt înmânate oficial Agenţilor celor două părţi. Delegaţia română care va lua parte la ceremonia solemnă a pronunţării Hotărârii va fi condusă, conform practicii CIJ, de către Agentul României pentru CIJ, Bogdan Aurescu, şi va fi compusă din cei doi co-agenţi, Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice în MAE român şi Călin Fabian, ambasadorul României la Haga, precum şi din alţi membri ai echipei române care a gestionat procedurile în faţa CIJ în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina). Obiectivul României în cadrul procesului de la Haga este soluţionarea corectă, echitabilă, conform dreptului internaţional, a problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră aparţinând României şi Ucrainei. Zona în dispută are o suprafaţă de peste 12.000 km², iar diferendul dintre România şi Ucraina se referă la traseul pe care îl va urma linia de delimitare în această zonă. CIJ a anunţat public faptul că pronunţarea solemnă a Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în cazul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina) va avea loc la data de 03 februarie 2009, în Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii, începând cu ora 10.00 – ora Olandei, ora 11.00 – ora României. Presa este invitată să participe la ceremonia solemnă a pronunţării Hotărârii CIJ. Ceremonia poate fi transmisă în direct.
Informaţii de fond
1. Modul de derulare a ceremoniei solemne a pronunţării (vezi fisa 1) 2. Forţa juridică a Hotărârii CIJ (vezi fisa 2) 3. Deliberarea şi adoptarea unei Hotărâri a CIJ. Conţinutul unei Hotărâri a CIJ (vezi fisa 3) 4. Prezentarea sintetică a poziţiei României în procesul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) (vezi fisa 4)
Ceremonia solemnă a pronunţării
Hotărârea CIJ se pronunţă în şedinţă publică în Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii – unde au avut loc audierile publice. CIJ anunţă public data pronunţării cu un interval de 2 până la 3 săptămâni înaintea pronunţării, după finalizarea procesului de deliberare şi adoptarea hotărârii. Între momentul finalizării deliberării şi adoptării hotărârii şi cel al pronunţării, soluţia diferendului rămâne confidenţială, ea nefiind comunicată nici părţilor, nici altcuiva. Soluţia este aflată de către părţi şi de către public doar la momentul pronunţării în şedinţă publică. Poziţia exprimată de CIJ – de exemplu, în cazul privind Testele Nucleare (Australia c. Franţa, Noua Zeelandă c. Franţa, 1974), a fost constant aceea că efectuarea de declaraţii publice care să anticipeze soluţia într-o hotărâre viitoare a sa este incompatibilă cu principiile fundamentale necesare unei bune administrări a justiţiei internaţionale (Rezoluţia CIJ din 21 martie 1974). De aceea, este de dorit ca părţile diferendului să se abţină de la a face astfel de declaraţii anterior pronunţării. Partea română s-a pronunţat constant şi repetat în acest sens. Hotărârea CIJ se comunică în şedinţă publică şi solemnă a CIJ, în prezenţa tuturor judecătorilor care au luat parte la adoptare, a reprezentanţilor părţilor (Agenţi, co-agenţi, consilieri, avocaţi), a corpului diplomatic acreditat la Haga şi a presei, putând fi transmisă în direct. Hotărârea CIJ este citită de către preşedintele CIJ. Uneori, datorită lungimii hotărârii, preşedintele citeşte doar cele mai importante părţi ale acesteia, indicând însă pasajele care nu au fost citite şi făcând un rezumat al acestora. În final, preşedintele citeşte soluţia diferendului (paragraful operativ din hotărâre) şi modul în care au votat judecătorii. Grefierul citeşte paragraful operativ în cealaltă limbă oficială a CIJ (de ex., dacă preşedintele a citit hotărârea în limba engleză, grefierul citeşte paragraful operativ în limba franceză). Originalele hotărârii semnate de preşedinte şi grefier şi având sigiliul CIJ se transmit Agenţilor. Textul hotărârii este distribuit apoi jurnaliştilor şi publicului prezent şi este imediat publicat pe site-ul Curţii. De asemenea, grefa publică un comunicat de presă şi un sumar al hotărârii, care sunt transmise şi Secretariatului General al ONU. Secretarul General ONU este informat direct cu privire la hotărâre. De regulă, ceremonia solemnă a pronunţării durează aproximativ 2 ore, începând cu ora 10,00 a.m., ora locală (11,00 – ora României).
Fişa 2
Forţa juridică a Hotărârii
Din chiar momentul pronunţării, hotărârea este obligatorie, definitivă (nu poate fi contestată sau atacată cu apel sau recurs) şi executorie imediat. Părţile trebuie să se conformeze exact şi prompt. Obligaţia respectării şi executării întocmai a unei hotărâri a CIJ rezultă din Carta ONU al cărei Articol 94 prevede că „fiecare membru al ONU se obligă să respecte hotărârea Curţii în orice caz în care este parte”. Atât România, cât şi Ucraina (care sunt membri ai ONU) au declarat la cel mai înalt nivel (la nivelul preşedinţilor de stat) că vor respecta hotărârea CIJ în procesul de la Haga. În cazul excepţional al nerespectării hotărârii, Carta ONU prevede în Articolul 94 că o parte la diferend care apreciază că cealaltă parte nu a respectat hotărârea poate sesiza Consiliul de Securitate ONU, organul principal de decizie politică al ONU, care va lua măsurile necesare pentru a se asigura respectarea hotărârii. Nerespectarea unei hotărâri a CIJ, care este unul din cele 6 organe principale (cel judiciar) al ONU ar constitui un fapt de mare gravitate pe plan internaţional, care ar atrage consecinţe foarte serioase pentru statul în cauză. Nu sunt necesare niciun fel de formalităţi pentru punerea în aplicare a hotărârii în cazul România c. Ucraina Pe plan intern, nu sunt necesare niciun tip de demersuri – de genul promulgării sau aprobării/ratificării de către guvern sau parlament şi nici măcar cerinţa publicării în Monitorul Oficial a textului original sau a traducerii în limba română a hotărârii. În relaţia dintre cele două părţi, de asemenea nu este necesar niciun fel de acord al părţilor pentru punerea în executare a hotărârii, având în vedere că soluţia în cazul România c. Ucraina va conţine o soluţie clară – o linie de delimitare fixată prin coordonate geografice – care nu este de natură să necesite negocierea şi încheierea de acorduri speciale de punere în aplicare.
Fişa 3
Deliberarea şi adoptarea hotărârii CIJ. Conţinutul hotărârii
Deliberarea
Până în prezent, procesul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) s-a aflat în faza finală a deliberării. Deliberările au caracter confidenţial şi durează, în medie, între 3 şi 6 luni de la finalul fazei orale (în cazul nostru, 19 septembrie 2008). Ele au început imediat după finalizarea fazei orale. Conform procedurii CIJ, deliberările debutează cu o reuniune în care au loc schimburi preliminare de vederi, în cadrul căreia preşedintele CIJ evidenţiază elementele asupra cărora, în opinia sa, trebuie să se concentreze Curtea în vederea ajungerii la o soluţie echitabilă. Ulterior, fiecare judecător redactează, în termen de câteva săptămâni, o notă în care îşi expune punctul de vedere asupra modului de soluţionare a diferendului şi care este redactată urmând modelul unei hotărâri, aşa cum o vede, cu titlu preliminar, judecătorul respectiv în cazul examinat. Notele sunt distribuite tuturor celorlalţi judecători, ceea ce le permite tuturor membrilor Curţii să ia cunoştinţă de raţionamentele juridice şi poziţiile celorlalţi cu privire la soluţia diferendului supus soluţionării. Argumentele din aceste note sunt prezentate şi discutate într-o a doua reuniune, care are loc după câteva săptămâni, în cadrul căreia fiecare judecător îşi prezintă opiniile şi are loc un schimb de vederi pe fond. Pe baza argumentelor dezbătute, se constituie (prin vot secret) un comitet de redactare din 2 judecători care fac parte din grupul celor care reprezintă opinia majoritară conturată în cadrul celei de-a doua reuniuni, la care se adaugă şi preşedintele CIJ (dacă şi acesta împărtăşeşte opinia majoritară). Comitetul, asistat de grefă, pregăteşte un prim proiect de hotărâre, la care judecătorii pot face modificări, şi apoi un nou proiect, revizuit pe baza amendamentelor primite. Curtea se reuneşte pentru o primă lectură a acestui proiect, fiecare paragraf fiind citit în ambele limbi oficiale ale CIJ, discutat şi eventual amendat. Urmează o a doua lectură a textului, de data aceasta pagină cu pagină, hotărârea putând suferi noi modificări.
Adoptarea
După adoptarea definitivă a textului în a doua lectură, urmează votul judecătorilor, care nu se pot abţine. Judecătorii votează verbal cu „da” sau „nu”, în ordinea inversă de precădere. Soluţia se adoptă cu votul majorităţii absolute a judecătorilor prezenţi. Judecătorii care doresc acest lucru (de regulă cei care nu sunt de acord cu soluţia sau doar cu motivarea adoptată de majoritate) pot face declaraţii[1] sau opinii separate[2] sau dizidente[3] prin care îşi explică votul, care sunt anexate hotărârii. Aceste declaraţii sau opinii nu fac parte integrantă din hotărâre şi nu afectează juridic validitatea soluţiei decise de majoritatea judecătorilor. În cazul excepţional în care există paritate de voturi ale judecătorilor, preşedintele CIJ are votul decisiv.
Conţinutul hotărârii
Hotărârea este redactată atât în limba engleză, cât şi în limba franceză – cele două limbi oficiale ale CIJ. Ea poate avea, în funcţie de complexitatea cazului, de la câteva zeci la peste 100 de pagini[4]. Hotărârea este semnată de preşedintele CIJ şi de grefier, fiind sigilată cu sigiliul CIJ. Se redactează în trei exemplare originale – câte unul pentru fiecare parte şi unul pentru arhiva oficială a Curţii. O hotărâre a CIJ, inclusiv una care soluţionează o problemă de delimitare a platoului continental şi a zonelor economice exclusive între două state, are trei părţi. Prima parte este introducerea, care menţionează numele judecătorilor care au luat parte la proceduri (cel puţin 9 din cei 15 judecători permanenţi şi ale judecătorilor ad-hoc) şi ale reprezentanţilor părţilor (Agenţi, co-agenţi, consilieri, avocaţi), o sinteză a derulării procedurilor în faţa CIJ, precum şi poziţiile fiecărei părţi la diferend cu privire la soluţia de delimitare pe care o propune spre adoptare CIJ (pe scurt metoda de delimitare propusă şi traseul liniei de delimitare). A doua parte este dispozitivul hotărârii, care conţine sinteza elementelor de fapt şi de drept ale cazului supus spre soluţionare – contextul geografic al delimitării, poziţiile părţilor cu privire la interpretarea contextului geografic şi referitoare la normele care, în viziunea fiecărei părţi, ar trebui aplicate şi la interpretarea care ar trebui, în opinia părţilor, să fie dată acestora, inclusiv modul de aplicare a acestora şi, în special, ceea ce Curtea reţine în privinţa elementelor de fapt şi de drept pe care Curtea îşi bazează raţionamentul juridic, inclusiv argumentele juridice ale Curţii care fundamentează acest raţionament. A treia parte este paragraful operativ, care conţine soluţia pe care o dă Curtea, adică modul de trasare a liniei de delimitare a spaţiilor maritime, definită – conform celor solicitate de părţile la diferend (România şi Ucraina) – prin coordonate geografice. De asemenea, menţionează cum a votat fiecare judecător. Totodată, în astfel de hotărâri este inclusă şi o hartă care ilustrează modul în care CIJ trasează linia de delimitare a spaţiilor maritime.
[1] Declaraţiile sunt scurte şi indică doar susţinerea sau dezacordul judecătorului respectiv cu soluţia. [2] Opiniile separate sunt redactate de judecătorii care au votat pentru soluţia din hotărâre, dar care nu sunt de acord cu raţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie. [3] Opiniile dizidente sunt redactate de judecătorii care nu sunt de acord nici cu soluţia, nici cu raţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie. [4] Au existat şi hotărâri de până la 300 de pagini.
Fişa 4
Prezentarea sintetică a poziţiei României în procesul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina)
Soluţia propusă de România pentru delimitare constă într-o linie care porneşte de la ultimul punct al frontierei maritime dintre cele două state urmând arcul de cerc de 12 mile marine din jurul Insulei Şerpilor până la un punct aflat la est de această formaţiune maritimă, apoi pe linia de echidistanţă între coastele relevante adiacente ale celor două state până la punctul unde linia de echidistanţă se transformă într-o linie mediană între coastele relevante opuse ale României şi Ucrainei, apoi spre sud pe această linie mediană. Construcţia acestei linii propuse de România se bazează pe metoda pe care CIJ a dezvoltat-o în numeroasele cazuri de delimitare maritimă pe care le-a soluţionat deja, cunoscută ca metoda „echidistanţă/mediană – circumstanţe relevante”, conform căreia se trasează mai întâi liniile provizorii de echidistanţă/mediană pornind de la punctele relevante de pe coastele relevante ale statelor în cauză, fiind eventual ajustată pentru a ţine cont, dacă este cazul, de circumstanţele relevante din zona în delimitare. Poziţia României în ce priveşte traseul liniei de delimitare în sectorul de delimitare guvernat de coastele adiacente ale celor două state propune ca acest traseu să urmeze arcul de cerc de 12 mile marine de mare teritorială pe care Insula Şerpilor le are deja, acordând doar acest efect minim formaţiunii maritime amintite, continuând apoi pe linia de echidistanţă între coastele adiacente. Ignorarea Insulei Şerpilor (cu excepţia celor 12 mile marine de mare teritorială) se fundamentează pe cel puţin trei linii principale de argumentaţie: – Existenţa unor Acorduri încheiate între România şi fosta URSS, sub forma unor procese verbale de demarcaţie, în 1949, 1954, 1963, 1974, în vigoare între România şi Ucraina (prin succesiune), care descriu o delimitare parţială pe traseul descris mai sus în jurul Insulei Şerpilor, delimitare susţinută de hărţi numeroase, emise de România, URSS, Federaţia Rusă, state terţe, dar mai ales de către Ucraina (inclusiv în perioada negocierilor bilaterale şi a procedurilor de la CIJ), ceea ce echivalează cu o recunoaştere din partea acestui stat a acestei delimitări parţiale. – Poziţia izolată, neintegrată cu coasta, a Insulei Şerpilor: conform practicii convenţionale şi jurisprudenţei internaţionale, formaţiuni maritime aflate într-o poziţie similară nu au primit decât un minim efect asupra liniei de delimitare. – Calitatea juridică de „stâncă” a Insulei Şerpilor (care o încadrează pe aceasta în definiţia dată de art. 121.3 al Convenţiei ONU privind dreptul mării din 1982), dovedită prin ample mijloace de probă, inclusiv provenite din anexele incluse de Ucraina în Contra-Memoriul depus de aceasta în 2006. La acestea se adaugă: recunoaşterea de către Ucraina însăşi, prin conduita sa de amenajare recentă, după data critică a diferendului bilateral, a Insulei Şerpilor, a calităţii de stâncă a formaţiunii menţionate; argumentele istorice cu relevanţă juridică în caz, şi anume faptul că preluarea ilegală de către URSS a Insulei Şerpilor în 1948, precum şi fixarea abuzivă a frontierei maritime în 1949 nu pot produce efecte inechitabile suplimentare; compromisul juridic de la încheierea Tratatului politic din 1997 prin care Ucraina s-a angajat să nu ia în considerare Insula Şerpilor în delimitare decât ca stâncă, conform art. 121.3 din Convenţia ONU privind dreptul mării din 1982. Poziţia României privind traseul liniei propuse de ţara noastră în sectorul de delimitare guvernat de coastele faţă în faţă ale celor două state se bazează pe aplicarea metodei CIJ care prevede delimitarea pe linia echidistantă mediană atunci când delimitarea se face între coaste opuse, în acest sector neexistând circumstanţe relevante care să necesite ajustarea acestei linii. Această linie, în opinia părţii române, trece cu succes testul echităţii în caz, fără a necesita vreo ajustare şi fără a bloca (cut off) proiecţia spre larg a coastelor Ucrainei în bazinul de nord-vest al Mării Negre unde are loc delimitarea. Poziţia Ucrainei s-a axat în principal pe valorizarea lungimii mai mari din punct de vedere geografic a coastelor sale, dar care nu sunt – conform argumentaţiei părţii române – în totalitate relevante pentru delimitarea maritimă în acest caz. Astfel, ignorând realitatea geografică a zonei de delimitare în care coastele continentale ale celor două state sunt atât în prelungire, cât şi faţă în faţă, Ucraina a argumentat o delimitare în principal între coasta meridională de numai 300 de metri a Insulei Şerpilor pentru trasarea în prima fază a delimitării a liniei sale provizorii de echidistanţă. Aceasta ar urma, potrivit viziunii sale, să fie ajustată prin translatare către coasta română pentru a ţine cont de o aşa-numită „disparitate marcată”, în favoarea sa, a raportului lungimii coastelor celor două state. CIJ urmează să decidă, cu luarea în considerare a metodei sale de delimitare şi a dreptului internaţional aplicabil, care sunt coastele relevante în caz şi rolul acestui argument în trasarea liniei finale de delimitare, aşa cum va decide şi în privinţa ansamblului de argumente expuse de părţi. Linia de delimitare nu va fi trasată de CIJ pornind de liniile pe care fiecare parte le-a propus – care reprezintă viziunea părţilor asupra soluţiei pe care o doresc, nefiind prin urmare un compromis arbitrar în funcţie de aceste linii propuse de părţi. CIJ va trasa, pornind de la contextul geografic specific al zonei bazinului de nord-vest al Mării Negre, linia de delimitare care va constitui soluţia echitabilă în acest caz strict în funcţie de dreptul aplicabil şi prin utilizarea metodei sale de delimitare dezvoltate în zeci de ani de jurisprudenţă consolidată în materie.
Reprezentanţii mass media care doresc să participe la şedinţa publică de pronunţare a deciziei trebuie să se acrediteze la CIJ conform următoarei proceduri:
CURTEA INTERNAŢIONALĂ DE JUSTIŢIE CAZUL PRIVIND DELIMITAREA MARITIMĂ ÎN MAREA NEAGRĂ (ROMÂNIA C. UCRAINA) Concluziile şi Linia de delimitare solicitată de România, prezentate de Agentul României, Bogdan Aurescu 16 septembrie 2008 1. Doamnă preşedinte şi Domnilor judecători, îmi revine acum sarcina, în calitatea mea de Agent al României, să prezint, la finalul celei de-a doua runde de pledoarii, ce încheie susţinerea cazului de către România, concluziile noastre, precum şi linia de delimitare solicitată de România. Prezentarea acestor concluzii astăzi, 16 septembrie 2008, are loc la împlinirea a exact 4 ani de la sesizarea Curţii de către mine, în numele României, cu cererea introductivă de instanţă în această cauză, pe 16 sptembrie 2004. 2. Doamnă preşedinte şi Domnilor judecători, aţi auzit deja în detaliu argumentele noastre juridice astfel că nu este necesar să le reiau acum. Cu permisiunea dumneavoastră, voi rezuma doar principalele elemente ale cazului nostru. Porţiunea iniţială de frontieră maritimă între România şi Ucraina a fost stabilită prin acord – respectiv Acordul româno-sovietic din 1949, confirmat de acorduri subsecvente; aceste acorduri au forţă juridică obligatorie pentru Ucraina, în calitate de succesor al fostei Uniuni Sovietice; Însuşi textul acestor acorduri şi materialul cartografic anexat lor arată că intenţia părţilor a fost să stabilească o frontieră maritimă ce urmează arcul de cerc cu raza de 12 mile marine ce înconjoară Insula Şerpilor, până la un punct situat la est de această formaţiune maritimă. Experţi cartografi oficiali şi instituţii emitente de hărţi ai României, URSS şi ulterior Ucrainei, precum şi ai altor ţări au prezentat această frontieră în mod constant pe diverse hărţi ale zonei respective din Marea Neagră, folosind simbolurile adecvate – într-adevăr, rezultă că serviciul hidrografic competent al Ucrainei nu a încetat niciodată să procedeze astfel -, chiar şi după debutul acestei proceduri în faţa Curţii; Restul frontierei trebuie determinat prin aplicarea metodei folosite în mod constant de această Curte şi de tribunalele arbitrale, respectiv regula „echidistanţă/linie mediană – circumstanţe relevante”; În cauza de faţă, aplicarea acestei metode presupune, într-o primă etapă, trasarea unei linii de echidistanţă între ţărmurile adiacente relevante şi a unei linii mediane între ţărmurile opuse relevante ale celor două state. În trasarea acestei linii provizorii echidistante/mediane nu trebuie acordat niciun efect minusculei formaţiuni stâncoase Insula Şerpilor, care ar putea devia în mod nerezonabil această linie; România este îndreptăţită să folosească în scopul trasării liniei echidistante/mediane provizorii cele mai avansate puncte de pe coasta sa, respectiv Digul Sulina şi Peninsula Sacalin, care sunt, indiscutabil, o parte integrantă a sistemului de linii de bază drepte notificate, potrivit normelor aplicabile, la Organizaţia Naţiunilor Unite; Nicio circumstanţă relevantă nu justifică modificarea liniei echidistante/mediane provizorii; Chiar dacă nu ar fi existat nicio delimitare convenţională, practica statelor şi jurisprudenţa instanţelor internaţionale demonstrează că Insula Şerpilor nu trebuie să joace niciun rol în modificarea liniei provizorii, având în vedere poziţia şi caracteristicile sale naturale; În orice caz, această formaţiune este o stâncă în înţelesul articolului 121 alineatul 3 al Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării şi nu are dreptul la platou continental şi zonă economică exclusivă; Încercările încrâncenate ale Ucrainei de a modifica trăsăturile naturale ale Insulei Şerpilor – întreprinse tocmai pentru scopurile prezentei proceduri – sunt lipsite de orice semnificaţie, cu excepţia unei recunoaşteri implicite împotriva propriilor interese cu privire la statutul de stâncă al Insulei Şerpilor potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării; Circumstanţele invocate de Ucraina nu au nicio relevanţă pentru delimitarea maritimă ce trebuie realizată; pretinsa predominanţă geografică a Ucrainei este doar rezultatul unei încercări de a include în categoria ţărmurilor relevante pentru scopul acestei delimitări între România şi Ucraina porţiuni ale liniei de coastă ucrainene care nu au nicio legătură cu aceasta; Nu există nicio disproporţie între coastele relevante ale părţilor şi în consecinţă nu este necesară ajustarea liniei provizorii de echidistanţă pentru a lua în considerare un astfel de factor; Activităţile limitate de explorare şi exploatare a petrolului şi gazelor ale Ucrainei sau aşa-numitele incidente implicând bărci de pescuit despre care se pretinde că au avut loc în zona de delimitare sunt total lipsite de relevanţă pentru determinarea liniei de delimitare; Testul proporţionalităţii confirmă caracterul echitabil al frontierei susţinute de România. 3. Doamnă Preşedinte, cazul de faţă este extrem de clar; frontiera pe care o solicităm este linia echidistantă/mediană şi frontiera deja convenită în jurul Insulei Şerpilor. Linia propusă de România este fundamentată pe geografia zonei şi în special pe relaţiile dintre ţărmurile celor două state. Această propunere este consecventă cu tipul predominant de delimitări maritime în Marea Neagră, o mare mică şi semi-închisă, şi nu afectează drepturile sau interesele altor state. Este de asemenea evident la o privire pe hartă – şi confirmat de aplicarea testului proporţionalităţii – că propunerile României conduc la o soluţie echilibrată de delimitare între cele două state. Linia României este moderată, corectă şi rezonabilă şi nu încalcă drepturile Ucrainei, lăsând Ucrainei toate spaţiile maritime aflate în faţa ţărmurilor sale. 4. Doamnă preşedinte, încheiem aşa cum am început: cu dreptul internaţional. Dreptul internaţional este suveranul absolut pe care toţi actorii şi toate acţiunile comunităţii internaţionale ar trebui să îl urmeze şi să îl respecte. Cuvintele inspirate ale lui Nicolae Titulescu, a cărui prestigioasă efigie poate fi văzută nu departe de această Mare Sală a Justiţiei, în apropierea Palatului Păcii, îmi vin în minte: el definea suveranitatea statelor ca fiind „grevată de o ‚servitute internaţională în favoarea Păcii’ şi a dreptului internaţional”. 5. În conformitate cu dreptul internaţional, România s-a străduit să soluţioneze această chestiune a delimitării spaţiilor sale maritime în zona de nord-vest a Mării Negre pe calea negocierilor cu fosta Uniune Sovietică şi, după dispariţia acesteia, cu Ucraina – chiar dacă pretenţiile avansate de partea ucraineană erau mult mai ambiţioase decât cele sovietice. Numai după ce a devenit evident că aceste discuţii erau sterile şi că prelungirea lor nu ar fi avut niciun scop, am decis să sesizăm Curtea cu această problemă. 6. Doamnă preşedinte, continuăm să susţinem că frontiera propusă de partea română în cadrul acestei proceduri este trasată în deplină conformitate cu regulile relevante de drept internaţional şi că va conduce la o delimitare echitabilă a platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale celor două state. 7. Doamnă preşedinte, înainte de a da citire solicitării finale a României în privinţa liniei de delimitare, aş dori să vă mulţumesc respectuos dumneavoastră şi distinşilor membri ai acestei Curţi pentru atenţia, răbdarea şi amabilitatea arătate pe parcursul acestor trei săptămâni de pledoarii. Aş dori de asemenea să mulţumesc Grefei pentru sprijinul extrem de util şi amabil acordat în toate chestiunile aflate în legătură cu acest caz pe parcursul celor patru ani ai procesului, inclusiv pentru desfăşurarea fără probleme a acestor audieri şi pentru preocuparea pentru toate detaliile administrative. Aş dori de asemenea să exprim recunoştinţa noastră excelenţilor interpreţi care s-au descurcat excelent şi au reuşit să ţină pasul cu ritmul uneori galopant al discursurilor noastre. În sfârşit, dar nu în cele din urmă, aş dori să mulţumesc doamnei Laurence Blairon, şeful Departamentului de informare şi personalului din acest departament care au acordat un ajutor foarte util echipei noastre, precum şi reprezentanţilor presei româneşti. Recunoştinţa mea specială se îndreaptă către întreaga noastră echipă – fără fiecare membru al acesteia, tot acest efort de promovare a intereselor juridice ale ţării mele în faţa Curţii ar fi fost imposibil. 8. Doamnă Preşedinte şi Domnilor judecători, având în vedere toate considerentele juridice şi probele prezentate în pledoariile scrise şi orale, România solicită în mod respectuos Curţii să traseze o frontieră maritimă unică de delimitare a spaţiilor maritime ale României şi Ucrainei în Marea Neagră, având următoarea descriere: De la Punctul F, situat la 45° 05’21”N, 30° 02’27”E, trece pe arcul de cerc ce înconjoară Insula Şerpilor, până la punctul X, aflat la 45° 14’20”N, 30° 29’12” E, De la Punctul X într-un segment drept până la Punctul Y, situat la 45° 11’59”N, 30° 49’16”E, Apoi pe linia de echidistanţă între coastele adiacente relevante ale României şi Ucrainei, de la punctul Y, trecând prin Punctul D, situat la 45° 12’10”N, 30° 59’46”E, până la Punctul T, aflat la 45° 09’45” N, 31° 08’40”E, Şi apoi pe linia mediană între ţărmurile opuse relevante ale României şi Ucrainei, de la punctul T – trecând prin punctele având coordonatele de 44° 35’00”N, 31° 13’43”E şi respectiv de 44° 04’05”N, 31° 24’40” E, până la punctul Z, situat la 43° 26’50”N, 31° 20’10”E. 9. Doamnă Preşedinte şi Domnilor judecători, cu aceasta se încheie intervenţia mea şi pledoariile României în acest caz. Permiteţi-mi să reiterez, încă o dată, în numele ţării mele, încrederea noastră profundă în Curtea Internaţională de Justiţie şi în nobilele virtuţi ale dreptului internaţional. Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.
Concluziile şi pretenţia României în procesul cu Ucraina la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga
Au pledat astăzi în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie Vaughan Lowe, pe temele „Contrucţia liniei de echidistanţă” şi „Verificarea echităţii”, Alain Pellet pe tema „A doua fază a delimitării: circumstanţele relevante” şi Bogdan Aurescu, Agentul României, care a pus concluziile şi a prezentat pretenţia ridicată de România în acest proces.
Vaughan Lowe: Construcţia liniei de echidistanţă
Vaughan Lowe tratează, în prima pledoarie a zilei modalitatea corectă de construcţie a liniei provizorii de echidistanţă, prima fază a aplicării metodei de delimitare maritimă. România şi Ucraina sunt de acord asupra unui fapt, a spus Vaughan Lowe, acela că metoda de delimitare presupune trei etape: trasarea unei linii de echidistanţă provizorii între punctele relevante ale celor două state analizarea circumstanţelor relevante şi eventuala ajustare a liniei pentru a fi echitabilă în raport cu aceste circumstanţe aplicarea testului proporţionalităţii: echilibrul între dimensiunea spaţiilor maritime allocate fiecărei părţi şi lungimea coastelor lor relevante În privinţa Insulei Şerpilor, Vaughan Lowe a trecut în revistă argumentele aduse de România, contrazicând pretenţiile Ucrainei cu privire la această formaţiune stâncoasă. În primul rand, Insula Şerpilor este, în mod evident, o formaţiune maritimă extreme de mică şi deloc integrată în coasta Ucrainei. În al doilea rând, nu se poate scoate apă din piatră seacă, iar Insula Şerpilor este, din punct de vedere ştiinţific, o piatră seacă. Insula Şerpilor este o stâncă, conform articolului 121, paragraful 3 din Convenţia privind dreptul mării, a subliniat Vaughan Lowe. Nu are niciun drept care să meargă dincolo de cele 12 mile marine de mare teritorială. În al treilea rând, Insula Şerpilor nu a fost niciodată notificată de Ucraina ca punct de bază la ONU, iar din textul notificării ucrainene rezultă că a notificat toate punctele pe care le consideră capabile să constituie puncte de bază pe coasta sa. Aşadar concluzia este evidentă: Insula Şerpilor nu poate constitui un punct care să fie luat în considerare în trasarea liniei provizorii de echidistanţă. În ceea ce priveşte Digul Sulina, punctul de bază de pe coasta română care a fost atacat de Ucraina, profesorul Lowe a demonstrat viabilitatea folosirii Digului Sulina ca punct de bază, completând analiza factuală pe care a făcut-o ieri Daniel Muller. În ceea ce priveşte comparaţia ucraineana a Digului Sulina cu Insula Şerpilor, Vaughan Lowe a demontat-o simplu: Convenţia privind dreptul mării tratează diferit formaţiunile de tipul Insulei Şerpilor faţă de instalaţiile portuare permanente de tipul Digului Sulina. Este aceeaşi convenţie cea care consacră folosirea Digului Sulina ca punct de bază de pe coasta României, a subliniat Lowe. O dată stabilite punctele de bază de pe coastele relevante în delimitare, trasarea liniei de echidistanţă survine natural între coastele adiacente şi cele opuse. Cursul acestei linii nu este dictat decât de caracteristicile geografice ale zonei în dispută.
Alain Pellet: A doua fază a delimitării: circumstanţele relevante
Profesorul Alain Pellet a examinat, în pledoaria sa, cele trei aspecte examinate de România şi Ucraina referitoare la circumstanţele relevante, care ar putea să determine deplasarea liniei provizorii de echidistanţă : configuraţia generală a coastelor de la Marea Neagră, Insula Şerpilor, ca posibilă circumstanţă relevantă, şi diferenţele dintre lungimile coastelor relevante ale României şi Ucrainei.
Raţionamentul României în ceea ce priveşte delimitarea maritimă în Marea Neagră se poate rezuma în trei puncte, a arătat Cuţii profesorul Alain Pellet. În primul rând, linia de echidistanţă dintre coastele relevante ale celor două state trebuie trasată plecând de la punctele de bază pertinente de pe coaste, dar Insula Şerpilor, spre deosebire de Digul Sulina nu poate constitui un astfel de punct, deşi Ucraina a încercat o comparaţie, total artificială, între cele două. În al doilea rând, odată trasată această linie, ea ar putea fi ajustată în funcţie de circumstanţele speciale, pertinente, cu scopul de a ajunge la un rezultat echitabil. În al treilea rând, ultimul pas al delimitării maritime este efectuarea testului proporţionalităţii. Aceasta este metoda pe care România îşi bazează pretenţiile, iar în formularea pretenţiilor sale România se bazează pe normele dreptului internaţional, atent studiate, şi pe jurisprudenţa în materie a CIJ şi a altor instanţe internaţionale. Exerciţiul delimitării maritime nu este similar unui joc de poker, unde contează cine are cel mai mult noroc, ci este o operaţiune juridica definită clar de reguli dezvoltate în practica jurisprudenţială, a afirmat Alain Pellet. Profesorul Pellet a subliniat că România şi Ucraina sunt de acord asupra definiţiei şi utilizării circumstanţelor speciale pertinente în delimitarea maritimă şi că scopul acestei a doua faze a aplicării metodei este acela de a se ajunge la o delimitare echitabilă pentru ambele state. Profesorul Pellet a subliniat că, în delimitarea pe care Curtea o are de făcut în prezenta speţă, trebuie să se ţină cont, în primul rând, de acordurile precedente, convenite între părţi. Astfel, a spus Pellet, Procesele verbale generale din 1949, prin care cele două părţi au convenit trasarea frontierei maritime în jurul Insulei Şerpilor, pe un arc de cerc de 12 mile marine, trebuie să exercite deplin efect juridic în acest caz. De asemenea Curtea trebuie să aplice integral, în delimitare, prevederile din Acordul Conex la Tratatul de bază româno-ucrainean din 1997. Linia de echidistanţă trasată în prima fază a delimitării maritime este aceea care reflectă cel mai bine realitatea geografică a zonei în dispută, a demonstrat Pellet. Deşi în pledoariile Ucrainei a apărut frecvent alegaţia că România ar dori să redefinească contextul geografic al zonei, este tocmai Ucraina cea care face acest lucru, pretinzând modificarea liniei provizorii de echidistanţă după circumstanţe pe care le numeşte pertinente (lungimea coastelor sale), dar care nu au nimic de-a face cu realităţile din zona în dispută şi nici cu practica jurisprudenţială în materie, a arătat profesorul Pellet. Linia de delimitare cerută de Ucraina obstrucţionează ţărmul românesc, fapt neacceptat în dreptul internaţional, a demonstrat Alain Pellet. Profesorul a proiectat în faţa judecătorilor hărţile care reprezintă liniile de delimitare cerute de cele două state, subliniind inechitatea produsă de linia ucraineană. Chiar dacă admitem ipoteza că lungimea coastelor ar putea să fie luată în consideraţie ca circumstanţă relevantă în delimitarea maritimă, a spus Profesorul Pellet, trebuie subliniat faptul că Ucraina nu se referă decât la două aspecte pe care, în opinia sa, le consideră, însă în mod eronat, relevante în această privinţă: disparitatea lungimilor coastelor celor două state şi faptul că ţărmul său domină Marea Neagră. Ucraina nu ia în considerare faptul că Marea Neagră este o mare semi-închisă şi redusă ca dimensiuni, şi nici efectele pe care le produce metoda sa arbitrară de delimitare asupra acordurilor deja stabilite între statele riverane. Profesorul Pellet a analizat efectul pe care l-ar putea produce Insula Şerpilor, dacă putea fi considerată circumstanţă pertinentă în delimitare. Aşa cum a arătat partea română, Insula Şerpilor nu poate fi considerată parte a coastei ucrainene. Ea rămâne ceea ce se vede pe orice hartă : o formaţiune izolată, nesemnificativă, a subliniat profesorul Pellet. Deja Insula Şerpilor, ca teritoriu ucrainean, beneficiază de 12 mile marine alocate prin acordurile româno-sovietice, moştenite de Ucraina. Astfel, Insula Şerpilor nu poate influenţa linia de delimitare, a spus profesorul francez. Nu este primul caz din jurisprudenţa internaţională care analizează o formaţiune maritimă cu caracterele Insulei Şerpilor, iar practica în materie este ca astfel de protuberanţe stâncoase să fie ignorate în delimitări. Tratând diferenţa dintre coastele României şi a Ucrainei, profesorul Pellet a subliniat că, în delimitările maritime, acesta nu este un argument de sine stătător. Metodele de delimitare maritimă folosite la nivel internaţional consideră în rare cazuri lungimea coastelor drept circumstanţă relevantă, iar în cazurile jurisprudenţiale când a contat, disparitatea era imensă, de cel puţin 1:9. În cazul României şi Ucrainei nu există o disparitate importantă între coastele relevante astfel încât să fie considerată circumstanţă pertinentă pentru a deplasa linia de delimitare.
Vaughan Lowe: Verificarea echităţii. Concluzii
În cea de-a doua pledoarie a sa din ziua de 16 septembrie, profesorul Vaughan Lowe a demonstrat că linia de delimitare propusă de România respectă perfect principiul echităţii şi că supunerea acestei linii testului proporţionalităţii rezultă într-un echilibru al spaţiilor maritime alocate celor două state în zona în dispută şi coastele lor relevante. Profesorul Lowe a arătat Curţii că argumentul-mantra ucrainean referitor la lungimea coastelor sale nu stă în picioare nici la faza aplicării testului proporţionalităţii, deoarece numai o parte din aceste coaste sunt cu adevărat relevante pentru zona în dispută. Numai coastele a căror proiecţie în larg se suprapune pe zona în dispută pot fi luate în considerare, iar acesta nu este cazul întregului ţărm ucrainean, a spus Lowe. Profesorul Lowe a descris exact linia de delimitare cerută de România demonstrându-i caracterul echitabil, care face dreptate ambelor părţi.
Bogdan Aurescu, Agent al României pentru CIJ: Concluziile Agentului României pentru CIJ
Bogdan Aurescu prezintă concluziile şi linia propusă de România în faţa CIJ în ceea ce priveşte platoul continental şi zonele economice exclusive ce ar trebui să revină ţării noastre, în ultimul discurs al echipei României în audierile din procesul pentru delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră. România cere Curţii Internaţionale de Justiţie să delimiteze spaţiile maritime ce aparţin ei şi Ucrainei în Marea Neagră, mai exact, linia echidistantă/mediană şi frontiera deja convenită bilateral în jurul Insulei Şerpilor. „Linia României este moderată, corectă şi rezonabilă şi nu încalcă drepturile Ucrainei, lăsând Ucrainei toate spaţiile maritime în faţa ţărmurilor sale”, a arătat Bogdan Aurescu. Linia de delimitare pretinsă de România în faţa Curţii este trasată respectând cu stricteţe contextul geografic al zonei şi relaţia dintre coastele relevante ale celor două state, precum şi modelul de delimitare care prevalează între statele riverane Mării Negre, respectând astfel interesele statelor părţi la proceduri şi ale statelor terţe. Agentul României pentru CIJ a afirmat că România a încercat îndelung, în negocierile bilaterale cu URSS şi apoi cu Ucraina, să resolve această dispută conform dreptului internaţional, şi a apelat la CIJ doar în momentul eşecului negocierilor. „Încheiem aşa cum am început: cu dreptul internaţional. Dreptul internaţional este suveranul absolut pe care toţi actorii şi toate acţiunile comunităţii internaţionale ar trebui să îl urmeze şi să îl respecte. Cuvintele inspirate ale lui Nicole Titulescu, a cărui prestigioasă efigie se află nu departe de această Mare Sală a Justiţiei, în apropierea Palatului Păcii, îmi vin în minte: el definea suveranitatea statelor ca fiind „grevată de o ‚servitute internaţională în favoarea Păcii’ şi a dreptului internaţional””, a afirmat Bogdan Aurescu. Bogdan Aurescu a trecut în revistă, în mod sintetic în discursul său, argumentele principale pe care România îşi fundamentează pretenţia: I. Frontiera deja trasată în jurul Insulei Şerpilor. România susţine că o prima parte a delimitării a fost realizată prin Procesele Verbale agreate de România şi URSS în 1949 şi confirmate de documente ulterioare de acelaşi caracter, care au stabilit frontiera maritimă în jurul Insulei Şerpilor, pe un arc de cerc de 12 mile maritime de mare teritorială, maximum de spaţiu maritim la care această formaţiune are dreptul. Atât textul acestor procese verbale, precum şi hărţile anexate lor arată clar intenţia părţilor de a fixa o frontieră maritimă, în jurul Insulei Şerpilor. Această frontieră a fost reprezentantă în numeroase rânduri de cartografi oficiali români, sovietici precum şi ucrainieni. II. Realizarea delimitării maritime după regula dezvoltată de CIJ în jurisprudenţa sa. Restul delimitării platoului continental şi zonele economice exclusive ale României şi Ucrainei urmează să fie realizată de Curtea Internaţională de Justiţie, conform metodei folosită în toate cazurile similare judecate de Curte, „regula echidistanţă/mediană – circumstanţe speciale/relevante”. III. Bogdan Aurescu a arătat că, în prezentul caz, aplicarea acestei metode presupune următorii paşi: 1. trasarea unei linii de echidistanţă între coastele adiacente relevante ale României şi Ucrainei, şi a unei linii mediane între coastele opuse ale celor două state. În trasarea acestei linii minuscula formaţiune maritimă Insula Şerpilor trebuie ignorată deoarece ar distorsiona incorect linia, a spus agentul României. 2. În trasarea liniei provizorii echidistantă-mediană în cazul României trebuie folosite cele mai avansate puncte de pe coasta sa: Digul Sulina şi Peninsula Sacalin (puncte notificate deja la ONU, ca puncte de bază, de către România). 3. Nu există circumstanţe relevante care să justifice ajustarea acestei linii provizorii echidistante-mediane, a arătat Bogdan Aurescu. Poziţionarea geografică a Insulei Şerpilor determină neacordarea de efect dincolo de cele 12 mile marine Insulei Şerpilor, conform jurisprudenţei din dreptul internaţional, care a consacrat, în cazuri similare, ignorarea formaţiunilor de tipul ei. În plus, a mai spus agentul României, Insula Şerpilor, după toate evidenţele, este o stâncă, în sensul articolului 121 paragraful 3 din Convenţia privind dreptul mării, deci nu are niciun drept la platou continental sau zonă economică exclusivă. Încercările Ucrainei să modifice artificial caracteristicile naturale ale Insulei Şerpilor nu au nicio semnificaţie juridică sau influenţă în acest proces. 4. Circumstanţele invocate de Ucraina în pledoariile sale nu sunt semnificative pentru această delimitare, a spus Bogdan Aurescu. Pretinsa predominanţă geografică a coastelor, invocată de Ucraina, nu este decât o încercare de a include în coastele relevante pentru această delimitare a unor segmente care nu au nimic de-a face cu aceasta. 5. Nu există nicio disproporţie între coastele relevante ale părţilor şi deci nu este necesară deplasarea liniei provizorii, care este deja echitabilă. 6. Activităţile petroliere sau de prevenire a braconajului, întreprinse de Ucraina în zona în dispută nu au consecinţe juridice în acest caz, conform Acordului Conex la Tratatul de bază dintre cele două state (1997) şi conform dreptului internaţional, ele având loc după data cristalizării diferendului dintre Ucraina şi România. 7. Testul proporţionalităţii confirmă caracterul echitabil al liniei de delimitare pretinsă de România. Agentul României pentru CIJ, Bogdan Aurescu a prezentat Curţii, în finalul pledoariei sale coordonatele geografice exacte ale liniei de delimitare cerute de România.
Desenul animat rusesc, care se potriveste perfect cu situatia Insulei Serpilor, semnalat dehttps://amcuce.wordpress.com/
Autoritatile de la Kiev au desfasurat in cursul acestei veri o ampla operatiune de dezinformare prin intermediul presei in legatura cu problema Insulei Serpilor. Oficialii ucraineni au depus eforturi deosebite pentru a demonstra ca Insula Serpilor poate fi locuita – in mai putin de un an presedintele Viktor Iuscenko a vizitat petecul de pamant din Marea Neagra de doua ori.
September 21st, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
