August 5th, 2009 
VR 
https://www.vlad-mihai.blogspot.com/ Vezi si
Vezi APEL: FOSTI DETINUTI POLITIC cu peste 350 de ani de temnita comunista ii cer IPS Bartolomeu sa respecte “ultima lor dorinta”: Manastire la AIUD
Posts Tagged ‘IPS Andrei Andreicut’
DOAMNA Aspazia Otel ii cere Mitropolitului Anania, in numele detinutilor politic, sa gireze la Aiud Manastirea "vrednicului Parinte Justin" VIDEO
Posted in Uncategorized 
Tags: aiud, Aspazia Oţel Petrescu, IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor 
No Comments »APEL: FOSTI DETINUTI POLITIC cu peste 350 de ani de temnita comunista ii cer IPS Bartolomeu sa respecte "ultima lor dorinta": Manastire la AIUD
Fosti detinuti politic cu 350 de ani de inchisoare ii cer Mitropolitului Bartolomeu Anania sa ridice o Manastire la Rapa Robilor de la Aiud
Un grup de 15 organizatii reunite de Centrul Rezistentei Anticomuniste, al carui presedinte de onoare este Vladimir Bucovsky, sustine Apelul facut astazi de peste 35 de fosti detinuti si luptatori anticomunisti Inalt Prea Sfintitului Bartolomeu Anania, Arhiepiscopului Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, pentru ridicarea unei Manastiri pe locul calvarului de la Aiud, Rapa Robilor.
Personalitati anticomuniste si nume importante ale rezistentei romanesti, dintre care unele cu 20 de ani de temnita, inclusiv la Aiud, cum ar fi Monahul Paulin (22 de ani), Nicolae Purcarea (20 de ani), Grigore Caraza (21 de ani), Gavrila Rusu (fost condamnat la moarte, 21 de ani de rezistenta in munti) sau Aspazia Otel Petrescu, Raul Volcinschi, Demostene Andronescu si sora “Sfantului Inchisorilor” Valeriu Gafencu, Valentina Elefteriu Gafencu, la care s-au alaturat presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, Octav Bjoza si presedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987 – Brasov, Florin Postolachi, i-au cerut Mitropolitului Bartolomeu Anania, el insusi un fost detinut politic, sa respecte “ultima dorinta” a marilor duhovnici ai Ortodoxiei romane, Parintele Justin Parvu (90 de ani, 17 de temnita) si Parintele Arsenie Papacioc (95 de ani,14 de inchisoare) si sa ridice o Manastire cu arhitectura traditionala, ortodoxa, pe locul jertfei de la Aiud.
In Apelul scris de memorialista Aspazia Otel Petrescu (14 ani de inchisoare) se arata ca pentru Manastirea de la Aiud “gandirea, planul si infaptuirea sa fie ale acelui detinut politic vrednic de o astfel de lucrare: Parintele Arhimandrit Justin Parvu” iar binecuvantarea sa fie data de Arhiepiscopul Bartolomeu Anania “care a sfintit si Calvarul Aiudului si care simte altfel tresarirea Sfintelor Moaste”.
In privinta altor proiecte care se doresc a se construi pe acel loc, fostii detinutii politic semnatari, a caror detentie insumeaza peste 350 de ani de inchisoare, cer: “Aveti buna cuviinta si lasati-ne mortii in cinstirea noastră! Lasati-ni-i noua, atat cat mai suntem si asa cum inima noastra o simte si cum credinţa noastră o cere”.
Centrul Rezistentei Anticomuniste ii roaga pe Inaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane Bartolomeu Anania si Andrei Andreicut sa primeasca la fata locului o delegatie a fostilor detinuti politic care sa supervizeze proiectul si inaltarea Manastirii de la Aiud.
Scrisoarea deschisa a elitei morale a Romaniei, inmanata astazi personal Arhiepiscopului locului, IPS Bartolomeu Anania, se incheie cu un apel la adevar: “Noi credem insa ca nicio binecuvantare nu va fi valabila pana nu se va lamuri cumplitul adevar legat de holocaustul rosu. Pana atunci, singurii care au drept sa spuna ceva in aceasta problemă sunt tocmai cei care au suferit. Vreti sa faceti ceva inaltator pentru martiri? ‘Dezveliti tot adevarul si le spuneti tuturor/Cum murira fratii nostri pentru Neam si Tara lor!'”
Centrul Rezistentei Anticomuniste
Secretariat: [email protected]
Tel/Fax: 0368-42.68.05
Gasiti aici Apelul catre IPS Bartolomeu Anania si semnatarii acestuia
Înalt Prea Sfinţiei Sale,
Înalt Prea Sfinţitului Părinte Bartolomeu Anania
Arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Mitropolitul Clujului, Albei, Albei, Crişanei şi Maramureşului
Înalt Prea Sfinţite Părinte Mitropolit,
Ne adresăm Înaltpreasfinţiei Voastre, cu îndrăzneala ucenicului ce aleargă la Ava al său pentru sfat, ajutor şi mângâiere, căci Ava sunteţi pentru foştii deţinuţi politic, ca unul ce-aţi trecut prin proba de foc a prigoanei comuniste.
Noi suntem încredinţaţi că Cel care v-a ales să ne fiţi Ava a fost tăria noastră în această luptă nedreaptă şi inegală, adică Domnul nostru Iisus Hristos. Încurajaţi de o astfel de încredere, vă rugăm fierbinte să întreprindeţi tot ce înţelepciunea Înaltpreasfinţiei Voastre va găsi de cuviinţă ca să faceţi clar tuturor celor ce vor să ia iniţiative în ce priveşte mausoleul de la Aiud că numai cei ce au suportat teroarea crimelor comuniste sunt îndreptăţiţi să aibă un cuvânt de spus cu privire la ce ar mai fi de adăugat la Calvarul Aiudului. Bătrânii supravieţuitori ai temniţelor comuniste au înţeles demult că ei sunt singurii care pot mărturisi cinstit şi în duhul adevărului cum au fost aruncaţi peste pragul vieţii, de către hidra comunistă, martirii acestui neam greu încercat şi pustiit în tot ce a avut el mai bun. Doar aceşti bătrâni au înţeles că este de datoria lor să-şi cinstească morţii, să le păstreze vie memoria şi să le aducă pomenire creştină, căci au fost lipsiţi de grija cea duhovnicească atunci când şi-au dat duhul în mâinile Părintelui veşnic şi chiar mai târziu, când ţara a fost lovită de amnezie.
Cu o mare putere de dăruire, pretutindeni unde s-a suferit şi s-a murit pentru Cruce, Neam şi Ţară, foştii deţinuţi politic au ridicat cu propriile lor puteri monumente comemorative care să amintească generaţiilor viitoare suferinţele cumplite îndurate şi sacrificiile supreme oferite de acei fii ai Neamului care s-au opus ateismului comunist şi nu şi-au plecat genunchii decât în faţa lui Dumnezeu.
Între toate câte s-au înălţat, troiţe, cruci, paraclise, monumente, cel mai semnificativ este, fără îndoială, mausoleul de la Aiud, atât lăcaş de închinăciune şi reculegere, cât şi necropolă pentru osemintele celor căzuţi.
Sunt deţinuţi politic care socotesc că ceea ce s-a făcut pe Râpa Robilor mai trebuie întregit cu o sfântă mânăstire. Foarte bine, dar gândirea, planul şi înfăptuirea să fie ale acelui deţinut politic vrednic de o astfel de lucrare: Părintele Arhimandrit Justin Pârvu. Se cere o nouă temelie pentru venerarea martirilor. Foarte bine, dar binecuvântarea acestei temelii să fie dată de Ava al nostru, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania, care a sfinţit şi Calvarul Aiudului şi care simte altfel tresărirea Sfintelor Moaşte.
Înaltpreasfinţite, mărturisim ce-am vrea noi să spunem celor care afirmă că un deţinut politic nu are nimic de spus în privinţa proiectului Aiud şi să ne daţi dezlegare dacă suntem în greşeală:
Oameni buni, înţelegeţi că Râpa Robilor este ţara celor din morminte fără cruce la căpătâi, presărate aici cu sârguinţă de molohul comunist. Şi-au câştigat acest drept pentru că li s-a acordat cu ură şi dispreţ, cu tortură şi nimicire. Tot ce se înalţă pe acest loc nu poate avea binecuvântare decât de la o mână care, pe lângă harul sfânt al preoţiei, a primit şi pe cel al supliciilor. Numai aşa cerul se poate îndura de iertare! Numai aşa somnul lor poate fi lin şi binecuvântat! Ce este aşa de greu de înţeles? Aveţi buna cuviinţă şi lăsaţi-ne morţii în cinstirea noastră! Le va fi pură, certă şi sinceră. Lăsaţi-ni-i nouă, atât cât mai suntem şi aşa cum inima noastră o simte şi cum credinţa noastră o cere. E frumos şi înălţător că v-aţi adus aminte că morţii lipsiţi de sicriu merită generaţia voastră. Puteţi să le închinaţi memoriale pe orice colţişor
din Ţara pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii. Noi credem însă că nicio binecuvântare nu va fi valabilă până nu se va lămuri cumplitul adevăr legat de holocaustul roşu. Până atunci, singurii care au drept să spună ceva în această problemă sunt tocmai cei care au suferit. Vreţi să faceţi ceva înălţător pentru martiri? Dezveliţi tot adevărul şi le spuneţi tuturor/Cum muriră fraţii noştri pentru Neam şi Ţara lor!
Înaltpreasfinţite, rugăciunile noastre vă vor sta mereu în preajmă, cu speranţa că blândul Iisus va asculta cu bunăvoinţă suspinele noastre.
Cu adâncă metanie,
1. Aspazia OŢEL PETRESCU, fost deţinut politic, 14 ani de temniţă (autoarea Apelului)
2. Nicolae PURCĂREA, fost deţinut politic, 20 de ani de temniţă
3. Gheorghe VARZĂ, fost deţinut politic, 13 ani de temniţă
4. Octav BJOZA, fost deţinut politic, Preşedinte AFDPR
5. Dumitru MOLDOVAN, luptător cu arma în mână în Munţii Făgăraşului, fost deţinut politic, 13 ani de temniţă
6. Florin POSTOLACHI, fost deţinut politic, Preşedinte Asociaţia 15 Noiembrie 1987
7. Demostene ANDRONESCU, fost deţinut politic, 11 ani de temniţă
8. Ştefan URSE, fost deţinut politic, 15 ani de temniţă
9. Petre PETREA, fost deţinut politic, 12 ani de temniţă
10. Luca CĂLVĂRĂSAN, fost deţinut politic, 13 ani de temniţă
11. Ioan BUCELEA, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
12. Emil MITEA, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
13. Dan DESPAN, fost deţinut politic, 4 ani temniţă
14. Gheorghe BUZĂIANU, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
15. Mihai STEREA DERDENA, fost deţinut politic, 8 ani de temniţă
16. Octavian BALABAN, fost deţinut politic, 12 ani de temniţă
17. Alexandru CHISTOL, fost deţinut politic, 9 ani de temniţă
18. Octavian CÂRJE, fost deţinut politic, 14 ani de temniţă
19. Ştefan MAGHIARI, fost deţinut politic, 9 ani de temniţă
20. Nicolae MOLDOVEANU, fost deţinut politic, 9 ani de temniţă
21. Nineta MIHĂILESCU, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
22. Ionel JALUBA, fost deţinut politic, 16 ani de temniţă
23. Virgil TOTOESCU, fost deţinut politic, 14 ani de temniţă
24. Ilie NUŢU, fost deţinut politic, 11 ani de temniţă
25. Vasile MĂGUREANU, fost deţinut politic, 3 ani de temniţă
26. Aurică BICA, fost deţinut politic, 3 ani de temniţă
27. Ion DAN, fost deţinut politic, 3 ani de temniţă
28. Gheorghe CLAPON (Monahul PAULIN), fost deţinut politic, 22 de ani temniţă
29. Tudor STĂNESCU (Monahul Teodor), fost deţinut politic, 8 ani de temniţă
30. Tache RODAS, fost deţinut politic, 12 ani de temniţă
31. Părintele Alexandru CAPOTĂ, fost deţinut politic, 4 ani de temniţă
32. Gavrilă RUSU, fost luptător cu arma în munţi, 21 de ani
33. Părintele Gheorghe BOGDAN, fost deţinut politic
33. Maria CONSTANTINESCU, fost deţinut politic, 5 ani de temniţă
34. Grigore CARAZA, fost deţinut politic, 21 de ani, inclusiv AIUD
35. Raul VOLCINSCHI, fost deţinut politic, 16 ani de temniţă
36. Valentina ELEFTERIU GAFENCU, sora lui Valeriu Gafencu
37. Ilie TUDOR, fost detinut politic, 8 ani de temniţă
Alte persoane semnatare:
1. Coriolan BACIU
2. Dr. Florin MĂTRESCU
3. Octavian POLEXA, Director al Colegiului Naţional „Dr. Ioan Meşotă”
4. Ioan POLEXA, Director Centru Plasament
5. Vlad PÂRĂU, student
6. Florin VIJOLI, profesor
7. Crina PALAS, profesor
8. Florin PALAS, jurnalist
9. Luminiţa GAVRILESCU
10. Bogheanu ARNĂUŢOIU (tatăl a îndurat 14 ani de temniţă)
11. Alexia CRISTECU (mama a îndurat 2 ani temniţă)
12. Polifon GEORGESCU
13. Erica GEORGESCU (unchiul-11 ani închisoare)
14. Eleodor ENĂCHESCU
15. Aurelian PĂUNA
16. Vasilica OANCEA
17. Cornelia BRADEA BRÂNZAŞ, sora Părintelui Liviu BRÂNZAŞ (13 ani de temnita)
18. Victoria ALEXANDRESCU, fostă membră a Cetăţuilor
19. George RONCEA, jurnalist
20. Victor RONCEA, jurnalist
21. Elena ANDRONACHE, informatician
22. Maria MARICARU, fiica fostului detinut politic Ion DIMA (10 ani in temnitele Gherla si Aiud)
Centrul Rezistentei Anticomuniste a alcatuit de asemenea o lista de organizatii (ambele liste raman deschise) care sustin initiativa Parintelui Justin Parvu pentru o Manastire la Aiud:
Fundatia Petru Voda
Asociatia Civic Media
Asociatia 15 Noiembrie 1987 Brasov
Fundatia Pentru Romania
Grupul Independent pentru Democratie
Civic Net – Piata Universitatii
Liga Studentilor – Seniorii
Asociatia Suflet pentru Suflet
Filiala Negresti Pro Basarabia si Bucovina – “Constantin Prezan”
Asociatia pentru Libertatea Romanilor
ASTRADROM – Asociatiei pentru Pastrarea si Promovarea Valorilor Culturale si Nationale ale Poporului Roman
Asociatia Cuget Romanesc
Fundatia Arsenie Boca
Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista
Publicatiile VEGHEA, ATITUDINI si MIHAI EMINESCU
5 August 2009 , Înainte Prăznuirea Schimbării la faţă a Domnului
Vezi si DOAMNA Aspazia Otel ii cere Mitropolitului Anania, in numele detinutilor politic, sa gireze la Aiud Manastirea “vrednicului Parinte Justin” VIDEO
Posted in Uncategorized Tags: aiud, IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor 2 Comments »CONFUZIA lui Danion Vasile, greseala lui Dan Puric, eroarea Inaltului Andrei Andreicut si Proiectul Parintelui Iustin si al Dr-lui Chirila la Aiud
Proiectul Parintelui Iustin Parvu pentru Manastirea Sfintilor Inchisorilor de la Aiud este atras intr-o spirala a confuziei.
Distinsul teolog Danion Vasile a intervenit dupa o buna bucata de vreme in ce priveste situatia Manastirii de la Aiud dorita de Parintele Justin Parvu, detinutii politici si credinciosi, printr-un articol lung si binevenit dar, din pacate, nelamuritor. Dimpotriva; Danion Vasile, reuseste, fara sa vrea, sa sporeasca mai abitir confuzia asupra acestui proiect. Dupa ce reliefeaza, potrivit, o parte din starea de fapt actuala, adanceste, din nefericire, cel mai probabil din necunostinta de cauza, falsa problema, creata de la bun inceput de catre dusmanii acestui Proiect.
Dl Danion Vasile scrie cu vorbe frumoase: “Tocmai de aceea este potrivit ca, pe moaştele noilor mucenici de la Aiud, este potrivită ridicarea unei mănăstiri. Anumiţi intelectuali, care au sprijinul ierarhului locului – Ps Andrei Andreicuţ, îşi doresc ca la Aiud să fie un centru de cercetare martirologică, lângă care să se construiască şi o mănăstire. Unde apare problema?
O dovadă clară că avem de-a face cu o problemă a fost că părintele Justin Pârvu şi foştii deţinuţi politici nu au fost chemaţi la sfinţirea locului de la Aiud. Faptul acesta a arătat că avem de-a face cu confiscarea cazului Aiud, cu încercarea de a transforma Aiudul în altceva decât este.(…)
Pe de altă parte, cele două proiecte – unul susţinut de părintele Justin, celălalt susţinut de PS Andrei, de Dan Puric şi de alţi intelectuali, se diferenţiază foarte puternic. Unul e în lucrat în duh ortodox, celălalt nu. Imaginile celor două proiecte au fost puse de mai multă vreme pe net – şi astfel cei interesaţi au văzut care este raportul dintre ele. (…)
Mă doare mult faptul că problema mănăstirii de la Aiud a generat atâta dezbinare, că spiritele şi orgoliile s-au încins şi nimeni nu vrea să îl mai asculte pe părintele Justin. Părintelui i-a fost invocat numele de foarte multe ori, în conferinţe sau articole pompoase – dar acum, când părintele cere să fie sprijinit, nimeni nu mai vrea să îi stea aproape. (…)
Lupta este la alt nivel: se va face la Aiud o mănăstire, în care noii mucenici vor fi cinstiţi cu evlavie, sau se va face un centru martirologic pentru care mănăstirea va fi o anexă…”
Lasand de o parte faptul ca nici pomeneala ca “nimeni sa nu mai vrea sa il asculte pe Parintele Justin” sau ca “nimeni nu mai vrea sa ii stea aproape” – dimpotriva: sunt foarte putini aceia care nu vor!, practic ii numeri pe degete – concluzia dlui Danion Vasile este profund gresita: niciodata Proiectul Manastirii Parintelui Justin nu a exclus Centrul de Martirologie al doctorului Chirila. Aceasta a fost confuzia starnita de la bun inceput de rauvoitori pentru a crea disputa si a-l indeparta pe Parinte de doctorul Chirila si invers. Dupa cum am discutat chiar zilele acestea cu dl dr Pavel Chirila, si am lamurit, sper, definitiv, aceasta confuzie, Manastirea nu exclude existenta Centrului si viceversa.
Singura problema a fost cea a “Complexului Memorial” dorit de Dan Puric si cei din trena sa, eiusdem farinae-fariseum, care era construit pe tipul unui “Mall ortodox”, la care cele doua, Manastirea si Centrul erau anexe ale unei cladiri care domina nefast prin caracterul neortodox si lugubru. Nici macar doctorul Pavel Chirila nu a vazut aceste lucruri, ca urmare a confuziei create, in timp ce generatorii de confuzie, fariseii lui Plesu deghizati in ortodocsi de serviciu se prefac acum ca n-au sustinut de fapt nici un proiect, nici al lui Puric, nici al Parintelui. Ca vor, de fapt, democratie! Pacat ca nu mai traieste Codreanu ca le arata el democratie!
Dan Puric a gresit si nici macar acum nu vrea sa recunoasca. Orgoliul sau si launtrul luciferic nu-i dau pace ca sa se aplece si sa sarute mana Parintelui, dupa cum s-a vazut la intalnirea “intamplatoare” de la Aiud – aranjata de baieti – cand l-a sfidat pe Duhovnicul Neamului, expediindu-l din mers la Andreicut. Puric a gresit fundamental de la bun inceput, atunci cand, subestimand puterea duhovniceasca si, pot sa afirm cu toata greutate acest lucru, sfintenia Parintelui Justin, si-a permis sa-l ignore, desconsiderandu-l, ca pe un “batran ramolit si senil” – asa cum incearca sa acrediteze si agentii sai de influenta – incercand sa confiste intregul Proiect, dupa modelul intelectualo-bolsevic patronat de Ana Blandiana si kominternistii sai la Sighet.
E drept, procesul sau de invaluire a smintit multe minti, si o face in continuare. Chiar si Danion Vasile sporeste aceasta smintire, din nebagare de seama, pentru ca, dupa articolul legat de Proiectul Parintelui Justin pentru Manastirea de la Aiud (subminat de actorul Dan Puric), plaseaza alte doua postari, una a Parintelui si o a doua a lui… Dan Puric, despre sfinti, in engleza: Dan Puric: We should rise from the sin of forgetfulness and look up to our saints€Ś !
Dl Danion Vasile scrie cu vorbe frumoase: “Tocmai de aceea este potrivit ca, pe moaştele noilor mucenici de la Aiud, este potrivită ridicarea unei mănăstiri. Anumiţi intelectuali, care au sprijinul ierarhului locului – Ps Andrei Andreicuţ, îşi doresc ca la Aiud să fie un centru de cercetare martirologică, lângă care să se construiască şi o mănăstire. Unde apare problema?
O dovadă clară că avem de-a face cu o problemă a fost că părintele Justin Pârvu şi foştii deţinuţi politici nu au fost chemaţi la sfinţirea locului de la Aiud. Faptul acesta a arătat că avem de-a face cu confiscarea cazului Aiud, cu încercarea de a transforma Aiudul în altceva decât este.(…)
Pe de altă parte, cele două proiecte – unul susţinut de părintele Justin, celălalt susţinut de PS Andrei, de Dan Puric şi de alţi intelectuali, se diferenţiază foarte puternic. Unul e în lucrat în duh ortodox, celălalt nu. Imaginile celor două proiecte au fost puse de mai multă vreme pe net – şi astfel cei interesaţi au văzut care este raportul dintre ele. (…)
Mă doare mult faptul că problema mănăstirii de la Aiud a generat atâta dezbinare, că spiritele şi orgoliile s-au încins şi nimeni nu vrea să îl mai asculte pe părintele Justin. Părintelui i-a fost invocat numele de foarte multe ori, în conferinţe sau articole pompoase – dar acum, când părintele cere să fie sprijinit, nimeni nu mai vrea să îi stea aproape. (…)
Lupta este la alt nivel: se va face la Aiud o mănăstire, în care noii mucenici vor fi cinstiţi cu evlavie, sau se va face un centru martirologic pentru care mănăstirea va fi o anexă…”
Lasand de o parte faptul ca nici pomeneala ca “nimeni sa nu mai vrea sa il asculte pe Parintele Justin” sau ca “nimeni nu mai vrea sa ii stea aproape” – dimpotriva: sunt foarte putini aceia care nu vor!, practic ii numeri pe degete – concluzia dlui Danion Vasile este profund gresita: niciodata Proiectul Manastirii Parintelui Justin nu a exclus Centrul de Martirologie al doctorului Chirila. Aceasta a fost confuzia starnita de la bun inceput de rauvoitori pentru a crea disputa si a-l indeparta pe Parinte de doctorul Chirila si invers. Dupa cum am discutat chiar zilele acestea cu dl dr Pavel Chirila, si am lamurit, sper, definitiv, aceasta confuzie, Manastirea nu exclude existenta Centrului si viceversa.
Singura problema a fost cea a “Complexului Memorial” dorit de Dan Puric si cei din trena sa, eiusdem farinae-fariseum, care era construit pe tipul unui “Mall ortodox”, la care cele doua, Manastirea si Centrul erau anexe ale unei cladiri care domina nefast prin caracterul neortodox si lugubru. Nici macar doctorul Pavel Chirila nu a vazut aceste lucruri, ca urmare a confuziei create, in timp ce generatorii de confuzie, fariseii lui Plesu deghizati in ortodocsi de serviciu se prefac acum ca n-au sustinut de fapt nici un proiect, nici al lui Puric, nici al Parintelui. Ca vor, de fapt, democratie! Pacat ca nu mai traieste Codreanu ca le arata el democratie!
Dan Puric a gresit si nici macar acum nu vrea sa recunoasca. Orgoliul sau si launtrul luciferic nu-i dau pace ca sa se aplece si sa sarute mana Parintelui, dupa cum s-a vazut la intalnirea “intamplatoare” de la Aiud – aranjata de baieti – cand l-a sfidat pe Duhovnicul Neamului, expediindu-l din mers la Andreicut. Puric a gresit fundamental de la bun inceput, atunci cand, subestimand puterea duhovniceasca si, pot sa afirm cu toata greutate acest lucru, sfintenia Parintelui Justin, si-a permis sa-l ignore, desconsiderandu-l, ca pe un “batran ramolit si senil” – asa cum incearca sa acrediteze si agentii sai de influenta – incercand sa confiste intregul Proiect, dupa modelul intelectualo-bolsevic patronat de Ana Blandiana si kominternistii sai la Sighet.
E drept, procesul sau de invaluire a smintit multe minti, si o face in continuare. Chiar si Danion Vasile sporeste aceasta smintire, din nebagare de seama, pentru ca, dupa articolul legat de Proiectul Parintelui Justin pentru Manastirea de la Aiud (subminat de actorul Dan Puric), plaseaza alte doua postari, una a Parintelui si o a doua a lui… Dan Puric, despre sfinti, in engleza: Dan Puric: We should rise from the sin of forgetfulness and look up to our saints€Ś !
Nu este prima oara cand Danion, vrand sa limpezeasca apele, scurma malul de pe fund: cu ceva timp in urma anunta raspicat, cu o naivitate perfecta pentru scopurile autoritatilor, ca permisele auto nu contin cipuri. Desi se anuntase deja ca acestea exista, sub forma unor “cipuri invizibile” – vorba unui comisar – , iar Parintele Justin avertizase asupra acestui fapt – adeverit indubitabil. Ca sa nu mai vorbim ca, dupa cum cred eu, nici capacitatile sale de teolog si nici chiar cele de fost yoghin nu ii permit sa emita afirmatii tehnice asupra unor acte electronice, fara un studiu facut la nivel national, de specialisti in domeniu. Rezultatul: sute de oameni l-au ametit pe Parinte cu intrebari despre “expertiza” lui Danion. Cu toata dragostea, e bine sa recunoastem ca si teologii sunt oameni si, atunci, saracii, mai si gresesc, intorcand uneori armele chiar impotriva lor.
De altfel, de arma confuziei s-au folosit cu succes si adversarii campaniei anti-cip si cei personali ai Parintelui, care, cred, banuiti din ce zone intunecate vin. La fel si astazi, in privinta Aiudului. Nu degeaba Parintele, referindu-se la acestia a spus: “Cei care amesteca intunericul cu lumina sunt mai periculosi decat dusmanii fatisi ai lui Hristos, pentru ca induc pe cititori in eroare. Nu putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Unii propovaduiesc uneori pe Dumnezeu doar ca sa castige credibilitatea cititorilor, ca apoi sa isi strecoare cu viclenie si veninul invataturilor lor. Crestinul nu trebuie sa se increada decat in Hristos si in Sfintii Parinti si in cei care propovaduiesc pana la capat invatatura lor. Nu gazetarii increstineaza lumea, ci harul Sfantului Duh care se pogoara peste propovaduitorii in duh si in adevar”. Daca Danion si ratacitii intru cuvant pot sa stea “umar la umar” cu asemenea personaje, desigur, vor ajunge sa-si stinga singuri lumina.
Personal, cred ca daca nu se facea nimic, nu se spunea nimic si nimeni nu i-ar fi stat alaturi Parintelui – cum eronat scrie Danion – astazi aveam o mandrete de templu mai mult sau mai putin masonic la Aiud. Este adevarat, Dan Puric este un actor bun daca a reusit sa se foloseasca de Manastirea Petru Voda si sa faca chiar sa i se dedice capitole in lucrari ortodoxe, cu titluri de genul “Un Puric iubit de monahi”, in care afirma ca el face “teatru religios, teatru sacru”, pentru ca apoi sa joace in “Sinucigasul” si sa promoveze un “Mall cultural” cu cruce-n varf. De ce nu, daca sunt si destui cumparatori (de iluzii) si destui vanzatori (de neam)…
Insa cand Dan Puric a vazut ca incepe sa i se dezvaluie, prin simpla informatie, pura si nealterata, adevarata sa fata – de ce nu a anuntat singur niciodata ca face parte, de ani de zile, din comitete dubioase ale “dezvoltarii durabile globale” afiliate Clubului de la Roma?! – a predat rapid planurile Inaltului Andrei Andreicut, prefacandu-se “retras”, “in adormire”. Imediat, campania de dezinformare dusa de niste intarziati sufleteste a cotit-o spre “ierarhul locului”, care “are tot dreptul sa hotarasca”. Ei bine, NU!
Personal, cred ca daca nu se facea nimic, nu se spunea nimic si nimeni nu i-ar fi stat alaturi Parintelui – cum eronat scrie Danion – astazi aveam o mandrete de templu mai mult sau mai putin masonic la Aiud. Este adevarat, Dan Puric este un actor bun daca a reusit sa se foloseasca de Manastirea Petru Voda si sa faca chiar sa i se dedice capitole in lucrari ortodoxe, cu titluri de genul “Un Puric iubit de monahi”, in care afirma ca el face “teatru religios, teatru sacru”, pentru ca apoi sa joace in “Sinucigasul” si sa promoveze un “Mall cultural” cu cruce-n varf. De ce nu, daca sunt si destui cumparatori (de iluzii) si destui vanzatori (de neam)…
Insa cand Dan Puric a vazut ca incepe sa i se dezvaluie, prin simpla informatie, pura si nealterata, adevarata sa fata – de ce nu a anuntat singur niciodata ca face parte, de ani de zile, din comitete dubioase ale “dezvoltarii durabile globale” afiliate Clubului de la Roma?! – a predat rapid planurile Inaltului Andrei Andreicut, prefacandu-se “retras”, “in adormire”. Imediat, campania de dezinformare dusa de niste intarziati sufleteste a cotit-o spre “ierarhul locului”, care “are tot dreptul sa hotarasca”. Ei bine, NU!
FOTO: Parintele Justin, “neascultat de nimeni” si “fara nimeni aproape”
Singuri detinutii politici vor spulbera spirala si vor inalta Manastirea, cu toti cei ce stau alaturi de ei si de Parintele Justin
Oricat de Inalt ar fi IPS Andrei Andreicut – si, de fapt orice Inalt ar fi Episcop al locului – acesta nu poate fi indeajuns de Inalt pentru a substitui prin functie pamanteasca jertfa cereasca a detinutilor politici cu zecile, sutele si miile lor de ani de inchisoarea bolsevica, daca stam sa le adunam anii de suferinta si biruinta. Singuri fostii detinuti politici au dreptul sa hotarasca ce si cum va fi Proiectul de la Aiud iar simpla dezbatere publica asupra acestui Proiect National este un drept al oricarei democratii care nu poate fi ocultat prin nici un mijloc administrativ. Ca sa nu mai vorbim ca acest drept este stipulat expres chiar in reglementarile administratiilor locale privind avizele de construire, in baza Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadru al P.U.D. aprobat prin Ordinul nr. 37/N/2000 al M.L.P.A.T. ( M.T.C.T.), si a Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadru al P.U.Z. aprobat prin Ordinul nr. 176/N/2000 al M.L.P.A.T. (M.T.C.T.).
Dar lasand aceste aspecte lumesti deoparte, eu unul sunt convins ca IPS Andrei nu va cadea in eroare si va intelege ca, daca vrea sa ramana in istoria ortodoxiei romane ca un adevarat ctitor national, va trebui sa binecuvanteze cat de curand Proiectul Manastirii si al Centrului de Martirologie aprobat de detinutii politici, dupa vrerea lor.
Nu pot sa cred ca, daca drept marturisitorii temintelor vor hotari ca cel mai vrednic dintre ei sa se ocupe de acest proiect, IPS Andrei se va opune.
Dimpotriva, sunt convins ca va binecuvanta cererea celor care si-au aflat, dupa ani, oasele camarazilor lor in glodul de la Rapa Robilor, acum sfinte moaste.
Nu pot sa cred ca, daca biruitorii demonilor sovietici – care se confrunta azi cu urmasii lor -, vor hotari, pe buna dreptate, ca singurii care au dreptul sa spuna ceva in aceasta problema sunt ei, detinutii politici, IPS Barlomeu Anania, Arhiepiscopul locului, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, el insusi un fost detinut politic, se va opune.
Dimpotriva, sunt convins ca va cadea de acord ca mortii care sfintesc pamantul Aiudului sa fie lasati, pentru imbratisare si cinstire, in primul rand, fratilor lor de suferinta.
Este nevoie sa se ridice o Manastire bizantina, traditionala, romaneasca, pe Golgota unde s-au lasat crucificati martirii anticomunisti! Este nevoie sa se cladeasca un Centru de Martirologie pentru consemnarea istoriei reale si invatatura generatiile viitoare! Este nevoie sa decida cel mai Inalt for moral al acestei tari, de atatea ori aruncat in desuetitudine de dusmanii romanilor si ai Romaniei – constituiti in grupuri de dialog social, fesenisti sovietici, disidenti fripturisti, kominternisti anti-crestini, intelectualisti culturnici, dilematici fara de Dumnezeu sau blogarasi cu cioc – dintre “cei care amesteca intunericul cu lumina”: forul detinutilor politici.
Sa luam aminte:
“Dumnezu a daruit tarii, pe vremea persecutiei comuniste, parintii spirituali si duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre (romane). Acestia au mentinut credinta in inimile romanilor prin cuvnatul lor tare, adanc. Atunci cand ierarhia se plia si cand cuvantul ierarhilor era ambiguu, acesti parinti duhovnicesti au tinut sus inima romaneasca in nadejdea ca Dumnezeu nu ne-a parasit.
Dar Dumnezeu a pregatit in tot acest timp, in adanc, in ascuns, alti sfintiti parinti care au luat locul celor care au fost chemati la Domnul dupa caderea comunismului, oameni cu o mare putere de sacrificiu – si ma gandesc la Parintele Justin Parvu, caci a sta 17 ore in scaunul spovedaniei este un mare sacrificiu pentru Hristos si pentru semeni”… – Parintele Gheorghe Calciu.
… si, a sta 17 ani in peretii temnitei, cred eu, ar trebui sa-i confere Parintelui dreptul incontestabil de a hotari ce si cum sa faca pe locul jertfei si a suferintei sale si a camarazilor sai, sfintii inchisorilor comuniste.
Amin!
PS: Spre trezirea ratacitilor intru cuvant – care prin lipsa de logica saracesc in duh si produc smintire, intinand testamentul Parintelui Calciu – , public, pentru ultima oara, cu sila, din arsenalul dusmanilor adevarului, fratilor minciunii (despre care am auzit ca un sfant Parinte ar fi zis ca, daca ar fi fost mai tanar, s-ar fi luat de centura cu el, iar eu zic, ca, daca am fi trait alte vremuri, de mult le-as fi retezat, crestineste, excrescentele viermanoase, pentru a nu raspandi cangrena in tot trupul bietilor “frati”). Apropo: spune Puric, intr-una din cartile din vremea hipnozei: “Crestinul nu este tolerant. Iisus Hristos nu a fost tolerant”.
Ce aberatie! Pai, daca n-ar fi fost tolerant crestinul sau Mantuitorul, ar mai fi existat purici pe pamant?!
“Fratii” “crestini” care stau “umar langa umar” in campania de murdarire a Manastirii Petru Voda si de discreditare a Parintelui Justin Parvu:
Primejdia vine de la o facţiune “tradiţionalistă”, deci un al treilea curent al “puriştilor” ortodocşi.
Acţiunile de subminare cele mai eficiente nu vin din afara, ci dinăuntrul Bisericii. Tabăra zisă tradiţionalistă a fost supusă, în ultimele zece luni, unei asidue campanii de intoxicare, defăimare, discreditare şi disoluţie. Trupa de şoc care dă asaltul este alcătuită din cîţiva monahi şi “civili” care s-au afirmat ca “tradiţionalişti”. Pentru fluenţa textului, le voi spune “roncenieni”, avînd în vedere că îi au ca principali instigatori, coordonatori şi purtători de cuvînt pe jurnaliştii George şi Victor Roncea.
Cel mai grav însă mi se pare a fi faptul că l-au luat prizonier pe un mare duhovnic român, om cu viaţă sfîntă, care a jertfit 17 ani în puşcăriile comuniste, pentru Hristos şi neam, părintele Iustin Pârvu.
Profitînd de faptul că bătrînul duhovnic este atît de căutat de credincioşi, care îi cer cuvînt de folos şi ajutor duhovnicesc, încît nu se mai poate informa direct, îi furnizează informaţii tendenţioase, îl împing în conflicte inutile, îl îndepărtează de vechi – şi verificaţi prin fapte – ucenici, îi smulg binecuvîntarea pentru acţiuni cu efect contrar credinţei şi voinţei sfinţiei sale etc. etc.
Protejaţi de părintele Iustin, care nu mai cunoaşte “realitatea” decît prin intermediul lor şi care, din prea multă bunătate, îi acoperă cînd fac nefăcute, roncenienii au ajuns să aibă credit de la mulţi credincioşi şi o influenţă periculoasă în Biserică.
– l-au pus pe părintele Iustin Pârvu într-o lumină extrem de nefavorabilă, astfel încît există primejdia ca sfinţia sa să-şi piardă mare parte din capitalul de încredere pe care îl are între ortodocşi,
– au născut un curent schismatic în Biserică. (Voi reveni pe acest subiect.) (Oare cine canta apropierea de stilisti pentru a-i da apa la moara cumnatului de Marea Moarta?!!! – nota mea)
Se vede insa la cei care il tavalesc astazi in praful internetului pe Dan Puric sau pe Inaltul Andrei, ca nu au pic de dragoste. Pentru ca IPS Andrei si Dan sint totusi fratii nostri si ar trebui tratati macar cu o farima de dragoste. Am vazut in niste locuri cum sint confirmat in ce am spus nu demult: exista un curent de razvratire cumplit, din pacate alimentat si de unii calugari de la Petru Voda, care neaga orice autoritate ierarhiei bisericesti, ii umple de mizerii pe toti vladicii si indeamna la schisma (varianta extrem-stilista). Asta nu o fac din dragoste.Dar poate ca va ingadui Dumnezeu si se vor desparti intr-un final oile de capre. Poate ca e mai bine ca toti acestia care se ridica pe Apologeticum si blogul lui Roncea, si Vlad-Mihai si cine or mai fi, sa se duca toti la stilisti si sa ne lase cu neputinetele noastre. Desi, s-ar putea sa nu fie primiti, caci nici stilistii nu au nevoie de scandalagii.
Va veni probabil timpul să mă refer şi la un călugăr impostor de la Petru Vodă, care le suflă în pînze fraţilor Roncea, şi care, deşi nu este preot, s-a apucat să “boteze” în Iordan credincioşii şi să-i binecuvînteze (am fotografii relevante). Acelaşi călugăraş, care a reuşit să-i înşele încrederea părintelui Iustin, mai are şi alte pete la dosar (penal), despre care voi spune ce ştiu la momentul oportun. El este secondat de o monahie a cărei principală îndeletnicire este intriga şi despre care va veni cu siguranţă clipa să vorbim. Ca şi despre un băieţaş cu pregătire şi ocupaţie incerte, Gabriel Cioacăş, sau cam aşa ceva, care, după ce a fost respins la spălat vasele prin cele străinătăţi, s-a aciuat la Petru Vodă şi face pe apărătorul internautic al ortodoxiei (desigur, la adăpostul anonimatului, cu un mare curaj ortodox), întreţinînd o cloacă de ură şi minciună numită Apologeticum.
De dragul părintelui Iustin şi crezînd că sfinţia sa se va scutura de aceşti duşmani ai ortodoxiei, am tăcut pînă azi. cele cîteva avertismente pe care le-am dat au fost fără nume, destinate numai cunoscătorilor şi tocmai celor care trebuiau să se debaraseze de roncenieni. Însă, părintele rămîne, din păcate, şi cu mare durere o spun, prizonierul acestora. În pofida informaţiilor şi dovezilor pe care le-a primit de la oameni de mare ţinută morală şi în care se arăta încrezător, părintele Iustin se lasă în continuare influenţat de roncenieni.
Da, e un mare duhovnic, in sensul ca are puterea rugaciunii si uneori tamaduieste suflete cu un cuvint. Dar nu este infailibil. Poate fi si sfintia asa inselat, manipulat etc. Va indoiti?
E de ajuns daca amintim ca unul dintre ei a spus ca “parintele Justin si manastirea Petru Voda este inconjurata de securisti”.
Etc, etc, etc
Dumnezeu sa-i ierte!
Posted in Uncategorized Tags: aiud, Biserica biruitoare, IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, manastirea petru voda, Martirii anticomunisti, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor 3 Comments »IPS BARTOLOMEU ANANIA: Parintele N. Steinhardt – un om care a murit fericit. DOSAR DE IERARH: O parte din Filele de la Securitate ale lui IPS ANDREI
Parintele N. Steinhardt – Un om care a murit fericit
† Bartolomeu ANANIA
As vrea sa subliniez cateva ganduri pe care le am in legatura cu acest om extraordinar, care a fost si ramane Nicolae Steinhardt. Cand vorbesc de numele lui imi este greu sa pomenesc verbul la modul trecut, ci numai la prezent.
Cred ca este un convertit prin excelenta, si anume dintr-un neam despre care Sfanta Evanghelie ne spune ca inainte de sfarsitul veacurilor se va crestina. Este vorba despre poporul evreu. E bine, cel putin din generatia noastra, dupa doua convertiri care au esuat – ma gandesc la Mihail Vidar si la Mihai Avramescu -, parintele Nicolae Steinhardt este singurul convertit care a biruit si a biruit intru lumina.
In al doilea rand, procesul convertirii sale nu a fost napraznic, asa cum i-a fost botezul, ci de foarte lunga durata. Convingerea crestina s-a strecurat in el incetul cu incetul, pana cand a ajuns la maturitate. Abia atunci a simtit nevoia botezului formal, dar in realitate botezul sau duhovnicesc se petrecuse cu mult inainte – si in timp, in durata.
Parintele Nicolae Steinhardt era omul de profunda cultura. Am afirmat-o, si-mi place sa cred ca dupa seceta spirituala prin care poporul nostru a trebuit sa treaca de-a lungul celor 45 de ani de dominatie comunista atee, acest popor nu se poate redresa moral decat prin doua puteri: religia si cultura. Dar nu separate, ci ingemanate. Logodite si cununate una cu cealalta, prin care religia sa se deschida spre universalitate, parasindu-si constiinta de plutire si limitele unei functiuni strict liturgice, iar pe de alta parte, prin religie cultura sa-si recapete dimensiunile autentice, in sensul ei ultim. Si mai este un gand pe care as vrea sa vi-l spun. Noi vorbim cu foarte multa convingere de un lucru pe care putini il inteleg de la inceput si in totalitate: vorbim despre libertatea in Hristos si despre faptul ca numai prin Evanghelie devenim liberi. Pare un paradox rostit de o biserica intemeiata pe dogme; in aparenta, dogma este tot ceea ce poate fi mai putin liber. Ar trebui insa sa-l intrebam pe parintele Staniloae ca sa aflam ca dogma este un proces pururea deschis, si nu un sistem, cum sunt cele filosofice, care sa te tina cumva sclav. Iar daca ai patruns cu adevarat in interiorul dogmei, de-abia atunci ai patruns in universalitate si in perspectiva eternitatii. Aceasta este libertatea intru Hristos. Ei bine, parintele Steinhardt a devenit liber intru Hristos in temnita, adica in conditia totalei nelibertati. Aceasta este o experienta pe care nu o pot intelege si simti decat – si iertati-ma ca spun un plural, la persoana intai – noi, acestia, care am trecut prin temnite, iar parintele Mina Dobzeu, care i-a administrat parintelui Steinhardt botezul intr-o celula din Jilava, stie mai bine decat noi toti ce insemneaza sa fii inconjurat de gardieni, sa te gasesti intr-o temnita subpamanteana cum este cea a Jilavei si totusi sa ai in vine libertatea de a te intalni cu libertatea lui Hristos si de a te cununa cu ea. Eu cred ca momentul de la Jilava, pe care l-a administrat parintele Mina asupra lui N. Steinhardt, este un moment mai mult decat istoric, e un moment al culturii romanesti si al Bisericii noastre. Cred ca este un moment teologic pe care va trebui sa-l consemnam in tratatele noastre si de care va trebui sa ne aducem pururea aminte.
Atunci cand oamenii iti tagaduiesc libertatea, tu de-abia atunci sa strigi din rarunchi: “De-abia acum sa stiti ca sunt un om liber!”. Aceasta a fost marea bucurie pe care a descoperit-o N. Steinhardt. Si aceasta l-a facut cu adevarat fericit si in stare sa scrie acea extraordinara carte, carte de capatai a culturii si spiritualitatii romanesti, Jurnalul fericirii, de care nici o generatie de acum inainte nu va trebuie sa fie lipsita. Asa cum retiparim poeziile lui Eminescu pentru fiecare generatie, asa va trebui retiparita cartea Jurnalul fericirii pentru fiecare generatie de-acum incolo.
Dumnezeu sa-i binecuvanteze amintirea si sufletul. Noi l-am inscris de mult in Cartea de aur a spiritualitatii noastre si a culturii romanesti. El este cel care sintetizeaza la modul cutremurator aceasta logodna de care va vorbeam, dintre religie si cultura. Un om de mare si profunda cultura, intregit de un om de mare si profunda credinta. Nu ne miram ca a murit fericit si nu ne miram ca acolo unde este, este fericit. Si se fericeste impreuna cu noi astazi, prin emotia noastra, care nu are intr-insa mai putina fericire decat aceea pe care si-a dorit-o si ne-o doreste parintele N. Steinhardt.
Revista TABOR – Anul II, Nr 4, Iulie 2009, dedicat Parintelui Nicolae de la Rohia
ZIUA: Dosar de ierarh: planul Securitatii de compromitere a IPS Andreicut, indeplinit de CNSAS
Credinta in vizorul Securitatii
Credinta in vizorul Securitatii
Arhiepiscopul de Alba, Andrei Andreicut, a primit din partea CNSAS decizie de politie politica. Ierarhul ortodox a anuntat ca urmeaza sa conteste decizia in instanta. Fostul preot de Turda nu a avut dosar de retea, ci de urmarit, asa cum dovedesc notele informative din arhiva CNSAS si dupa cum a afirmat si el, inca din 2001. Ierarhul a marturisit atunci ca a intrat intr-o relatie cu Securitatea pentru ca a incercat sa intervina in favoarea unui tanar pentru a fi admis la Seminarul teologic. Atunci a dat o singura nota informativa si anume cea din ziua in care a semnat si angajamentul cu Securitatea.Am rasfoit Dosarul de Urmarire Informativa (D.U.I.) de la CNSAS al Inalt Prea Sfintitului pentru a afla elementele-cheie ale activitatii sale de dinainte de 1989. Am descoperit dialogurile politice inedite pe care acesta le avea cu Nicu Steinhardt, monahul de la Rohia, inregistrate cu ajutorul unuia dintre cele sase microfoane fixe pe care le avea in casa. Apoi, am observat ca majoritatea documentelor aflate in dosarul de urmarit al IPS Andrei Andreicut arata ca Securitatea il vana pe preotul de Turda in special pentru modul in care acesta relationa cu tinerii si copiii, misiune care isi arata roadele. Parintele ortodox mai era urmarit si pentru legaturile sale cu personalitati religioase asa-zis “periculoase” din Biserica Ortodoxa – “legionari” si “mistici” – cum ar fi preotii Dumitru Staniloaie, Arsenie Papacioc sau Gheorghe Calciu. Nu in ultimul rand, Andreicut era supravegheat din cauza relatiilor sale de prietenie cu greco-catolicii, in conditiile in care el insusi provenea dintr-o familie de greco-catolici.
“Nu este pentru o patrie socialista”
Intr-o nota de analiza aflata in D.U.I nr.4314, din 17.03.1979, privind pe preotul ortodox Andreicut Ioan din Turda, ofiterul care se ocupa de IPS Andreicut raporta ca: “In timpul cat urma teologia, a intretinut relatii cu preotul X de la care primea materiale mistice-religioase. (…) Datorita faptului ca intretine relatii cu preotul X si activitatii intense de catehizare pe care a desfasurat-o dupa venirea in Turda, la data de 21.02.1979 a fost avertizat, cu care ocazie s-a angajat sa intrerupa orice legatura cu fostii descendenti ai cultului greco-catolic. Andreicut Ioan asa cum confirma materialele informative, a continuat si dupa avertizare sa desfasoare o intensa activitate religioasa menita sa contracareze educatia ateista oficiala facuta cetatenilor. Se manifesta ca un bun roman, un bun patriot, insa nu este pentru o patrie socialista sau comunista deoarece este hotarat, chiar pana la sacrificiu, sa activeze in directia scoaterii cetatenilor de sub influenta ideologiei statului nostru socialist”.De asemenea, Securitatea il considera pe actualul Arhiepiscop de Alba, dupa cum reiese dintr-un “Plan de masuri” aprobat de Securitate “un fanatic religios din care cauza s-a hirotonisit ca preot celibatar, este semnalat ca desfasoara o intensa propaganda religioasa pentru a contracara propaganda ateista”. De aceea, continua documentul, “pentru a stabili daca Andreicut Ioan desfasoara activitate ostila sub masca cultului ortodox, sau daca are un rol in cadrul clandestinitatii greco-catolice, se vor lua urmatoarele masuri: incadrarea informativa prin reteaua existenta, intrucat informatorii “PALADE” si “MARCUS” din problema au mai furnizat informatii despre el, vor fi dirijati in continuare sa ne furnizeze date despre relatiile lui cu fosti deserventi ai cultului greco-catolic, persoane ce-l viziteaza, contactarea lui de catre cetateni straini si preocupari ostile prezente”. Totodata, se va trece la “compromiterea lui X in scopul izolarii si indepartarii acestuia de obiectiv, in scopul temperarii activitatii obiectivului si a curma influenta negativa pe care o exercita X asupra lui, prin reteaua informativa si celelalte mijloace si metode ale muncii”.Prin deductie, tragem concluzia ca X – indicativul este sters din dosar – era Nicolae Steinhardt, al carui nume apare mai jos, intr-alta Nota.
Strict Secret cu Nicolae Steinhardt
Securitatea a surprins si discutiile lui Andreicut cu Nicolae Steinhardt. Sursa “Nicu B63” este cea care a redat una dintre intrevederi in “Dosarul nr.6 I.D.M/ ex.unic/ Redat din lb romana/ Strict secret/ Mr.Lucaci F./14.06.1971/ STENHARD NICOLAE, Bucuresti, str.I.Ghica nr.3”:”La orele 15.00. Ob (Obiectivul – nota red.) impreuna cu preotul NICOLAE si alti tineri s-au intors de la biserica. (…) Au luat masa impreuna. I-a intrebat cum ii cheama, unul era X, altul Y.Pr N a intrebat unde e al treilea, Z, i s-a raspuns ca e la institut, in anul II. Pr N a afirmat ca-i place cum a ales.
X a intrebat de ce pleaca evreii din Romania, poate fiindca vor sa faca comert, sa fie liberi.
Preotul N: “Vedeti si ce partizani au fost la inceput pentru regimul comunist, desi stiau despre desfiintarea libertatii comertului, a circulatiei”.
X: Eu ma gandesc mult la ei, la ceea ce fac, la recentele bombardamente din Irak.
Preotul N: “Ceea ce fac ei cu petrolul nu e bine, sunt prea camatari” (se refera la Irak). In continuare au discutat despre lipsa unor produse alimentare din tara. Pr. N a afirmat ca tinerii au plecat de la tara, in agricultura au ramas numai batranii”.
NICU B63 a transcris de pe banda magnetica in “Dosarul nr.6.I.D.M; ex. Unic/ Nr. file 1; Bir.1 364; Mr. Lucaci F; 14.06.1981” si o alta discutie avuta de IPS Andrei Andreicut cu parintele Nicolae “STENHARD”, dupa cum scrie securistul de serviciu.
“La orele 8.25 a sosit in vizita la Obiectiv preotul NICOLAE din Bucuresti. (…) Pr.N – a afirmat ca merge de multe ori la Tg. Lapus la rudele sotiei si vede niste cozi interminabile, mai ales la paine. Multi stau la rand si nu sunt siguri ca vor primi; intr-o tara ca a noastra, care era atat de bogata. Cultura este la pamant, lapte nu se gaseste, branza nu se gaseste”, consemneaza constiincios NICU B63.
“PALADE”, informator de baza
Un informator extrem de activ, asa dupa cum reiese si din documentele aflate in Dosar a fost “PALADE” Intr-o “nota informativa din 08.04.1980, Copie Strict Secret”, acesta scria urmatoarele: “In data de 6 aprilie 1980, numitul preot X mi-a spus urmatoarele: Am fost coleg cu preotii Andreicut, preot in Turda, str. Fabricii, si cu Y. (…) Asculta cu regularitate posturi straine. Pr Andreicut mi-a spus ca a fost chemat la securitate in legatura cu activitatea sa religioasa si cu mobilizarea multor cetateni la biserica. De asemeni X mai spunea despre un profesor de teologie din Bucuresti care vorbea foarte frumos si care a fost chemat la Securitate in legatura cu activitatea sa religioasa si cu mobilizarea multor cetateni la biserica. De asemeni, X mai spunea despre un profesor de teologie din Bucuresti care vorbea foarte frumos si care a fost chemat la Securitate si i-a interzis, dar totusi desi i-au incuiat toate usile a iesit la geam si a vorbit studentilor avand curajul sa critice chiar pe conducatorii statului. La un Radio strain cereau eliberarea lui de la inchisoare”. (Este vorba de Parintele Calciu – nota. red.)”
Comenteaza dusmanos” atitudinea statului fata de religie
Securitatea a incercat, pe toate caile, sa ii puna bete in roate fostului preot de Turda si atunci cand Andreicut trebuia sa se transfere la Alba Iulia si pentru a nu i se aproba inscrierea la doctorat. Politia politica a regimului comunist nu putea sta cu mainile in san atunci cand la urechile ei a ajuns ca actualul Arhiepiscop de Alba a fost propus de Episcopia Clujului sa participe la un concurs, pentru a deveni preot misionar in afara tarii. Demersul Securitatii este demonstrat intr-o nota a “Ministerului de Interne Serviciul Municipal Turda/Securitate, Nr.Bv/0055454 din 29.08.1980, catre Inspectoratul jud. Cluj, tov.col.Dumitrascu N”, in care se spune:
“Raportam ca urmarim prin D.U.I pe numitul ANDREICUT IOAN, preot ortodox celibatar la parohia Turda – Fabrici, nascut la 24.01.1949 in Oarta de Sus, jud. Maramures, absolvent al Institutului Teologic din Sibiu, fost inginer constructor, fost membru P.C.R.
Din datele ce le detinem rezulta ca intretine relatii cu elemente ce au antecendente politice si penale (fosti legionari si condamnati pentru infractiuni contra securitatii statului), impreuna cu acestia comenteaza dusmanos politica interna si externa promovata de conducerea statului si in special atitudinea statului fata de religie. Este hotarat sa actioneze impotriva acestei politici, fiind influentat in acest sens de persoanele cu antecedente, cu care se afla in legatura. Desi in 1979 a fost avertizat, se mentine pe pozitie ostila cu toate ca ii este frica ca isi va pierde libertatea. Pr. Andreicut Ioan, desi are aceasta atitudine, a fost propus de catre Episcopia Clujului sa participe la un concurs ce va avea loc la Bucuresti, pentru a deveni preot misionar in strainatate.
Intrucat sus-numitul are conceptii ostile, nu exista garantia ca ne va reprezenta in strainatate in mod obiectiv, propunem sa se intervina ca acesta sa nu fie trimis in strainatate.”
Compromiterea
Aceste actiuni de filaj zilnic realizat de securisti, dornici sa gaseasca si in cazul IPS Andrei Andreicut calcaiul lui Achile, au dat, in cele din urma, rezultate. Iar ierarhul ortodox a ajuns sa semneze un angajament cu Securitatea – fara insa ca vreodata sa dea si note informative despre cineva. Despre acel moment al vietii povesteste IPS Andrei Andreicut: “Toate aceste sicane erau rezultatul misiunii mele care nu le era pe plac. Imi cautau nod in papura si nu-l gaseau. Au incercat sa ma compromita moral, dar n-au reusit. Nici o acuza de genul acesta nu exista in dosar. Dar, pana la urma, dialectica draceasca totusi a gasit ceva. Au pescuit o tarasenie urata cu care voiau sa ma santejeze. Toata povestea este legata de admiterea unui tanar la Seminarul din Cluj. Respectivul acum este un preot foarte bun. Ce s-a intamplat: Tanarul in cauza efectiv avea vocatie preoteasca. A dat de mai multe ori admitere la Seminar si n-a reusit. N-a reusit pentru ca la Cluj erau, pe de o parte, locuri foarte putine; iar, pe de alta, din nefericire mai lucrau si interventiile.
In anul 1983, contrar convingerilor mele, stiind ca un avocat aranjase cu un timp inainte intrarea altui tanar la Seminar, i-am relatat situatia tanarului in cauza. S-a oferit, fara sa fac mari insistente, sa-l ajute.Tanarul a intrat, iar avocatul era nelinistit ca tata baiatului nu-l contacteaza. Mi-a dat in acest sens telefon si telefonul a fost fatal. Tatal baiatului l-a cautat apoi. Securitatea insa a declansat o intreaga ancheta. Sunt cu constiinta impacata ca tanarul merita sa intre dar, pana astazi, imi pun intrebarea daca ancheta ce a urmat n-a fost pedeapsa lui Dumnezeu ca atunci, o data, mi-am incalcat principiile?
Pe 20 octombrie 1983 am fost convocat la Militia Economica din Cluj. Vorba fie! Acolo ma asteptau maiorul Pop Vasile de la Securitatea Turda si un locotenent. Ancheta a fost urata si indelungata. Declaratii tracasante si dirijate cum ca as fi fost complice la trafic de influenta. Cu aceasta incercau sa ma santejeze. Pana atunci n-au avut nici o declaratie scrisa de la mine. Le-am relatat tot adevarul, pentru ca si asa il stiau, referitor la intrarea baiatului la teologie. Mai tarziu, de abia, am aflat ca nu puteau folosi ca probe convorbirile telefonice si ca nu era bine sa nu recunosc nimic. Amenintarea repetata era ca or sa ma inchida pentru trafic de influenta.”Planul Securitatii realizat atunci are repercusiuni si acum. Practic, CNSAS a reusit astazi sa duca pana la capat misiunea de compromitere a ierarhului ortodox.
IN FOTO: Parintele Nicolae Steinhardt si prietenul sau, parintele Ioan Andreicut, in mijlocul comunitatii credinciosilor ortodocsi din Turda
Posted in Uncategorized Tags: IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Steinhardt, ziua No Comments »FELICITARI Liana Stanciu, felicitari dr Emilia Corbu! Datorita lor am aflat la B1TV ca Inaltul Andrei Andreicut nu e… destul de "inalt" pentru AIUD
Intr-o emisiunea a Lianei Stanciu de la B1TV au aparut si cei doi frati patati Riceard Tarziu si Adolf Vasile pentru a-si pune in practica cursurile Scolii de la Baneasa urmate de colegiul lui Plesu. Cei doi au sustinut sus si tare ca piatra de temelie a “complexului” de la Aiud a fost pusa chiar de episcopul locului, Inaltul Andrei Andreicut; si asta e suficient. Dar doctor in istorie Emilia Corbu (foto dreapta), organizatoarea expozitiei itinerante despre martirii inchisorilor, le-a replicat celor doi, care au ramas perplexi – cam ca Gelu Voican Voiculescu, intre metafizica si ce a mai ramas din revista Rost – ca nu este de ajuns: Ar fi trebuit sa puna aceasta piatra persoane sfinte asupra carora nu poate plana nici o banuiala, ca Parintele Justin, Parintele Arsenie sau Inaltul Anania, le-a spus dr Corbu; si nici una dintre aceastea nu au fost invitate. In schimb a fost adus un… Puric (vezi foto). Dupa fetele celor doi in urma acestei puneri la punct am inteles ca, intradevar, prostia doare. Felicitari dr Emilia Corbu! Felicitari Liana Stanciu ca ai pomenit si de pozitia Parintelui Justin exprimata foarte clar in interviul sau din ZIUA, Manastirea Sfintilor Inchisorilor!
APOLOGETICUM: "Lovitura" de teatru pe "scena" Aiudului. Dan Puric in dublu rol: Faust si Mefisto
Problema bisericii ce va fi construita la Aiud capata amploare si confirma atitudinea noastra critica avuta fata de “jucausul” Dan Puric. In dimineata zilei de 27 aprilie 2009, pe neanuntate si intr-un duh miselesc, actorul Dan Puric alaturi de PS Andrei Andreicut si-au pus in aplicare planul sfidator la adresa parintelui Iustin. Astfel a avut loc sfintirea locului unde va va fi amplasata biserica inchinata Sfintilor Marturisitori din temnitele comuniste, eveniment de care parintele Iustin a luat cunostiinta abia dupa savarsirea lui. Amintim ca initiatorul acestei lucrari este parintele Iustin Parvu si era de bun simt ca macar sa fie instiintat, daca evlavie la sfintia sa nu mai au, ca sa i se ceara binecuvantarea. Totul s-a facut pe ascuns, insusi parintele de acolo afland cu doar cateva ore inainte. Problema e mult mai grava, daca reamintim ca si proiectul prezentat de parintele Iustin a fost ignorat, deoarece PS Andrei sufera de o mare sensibilitate fata de d-l Dan Puric si astfel proiectul sau proiectele venite din partea d-lui actor sunt mai preferate. Asta il face pe talentatul nostru figurant sa confunde locul sfant al jertfei marturisitorilor dreptei credinte cu scena teatrului, unde-si permite punerea in practica a ideilor sale patriotice regizate.
Asistam la o deturnare a unei lucrari inceputa cu multi ani in urma, cand nici macar de acel pamant nu se dispunea, dar au fost oameni ce au luptat in acest sens. Ei bine, acum acesti oameni sunt dati la o parte si in plus exista pericolul de a se schimba menirea acelei lucrari, dandui-se rol de centru cultural, centru academic, teatral s.a.m.d…. cine stie ce alte blestematii.
Avand un nume predestinat, actorul-parazit si-a facut nume “hranindu-se” din evlavia ce o are poporul fata de parintele Iustin, iar acum nici nu mai cuteaza sa treaca pe la sfintia sa.
Isi merita toate aceste critici, datorita mojiciei de care da dovada, uneltind cu dusmanii parintelui Iustin, patarea memoriei martirilor acestui neam.
Lasa-te dom’ Puric de edificii ce-si au rolul de loje si nu de altare spre ruga pentru mantuirea acestui neam. Recunoaste-ti infatuarea si prostul gust, plecand smerit capul si lasa pe cei mai indreptatiti sa aduca omagiu acelor martiri. Nu te incapatana pana la a ajunge a infaptui blasfemii !!!
Comentarii la
https://apologeticum.wordpress.com/
Posted in Uncategorized Tags: aiud, Dan Puric, IPS Andrei Andreicut, Martirii anticomunisti, Parintele Iustin Parvu, sfintii inchisorilor 5 Comments »Lepadarea de Parintele Iustin Parvu. Cocosul a cantat, de trei ori s-au lepadat. De ce prefera Trustul din Deal sa stea la masa cu tatal minciunii
“Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei”
Tonul dat de declaratia cel putin nepotrivita a purtatorului de cuvant al Patriarhiei, parintele Costel Stoica, privind “habotnicia” Parintelui Iustin Parvu, duhovnic al Ortodoxiei Romane si fost detinut politic timp de 17 ani, facuta unui cotidian central anti-crestin, este reverberat din trei colturi ale Romaniei, intr-o modalitate intristatoare pentru statura emitentilor. Dupa tacerea mormantala cu care au incercat sa acopere Apelul la mucenicie al Parintelui Iustin Parvu legat de cipul biometric, considerat un semn premergator insemnarii finale, ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane intervin prin cateva luari de pozitie pe care, ca ziarist, nu pot sa le calific decat ca cel putin jenante. In loc sa aiba o abordare deschisa, conforma spiritului ortodox, de sacrificiu, si momentului actual, de nevoie, reprezentantii Bisericii oficiale prefera sa lucreze intr-un mod laturalnic, pe dupa colturi, ca – ma scuzati ca o spun franc – niste “baietii de cartier”. 
Pentru ca nu pot fi altfel considerate aceste abordari mizerabile si taceri lase si vinovate, in acelasi timp. O data cu atacul venit pe la spate, prin manipularea bunului Parinte duhovnic Arsenie Papacioc si denaturarea mesajului sau de catre Arhiepiscopia Tomisului, prin Radioul sau provincial, a aparut si pozitia Arhiepiscopiei de Alba Iulia. Comunicatul de presa prin care Arhiepiscopia Ortodoxa Romana de Alba Iulia “ia atitudine fata de folosirea abuziva a numelui Parintelui Rafail Noica în disputa pasapoartelor biometrice” este ridicol si constituie in sine un abuz la adresa Parintelui Rafail si a dreptcredinciosilor, carora nimeni si nimic pe lumea asta nu le poate lua cuvantul unui duhovnic.
A afirma ca “toate cuvintele sale” sunt “afiliate drepturilor de publicare ale Editurii Arhiepiscopiei” inseamna a-l transforma pe bietul duhovnic Rafail intr-o marca inregistrata, intr-un simplu produs, exact dupa cum face profitorul Gabriel Liiceanu cu scrierile tatalui sau, filosoful legionar Constantin Noica. In acest stil, maine-poimaine ne vom trezi cu un Comunicat de la Patriarhie ca nu mai putem folosi citate din Noul Testament pentru ca nu stiu cine are “Copyright” pe spusele Mantuitorului. Pana una alta as prefera sa aud exact de la Parintele Rafail care este opinia sa privind Apelul Parintelui Iustin si nu sa primesc o interpretare toxica printr-un tert oarecare care nici macar nu-si asuma identitatea, fie el ierarh al BOR sau simplu slujitor al Trustului Patriarhiei.
In acelasi mod, printr-un alt comunicat, la fel de neinspirat, ni se emite azi de la Mitropolia Moldovei si Bucovinei un set de “precizari cu privire la utilizarea numelui si fotografiei IPS Mitropolit Teofan in dezbaterea referitoare la cipurile biometrice”. Cel putin MMB are cuvinta sa afirme ca este vorba de o “dezbatere” si nu de o “disputa”, dupa cum au interpretat AAI si AZEC. Insa, pare-mi-se, aici se vede ca, indiferent daca expeditorul misivei este de la Constanta, Alba Iulia sau Iasi, mana este aceeasi. Pentru ca cade in acelasi pacat scriitoricesc si anti-jurnalistic, adica, in acest caz anti-adevar, considerand ca “anumite persoane folosesc numele sau fotografia Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Teofan… in mod abuziv”. Exprimare este, pe romaneste, o tampenie. Ca jurnalist sau simplu cetatean am acest drept garantat de Constitutie: libertatea cuvantului. Nu stiu exact la ce caz se refera slujbasul anonim – si de aceasta data – dar insasi ideea la care face referire scribul patriarhal este absurda. Daca, cumva, expeditorul din Dealul Patriarhiei via Bulevardul Stefan cel Mare, se refera la studiul excelent al Parintelui Mihai Valica, publicat deja doar de noua media electronica, România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice. Studiu despre RFID realizat de Pr Prof Dr Mihai Valica cu binecuvantarea IPS Teofan, apoi acesta este adevarul si nu altul: ca este realizat la cererea si cu binecuvantarea Mitropolitului Teofan. Ce vrea oare Trustul din Deal, sa mintim, chiar si prin omisiune si sa ne traga astfel pe toti in iad?
De ce nici unul dintre ierarhi nu are urechi sa auda: ”Regret mult că nu avem un ierarh care să exprime un punct de vedere al Bisericii. Să vină un călugăr din munţi Neamţului să spună?…”
Cititi mai jos si intoxicarea de la Radio Dobrogea “cand preotii-jurnalisti inlocuiesc relatarea cu manipularea, Minciuna are de castigat” … ca sa nu mai vorbesc de tatal ei!
Mai bine ar lua aminte: “Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti. Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Daca spun adevarul, de ce voi nu Ma credeti? Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu”
Demistificarea misticilor…sau despre libertinajul libertăţii de opinie
0 Comentarii
Motto: „Când monahii înlocuiesc mistica cu mistificarea, Adevărul are de suferit”
Marele adevăr ce trebuie rostit faţă de comunicatul Părintelui Iustin Pârvu este că Părintele, din poziţia de om cu experienţă atât duhovnicească cât şi de rezistenţă anticomunistă, a fost folosit fără ştirea şi binecuvântarea dânsului în lansarea acestui comunicat şi în demararea unei campanii cu iz isteric şi apocaliptic în România, care, pe fond, este binevenită deoarece doreşte punerea în discuţie a unor probleme reale ale societăţii româneşti.
Practic (după spusele reprezentantului Mânăstirii Petru-Vodă şi ale Părintelui Iustin la întrunirea organizată de AZEC la Bucureşti), duhovnicul de la Petru-Vodă a fost solicitat de către oameni să aibă un punct de vedere în legătură cu aceste noi documente ce conţin şi cip-uri electronice, dar şi cu tendinţele de restrângere a drepturilor umane la nivel mondial, chestiuni care, desigur, trebuie tratate cu toată seriozitatea. Dânsul şi-a exprimat acest punct de vedere, din persoana unui om care a cunoscut îndelung tirania unui regim dictatorial, asemenea şi Părintelui Arsenie Papacioc (atunci când acesta se exprimă că „intimi, suntem de aceeaşi părere”). După care, a dorit să cunoască şi opinia celorlalţi duhovnici din România, pentru a iniţia o dezbatere în sânul Bisericii. Motiv pentru care l-a însărcinat pe un ucenic să meargă pe la aceştia, spre consultare.
Ce a urmat însă ţine de nebunia mistificatoare a altui ucenic al Părintelui Iustin, care, în loc să-şi vadă de treaba lui, s-a apucat să modifice sensul şi conţinutul mesajului Părintelui, să adauge cuvinte după propria părere şi să lanseze acest mesaj pe Internet (ultima acţiune fiind asumată drept „greşeală de tactică” de reprezentantul Mânăstirii Petru-Vodă, şi confirmată în mesajul părintelui Arsenie).
Atunci când şi-au dat seama de ceea ce s-a întâmplat, ucenicii, care trebuiau să gestioneze această campanie de atenţionare cu privire la tendinţele restrictive globalizante, în loc să-şi îndrepte gafa, au început să acuze în stânga şi în dreapta de manipulare a celorlalţi duhovnici, doar pentru că aceştia nu erau de acord cu ideile exprimate în mesajul mistificat, mesaj ce a reuşit el însuşi să tulbure lumea credincioşilor.
Dovada că lucrurile stau aşa se află tot în înregistrările de la AZEC, unde aflăm că Părintele Iustin nu are niciun îndemn la mucenicie şi luptă, ci doar atrage atenţia cu privire la tendinţele de globalizare, control şi restrângere a drepturilor. Mai mult, reprezentantul mânăstirii la dezbaterea AZEC a reuşit să creeze rumoare şi tensiune în rândul celor prezenţi, declarând, cu un aer senin, că mesajul mistificat este unul „profetic”, iar Părintele este un „Prooroc”, ce nu trebuie contrazis nicidecum. Ca să nu mai spun că mesajul a fost catalogat eronat drept un îndemn la trezire şi trezvie, deci nu de chemare la mucenicie, aşa cum scrie negru pe alb.
Aş mai remarca aici şi dezicerea Părintelui Rafail Noica de această acţiune pe care o numeşte „diversiune duhovnicească”, într-un comunicat al Arhiepiscopiei de Alba-Iulia.
Şi uite-aşa, imaginea unor veritabile monumente de integritate şi demnitate românească şi creştină, a doi dintre marii duhovnici ai Neamului, este serios alterată de către mistica mistificatoare a unor monahi, care cred că propria părere este mai presus de dogmele, canoanele, rânduielile şi hotărârile Bisericii.
Drept urmare, în mod public, cer smerit iertare celor doi mari duhovnici dacă, prin acţiunile noastre, am aruncat o presupusă neînţelegere între ei… dar asta doar din pricina faptului că, iniţial, asemenea multora, şi noi am dat crezare comunicatului postat iresponsabil pe Internet.
Cu pace, bucurie şi binecuvântare (?! – nota mea)
Pr. Eugen Tănăsescu
Director Radio Dobrogea
Arhiepscopia Tomisului
PS “abuziv”: Sper ca IPS Teofan sa intervina cu o mult asteptata luare de pozitie intru numele Adevarului, la fel ca si IPS Anania. Eu cred ca “precizarea” cu bucluc e mai curand o “eroare” iar adevaratul cuvant al Inaltului va fi pe inima si crezul micilor robi ai lui Dumnezeu
Vezi si
EPISTOLA DE LA SCHITUL LACU, SFANTUL MUNTE ATHOS: RASCUMPARATI VREMEA!
RĂSCUMPĂRAŢI VREMEA (sursa: Presa Ortodoxa)
“Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Efeseni 5, 16) se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor de astăzi. „Zilele rele” sau, mai bine spus, vremurile apocaliptice în care trăim, îl pun pe creştinul ortodox în faţa unor evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern mondial, un singur conducător, o singură religie, cip-uri pentru supravegherea şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg din acestea sunt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale. Continuare»
Posted in Uncategorized Tags: anti-666, IPS Andrei Andreicut, IPS teodosie tomitanul, IPS Teofan, Parintele Iustin Parvu 1 Comment »IPS Andrei Andreicut: Monumentul Unirii este Catedrala Reintregirii si Catedrala Incoronarii. Pentru ce se mai doreste cheltuirea unui morman de bani?
IPS Andrei Andreicut, arhiepiscopul ortodox de Alba Iulia, i-a solicitat ministrului Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, printr-o scrisoare deschisa, sa intervina “pentru a se renunta la o idee moarta in fasa”, respectiv construirea “monumentului Unirii”.
Initiativa lui Andrei Andreicut vine in contextul in care, asa cum s-a intamplat cu regularitate in ultimii peste 15 ani, in lunile premergatoare aniversarii Zilei Nationale, unii oameni de cultura si politicieni locali sustin necesitatea inaltarii unui “monument al Unirii” la Alba Iulia, precizeaza Agerpres. “Socotim neavenita toata tevatura ce se tese in ultima vreme pe seama acestui subiect. Mai mult, s-ar cheltui o suma enorma de bani pentru un monument care nu va intrece Catedrala Incoronarii”, este de parere arhiepiscopul.
“Nefiind neaparat “o problema de stat”, monumentul Unirii exista la Alba Iulia. Avem motive serioase sa credem ca dublarea sa cu o realizare a inceputului de secol XXI presupune un risc semnificativ. Cu greu ar putea concura aceasta cu Catedrala Incoronarii, ca monument de for public”, se arata in scrisoarea adresata ministrului Culturii si Cultelor. Arhiepiscopul Andrei sustine, practic, faptul ca actuala Catedrala Arhiepiscopala din Alba Iulia, cunoscuta si sub denumirile de Catedrala Reintregirii si Catedrala Incoronarii, “are functia constitutiva de monument al Unirii”. “Forma in care s-ar fi oficiat actul politic national al Unirii (n.r. – din 1 Decembrie 1918) era, atat in opinia guvernamentala, cat si in cea oficiala, Incoronarea Regelui Ferdinand, ca suveran al Romaniei Mari. (…). Manifestata o data din partea ardelenilor, Unirea trebuia sa devina si rezultatul unui act politic datorat Vechiului Regat. Dupa pregatiri laborioase desfasurate de-a lungul a trei ani, Incoronarea Regelui Ferdinand la Alba Iulia s-a desfasurat la 15 octombrie 1922. Edificiul monumental care a gazduit cele mai semnificative etape ale evenimentului a fost Catedrala Incoronarii, rod al unei initiative a lui Nicolae Iorga, dar care venea in intampinarea intentiilor Regelui Ferdinand”, se mai arata in scrisoarea deschisa semnata de IPS Andrei. Astfel, sustine arhiepiscopul Andrei, “daca Incoronarea insasi a avut semnificatia unui act al Unirii, generat de victoria in “razboiul de intregire”, de continutul rezolutiei Marii Adunari Nationale de la 1 Decembrie 1918 si de Conferinta de Pace de la Paris, Catedrala Incoronarii are functia constitutiva de monument al Unirii”.
“Catedrala Incoronarii este deja un monument”
“Un mental colectiv ancestral si o traditie istorica cu vechi radacini i-a determinat pe romani sa salute gandul lui Nicolae Iorga de a da monumentului Unirii ipostazierea unei biserici care aduce in actualitate elemente arhitectonice specifice epocii lui Mihai Viteazul. Exista un alt aspect care tine de esenta semnificatiei si care situeaza intr-o postura privilegiata Catedrala Incoronarii in viata orasului nostru. Prin axa sa, monumentul constituie obarsia dezvoltarii spre Vest a Alba Iuliei. Stim cu totii ca acest deziderat s-a implinit tarziu, in anii “70 ai secolului trecut, dupa infrangerea unei rezistente cu substrat politic. Astazi insa, el ramane valabil”, se mentioneaza in documentul adresat ministrului Adrian Iorgulescu. IPS Andrei aminteste si ca “nu o data, de-a lungul deceniilor, aceste sensuri au cazut prada uitarii sau ignorantei.
“Nefiind neaparat “o problema de stat”, monumentul Unirii exista la Alba Iulia. Avem motive serioase sa credem ca dublarea sa cu o realizare a inceputului de secol XXI presupune un risc semnificativ. Cu greu ar putea concura aceasta cu Catedrala Incoronarii, ca monument de for public”, se arata in scrisoarea adresata ministrului Culturii si Cultelor. Arhiepiscopul Andrei sustine, practic, faptul ca actuala Catedrala Arhiepiscopala din Alba Iulia, cunoscuta si sub denumirile de Catedrala Reintregirii si Catedrala Incoronarii, “are functia constitutiva de monument al Unirii”. “Forma in care s-ar fi oficiat actul politic national al Unirii (n.r. – din 1 Decembrie 1918) era, atat in opinia guvernamentala, cat si in cea oficiala, Incoronarea Regelui Ferdinand, ca suveran al Romaniei Mari. (…). Manifestata o data din partea ardelenilor, Unirea trebuia sa devina si rezultatul unui act politic datorat Vechiului Regat. Dupa pregatiri laborioase desfasurate de-a lungul a trei ani, Incoronarea Regelui Ferdinand la Alba Iulia s-a desfasurat la 15 octombrie 1922. Edificiul monumental care a gazduit cele mai semnificative etape ale evenimentului a fost Catedrala Incoronarii, rod al unei initiative a lui Nicolae Iorga, dar care venea in intampinarea intentiilor Regelui Ferdinand”, se mai arata in scrisoarea deschisa semnata de IPS Andrei. Astfel, sustine arhiepiscopul Andrei, “daca Incoronarea insasi a avut semnificatia unui act al Unirii, generat de victoria in “razboiul de intregire”, de continutul rezolutiei Marii Adunari Nationale de la 1 Decembrie 1918 si de Conferinta de Pace de la Paris, Catedrala Incoronarii are functia constitutiva de monument al Unirii”.
“Catedrala Incoronarii este deja un monument”
“Un mental colectiv ancestral si o traditie istorica cu vechi radacini i-a determinat pe romani sa salute gandul lui Nicolae Iorga de a da monumentului Unirii ipostazierea unei biserici care aduce in actualitate elemente arhitectonice specifice epocii lui Mihai Viteazul. Exista un alt aspect care tine de esenta semnificatiei si care situeaza intr-o postura privilegiata Catedrala Incoronarii in viata orasului nostru. Prin axa sa, monumentul constituie obarsia dezvoltarii spre Vest a Alba Iuliei. Stim cu totii ca acest deziderat s-a implinit tarziu, in anii “70 ai secolului trecut, dupa infrangerea unei rezistente cu substrat politic. Astazi insa, el ramane valabil”, se mentioneaza in documentul adresat ministrului Adrian Iorgulescu. IPS Andrei aminteste si ca “nu o data, de-a lungul deceniilor, aceste sensuri au cazut prada uitarii sau ignorantei.
In 1929, spre pilda, in contextul pregatirilor pentru aniversarea primului deceniu incheiat de la Unire, conducerea Despartamantului Alba Iulia al “Astrei” se preocupa de inaltarea in oras a unui monument al Unirii. Eforturile lor reamintesc o asertiune a lui Constantin Noica, de inspiratie biblica: “De vreme ce n-a mai venit, inseamna ca a venit”. Intr-adevar, monumentul Unirii era acolo, asa cum i-a facut sa inteleaga pe sefii locali ai “Astrei” presedintele central al institutiei, Vasile Goldis.
Z.O.
Z.O.
Posted in Uncategorized Tags: Catedrala Reintregirii si Catedrala Incoronarii, iorgulescu, IPS Andrei Andreicut 1 Comment »CNSAS (Dinescu & comp) prins din nou cu minciuna: IPS Andrei nu a facut nici o "politie politica"
Curtea de Apel Alba Iulia a anulat decizia CNSAS de poliţie politică dată anul trecut, in totala nedreptate, Inalt Prea Sfintitului Andrei. Reamintim ca Biserica a fost si este supusa in continuare campanii infame, de natura anticrestina, intretinuta, chiar prin incalcarea Legii, de membrii colegiului CNSAS Mircea Dinescu si Ticu Dumitrescu. Parintele Andrei Andreicut isi publicase inca din 2001 dosarul de la Securitate in lucrarea “S-au risipit facatorii de basme – amintiri care dor”, explicand exact contextul in care a semnat un angajament fara a da insa niciodata note informative. La data cand a primit decizia de politie politica mass media au facut-o publica cu surle si trambite, fara a o chestiona prea mult, lovind astfel direct Ortodoxia romana, ceea ce si-au si propus de altfel agentii operatiunii. Vectori anticrestini de prin presa au jubilat, cu spume, as putea spune, daca ma gandesc la Gabriel Andreescu, a carui dementa mergea pana intr-acolo incat sustinea chiar nebunia ca parintele Andreicut “a tradat secretul spovedaniei”. In cazul iubitului lui Mihnea Berindei, care a avut doua nume de cod, a dat note informative, l-a urmarit pana si pe actualul ambasador al Japoniei la Bucuresti si a fost folosit si dupa ce a emigrat in Franta, Colegiul CNSAS a decis ca nu a facut politie politica (am termen la proces cu el luni, sa vezi ce-i trag!). In cazul falsului doctor Sorin Antohi, onor intelectualoizii din Colegiu si tovarasi de GDS Pata-Plesu i-au acoperit ani de zile colaborarea pana cand l-am fortat noi sa recunoasca. Ajunsese deja in Comisia Tismaneanu, ca si Berindei, iar MAE il propusese sa conduca ilegala Fundatie de stat “romano-maghiara” Gojdu. Si cazurile de acest gen se aduna, pe banda…
Cine ii va da in judecata pentru a-i pedepsi pe masura pe autorii diversiunilor si colportorii de dejectii din media si CNSAS? Am auzit eu ceva de o organizatie…
Declaraţia de presă a IPS Andrei
Vineri, 15 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a admis contestaţia formulată de către IPS Andrei împotriva deciziei CNSAS privind colaborarea cu securitatea ca poliţie politică. La reşedinţa arhiepiscopală IPS Andrei a făcut o declaraţie de presă şi a răspuns la câteva întrebări ale jurnaliştilor prezenţi.Vă prezentăm în continuare declaraţia de presă a IPS Andrei:
17 ani de zile m-a hărţuit securitatea. Lucrarea mârşavă a securităţii a încununat-o CNSAS printr-o decizie nedreaptă. În 18 octombrie 1997, printr-un lung interviu acordat cotidianului ZIUA, militam pentru înfiinţarea CNSAS pe care îl consideram un for moral. M-am înşelat amarnic pentru că s-a dovedit o instituţie subiectivă care prin deciziile date terorizează a doua orară victimele şi nu se ocupă de călăi. Din instituţie se scurg date care creează diversiuni şi scandaluri mediatice înainte ca justiţia să se fi pronunţat sau chiar mai înainte ca CNSAS să fi dat o decizie finală. În noiembrie 2007 m-am adresat justiţiei, iar astăzi, 15 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a făcut dreptate, anulând decizia 2809 dată de CNSAS în 13 septembrie precum şi decizia de reexaminare 3360 din 9 octombrie 2007. Îl rugăm pe Dumnezeu să-i ierte pe membrii Colegiului CNSAS, iar dacă mai au o urmă de conştiinţă să îşi ceară scuze.
– De ce credeţi că a luat CNSAS această decizie?
Nu ştiu, dar cred că decizia CNSAS a fost subiectivă. Eu cred că cei din colegiu nici nu s-au uitat la dosarul voluminos de urmărire pe care îl aveam în instituţia dânşilor. Dosarul respectiv a fost văzut de către unii dintre cercetători, dar cred că cei din Colegiu nu l-au văzut. Decizia s-a dat pe muchie: 5 au fost împotrivă, iar 6 au votat pentru aceea decizie subiectivă.
– Credeţi că prin această decizia a CNSAS s-a dorit lovirea Bisericii ?
Nu vreau să fac presupuneri, în general se ştie că sunt forţe anticreştine, care lovind în ierarhia bisericească, în Biserică, în instituţiile Bisericii ar vrea să discrediteze mesajul pe care Biserica îl propovăduieşte. Dar Biserica Îl are ca şi cap pe Hristos şi Domnul Hristos ne-a promis un lucru important că Biserica nu va fi înfrântă nici de porţile iadului. Aşa că dacă noi am fi oameni sfinţi, dacă am fi creştini absoluţi nu ne-ar prea interesa de deciziile pe care le dau pe nedrept forurile omeneşti pentru că ştim ce avem în conştiinţă dar pentru imaginea Bisericii asemenea decizi pot fi dăunătoare şi aşa cum am zis cred că Curtea de Apel, atunci când a reparat stricăciunea pe care a făcut-o CNSAS-ul stropindu-mă cu noroi şi pe mine şi pe alţii nefiind vinovaţi, această decizie este după voia lui Dumnezeu.
Sursa: AR
15 Februarie 2008
Cine este IPS Andrei Andreicut:
https://www.reintregirea.ro/
Dosar de ierarh: planul Securitatii de compromitere a IPS Andreicut, indeplinit de CNSAS
https://www.ziua.ro/display.php?data=2007-11-03&id=228864
In foto: Parintele Steinhardt si prietenul sau, parintele Andreicut, in mijlocul credinciosilor ortodocsi din Turda
