Motto: “Domnul Patapievici este un foarte bun administrator. El şi cu domnul Mihăieş au făcut o treabă excepţională la Institutul Cultural Român. Excepţional. Acum, când vorbesc cu domnul Patapievici, sincer, nu prea ştiu cu cine vorbesc direct, cu cel care este omul de cultură, cu bunul meu prieten sau cu administratorul foarte serios şi încruntat al ICR-ului. Este şi aceasta o atitudine de decenţă publică? Da. Domnul profesor Pleşu, domnul ministru Andrei Pleşu este cel care a construit unul dintre cele mai interesante institute de cercetare, pe baze private, din România: Colegiul Noua Europă. Aş fi vrut să văd asemenea exemple multiplicate la scara unei întregi naţiuni. Or fi, nu le cunosc eu. Dar, pentru ce a reuşit domnia sa să facă acolo, intră în istorie şi în istoria culturală a unei naţiuni”. – Mihai Razvan Ungureanu
Şi „viaţa mea a fost un lung şir de miracole” (Brâncuşi dixit) – le voi scrie cîndva. Am cunoscut oameni mari, am fost dăruit de bunul Dumnezeu cu mulţi maeştri din domenii diverse, am avut şi am prieteni adevăraţi, am întîlnit oameni tineri de mare valoare, dar, drăcia dracului, n-am avut parte decît de denigratori mărunţi, chiar jenanţi. Dacă Dorin Tudoran m-a păcălit o vreme, azi ştiu cu cine am de-a face. În ceea ce-l priveşte pe Volodea Tismăneanu, n-am avut niciodată vreo iluzie. Şi pe amîndoi îi trec tot la capitolul mărunţei, ca şi pe Mihăieş şi pe Patapievici, alţi impostori recenţi. Ioan T. Morar e un fel de copie proastă a mea. Un fals grosolan care mă urmăreşte de foarte mulţi ani. Nu e singurul. Un altul a fost fabricat de Securitate şi, începînd din 1983, a fost pus pe locul meu în viaţa literară, iar de curînd chiar în istoria literaturii. Mă rog, o istorie a „lor”, o altă fabricaţie. Dar să revin la Biju(teria) Morar. Prima lui plachetă de versuri, „Îmblînzitorul de metafore” (1981), e o pastişă după textele mele. Un fel de plagiat în spirit, dar mai ales în ticuri compuse pe baza volumului meu „Comedia literaturii” (1980). Cînd i-am răsfoit volumaşul la restaurantul Uniunii Scriitorilor, am avut un sentiment de deja-vu grotesc. L-am aruncat în primul coş de gunoi la îndemînă, aşa cum obişnuiam să fac pe atunci şi cu ziarele şi gazetele la scurt timp după ce le cumpăram. În utimii ani, Biju nici nu-şi mai citează în CV-uri placheta de debut. O ascunde ca pe o faptă de ruşine. De fapt, Biju a debutat de vreo trei ori, şi totuşi, scriitorul Morar nu s-a născut încă. Deşi a obţinut un nelalocul lui premiu al Uniunii Scriitorilor în 1984. Pilele lui de atunci ar putea să ne explice „cariera” lui jurnalistică de azi? În următoarele lui plachete de versuri i-a pastişat pe alţii. Ceea ce face şi azi, de altfel. Individul nu are personalitate. Ca şi falsificatorii operelor de artă, el poate imita pe oricine pentru că el însuşi nici nu există. Dar dracii, mari sau mici, nu procedează oare la fel? La drept vorbind, nu l-am înţeles niciodată pe Creator: de ce a hotărît să-i nedreptăţească într-atît pe unii? De ce unii se nasc şi mor mici, urîţi şi lipsiţi de orice talent? Născuţi „greşit”, ei vor raspîndi toată viaţa mizerie. E vina lor? Ştiu că acest denigrator minim, ce mi-a fost destinat de vreun diavol meschin, va continua să-şi facă jobul umilitor atîta timp „cît va fi făină-n sat / Şi găină de furat”. Isteric, revanşard, va munci sisific pentru a pune la îndoială pe oricine, străduindu-se neputincios să edifice un egalitarism al mizeriei. Am înţeles că patronul lui Morar, pe care n-am ajuns să-l cunosc, pune mai presus de orice respectabilitatea. Dar dacă domnul Vîntu se visează, într-adevăr, un om respectabil, e cu neputinţă de înţeles cum ar putea cîştiga o asemenea valoare folosindu-se de nişte poame ca Ioan T. Morar, deja condamnat penal definitiv pentru calomnie în presă, şi colegii săi, ziarişti de baltă şi ei, Doru Buşcu, Mirela Corlăţan, Cristian Pătrăşconiu, Eugen Istodor etc., etc., oricîte mii şi mii de euro le-ar plăti lună de lună, an de an. PS: O discuţie publică despre salariile şi veniturile jurnaliştilor ar clarifica multe. Cine are curajul să înceapă?
Politia politica a noilor securisti de inspiratie bolsevica Schimbarea geniala a conducerii Cotidianului, o publicatie-cadavru ambulant falimentar, ale carei retururi lunare ajunsesera cat vanzarile (vezi Grafic Brat in baza), a produs un cutremur sub puntea ziarului, de unde sobolanii pregatiti oricand sa-si schimbe sau chiar atace gazda au sarit mai jos de vintrele noului director, Cornel Nistorescu.
Nu sunt un fan Nistorescu si nici el nu cred ca ma iubeste prea tare dupa ce l-am pus pe lista Civic Media “Voci curate” (curios, mie nu mi s-a raspuns cu atat operativitate la adresa catre CNSAS privind formatorii de opinie, cum s-a intamplat in cazul echipei de soc de la Cotidianul), dar am fost nevoit sa admit, de multe ori cu o reala delectare, ca “ce-i al lui e-al lui”. Titlurile articolelor de opinie prin care se remarca in Foaia Transilvana – unde se producea in ultimul timp – starneau valuri de comentarii:„Canalie de facto”- H.R. Patapievici, Din gîndirea poneiului roz sau Drama lui Mircea Cărtărescum-au amuzat si intristat deopotriva, pentru ca devoalau fragilitatea institutiilor statului, capcanate de ticalosi profitori si impostori.
Dincolo de faptul ca venirea lui la carma Cotidianului demonstreaza fara cuvinte si tagada ca vechea conducere a ziarului ajuns aproape in putrefactie moralo-publicistica a fost incapabila sa salveze mostenirea lui Ratiu, in ciuda milioanelor de euro injectate in curul ei, scandalul creat prin numirea lui Nistorescu, chiar de dinainte de a-si prelua functia, dezvaluie si scoate la suprafata existenta unui puternic razboi subteran intretinut de un adevarat grup mafiot de influenta, cu divizii de falsi ziaristi si “oameni de cultura”: sobolanii rosii anti-Romania. Ca la un ordin, rafala pomanagiilor statului si a serviciilor antiromanesti a si inceput: Tismaneanu, centreaza si centralizeaza, Mihaies si Tapalaga, aplecati o iau la ranga, Fumurescu, Patrascoiu, “Biju”-UTC si electronistii Soros-PCR, au intrat deja in fibrilatie, dupa ce si-au scos degetele din priza. O sa auziti de-acum incolo multe urlete: sunt maimutele “de elita” care-si facusera din Cotidianul o troaca de lafait si o portavoce de scuipat si defaimat Romania. De altfel, anuntam aici DE CE O SA MOARA COTIDIANUL. Daca il urasti pe Eminescu si mai faci si caz din asta ce sfarsit mai bun meriti?
Acum, constienti ca venirea “nealiniatului” Nistorescu le va scutura serios postamentele de profitori ai tuturor regimurilor, membri noilor brigazi rosii ale cateilor de presa au pornit atacul printr-o lovitura sub centura la adresa unui prieten de-al lui Nistorescu: Petru Romosan (foto), un alt caz Gica Popescu pentru care autoarea operatiunii de lichidare, dezinformatoarea de profesie Mirela Corlatan, ar merita sa i se suspende pe loc acreditarea CNSAS (asta daca n-ar avea si girul unor capuse din Colegiu).
Vinovat ca exista. Si vorbeste
Scriitor, critic de arta, fost opozant al regimului comunist, fara nici o functie publica, fara nici o pozitie in societate care s-ar putea incadra in lista prioritatilor CNSAS, Romosan, simplu cetatean, este supus unei executii publice ce s-ar putea transforma intr-un foarte bun studiu de caz dupa ce acesta va castiga procesul cu ziarista navetista pe interesanta ruta Iasi-Timisoara-Bucuresti, cu oprire in Snagov Lac. Motivul, pe langa prietenia sa cu Nistorescu: mai multe pozitii transante luate de scriitor impotriva coruptiei si imposturii culturale institutionalizate prin chiar CNSAS, ICR, Uniunea Scriitorilor sau Humanitas, Colegiul Noua Europa, Comisia Tismaneanu si restul cuiburilor de vipere “anticomuniste”. Pe deasupra, activitatea sa nationala de la “Editura Compania“, constituie in sine, prin calitatea lucrarilor publicate si chiar si numarul volumelor – peste un milion -, un pericol la adresa aceleiasi imposturi generalizate practicata de editurile-mafiote si capusele sugatoare la subventiile de stat.
Apoi, Romosan, care a riscat in 1988, criticand la nivel international, poate chiar putin exagerat, regimul Ceausescu, nu ezita sa o faca si astazi, cand vede ca interesele nationale sunt subminate de o clica superpusa. Iata o mostra, din Foaia Transilvana:
Petru Romosan: Apelurile pe banda si “Mineriada bursierilor”
“Dupa parerea mea, aceste apeluri nu sînt decît niste mineriade comice ale intelectualilor: o oaste de strînsura compusa din bursieri Soros pentru care se pare ca a venit scadenta. Din nefericire pentru ei, asemenea apeluri vor avea efectul contrar intentiilor si asteptarilor lor. Faptul ca autointitulatii intelectuali încearca sa utilizeze ca argumente procesul si condamnarea comunismului nu-i convinge pe observatorii neutri si independenti. Atît CNSAS-ul, cît si Raportul Tismaneanu apar din ce în ce mai clar ca doua imposturi majore, menite sa acopere un fapt cu implicatii grave si pe termen lung: preluarea rapida si în conditii foarte avantajoase a economiei românesti. Si cîteva observatii punctuale. O parte din semnatarii apelurilor sînt angajati ai presedintelui României: Horia-Roman Patapievici si subalternii sai – Mircea Mihaies, Tania Radu, Magda Cârneci, Vladimir Tismaneanu si, poate, si altii. Acestia îsi încalca obligatia de rezerva pe care le-o impune statutul lor de înalti functionari de stat. Altii sînt ziaristi si se descalifica lamentabil. Iar cei mai multi sînt complet necunoscuti. Îi cunosc, probabil, numai cei care le-au acordat burse.
N-as vrea sa fiu gresit înteles. E foarte bine ca intelectualii sa se implice în afacerile cetatii. Dar ei nu se pot substitui votului democratic din Parlament si nici Constitutiei. Cei care-i conduc în asemenea aventuri se fac responsabili, ca si în cazul mineriadelor din anii ’90, de instigare a unei parti a populatiei împotriva celeilalte. Poate ca nu e prea tîrziu pentru un apel mai degraba la reconciliere si salvgardarea interesului national.” Este foarte posibil ca unul dintre cele mai recente articole, Ciorbă reîncălzită: Pacepa, Liiceanu, Lucia Hossu-Longin, despre “Sobolanul”, porecla perfecta a lui Pacepa, sau Filosofii-ospătari față cu recesiunea, sa-i fi atras mania maxima a neo-kominternistilor. Venirea intempestiva a lui Nistorescu le periclita executia publica pregatita, se pare, cu minutiozitate, si cu complicitatea unor “interpreti” CNSAS.
Femeia-komisar de serviciu
De partea cealalta, o preamaritoare a capilor neo-kominternului din Romania, Tismaneanu, Plesu & Liiceanu si cooperativa de profitori, Mirela Corlatan nu pare ultragiata de trecutul comunist si colaborarea cu Securitatea a turistilor nostri culturnici, din URSS in Romania, pe Primaverii si la Stefan Gheorghiu, apoi in Venezuela si, cu greu, in SUA si retur, sau din Tulcea la Paris sau Heidelberg, cum am merge noi la piata, dar pe banii cetatentilor RSR si RFG, si, inapoi, pe strada… Paris si cu ploconoane FSN ca Ministerul Culturii si Editura Politica a PCR in cap. Nu! Mica turnatoare cu pretentii de ziarista-komisar il pune la zid pe un scriitor care a trecut granita prin sarma ghimpata pentru a ajunge la sotia sa, Adina Keneres, in Franta. Sotie care reusise sa primeasca pasaport si sa calatoreasca pana acolo unde Plesu si Liiceanu isi faceau cumparaturile de caviar si sampanie in week-end, numai dupa ce Romosan semnase un angajament cu Securitatea. Da! Aceasta este “marea crima”. A semnat! Pentru ca apoi, dupa plecarea sotiei sa fuga din tara! Extraordinar! Ce criminal! Ce daca nu e demnitar?! Sa-l executam, ca vine Nistorescu si ne executa el pe noi! (Corect aici 🙂 Invocarea reactiei lui Romosan la cazul Mona Musca iar nu o ajuta pe Corlatan, pentru ca ii demonstreaza indirect, conform unei logici elementare, nevinovatia sa. Romosan stia de atunci ca dosarul sau este disponibil la CNSAS, pentru ca acolo l-am gasit si eu, prima oara, pus la dispozitia presei, “ca exemplu”, “pentru studiu”, incalcandu-se grav chiar Legea CNSAS. De aici porneste, de fapt, totul! Marea descoperire a Mirelei Corlatan trona la liber pe mesele CNSAS! Daca s-ar fi stiut vinovat ar mai fi iesit Romosan pe televizoare? Nu! Si santajul CNSAS ar fi functionat… Nu am de ce sa-l apar pe Romosan. Evidenta, nu cea crosetata in fals de papagalite de serviciu, va fi demonstrata in instanta. De altfel, planul de masuri luat de Securitate impotriva sa – VeziIn Malaxorul Securitatii – spune totul despre “colaborarea” si vinovatia sa. Evident, pentru cititorul care are si bun simt si nu-i pute mintea de atata puroi si venin, ca (in curand) fostilor scribalai de la Cotidianul, carora Romosan le-o tranteste in fata:
Dinescu, Plesu – agenti de influenta
Opere si operete, sufleori si vocabulisti
Asadar, golania ei de articol demn de operele lui Brucan din Scinteia, nu a fost cenzurat, dupa cum minte in cor gasca subculturala de pe centura presei romane, in frunte cu sectoristul IT Morar. El a aparut bine-mersi pe editia online si este amanat pentru editia print, asa cum o scrie chiar Nistorescu intr-un Post Scriptum, pana va fi complet, deontologic, ca tot le place termenul.
Dar, ma gandesc, ca tema pentru Mireluta, pana ii apare articolul, ce-ar fi sa investigheze ea urmatoarele, asa, deontologic:
– maimuta-urlatoare a Cotidianului, poetul-portofel Dinescovici, nu cumva a efectuat “un tur” mai putin public prin URSS in 1989?
– in afara lui Romosan, care a avut o prezenta fugitiva pe langa Negoitescu, nu cumva mai exista un fost tanar poet actualmente sef al Corlatanutei care ar putea sa spuna mai multe despre acest caz, in profunzimea lui?
– colegutul ei, Ioan T Morar, nu a semnat cumva niste “opere” de pupincareala la Ceausescu, dupa ce a fost transferat la Bucuresti, de la Buca Macaii prin semnatura Cabinetului 2? – dar distinsul “filosof” fara opera, membru al PCR de la 19 anisori, azi milionar “dilematic” in euro, nu a semnat cumva vreo doua-trei scrisori de iertare catre “tovarasul secretar general al Partidului, Nicolae Ceausescu” in care afirma ca l-a informat in detaliu despre toate sedintele de “meditatie” pe tovarasul Vasile Malureanu de la MAI, viitor general SIE?
– nu cumva falimentaristul-sef Buscu sta, desi nu este demnitar, intr-o vila a RAAPPS din Dorobanti, obtinuta pe o fundatie-fantoma fara nici o activitate? Cand epuizeaza subiectele astea, ii mai dau eu vreo doua.
Sa radem cu ITM, ITB-situl UTC
Intamplator, dar fara nici o legatura cu jivinele presei subterane, Nistorescu, in acest moment, este un contestatar al lui Basescu, asa ca nu m-ar mira ca toata povestea falsului scandal de cenzura si al unei puneri profesionale la punct sa se tranforme intr-o alta telenovela in care femeile cu barba si jurnalistii cu fusta de la Cotidianul vor urla ca din gura de sarpe ca sunt “victimele” politice ale satrapilor din presa (vezi cazul Procesul Liiceanu-Liighenau-Liicheanu – Plagiator si impostor). Asta in timp ce firavele si din ce in ce mai putinele voci oneste din presa chiar o patesc, pe neauzite.
Tupeistul UTC-ITM afirma, de altfel, nu demult, chiar in timp ce falimenta ziarul Cotidianul prin ineptiile lui: “Nu stiu precis ce va veni in presa, dar, sigur, ceea ce puteau face Nistorescu, SRS si Cristoiu nu mai intereseaza, nu mai vinde. Ziaristul-patron e pe cale de disparitie. Nu stiu daca e bine, nu stiu daca e rau. Dar sigur nu mai e ca inainte. Ma tem sa nu vina, pentru o scurta vreme, in prim plan, presa badinilor, a ciutacilor si a roncilor.” (Ha, ha! – nota mea)
Sobolanii rosii o sa paraseasca ziarul si Cotidianul se va redresa; sobolanii rosii o sa paraseasca corabia lui Basescu si Romania isi va reveni.
Orice executie, chiar si nereusita, are si o reactie fireasca – contra-executia -, poate, sper eu, mult mai reusita.
PS: Stiati ca publicatia falimentara Idei in Dialog, unde se isterizeaza regulat acelasi Mihaies, care il injura cu sarg pe Vantu in Evenimentul Zilei, este condusa de Patapievici si ii apartine aceluiasi mogul? Pam-pam! PS 2: Acum, are si Vantu dreptate: dupa ce l-au tocat “intelectualii de elita”, care i-au supt de energie si bani Cotidianul, de ce sa nu foloseasca ultima rasuflare a ziarului, pana va ajunge doar electronic, in campania care vine? Oricum, sa fim seriosi: ce impact mai are umbra Cotidianului? De fapt, o sa vedem…
INFO primita pe e-mail: Scurt bilant negru al dezastrului de la Muzeul Literaturii Romane. 20 de puncte in atentia DNA si ANI!
1. Alocarea sumei de 60.000 Euro unui proiect realizat cu informatorul Securitatii si doctorul inchipuit Sorin Antohi prin firma lui Aurel Borsan, “Cuvantul” (ce sacrilegiu – saracul Nae Ionescu!). Conferinta “Modernism si antimodernism”, o adunare modesta ce a avut loc in septembrie 2008 intr-o sala de la Tinerimea Romana. 2. Se pare ca este locul predilect a lui R. C. Cristea, deoarece tot aici a organizat o pompoasa gala a revistei “Manuscriptum”, revista sobra, de istorie literara, ce apare de 40 de ani sub egida Muzeului. “Gala” a fost prezentata cu un umor grosier de celebrul Toni Grecu si a inghitit din banii muzeului suma de 30.000 Euro. 3. Tot la finalul lui 2008, R. C. Cristea. a realizat un alt “proiect” cu acelasi Borsan si firma acestuia, “Cuvantul”. Proiectul consta intr-un calendar literar, tiparit in tiraj urias, ce zace in depozitele muzeului. Selectia celor douasprezece poezii a fost efectuata de profesoara de romana a fiicei sale, Cristian Gabriela, care a fost platita de muzeu prin firma “Cuvantul”. Tiparirea se inscrie si la furt de dreptyuri de autor deoarece foloseste fotografii furate pentru care autorii lor nu au primit nici un leu si nici nu si-au dat acordul pentru reproducere. 4. Tot in buzunarele lui Borsan au intrat si banii alocati pentru tiparirea “analelor” Conferintei lui Sorin Antohi, doctorul inchipuit de la Budapesta, acoperit de Patapievici si stipendiat de ICR, volumul “Modernism si antimodernism”. 5. In aceeasi conditii a aparut si lucrarea de doctorat a angajatei Vasililoiu Ioana, investita peste noapte cu functia de redactor-sef la revista Manuscriptum. Ofelia Cretia, sotia lui Petru Cretia, care lucra la acest periodic de 22 de ani, fiind eliminata din functie fara nici o explicatie. 6. R.C.C. a organizat la sediul Uniunii Scriitorilor un fel de parastas al defunctului “Cenaclu de luni” al “mentorului’ Manolescu (20 de ani de la desfiintare), din vremea studentiei sale, cu sume exorbitante platite de M.N.L.R. care au fost alocate unor “colaboratori”. 7. Tot in toamna lui 2008 a finantat deplasarea unor muzeografi si a unor angajati ai personalului tehnic, la Sinaia, la o manifestare organizata de Aurel Borsan cu o tematica vag literara, de tipul “Turism si Literatura”. 8. Mentionam ca toate aceste manifestari au fost departe de sediul muzeului, in sedii unde a fost platita chirie si care au purtat doar antetul acestei institutii. 9. Pe plan intern, in muzeu, directorul a organizat concursuri de angajare cu comisii constituite ad-hoc din care n-au facut parte specialisti, ci doar oameni de incredere ai conducerii. De exemplu: sotia soferului, Doicescu Victorita, gestionara la depozitul de obiecte de patrimoniu, ce are dosar penal pentru lipsa in gestiune si care a fost promovata recent in functia de “asistent manager”. Soferul, Doicescu Leonida, este si el un fel de “asistent personal”, care nu face nici o cursa in interesul institutiei, deservindu-l doar pe director si pe familia acestuia. 10. Noile angajate, Ciolpan Gina si Vasiloiu Ioana, functioneaza pe post de bone si meditatoare. O iau de la scoala pe fiica directorului si fac meditatii cu aceasta la lb. romana si engleza. Mai nou, in mai 2009, Ciolpan Gina a fost promovata din functia de dactilograf in cea de muzeograf printr-un concurs bizar, neanuntat si tinut pe sest, iar postul ei a fost obtinut de la primarie prin transformarea unui post de specialist in unul minor de debutant. 11. In luna martie 2009 , R. C. Cristea s-a deplasat in Germania desi in fisele de pontaj figureaza ca fiind prezent pe toata aceasta perioada. Nu a prezentat nici o zi de concediu medical, desi potrivit declaraiilor sale ulterioare deplasare a fost pentru operatie. 12. In cele cateva interviuri pe care le-a dat de la instalarea sa in functie – in urma unui concurs ilegal contestat in instanta – a defaimat in mod constant memoria lui Alexandru Condeescu, fostul director, decedat, om lipsit de aparare, iubit si respectat de toata lumea culturala precum si de angajatii muzeului. In aceleasi interviuri date in mod special in presa sectei anti-romanesti, “Revista 22” a GDS si altele asemenea, copiate parca la xerox, a improscat cu noroi si dispret institutia pe care o conduce si munca de multi ani ai specialistilor muzeografi. Are o atitudine manifest dispretuitoare fata de tot ce au facut acesti oameni in atatia ani de munca si nu a participat la nici una dintre cele douasprezece expozitii temporare organizate in ultimele luni. 13. Mai mult: a refuzat cu nonsalanta suma de 500.000.000 de lei vechi obtinuti de la A.F.C.N. de compartimentul multimedia prin niste proiecte aprobate de comisia respectiva. Acest refuz fiind facut anume pentru a nu da posibilitatea de afirmare celor care au intocmit aceste proiecte. Datorita acestui refuz, Muzeul, ca institutie, nu mai are dreptul de a aplica la fondurile nerambursabile ale Ministerului Culturii. 14. A desfiintat printr-un ordin abuziv manifestatiile de traditie ale muzeului: Rotonda 13, Serile de muzica si poezie, Teatru la Muzeu, 15. Pe durata directoratului sau ilegal, Editura M.N.L.R. nu a mai participat la nici un targ de carte si aproape ca nu mai exista. Editura a fost infiintata in urma cu 18 ani si a obtinut premii importante la prestigioase targuri si festivaluri de carte, avand in patrimoniu peste 200 de titluri. 16. In ceea ce priveste relatiile interne in muzeu, domneste degringolada, spaima de concediere si in general este o atmosfera sufocanta. Directorul trimite din cand in cand cate un mail intern cu amenintari si ordine pentru a mentine aceasta atmosfera. Cu toate acestea, in tot acest timp au fost realizate nenumarate expozitii temporare, care nu se bucura decat de aprecierea presei culturale si a publicului, directorul afisand un dezinteres vadit si neonorand nici macar cu prezenta, ca amfitrion, vernisajele respective. 17. Intre timp au plecat din institutie multi specialisti scarbiti de acest nou tip de totalitarism anti-cultura romana, prin transfer sau prin demisii si pensionare inainte de termen. R.C.C. nu are habar de muzeografi, de muzeografie literara nici atat. Marele ex-jurnalist a tiparit o singura carte, lucrarea de diploma, un mic eseu despre Emil Botta. Dealtfel isi afirma public nestiinta, cu sinceritate, prin sintagma: “Nu ma pricep!”. 18. M.N.L.R. reprezinta pentru R. C. Cristea, acest director instaurat fraudulos, o sursa de a beneficia de sume uriase de bani pe care poate sa si-i insuseasca prin intermediul firmei “Cuvantul” a lui Aurel Borsan, specialist in a extorca pe cale “legala” – acoperit de hartii si legi – banii Statului. 19. Ultima manifestare pe care si-o asuma este un alt “mega-proiect”, cu aer de festin utecist, un concurs de eseuri al elevilor din licee, intitulat “Romania pitoreasca”. Aceste tipuri de manifestari exterioare muzeului, care nu au nici o legatura cu valorificarea patrimoniului muzeal – ce contine 300.000 de piese manuscrise, fotografii, documente, obiecte, acte ce au apartinut scriitorilor, acumulate cu greu in cei peste 40 de ani de existenta a acestei institutii – reprezinta preocuparea predilecta a acestui jurnalist netalentat care a ajuns sa conduca fara habar o institutie de cultura de rang national. 20. Nu in ultimul rand mentionam cinismul sau cand, la moarte marelui poet Cezar Ivanescu la cererea familiei acestuia de a-i omagia memoria la Muzeul unde a avut atatea manifestari culturale, Radu Calin Cristea a refuzat brutal cu vorbele: „Muzeul nu e capelă!”, desi multi alti scriitori au fost omagiati la moarte in holul Muzeului si desi doi trotkisti mascati pentru naivi drept “anticomunsiti” au primit “onoruri nationale”, desi erau arsi, necrestineste, chiar la Ateneul Roman.
Vezi si
Dat afara de la Cuvantul, Sorin Antohi, “savantul” ICR, turnator, impostor si “dr” inchipuit are totusi si cu ce sa se laude: delapidare profesionista
Primita la Redactie:
Sorin Antohi a fost dat dat afara de la Cuvantul – revista odinioara de prestigiu, ajunsa in Trustul Voiculescu – chiar de catre cei pe care ii angajasera: Paul Cernat si Victor Rizescu! Motivele despartirii au fost mai mult financiare („in special de ordin administrativ”) decat cele ideologice sau doctrinare („performantei academice si a excelentei intelectuale”), spune Paul Cernat in editorialul noului numar al revistei: https://www.cuvantul.ro/articol/?artID=2.
De fapt, motivul real al divortului de Sorin Antohi a fost legat de impartirea profitului gras provenit din organizarea pe bani publici a unor conferinte, finantate de catre Muzeul Literaturii si Ministerul Culturii. Cele doua tabere, pe de o parte (Sorin Antohi, Liviu Chelcea, Aurelian Craiutiu, Bogdan Enache, Mihail Neamtu si Razvan Paraianu), pe de alta parte (Paul Cernat, Victor Rizescu, Cosmin Perta, Raul Huluban, Ioan si Aurel Borsan – SC Grup Management SRL) se acuza reciproc de gainarii financiare.
Operatiunea a fost simpla, dar perversa (marca Sorin Antohi) si a vizat capusarea unor institutii publice si drenarea fondurilor acestora catre Editura Cuvantul si Fundatia Amfiteatru! Dupa ce devalizase, in calitate de director conturile Fundatiei Soros, impostorul Sorin Antohi a gasit o alta vaca de muls: bugetul Primariei Bucuresti, prin Muzeul Literaturii, la conducerea careia a ajuns prin frauda (cu ajutorul lui Ioan T. Morar si Mircea Mihaies) un alt xxxxxxxxxx la Europa Libera, Radu Calin Cristea, dupa spusele lui Ioan Talpes (dosarul lui e bine ascuns in arhiva DIE!). (NOTA MEA: Le cererea lui Radu Calin Cristea, exprimata telefonic, am eliminat aceasta afirmatie din cadrul informarii primita la redactie pe e-mail, deoarece nu poate fi verificata. Il rog pe cel care are aceste detalii sa vina si cu probe). Devenit consilier de taina si strateg al ilegalului director fraudator R. C. Cristea, Antohi si Fundatia „Amfiteatru” au inceput prin a organiza cateva conferinte megalomanice (“Modernism si antimodernism. Teorii, viziuni, ideologii, politica”, „Romania Mare: Integrare si Dinamici Culturale”) etc., cu bugete consistente din fondurile alocate Muzeului Literaturii de catre Primaria Capitalei. Ca exemplu, numai prima conferinta (“Modernism si antimodernism”) ar fi costat peste 60. 000 euro! Numai ca impostorul Antohi si-a gasit nasul, unul mai hotz decat el: Aurel Borsan.
Unul dintre clientii de serviciu ai ICR, UTC-istul intarziat ITMorar ii arata pisica lui Basescu. Nu este primul semnal de acest gen, venit din partea profitorilor tuturor regimurilor, care se pregatesc, ca sobolanii, sa paraseasca nava de la Cotroceni. Evident, doar pana se schimba Carmaciul…
Tismaneanu, sub patul tovaraselor
Tot astazi, aflam din gurita “anticomunistului” Tismaneanu cat de mult a luptat el cu regimul trecut. Asa dupa cum o spune chiar el, in calitatea sa de “confesor” al tovaraselor: „Valentin nu a fost infiat, a fost copilul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Am cunoscut personal o ilegalistă care a împărţit camera de maternitate cu Elena Ceauşescu atunci când aceasta era în pragul aducerii pe lume a lui Valentin”. EVZ.ro — Ultimul Ceauşescu, povestea care trebuia spusă
Pai asa dizident si luptator cu regimul, care se baga pe sub patul ilegalistelor de rang inalt, prietene cu Tovarasa, mai rar!
Pasol na turbinca, ciorti!
Un alt gest de solidaritate sordita este cel al vicelui de la ICR al lui Patapievici, Mircea Mihaiesi (laudat la greu de Tismaneanu), cu tovarasul Andrei Plesu, primul Rattus din clasa Mammalia, ordinul Rodentia, familia Muridae, care a abandonat nava lui Basescu. Textul e aproape la fel de scarbos ca cel scris de Sever Voinescu Cotoi la aniversarea “maestrului”: 23 August: Omagiu conducatorului iubit …. Nu-l postez aici, ca mi-e mie jena. Dar il puteti citi la https://www.romaniaculturala.ro/images/articole/mm162009.pdf. Este intitulat “Vom mai avea un al doilea Plesu?” Doamne fereste!
June 13th, 2012 
VR 
Motto: “Domnul Patapievici este un foarte bun administrator. El şi cu domnul Mihăieş au făcut o treabă excepţională la Institutul Cultural Român. Excepţional. Acum, când vorbesc cu domnul Patapievici, sincer, nu prea ştiu cu cine vorbesc direct, cu cel care este omul de cultură, cu bunul meu prieten sau cu administratorul foarte serios şi încruntat al ICR-ului. Este şi aceasta o atitudine de decenţă publică? Da. Domnul profesor Pleşu, domnul ministru Andrei Pleşu este cel care a construit unul dintre cele mai interesante institute de cercetare, pe baze private, din România: Colegiul Noua Europă. Aş fi vrut să văd asemenea exemple multiplicate la scara unei întregi naţiuni. Or fi, nu le cunosc eu. Dar, pentru ce a reuşit domnia sa să facă acolo, intră în istorie şi în istoria culturală a unei naţiuni”. – Mihai Razvan Ungureanu
Posted in 
Tags: 
