Un film de Al. Gaşpar, cu contribuţia lui Dorin Suciu
DOCUMENTARE:
Un film de Al. Gaşpar, cu contribuţia lui Dorin Suciu
DOCUMENTARE:
Înaltpreasfințitul Teofan ne îndeamnă să completăm un formular de sesizare la CNA cu privire la emisiunea de pe PRO TV ”patru nunți și o provocare” unde a fost promovată căsătoria unui cuplu de homosexuali.
Pentru ca emisiunea aceasta să fie scoasă din program e nevoie să semnăm o sesizare la CNA. Aveți aici link-ul: https://www.cna.ro/Formular-de-sesizare-Radio-TV.html. Trebuie doar să se compleze fiecare căsuță care are în paranteze ”(necesar)”, iar la secțiunea conținutul reclamației să se insereze un text care sa prezinte protestul nostru personal. Spre exemplu:
“În data de 12 septembrie, începând cu ora 20:30 postul PRO TV a difuzat emisiunea “Patru nunți și o provocare“, în cadrul căreia s-au difuzat imagini de natură a bulversa dezvoltarea psiho-socială a copiilor și a persoanelor cu probleme de relaționare socială. Mai precis, în emisiunea în cauză s-a oficiat o “căsătorie” între doi homosexuali, lucru care contravine Codului Civil românesc aflat în vigoare, și s-a pus un accent excesiv pe momentele de tandrețe, (sărutări, mângâieri etc) arătate în prim-plan.
Mai mult, în cadrul aceleiași emisiuni s-au făcut remarci ofensatoare la adresa Bisericii Ortodoxe Române, comunitate al cărei membru sunt, împreună cu familia mea.
Consider emisiunea ca făcând parte dintr-un proces de reeducare prin divertisment, pentru ca reperele după care a funcționat societatea și familia până astăzi să fie distruse.
În numele copiilor mei, precum și al legislației CNA care pune pe primul plan protecția fizică, morală și mentală a minorilor, vă cer să opriți de la difuzare această emisiune și sa dispuneți sancționarea drastică a postului PRO TV.”
Nu durează mai mult de 2 minute să se completeze sesizarea.
Îndemnați cât mai multe persoane apropiate să facă lucrul acesta!
Pr. Bogdan Frăsilă
Subsemneaza: Victor Roncea
Vedeti si:
“România s-a oferit să găzduiască evenimentul “Mr. Gay Europe” 2010/2011, în perioada 12-17 aprilie 2011, în Braşov”, scrie Prin Brasov.com.
Într-un comunicat de presă, Organizaţia “Mr. Gay Europe” (MGE) susţine că „în frumoasa statiune de schi Braşov, vei experimenta ospitalitatea româneasca la cel mai înalt nivel”. 🙂 „După cum ştiai deja Braşov este aproape de Bran, unde se află «castelul Contelui Dracula», iar din moment ce Marea Finală are loc dupa lăsarea întunericului, nu se ştie niciodată cine îşi va face apariţia în timpul serii…”, se spune în încheierea comunicatului MGE. “Finala” va avea loc chiar in noaptea de Florii. Si s-ar putea sa-si faca aparitia chiar Vlad Tepes, daca baietii de la Noua Dreapta uita. Desi, daca vine Vlad cu tepele s-ar putea sa le placa cavalerilor de Kurlandia…
“Mr. Gay Europe” va fi parte a unei conferinţe „Eu sunt! Tu?” – adresată homosexualilor din canalele Romaniei şi implementată de fundaţia Population Services International în România (PSI România), se mai spune în comunicatul MGE. Unii dintre fondatorii acestui program au fost: Fundatia SIDA Elton John, Fondul Global împotriva SIDA, tuberculozei şi malariei şi fundaţia PSI Romania.
Romania nu va scapa de pederasti asa usor ca in Basarabia, unde, cel putin pana acum, li s-a dat interzis la marsul homosexualilor de catre primarul Dorin Chirtoaca. In luna mai, cu sprijinul nelipsitei Fundatii Soros, dar si a Consiliului Europei, Romania va fi invadata de un nou val de poponari, pentru “iluminarea lor”. Nu e foarte clar pe ce cai. Respectiv, citez din programul gaozarilor (*) de la Accept, asociatia de trup si suflet a madamei Renate Weber:
Enlightenment 2 “Exploring formal education experiences of LGBTQ youth”
21-27 mai, Bucuresti, Romania
Termenul limita pentru depunerea aplicatiilor: 13 aprilie 2011 (miercuri)
In perioada 21-27 mai 2011, Asociatia ACCEPT, impreuna cu IGLYO (International Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender and Queer Youth and Student Organization), va organiza la Bucuresti seminarul – Enlightenment 2 “Exploring formal education experiences of LGBTQ youth”. Acest eveniment este finantat de catre Consiliul Europei prin Fundatia Europeana pentru Tineret, Fundatia De Trut Olanda si Fundatia Soros Romania.
* (c) Traian Basescu
Vezi mai jos programul euro-poponarilor de la “Mister Gay” in Romania:
AGENDA
Agenda for Mr. Gay Europe Delegates 2010/2011
Wednesday April 13 all the Delegates will be present at press conference in Bucharest and at a live TV show.
TUESDAY APRIL 12 – SUNDAY APRIL 17
Cam de trei saptamani incoace are loc o campanie agresiva antiromaneasca mascata sub o idee publicitara realizata de Compania McCann-Erickson Romania a impotentului Bogdan Enoiu (asa spun fetele de la agentie care il mai suspecteaza si ca e homalau) pentru Radio 21, postul detinut de compania de presupusa origine franceza Lagardere: Asta e Romania.ro. O reactie rapida a celor care mai simt romaneste a fost ca Campania antiromaneasca “Asta e Romania” a fost reclamata la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Schepsisul campaniei ar fi ca timp de o luna suntem injurati pe toate partile cu mesaje insultatoare, de la “Romanii nu au valoare” la “Romania nu are viitor” pentru ca, intr-un “final fericit”, Radio 21 sa ne vina cu o abtibild pe cuvantul NU si cu totii sa ne simtim – citez din mesajul care va fi “revelat” pe 7 martie – “Simply positive”. Ei bine, eu, pe langa faptul ca nu voi mai asculta niciodata Radio 21, ceea ce va recomand si voua, m-am gandit ca timp de 0 luna de zile, zi de zi, sa postez pe blogul meu cu link la acest articol un material cu titlul: Bogdan Enoiu este impotent, McCann-Erickson Romania e o companie fara valoare, sclavii de la Radio 21 sunt superficiali si Lagardere si Franta nu mai au speranta. Sau ceva de genul asta. Iar dupa o luna, o sa-i rog sa-si puna singuri un NU in fata si sa se simta “simply positive”.
Cativa romani s-au gandit sa le ofere ceva “positive” din toata inima:
Iata si relatarea cetateanului Tociu, postata sub titlul Radio 21 vrea să ne jucăm de-a “măta-i curvă”:
De două-trei săptămâni încoace, Radio 21 ne-o trage pe toate părţile, fiind convinşi că nimeni nu va deschide gura, ca nu cumva Radio 21 să obţină publicitate. Radio 21 se bazează pe faptul că orice scandal generează publicitate, iar publicitatea negativă tot publicitate rămâne, adică oamenii vor uita repede despre ce a fost vorba, însă vor reţine numele de Radio 21. Perversă mişcare!
Pe acest principiu, ei caută cu tot dinadinsul să provoace scandal, în timp ce toată presa se face că nu vede, numai ca să nu le ofere publicitate gratis.
Dar noi, românii, ce vină avem de am ajuns să fim folosiţi de Radio 21 pentru a obţine profit şi, în acelaşi timp, să fim ignoraţi de toată presa, numai pentru că aceasta refuză să intre în jocul iniţiat de Radio 21? Noi nu mai avem sentimente, onoare, demnitate? Am ajuns o cantitate neglijabilă?
Cum limita bunului simţ a fost depăşită demult, milioanele de români şocaţi de această campanie şi-au pus întrebarea firească dacă avem vreo lege care să-i belescă pe cei de la Radio 21.
Din nefericire, întrebarea lor a rămas doar retorică, pentru că cei care aveau obligaţia să o facă, adică reprezentanţii noştri, parlamentarii, politicienii, aleşii locali şi instituţiile statului, nu au făcut-o. Să fie doar o coincidenţă cu faptul că apărarea onoarei românilor nu generează şpagă?
Eu însă merg mai departe şi presupun că această justificare, aparent logică, nu este decât un scenariu conceput pentru a fi folosit drept paravan pentru o acţiune de demoralizare subliminală de amploare.
Zi-i de o mie de ori unui om că e incapabil şi îşi va pierde toată încrederea în sine, zi-i unei femei de o mie de ori că e urâtă şi nu va mai ieşi din casă, zi-i unui copil de o mie de ori că e o ruşine să fii român şi tot restul vieţii va căuta să devină orice altceva!
Ce dovadă mai clară poate exista în sprijinul acestui scenariu decât lipsa oricărei reacţii din partea aşa zisei societăţi civile specializată în a face hau-hau pentru cea mai mică discriminare sau ofensă identitară?
Unde au fost Mircea Toma şi ai săi ţigani, autonomişti şi poponari gălăgioşi, plătiţi de Soros şi UE? Unde au fost deontologii de la HotNews, Adevărul, OTV, Realitatea, ProTV şi ceilalţi?
Cum se face că cei care şi-ar târî-o şi pe mă-sa prin tribunale dacă l-ar face pe un singur ţigan „cioară”, nu au zis nici pîs când o întreagă naţiune a fost violată la vedere?
Sau poate că lor le-a plăcut! Sau poate au descoperit că nu se mai simt “români”. Sau poate sunt necondiţionat de acord cu afirmaţia “Românii n-au valoare”.
Nu cumva ei au fost eşantionul din care s-a tras concluzia că “Românii nu sunt buni la pat”, pentru că nu s-a făcut public niciun studiu care să fi ajuns la această concluzie? Cel puţin pe mine nu m-au verificat!
Iată însă că, în afară de cei câţiva care au pus mâna pe mijloacele de informare în masă şi care îşi pun şi nevestele la bătaie, numai ca să stea în capul mesei, mai există şi alţi români, care nu tolerează niciun atentat la identitatea şi imaginea lor.
De fapt, majoritatea românilor nu s-ar fi lăsat angrenaţi în jocul stupid de a se abţine să ia atitudine numai pentru a nu face reclamă lui Radio 21, şi i-ar fi bubuit pe toţi cei care au contribuit la această campanie, chiar din prima zi în care au umplut Bucureştiul cu mesajele lor provocatoare.
Numai că românii sunt oameni cu bun simţ şi temători de lege, şi nici nu s-au gândit să-şi creeze structuri de apărare la astfel de agresiuni, pentru că s-au bazat pe instituţiile statului lor.
Iată că s-au înşelat! A venit momentul ca cei care îşi doresc un alt viitor pentru această ţară să facă un pas înaite şi să îşi asume riscul de a nu fi apreciaţi.
Ce înseamnă un alt viitor? Simplu: ce nu ne place azi să facem să dispară mâine.
Azi, Radio 21 încearcă să facă bani terfelind mândria noastră, deci un alt viitor înseamnă ca toată lumea să ştie că mesajele lor defăimătoare la adresa românilor sunt dezagreate şi că este o mândrie să iei atitudine împotriva acestora.
Şi ce satisfacţie mai mare poţi aduce unui român decât să vadă cu ochii lui cum cei care îl batjocoresc sunt plesniţi peste bot?
Cu acestea în gând, am ales să “suplimentăm” panoul publicitar ce conţinea “Românii n-au valoare”, aflat la intrarea în Bucureşti dinspre autostrada Piteşti, cu mesajul nostru: “Afirmaţia asta nu ne place”. Am ales o modalitate artistică modernistă de a ne transmite mesajul şi Picasso însuşi ne-a cerut prin vibraţii energetice să îl acceptăm drept mentor.
Patru artişti, patru culori: Mihai Tociu – roşu, Doru Lala – galben, Andrei Roncea – albastru şi Mihai Rapcea – verde, fiecare cu proporţii de diluant proprii şi cu stiluri de aruncat culorile diferite. Aşteptăm comentarii, note şi recenzii pentru operă.
Cum împreună cu arta apare şi dorinţa de afirmare, ne-am asigurat recunoaşterea oficială la Secţia de Poliţie 21, unde am depus, noi, cei patru artişti, un Autodenunţ, pentru care am primit numărul de înregistrare 708/05.03.2011.
Ne-am oprit cu pictatul la un singur panou, deoarece nu suntem egoişti şi vrem să îi lăsăm şi pe alţii să se exprime. Totuşi, ţineţi cont de faptul că panourile sunt în număr limitat!
Iată, deci, o modalitate simplă prin care puteţi încerca să nu mai lăsaţi tăcerea să vorbească pentru voi şi, după sute de ani de toleranţă, să nu mai permiteţi celui care vă intră în casă cu burta lipită de spate să vă golească masa şi, bonus, să vă electrizeze consoarta.
Intraţi în grupul celor care nu se joacă de-a “măta-i curvă”!
Urmează textul autodenunţului pe care vor trebui să îl completeze şi să îl înregistreze la poliţie cei care doresc să fie premiaţi de Asociaţia Toleranţă Zero cu câte un tricou şi o şapcă:
Autodenunţ
Către Secţia de Poliţie nr. ……..
Subsemnatul ……., CNP………., CI serie….. număr ………… domiciliat în …………….,
luând act de lipsa de intervenţie a instituţiilor statului şi a administraţiei publice locale faţă de agresiunea produsă la adresa identităţii româneşti, manifestată prin expunerea în spaţiul public a unor afişe cu mesaje degradante şi ofensatoare la adresa persoanelor de naţionalitate română, mi-am asumat responsabilitatea de a îndrepta această stare de fapt prin alterarea grafică a respectivelor afişe într-o modalitate care să transmită privitorului starea de spirit că mesajul iniţial este dezagreat.
În fapt, în data de ……, în jurul orei ……, am aruncat cu vopsea de culoare …….. în panoul publicitar situat la adresa ……………………….. care conţinea mesajul: …………………….
Consider că această faptă este o acţiune civică, complementară activităţii instituţiilor statului, executată pe bază de voluntariat, de care sunt mândru şi pentru care nu solicit nicio recompensare materială.
Faţă de cele de mai sus, vă solicit să acţionaţi conform prevederilor legale.
Data:……………………. Semnătura:……………………..
Semneza, primii autodenuntatori:
Tociu.ro, Bindiribli.ro, Toleranta Zero si Civic Media
Fotografii de la OPERATIUNEA PICASSO disponibile aici, in ALBUMUL PICASSA. Reproducerea permisa si incurajata 🙂 cu citarea autorului BINDIRIBLI.RO si a sursei ZIARISTIONLINE.RO
A fost odata Transilvania from Victor Roncea on Vimeo.
Un documentar realizat de Manuela Morar. Sursa video si mai multe marturii si informatii, inclusiv fotografii, la Muzeul National al Refugiatilor “Pro Memoria 1940 – 1945” – Muzeul Refugiatilor si Martiri Romani din Transilvania
Un documentar similar: NU UITA! Masacrele comise de unguri asupra romanilor. Un film tulburator. VIDEO EXCLUSIV
Vezi si UDMR.info
Cronologia Proiectului „Autonomia Ţinutului Secuiesc” (I) schitata de un general (r) SRI
Cuvant despre Transilvania
Transilvania a fost şi este, va fi mereu! – o scoică profund vuitoare, în alveolele căreia a sunat sau a strigat, a cântat sau a clocotit cu mânie, sufletul însuşi al Ţării, sufletul şi gândul întregului popor românesc. Fiindcă Transilvania a fost şi termen de raportare, ea a dat enorm de mult şi de multe culturii şi literaturii române, atrăgând, în acelaşi timp, spre sine, ca un magnet fascinator, tot ce a avut mai bun şi mai sclipitor Ţara. Eminescu e de neconceput fără străbaterea şi cunoaşterea Transilvaniei; ca şi Iorga; ca şi Sadoveanu; ca şi Bălcescu, înainte de ei. Atracţia aceasta nu poate fi explicată numai printr-o firească solidaritate cu românii de aici, a căror situaţie era, în genere, mai rea şi mai grea decât a fraţilor din principate. A fost şi asta, bineînţeles; mai puternic, însă, decât sentimentul acesta de solidaritate a fost sentimentul, sau convingerea, că aici, în Transilvania, în pământul de aici şi în sufletul românului din Transilvania, stă ascunsă conştiinţa de sine a poporului român, care s-a închegat şi s-a cristalizat încă din primele secole ale închegării şi cristalizării acestui popor nou (nou în aparenţă, fiindcă, în realitate, el ducea mai departe, unificându-le, două civilizaţii, două posibilităţi de a fi: dacică şi romană). Iar conştiinţa de sine a românilor, mai ales a românilor de aici, din Transilvania, s-a închegat şi s-a menţinut trează în raport cu pământul pe care oamenii au apucat să-l stăpânească o bună bucată de vreme, prin obştiile ţărăneşti, în principal, prin colectivităţile care au fost deposedate pe urmă de pământ, pe masură ce s-a extins şi s-a consolidat ocuparea şi colonizarea Transilvaniei, deposedarea aceasta amintindu-le mereu băştinaşilor – adică românilor – cine sunt şi ce sunt ei. Scopul nu era acesta, nu se dorea să se menţină treaz un gând, aşa cum nici mai târziu, de-a lungul a încă 500 de ani – de la Bobâlna până la Unirea de la Alba Iulia – nu s-a dorit şi nu s-a urmărit să se apere viaţa şi interesele unui popor, dorindu-se şi urmărindu-se, dimpotrivă, ca acest popor să nu mai fie, fără a se observa că efectul este complet opus şi că măsurile cele mai draconice nu au alt rezultat decât asprirea dârzeniei celor pe care aceste masuri îi vizau, întărirea şi perpetuarea convingerii că ei au fost şi sunt adevăraţii stăpâni ai acelor pământuri, tot ce s-a întamplat pe urmă – împingerea lor spre locurile mai rele, şerbizarea şi sărăcirea lor – fiind uzurpare, fiind nedreptate şi mişelie. De aceea cred că se poate spune despre conştiinţa de sine a românului de aici, din Transilvania, că ea s-a suit în fiinţa lui, încălzindu-i-o, direct din pământ, cum se suie seva în copac, luminându-i coroana, întărindu-i totodată tulpina, înmulţindu-i rădăcinile în jos, spre adâncuri, săltându-l, astfel, în sus, către frumuseţea luminii şi către asprimea furtunii. Nu e nimic misterios în această relaţie firească, dintre om şi pământul pe care îl munceşte, dintre om şi ţinutul în care s-a născut, dintre om şi colectivitatea împreună cu care se apără el de intemperii. Ar fi de spus doar că aceste colectivităţi au dus o viaţă ceva mai lesnicioasă dupa retragerea aureliană. Imaginea care s-a închegat, în legatură cu această epocă, e una sumbră, grea, ceea ce e îndreptăţit în oarecare măsură. Dar numai în oarecare măsură. Pentru că, alături de puhoirile invaziilor, care vizau mai mult pe stăpânul imperial, decât pe localnici, exista şi posibilitatea de a trăi mai lesnicios, în mai multă slobozenie. Ba poate că chiar pericolul acesta permanent obliga populaţia locală, daco-romană, să fie mai unită, iar unirea nu se putea face decât intr-o relativă şi dreaptă slobozenie a tuturor oamenilor; a dacilor liberi, a dacilor care rămăseseră liberi după retragerea aureliană, cât şi a coloniştilor romani, în măsura în care mai existau aceste distincţii. Conştiinţa de sine de care vorbeam n-a fost, aşadar, o simplă conjugare, ea nu s-a bizuit doar pe comuniunea dintre om şi pământul pe care îl muncea şi îl iubea; a fost, din contra, rodul unor relaţii, intrând, firesc, într-o continuitate de aspiraţii şi de năzuinţe mai puternice decât se crede de obicei. Drept pentru care frustrarea omului de aici nu a fost simplă, deposedarea lui de pământul care îi aparţinea împletindu-se în permanenţă cu deposedarea lui de libertate, cu şerbirea lui, cum spuneam, cu transformarea lui într-un animal de lucru (cu dorinţa de a se realiza aşa ceva, fiindcă de realizat nu s-a realizat niciodată). Se poate spune, deci, că venirea maghiarilor în Transilvania a dat ceasul înapoi, din punct de vedere social, menţinându-l, după aceea, într-o încremenire feudală din ce în ce mai rigidă, din ce în ce mai reacţionară, din ce în ce mai oarbă şi mai orbită de interese şi de orgolii. E absolut necesar să precizez, în ce priveşte conştiinţa de sine a românului de aici, din Transilvania, că ea n-a fost explicită de la începuturi, n-a avut înţelesul pe care l-a căpătat mai târziu, după Unirea realizată de Mihai Viteazul, după Răscoala lui Horea şi după Revoluţia de la 1848, dar a existat, având un caracter de masă, stând în aţipire uneori, manifestându-se nestăvilit alteori, aşteptând, în genere, zile mai bune şi mai lesnicioase, favorabile binelui şi dreptăţii. Dovada cea mai puternică şi mai greu de combătut a acestei realităţi complexe o constituie felul cum s-au manifestat în anumite împrejurări esenţiale – ţăranii, mai ales, dar nu numai ei – în timpul Unirii din 1918, în zilele când a avut loc la Cluj procesul memorandiştilor, în timpul Revoluţiei de la 1848, în timpul Răscoalei lui Horea şi înainte de asta, până la izvoarele începuturilor noastre. Un rol anume au jucat, în acest sens, şi acţiunile întreprinse de corifeii Şcolii Ardelene pentru trezirea şi luminarea poporului, aşa cum au jucat un anumit rol în această direcţie şi acţiunile şi activităţile scriitorilor şi gazetarilor din Transilvania, rezultatele însă nu ar fi fost niciodată atât de spornice, atât de mari, atât de imbatabile, dacă nu ar fi existat conştiinţa de sine despre care vorbeam mai sus, datorită căreia am rămas ceea ce am fost, în ciuda tuturor opresiunilor, din care am făcut până la urmă, datorită stăruinţei, datorită răbdării noastre milenare, armă de luptă şi scut de apărare, ca în poveste, ca într-o epopee nesfârşită, de-a lungul căreia sângele a curs de multe ori în văi, iar lacrimile s-au pietrificat peste tot, scrâşnind pe poteci şi pe drumuri.
* * *
Transilvania a fost şi continuă să fie unul din locurile cele mai frumoase şi mai bogate din lume – bogat nu numai în aur şi grâne, dar şi în energii constructive, darnic nu numai din punct de vedere material, dar şi spiritual, eticismul transilvan fiind pe drept şi cu temei renumit; ca şi aplecarea spre construcţie; ca şi temeritatea şi curajul; ca şi lirismul şi adâncimea de simţământ a omului din Transilvania, care s-a gândit dintotdeauna, din cele mai vechi timpuri, la fraţii lui din celelalte Ţări Româneşti. Toate sunt altfel aicea, pe la noi, pe Crişuri şi pe Olt, pe Tisa şi pe Iza, pe Târnave şi pe Someş, pe Mureş şi pe Arieş. Stropul de sânge s-a prefăcut demult în corolă de lumină, iar lacrima plânsă cine ştie când, la începutul celuilalt mileniu, sau mai demult, s-a prefăcut într-un drob mare şi sur, de sare, pe care îl ling oile cu plăcere neştiută, şi cu melancolie, în jurul căruia stăruie de multe ori, iarna, ciutele şi cerbii, ca în poveste. Eu însumi, dacă mi se îngăduie, sunt altfel când vin aicea, când simt sub picioare pământul acesta fascinant şi fascinator, care m-a iradiat cu cea mai puternică şi mai pura emanaţie, iubirea pe care i-am purtat-o şi i-o port fiind una şi aceeaşi cu gândul meu, cu tot ce sunt şi voi fi. Transilvania nu mi-a fost, aşadar, numai leagăn, mi-a fost şi îmi este şi scut; şi motivaţie pentru tot ce am săvârşit bun şi constructiv; şi îndemn mi-a fost; şi suiş pe crestele înalte ale muncii. Ea m-a ajutat să mă cunosc, să străbat cu bine şi consecvenţă treptele fireşti ale devenirilor. Ea m-a învăţat să înţeleg Ţara şi să-mi iubesc fără ură poporul. Îmi dau seama, la sfârşitul acestor rânduri simple şi sincere, de modest şi simplu cronicar al acestor vremuri, că nu am reuşit să cuprind în aceste pagini decât puţin din ceea ce ar fi de spus despre Transilvania, atât de mult şi de multe mi-a dat ea, atât de organic a fost şi este ea legată de Ţara prin care s-a definit, pe care a ajutat-o să se definească şi să-şi înfrunte viitorul cu demnitate şi cu încredere.
Ioan Lăncrănjan, 1982
(fragment)
Scris de Mădălin Necşuţu
Interesele Executivului de la Budapesta sunt mai nou purtate în presa centrală de la Bucureşti prin intermediul unor mijloace mass-media cu un rating mare, precum portalul de ştiri HotNews. Dacă premierul ungar Viktor Orban încearcă să pună botniţă mass-mediei ungare printr-o serie de legi care vor permite un control mult mai mare al statului asupra funcţionării televiziunilor şi radiourilor de stat, măsură dur criticată chiar de jurnaliştii ungari şi media internaţională, se pare că interesele Executivului maghiar sunt bine reprezentate de jurnaliştii români. Odată cu instalarea la cârma guvernului ungar a premierul Viktor Orban, Ungaria şi-a declarat deschis apetenţa pentru oferirea cetăţeniei ungare pentru etnicii maghiari care trăiesc în afara graniţelor, circa cinci milioane de oameni. Declaraţii în acest sens au fost făcute inclusiv cu ocazia vizitelor oficiale sau private ale unor lideri politici de la Budapesta în România, printre care îi amintim pe vicepremierul maghiar Semjen Zsolt, ministrul de Externe – Janos Martonyi, sau chiar premierul Viktor Orban. Într-un articol publicat ieri de către un jurnalist de etnie maghiară al HotNews, Attilo Biro, acesta îi îndeamnă pe maghiari să meargă în consulatele Ungariei de pe teritoriul României şi să ceară „re-naturalizarea“ lor. Acest beneficiu le-ar putea garanta doritorilor ridicarea restricţiilor de muncă în state din vestul Europei precum Germania, Marea Britanie sau Franţa, dar şi pentru a se îmbarca cu destinaţia SUA fără vize după ce Washington le-a ridicat în noiembrie 2008 pentru cetăţenii unguri. „Restricţiile pot fi ocolite de etnicii maghiari din România care, din 2011, au posibilitatea de a obţine cetăţenia maghiară şi un paşaport. Spre deosebire de România, Ungaria nu are restricţii pentru forţa de muncă în aceste ţări“, ne anunţă HotNews.
Vize la metru
Articolul intitulat „Cum să îţi iei permis de muncă în Marea Britanie cu ajutorul Ungariei. Una dintre condiţii: Să poţi spune deşteaptă-te române în maghiară“ prezintă lejeritatea cu care se poate obţine paşaportizarea a 500.000 de etnici maghiari din România. „Reprezentanţi ai Ambasadei Ungariei în România au confirmat, pentru HotNews.ro, că statul maghiar va oferi cetăţenia şi paşapoartele fără niciun fel de piedici sau condiţionări. Estimările neoficiale arată că numărul celor care ar putea cere cetăţenia şi paşaportul maghiar ar ajunge la 500.000“, mai scrie HotNews. Aceeaşi sursă redă o bucată din jurământul pe care fiecare persoană care doreşte să obţină cetăţenia maghiară este nevoit să îl rostească: „Eu (numele solicitantului) jur solemn să consider Ungaria drept ţara mea. Voi fi un cetăţean loial al Republicii Ungaria. Voi respecta Constituţia şi legile ţării. Îmi voi apăra ţara cu toate puterile şi o voi servi cât mai bine“. Cu toate acestea, presa internaţională nu s-a arătat nemulţumită de acest proces care ar putea băga pe uşa din spate a UE circa 300.000 de etnici unguri din Serbia sau 150.000 de etnici unguri de pe teritoriul Ucrainei (state non-UE), dar România a fost ţinta unei astfel de campanii de denigrare în presa internaţională pentru faptul că facilitează redobândirea cetăţeniei pentru românii de peste Prut care şi-au pierdut-o în urma ocupaţiei sovietice din anii ‘40.
Vezi si Madalin Necsutu Blog: Vuvuzele antiromanesti din presa romaneasca – Hotnews si Catavencu
Fabulaţii despre anticomunism
de Radu Portocală
În căutarea unui paradox prin care să schimbe sensul discuţiilor din ultimele zile despre autonomia Ţinutului Secuiesc, dl Cristian Preda afirmă pe blogul său că Laszlo Tökes este “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou anticomunist”. Iată de ce, potrivit dlui Preda, Parlamentul European l-a ales în funcţia de vice-preşedinte.
Două absurdităţi! În primul rînd, Parlamentul European nu a dat pînă acum vreo dovadă de anticomunism – ba chiar, uneori, dimpotrivă. Nimeni nu a primit pînă acum vreo funcţie la Bruxelles, nici chiar mai puţin importantă decît cea de vice-preşedinte, pentru că a luptat împotriva comunismului. De ce s-ar fi început cu Tökes?
În al doilea rînd, ar fi bine ca dl Preda să precizeze în ce a constat “eroismul anticomunist” al pastorului de la Timişoara. Ce a făcut Laszlo Tökes pentru a combate regimul Ceauşescu? A dat interviuri în presa maghiară. A trimis la Budapesta informaţii false (cazul Ernö Ujvarossy). Şi, în cele din urmă, a refuzat decizia propriei sale ierarhii religioase de mutare de la Timişoara la Mineu.
Se cheamă asta “luptă împotriva comunismului”? E vreun “eroism” în toate astea? A fost oare Tökes arestat, anchetat, urmărit, persecutat? A organizat Tökes vreo acţiune de protest (cu excepţia colaborărilor lui cu presa comunistă din Ungaria)? Îi cunoştea cineva în România calitatea de opozant înainte ca aceasta să-i fie fabricată (abia în 1989) de Europa Liberă? Răspunsul la toate aceste întrebări e nu.
Există în schimb serioase bănuieli că Laszlo Tökes a colaborat cu Securitatea (au fost publicate în diverse ziare angajamentul olograf şi o serie de note informative date de el). Alison Mutler, şefa biroului Associated Press de la Bucureşti, a scris despre asta, iar apoi a cîştigat procesul pe care i l-a intentat Tökes. Ceea ce pare destul de elocvent.
Afirmaţia lui Cristian Preda are de ce să şocheze, să irite. Pentru că a face din Tökes “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou” înseamnă a bălăcări întregul trecut real în mocirla falselor criterii, înseamnă a diminua meritul celor care cu adevărat au luptat, înseamnă – ceea ce se încearcă de mult în România – o răsturnare a memoriei şi o adîncire a confuziei.
Comentarii interesante, inclusiv ale numitului Cristian Preda la
Adica marti, 29 iunie, am stat pana seara la opt in Parlament sa votam la SRR [ eu nu nu am votat , ca sa ne intelegem ] reprezentantul UDMR. Reteta clasica a fost ” daca nu il votam pe ungur la SRR astia ne-au zis ca ies de la guvernare si ne lasa balta”…servita mereu credulilor si naivilor parlamentari PDL. Ce daca UDMR se impotriveste trecerii la parlamentul unicameral, ce daca au castrat legea ANI, ce daca au trantit la CCR legile austeritatii ? Ei bine, trocul ordinar a fost de fapt altul!
Sa se sustina candidatul UDMR la SRR iar in contramasura, a doua zi, adica astazi, 30 iunie 2010, in Senat, UDMR prin senatorul Frunda sa fie vioara intai a circului jalnic la finalul caruia, cererea de reexaminare a Presedintiei Romaniei sa fie respinsa.
Pentru ca nu poate fi nimeni pacalit de faptul ca, tu spui ca “admiti” cererea de reexaminare in conditiile in care…o golesti de continut, eliminand patru din cele sase puncte adica cele mai importante, care practic lasa ANI cu un rol pur decorativ. Ba am auzit o voce a unui coleg din PDL care a spus ” las’ ca uite asa intelege si Basescu ca nu poate el sa imi impuna sa votez ca ANI sa imi cerceteze contractele mele cu statul…”. Curvasarie curata.
Dupa ce la Comisia Juridica m-am impotrivit adoptarii unui raport de “admitere” a cererii de reexaminare care de fapt respingea cererea si castra ANI, azi in Plen am avut suprinza sa constat ca votul a fost unul transpartinic si pro-interesului personal : 115 pentru distrugerea ANI; Votul meu de abtinere este justificat de faptul ca sper ca pe golurile lasate de senatori, Guvernul sa vina urgent cu o OUG prin care sa reintroduca in legea ANI tot ce au scos senatorii care au votat azi chipurile pentru admiterea cererii de reexaminare, cand ei de fapt au golit de continut atat cererea presedintelui Basescu cat si legea ANI.
Parlamentarii Romaniei au demonstrat inca o data ca indiferent de culoarea politica isi dau mana imediat atunci cand in joc sunt interesele lor, cand trebuie sa-si apere interesele !
Mr. Ivan Gašparovič
President of the Slovak Republic
and
Mr. Robert Fico,
Prime Minister of Slovak Republic
Gentlemen,
I would like to take this opportunity to warmly salute the reaction of the Republic of Slovakia towards the revisionist gestures initiated by the new leader of the Hungarian Government, Mr. Viktor Orban. The way you choose to react, as the leaders of the Republic of Slovakia, honors you and forces me to appreciate the national dignity promoted by Slovakia by adopting the new citizenship law as a reaction to the citizenship law initiated by the Hungarian Government lead by Viktor Orban.
It is obvious that the gesture of Hungarian Government to give Hungarian citizenship to all Hungarian abroad is provocative, confirming the revisionist spirit the governs the Orban cabinet and it is meant to revive the illusion of “Greater Hungary” that would incorporate a part of Romania and Slovakia as well as a part of former Yugoslavia.
Unfortunately, although the share of the Hungarian community in Romania is only 6.5%, compared with almost 10% in Slovakia, the Romanian political class is totally subdued to Hungarian revisionist interests. Romania had no reaction towards the gesture of the Republic of Hungary. Moreover, the Hungarians in Romania benefit from true privileges that no community of Romanians from abroad benefit from.