– Parinte, cum sfatuiti poporul sa procedeze cu privire la aceste vaccinuri criminale care se vor impune cu forta, asupra copiilor nostri si asupra mamelor insarcinate, si poate pe viitor asupra tuturor? – Dragii mei, e greu sa dai un raspuns unui popor intreg, pentru ca nu avem decat solutii dureroase, pentru ca aceasta este realitatea in care traim, foarte, foarte dureroasa. Am spus de la inceputul anului ca trebuie sa ne pregatim pentru martiraj si mai mult de atat nici nu as mai fi avut de grait, dar oamenii sunt neputinciosi cu duhul si cu mintea ca sa inteleaga. Nu e usor sa traiesti in ziua de azi. Dar daca Domnul asa a binevoit ca noi sa suferim aceste vremuri, apoi trebuie sa ne supunem si sa primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noastra, ca din mana lui Dumnezeu, si nu a vrajmasului. E mai greu acum, pentru ca ne-am invatat cu comoditatea, cu televizorul si cu toate mofturile si libertatile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efectul daunator al acestor libertati – ne-au slabit puterile sufletului. Mintea este ingreuiata, trupul slabit si datorita alimentatiei otravite cu care ne hranesc mai marii nostri, si nu suntem obisnuiti sa purtam niciun fel de razboi, nici duhovnicesc, nici trupesc. De aceea, va rog sa nu mai cautati solutii. Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos. Tata pe fiu si mama pe fiica va da la moarte. Iata ca asistam la implinirea acestei proorocii. Daca mama va lasa copilul sa fie vaccinat, este ca si cum l-ar da la moarte. Continuarea la Parintele Justin Parvu in revista ATITUDINI, nr. 8: S-A AJUNSLAAPOGEULNIHILISMULUI Interviu realizat de Monahia Fotini, 7 octombrie, 2009, extras din nr. 8 al revistei ATITUDINI Foto Cristina Nichitus
Mesaj al Parintelui Justin catre semnatarii pentru REFERENDUMUL anti-cip Frati crestini, iata ca actiunea SEMNATURILOR ANTI-CIP a ajuns la punctul final si va multumim tuturor pentru efortul depus in apararea drepturilor noastre pe care Dumnezeu, din iubire, ni le-a daruit. Astfel, pe baza semnaturilor dumneavoastra s-a depus o cerere de organizare a REFERENDUMULUI care sa decida prezenta sau nu a cipurilor in documentele de identitate, in urma alegerii democratice a poporului. Mai sus va prezentam mesajul Parintelui Justin Parvu, Duhovnicul Neamului care a lansat apelul de trezire la lupta pentru libertate.
Bioetica tehnologiei informationale. RFID[1] – cipul total
“Revolution doesn’t happen when society adopts new technologies – it happens when society adopts new behaviors”[2]. Clay Shirky
1.1. Introducere În ultimele decenii a apărut o serie de noi fenomene şi procese ce caracterizează evoluţia societăţii umane în ansamblu ei[3], care subliniază faptul, că ne aflăm într-o perioadă de mutaţii profunde ce definesc tranziţia[4] de la societatea industrială, la societatea de tip informational. Aceasta se manifestă sub forma unei crize a modelului capitalist de dezvoltare şi prin apariţia unor concepte noi neexplicate suficient[5].
1.2.Tehnologia între transcendental si imanent Unii prezintă tehnologia nu numai ca instrument sau unealtă[6], ci şi ca activitate socială, şi chiar simbolică” prin care omul a învăţat si va învăta să-si exprime identitatea creatoare. Totusi, teologia nu poate fi de acord cu această opinie, întrucât tehnologiile, înclusiv cele informaţionale, la fel ca şi ştiinţa, inventariază progresele în procesul de cunoaştere omenească, acestea fiind doar instrumente ale cunoasterii si nu reprezintă cunoasterea însăsi. Cred că această concepţie stă la baza confuziei, care face ca societatea informaţională să fie identificată cu societatea cunoaşterii[7].
Tehnologiile informaţionale[8] se dezvoltă pe baza ştiinţei fundamentată în era modernă. Acestea constituie vehicule pentru diseminarea cunoaşterii ştiinţifice si perpetuează ordinea şi explicaţiile “ştiinţifice” specifice acestei ere“[9] si nicidecum nu au rolul de a înrobi pe om sau a-i limita acestuia libertatea.
Preeminenta tehnologiei informationale în fata individului riscă să sacrifice individul în numele stiintei, a societătii, a binelui mondial, a popoarelor, etc. Preeminenta constiintei stiintifice, care pretinde că numai oamenii de stiintă sunt chemati să emită norme etice[10] este total inacceptabilă, mai ales atunci când este vorba de destinul hristic al omului si de constiinta lui religioasă.
Spengler spune în acest sens, că omul, dacă nu este atent, poate deveni din stăpân al lumii în sclav al masinii, adică al tehnologiei[11].
Este cunoscută publicului larg critica „clasică” a tehnologiei, care o consideră în general periculoasă si chiar dăunătoare omului. Această opinie este sustinută de mari gânditori: Oswald Spengler[12], Martin Heidegger[13], Friedrich Juenger[14], Lewis Mumford[15], Jacques Ellul[16], Olivier Clement[17] si multi altii[18], iar mai recent Ovidiu Hurduzeu în cartea Unabomber, profetul ucigaş[19] sau în Sclavii fericiti[20], precum si Adrian Stoica, cercetător în agentia spatială NASA[21], sustin păreri similare.
Unii dintre ei consideră că tehnologia, ca şi cunoaşterea, are şi o dimensiune transcendentală, un ”domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credinţe, de valorile şi preferinţele asociate acestora, ce inhibă sau validează anumite acţiuni[22]. Atunci când tehnologia nu tine cont de acest lucru si se dezvoltă neluând în calcul complexitatea persoanei umane, ar putea duce la ceea ce Olivier Clément numea „fatalitatea tehnocratică“[23] si astfel se produce ruptura între om si tehnologie, care îi poate deveni potrivnică si chiar dăunătoare[24]. În acest caz „transcendenta” tehnologiei se pierde si se poate usor transforma într-un instrument de distrugere.
Jacques Ellul afirmă că tehnologiile moderne formează un Sistem: „un ansamblu de elemente interconectate, aşa încât evoluţia unuia provoacă evoluţia ansamblului, iar fiecare modificare a ansamblului se răsfrânge asupra fiecărui element în parte”[25]. În teoria sistemică[26], omul este considerat o maşină productivă, care răspunde unor necesităţi tehnice. Nevoile sale omeneşti sunt luate în consideraţie, numai atâta timp cât satisfacerea lor respectă un protocol tehnic, iar individul, în rolul său de „sclav specializat”, contribuie la sporirea eficienţei. Munceşti într-o corporaţie, ai o „poziţie”, un „venit”, eşti un “sclav fericit” al sistemului. Ai paşaport cu cip, eşti liber să vizitezi Disneyland-ul, Las Vegas-ul, ai dreptul să munceşti în UE. Te opui? Eşti un nimeni fără identitate. Deci sitemul totalitar al catagrafierii biometrice sau al tehnologiei fară limite morale, ar putea confisca si fura identitatea socială a persoanei umane. Potrivit celor ce sustin tehnologia fără granite, orice considerente etice sau religioase, care se opune satisfacerii necesităţilor tehnologiei sau ar interfera în mod „parazitar” cu logica ei, trebuie extirpate din “sistemul total“, sau, adaptate „factorului tehnologic”[27]. În acest mod apare evidentă subordonarea omului noilor tehnologii, eliminându-l, astfel, din categoria fiintelor libere si transformându-l din persoană în instrument necesar sistemului.
2. Imago Dei – ontologia iconică a omului În filosofia elenă, la Platon, la stoici si mai târziu la neoplatonici[28], tema “Chipul lui Dumnezeu” (eikon – imago Dei) reprezintă un termen fundamental, iar în Vechiul Testament constituie însusi nucleul antropologiei. În Noul Testament termenul se îmbogăteste cu un continut hristologic, dând astfel noi dimensiuni antropologiei. După Sfântul Apostol Pavel, Iisus Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevazut”[29]. Omul nu este numai “limbajul lui Dumnezeu”[30], ci chiar imago Dei[31], deci „chipul şi asemănarea Lui”. În literatura patristică imago Dei este axa în jurul căreia se structurează cosmologia, antropologia şi însăsi hristologia[32].
Expresia Imago Dei în om, după Sfinţii Părinţi, este tratată în consens unanim, atunci când e vorba de ontologia chipului si a asemănării omului cu Dumnezeu, întrucât acestia exclud orice concepţie substanţialistă despre „chip si asemănare”. Imago Dei constă în mod funcţional, deci practic, în manifestarea vieţii sale spirituale, ca nevoie primordială şi centrală. Primatul vieţii spirituale activează aspiraţia fiinţei noastre umane spre absolut, spre arhetipul ei divin, spre Dumnezeu.
Tema imago Dei reprezintă temelia antropologiei ortodoxe[33]. Acest lucru face foarte greu de explicat – şi cu atât mai greu de înteles – natura „chipului lui Dumnezeu”, adică omul. Conform Revelatiei divine, el este creat din trup şi suflet. Trupul este din materia comună Cosmosului, iar natura sufletului are o înrudire specială cu Dumnezeu. „Omul este înrudit cu Dumnezeu”[34], spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explică de ce natura omului se sustrage consideratiei teoretice – atheoretos –, adică nu poate fi cuprinsă într-o formulare definitivă, sau o definitie clară a „chipului”. El argumentează că „din moment ce Dumnezeu este necuprins, este cu neputintă ca «chipul» Lui din om să nu fie şi el de necuprins”[35]. Din acest motiv, tot el spune, este mai usor să cunosti cerul decât pe tine însuţi. Omul rămâne un mister şi devine preotul întregului cosmos : „în calitate de pământ, sunt legat de viata de jos, dar fiind şi o părticică dumnezeiască, eu port în mine dorinta vietii viitoare”[36]. Deci chiar prin actul creatiei omul participă la Existenţa divină, este „neamul lui Dumnezeu”[37], şi din acest motiv „chipul” anticipează îndumnezeirea[38].
Termenul de imago Dei este îmbogătit de Sfintii Părinti ai Bisericii prin diverse păreri teologice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: „în câte moduri se foloseste expresia «după chip”? După faptul că omul are raţiune, intelect şi libertate; după faptul că mintea omului naste cuvânt şi emite duh; după calitatea de stăpân a omului….”[39]. Sfântul Epifanie al Ciprului crede că chipul lui Dumnezeu în om este în toată fiinţa umană şi „unde anume este sau unde se împlineste chipul lui Dumnezeu în om este cunoscut numai de Dumnezeu însusi, Cel care a dat prin har omului existenţa Sa după chip”[40]. Sfântul Macarie Egipteanul consideră că chipul lui Dumnezeu ar fi liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu[41]. Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeste despre o „reciprocitate între Dumnezeu şi om”. Ontologic, această reciprocitate se referă la relatia Arhetip şi imaginea Sa, care trebuie să devină evidentă la nivel existential, printr-o dublă miscare: miscarea lui Dumnezeu spre om, prin întrupare, şi miscarea omului spre Dumnezeu pentru îndumnezeire (theosis).
Asemănarea omului cu Dumnezeu „priveste nivelul existential”[42], deci nu ontologic: devenim astfel dumnezei prin har, luând parte la viata Dumnezeirii, îndumnezeindu-ne prin participare la viata divină. „În sensul îndumnezeirii, asemănarea aceasta contine desigur un aspect supranatural, însă acesta e mai mult preconditionat decât un efect”[43].
2.1. Chipul omului redus de la sacru la profan Deci omul este înţeles de Părinţii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică”[44]. Din păcate există o tendintă vizibilă în societatea contemporană de a reduce persoana umană la condiţia de instrument şi coborâtă de la imago Dei la imago oeconomicus si la homo cip-icus. Mesajul care ni-l transmite Sf. Apostol Pavel este mai actual ca oricând: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit”[45].
Personal consider următoarele actiuni, ca fiind imorale si nedemne de fiinta umană[46]:
colectarea si stocarea datelor personale cu scopul de a fi livrate unor organizatii suprastatale, care invocă terorismul si alte scopuri mondialiste; identificarea frauduloasă a unei persoane fără ştiinţa ei, mai ales în locurile unde ea nu este obligată să se prezinte; înregimentarea electronică biometrică a omului, care îl acuză a priori ca posibil infractor si îl clasează în categoria mărfurilor, a fiintelor necuvântătoare înjosind astfel demnitatea teologică si umană a persoanei[47]; creerea unei baze de date biometrice centralizată la nivel mondial, având în vedere vulnerabilitatea acesteia de a fi decodificată de persoane rău intenţionate sau de servicii secrete; legiferarea implantului medical, care conform H.G. 55/2009 permite controlul proceselor fiziologice normale ale organismului uman si controlul conceptiei umane (proceerea).
E vizibil faptul, că toate aceste actiuni încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului, ale conştiinţei creştine si au o amprentă malefică dusă la extrem.
Prin aceste actiuni omul poate fi reducs sau degradat la nivel existential, din punct de vedere al demnitătii teologice, umane si sociale, adică moral si civic, de la imago Dei în om, la un simplu număr sau cip electronic prin înscrierea sa într-o evidentă biometrică, întrucât cel care nu va figura într-o bază de date biometrice nu există. Practic el nu va exista din punct de vedere social. Desi prin înregistrarea si prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic, totusi nu cred că e moral sau etic să fie înjosită si manipulată latura existentială a imago Dei[48] în om.
Ontologia teologică a omului este iconică, are o identitate taborică[49], adică este în relatie „fată către fată” cu Dumnezeu, în demnitate, cinste si slavă dumnezeiască. Acesta este si modelul convetuirii sociale a omului. Astfel, omul este creat să trăiască în raporturi de dialog personal cu semenii săi si nu poate fi folosit, reducându-l la o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca ”număr al omului”[50], asa cum se tinde cu frenezie, parcă pentru a împlini întocmai profetia apocaliptică chiar sub ochii nostri…
2.2. Omul între ipocrizie si tehnologia manipulării Se protestează că paşapoartele biometrice ne transformă într-un număr, deşi noi înşine reducem totul la cifre şi functii. Este deranjant faptul că poliţia de frontieră ne ia drept obiect de inventar, ne scanează după iris şi retină. Însă, se scapă din vedere, că în societatea modernă nu contează decât fiinţa noastră măsurabilă, scanabilă, cu scopul de a fi “înregimentată“ şi pusă la treabă în folosul sistemului creat de cei ce vor să stăpânească total omul si nicidecum să-l conducă…
De exemplu CV-ul nostru „la zi” nu ar putea oare fi considerat un preambul la paşaportul biometric pentru a ne branşa la sistem? Nu se acceptă cu prea multă usurintă, de către unii, să furnizeze date standardizate celor care detin puterea economică pentru a fi eficientizate la maximum resursele fizice si intelectuale ale persoanei umane?…Nu este oare comportamentul nostru, în acest context, o autoînvoire tacită pentru terorismul tehnocratic? Sau poate fi considerată inconsecventa omului ipocrizie, vetuire în sistem de bunăvoie sau un pact pentru supravetuire, inconstientă, neprincipialitate, necredintă, autotrădare, resemnare sau cedare la santajul sistemic? Sau poate însemna si faptul că omul nu stie ce vrea sau vrea ce nu stie?
Un lucru este sigur, că pentru cei care îl gândesc pe homo religiosus în termenii lui homo economicus sistemul evidentei biometrice nu este malefic, ci semnifică bunăstare, civilizaţie, cultură, stiintă, modernitate si chiar libertate…!
Din punctul lor de vedere biometria este greu de combătut si greu să i te împotrivesti, întrucât în societatea secularizată de astăzi, mai nimic nu a rămas „extra-tehnic”[51]. Tehnologia informatională contemporană nu mai tine cont de Dumnezeu, Adevăr, Har, Persoană sau firesc, ci îşi extrage înţelesul din propria substanţă şi nu se lasă criticată „din afară” si nu mai tine cont de nimeni si de nimic. În numele cui si cum să te împotriveşti unei forţe ce-şi arogă prerogativele divinităţii?, întreabă retoric Ovidiu Hurduzeu [52].
2.2.3. Provocările recente ale tehnologiei informationale – cipul total Fără îndoială, stiinta si tehnologia folositoare omului sunt o „străduintă spre Creatie“, în vreme ce religia crestină este o „străduintă spre Creator“ spune părintele telegrafiei fără fir, fizicianul Edouard Branley[53]. Ele trebuie să lucreze sinergic pentru om. Cei ce contestă ratiunea, stiinta si tehnica în slujba omului, găsindu-si refuzul doar în revelatie, stiu foarte bine că cele două sunt complemenatre, nu se exclud. Esecurile stiintei sau folosirea tehnologiei împotriva omului de către unii, nu pot discredita sau incrimina stiinta sau tehnologia însăsi.
Însă actiunea de introducere a documentelor biometrice, această nouă provocare a tehnologiei recente este evident împotriva omului, întrucât biometria presupune conectarea la un sistem central de supraveghere a omului, care merge mult prea departe[54]. Se stie că introducerea lor în actele de identitate, este o etapă înaintea implantării acestor date în corpul nostru. Aceasta se pratică deja în multe tări din lume[55].
A permite ca, chipul nostru să fie „clonat electronic” şi înregimentat în cipuri şi apoi manipulat după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a diminua identitatea noastră iconică, care este unică, la un număr într-o bucată de plastic sau într-un server.
Ar fi de dorit ca, Biserica să ia atitudine morală împotriva acestei tendinţe de a diminua identitatea taborică a persoanei umane, adică a arhetipului divin şi să sanctioneze moral ”ştiinţa” imorală, mondialismul despotic si tehnologia totalitară si înrobitoare, care transformă pe om într-un număr sau instrument, si să atentioneze profetic atunci când stiinta sau tehnologia nu mai slujesc omului, ci unui grup de interese, fie „stiintific”, economic, financiar, politic, mondialist, etc., si care urmăreste să organizeze creaţia ca o totalitate închisă, în care omul este micul ei dumnezeu[56].
Unii spun, că oricum putem fi urmăriti, cu sau fără cipuri. Că oricum putem fi urmăriti este adevărat, dar se caută perfectionarea acestor mijloace de suraveghere cu orice pret.
Nu este suficient argumentul celor ce spun: oricum avem cipuri în carduri, telefoane mobile, etc., de ce ne-ar deranja unul în plus în actele de identitate? Afirmatia nu tine cont de faptul că actele de identitate sunt lucruri indispensabile, le folosim toată viata si suntem foarte atenti să nu le pierdem, pe când telefonul mobil si cardurile nu sunt indispensabile, poti renunta la ele, dacă vrei să nu fii controlat si urmărit. Pe această “grijă” deosebită se bazează si cei ce doresc controlul total asupra omului…
De aici si până la dictatura biometrică nu e dacât un pas, dictatură, care va conditiona existenta omului de supunerea oarbă si discretionară de o persoană, de un sistem sau de o ideologie totalitară, asa cum este profetit în Apocalipsa 13-14.
Precizez faptul că, actiunea în sine de punere în practică a catagrafiei biometrice, sau numărul 666 precum si documentele biometrice nu trebuie demonizate, întrucât nu au o valoare ontologică în sine, ci ele au o functie preventivă din punct de vedere teologic, deoarece prin proorociile biblice sunt deconspirate de Duhul Sfânt ca fiind actiuni ale lui Antihrist. Dacă toate acestea ar avea o valoare ontologică reală, atunci atribuim răului o existentă ontologică. Or, răul este doar un accident în creatie. Lucrarea de amăgire a lui antihrist nu se poate reduce doar la un număr, la această stocare electronică sau la tehnologia informatională si nu înseamnă că, dacă le-am evita sau refuza, am scăpa definitiv de el si ne-am mântui pur si simplu. Ea trebuie privită doar ca una din actiunile nenumărate ale celui rău, care finalmente urmăreste umilirea si controlul total asupra omului si nimicirea lui.
3. Propuneri si perspective Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, pot afirma cu toată convingerea, că introducerea cipurilor este, fără îndoială un scandal, o jignire, o umilintă si o lipsă de respect adusă persoanei umane. Neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie de fanatism religios ci, ca una firească de apărare împotriva unei înregimentări electronice forţate într-un sistem de supraveghere suspect, ocult si periculos.
Nu propun o contra tehnică sau o contra cultură a modernizării, întrucât tehnologia si modernizarea în general nu conduc neapărat la secularizare sau la înjosirea demnitătii umane[57], ci propun o bioetică a tehnologiei în general si a tehnologiei informationale în special, care să tină cont nu doar de valorile umane sau economice, ci si de cele crestine, care să apere în mod unitar si holistic persoana uamnă.
Toate argumentele teologice, etice, juridice, politice, civice, sociale, stiintific-academice, din domeniul IT si cele juridic-nationale si internationale prezentate în diferite studii de numerosi autori[58], ne îndreptătesc eclesial dar si civic, să ne exprimăm pozitia noastră clară si să sanctionăm moral fără echivoc actiunea scandaloasă si discretionară de utilizare a cipurilor în documentele personale, precum si a implaturilor medicale RFID în viata românilor, introduse brutal fără o dezbatere publică prealabilă si să intervenim pe lângă autorităţile publice europene şi româneşti pentru:
a) respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului şi a Constituţiei României, întrucât impunerea documentelor biometrice este o încălcare flagrantă a libertăţilor fundamentale ale fiinţei umane, a dreptului de opinie în problemele care privesc viata noastră şi un afront adus Creştinilor din România si din întreaga lume;
b) dezbaterea publică a ordonanţelor si hotărârilor de guvern (O.G.U. 94/2008[59], H.G. 1566/2008[60], O.G. 207 din 04/12/2008[61]) privind impunerea obligativităţii actelor de identitate cu cip biometric si a H.G. 55/2009[62] privind introducerea implanturilor medicale, precum si a codurilor juridice, care printre altele, dezincriminează incestul, prostitutia, homosexualitatea, etc;
c) obligativitatea statului român de a nuanta legile de mai sus pe motive de constiintă religioasă si de a elibera documente de identitate fără cip pentru cei ce doresc acest lucru, însă nu doar pentru o perioadă provizorie de 6-12 luni, ci pe o perioadă de valabilitate identică cu cele care contin datele personale biometrice pe cip. Eliberarea documentelor biometrice să se facă numai la cererea expresă a persoanelor cale le solicită.
4. Concluzii Tehnologia în slujba omului are si o dimensiune transcendentală, un ”domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credinţe, de valorile şi preferinţele asociate acestora si poate astfel, usura viata omului oferindu-i timp suplimentar pentru a se ocupa de mântuirea sufletului.
Atunci când tehnologia nu tine cont de complexitatea persoanei umane si de destinul hristic al omului si se sustine preeminenta tehnologiei în fata individului, se produce ruptura între om si tehnologie, devenindu-i astfel, potrivnică si chiar distrugătoare. În acest mod tehnologia se transformă într-un instrument malefic.
La fel, stiinta biometrică, care reduce persoana umană la o simplă tehnologie şi suport electronic de emiţătoare şi implanturi, având ca punct de referintă doar interese economice si control total al omului, poate deveni un instrument de tortură socială, psihologică si morală.
Tehnologia biometrică actuală reduce pe Om de la imago Dei, la un simplu număr sau cip electronic, întrucât din punct de vedere al evidentei biometrice, cel care nu va figura într-o bază de date nu va exista din punct de vedere social si astfel va fi lipsit de toate drepturile. În acest caz Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra „firea omului” si conditia lui psiho-socială în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic.
Ontologia omului este iconică si are o identitate taborică, deci fată către fată în demnitate, cinste si slavă dumnezeiască si nu o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca ”număr al omului”[63].
Neinterventia promptă a Biericii si a societătii civile pentru a evita această sumbră perspectivă, va da impresia că, mutenia a devenit o stare de fapt atât în Biserică, cât si în întrega Românie de azi. Cei responsabili eclesial si civic, care nu iau atitudine, ar putea fi acuzati de slugărnicie, pasivitate, resemnare sau chiar trădare…
A îndrăzni pentru a birui lumea[64] nedreptătii si a păcatului este semnul de recunoastere a unei Biserici lucrătoare în iubire si a unei succesiuni apostolice depline nu numai în har ci si în actiune si ar contura o tare normală si încă vie…
Crestinul este chemat să arate firescul credinţei lui, într-o lume în care creştinismul a devenit pentru unii atât de nefiresc si chiar o piedică pentru cei ce vor să stăpânească lumea si pe om în mod totalitar. A renunta la această chemare, înseamnă a renunta la chipul si asemănarea noastră cu Dumnezeu, deci la imago Dei în noi si aceasta ar marca sfârsitul libertătii noastre si începutul sclaviei antihristice.
Sper să nu fim noi generatia care trăieste ultima filă din istoria libertătii umane si în acelasi timp cred cu tărie, că Bunul Dumnezu va interveni la momentul oportun.
Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ
Universitatea A.I. Cuza, Iasi, Facultatea de Teologie Ortodoxă “Dumitru Stăniloae” si Facultatea de medicină Gr. T. Popa.
„…despre trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează.Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi“.
PS VR: Auzim lucruri socante despre Parintele Mihai Valica, un savant ortodox, si Facultatea de Teologie din Iasi. Sper sa nu fie adevarate. Voi reveni!
NOTE: [1] Prescurtare de la Radio Frequency Identification Device. [2]„Revolutia nu se întâmplă atunci când societatea adoptă noi tehnologii, ci atunci când societatea adoptă noi comportamente”. [3] De exemplu: dezvoltarea tehnologiei de vârf (hi tek), explorarea cosmosului, ingineria genetică, etc. [4] Această tranziţie s-a materializat pe plan internaţional în următoarele fenomene şi procese majore: globalizarea fluxurilor de schimburi materiale şi nemateriale (financiare şi informaţionale) dublată de integrarea regională, pe plan naţional prin reînnoirea interesului statelor pentru dezvoltarea durabilă, privită sub cele trei aspecte definitorii (economică, ecologică si socială), şi pentru edificarea unei societăţi (informaţionale) a cunoaşterii, iar la nivelul individului prin căutarea unei noi identităţi. Vezi Gabriela Lucia Sabău, Premise ale procesului tranzitiei de la societatea industrială la socitatea cunoasterii,, în:https://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+despre+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk. [5] Idem, ibidem. [6] Analizând evoluţiile tehnologice, o serie de savanţi (M. Heidegger, 1962, L. Mumford, 1964, M. Foucault, 1972, D. Bohm, 1983, I. Prigogine, I. Stengers, 1984) au demonstrat că, de fapt, progresele tehnologice se bazează pe avansuri mai largi, de natură epistemologică şi ontologică şi nu invers. [7] Vezi Gabriela Lucia Sabău, Premise ale procesului tranzitiei de la societatea industrială la socitatea cunoasterii, în:https://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+despre+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk. [8] Vezi Igor Cojocaru, Tehnologiile Informationale si de Comunicatii, în: https://www.akademos.asm.md/…/%20из%20Academos+1+2009%2022%20TEHNOLOGIILE%20INFORMAŢIONALE. Tehnologiile informationale reprezintă un domeniu foarte important în dezvoltareaeconomică si culturală a oricărei societăti. Aplicarea largă si multilaterală a acestora în activitatea omuluiimpune civilizatiei moderne noi posibilităti calitative care la rândul săucontribuie la formarea societătii informationale. Vezi pe larg: https://www.bitplus.moldinfonet.md/ro/about/ [9] Vezi Inglis, A., Ling, P., Joosten, V., Delivering Digitally: Managing the Transition to the Knowledge Media, Kogan Page, London, 1999. [10] Vezi Dr. Pavel Chirila, Pr. Mihai Valica si Dr. Madalina Popescu, Piste false în bioetica modernă, în: https://www.crestinortodox.ro/morala/91063-piste-false-in-bioetica-moderna. [11] Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931, p. 31. [12] Vezi Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931. [13] Heidegger, M., Being and Time, Oxford, Blackwell, 1962. [14] Juenger, Friedrich Georg, Die Perfektion der Technik (traducere în engleză: The Failure of Technology: Perfection without Purpose, Henry Regnery Company, 1949. [15] Mumford, L., The Pentagon of Power: the Myth of the Machine, London, Secker and Warburg, 1964. [16] Ellul, Jacques, L’Apocalypse: architecture en mouvement (traducere în engleză: Apocalypse, A Crossroad Book, 1977; Ellul, Jacques, Le bluff technologique (traducere în engleză: The technological bluff, William B. Eerdmans Publishing Company, 1990). [17] Vezi Adevăr si libertate. Ortodoxia în conteporaneitate. Convorbiri cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, trad. rom. Mihai Maci, Ed. Deisis, Sibiu, 1997. [18] Vzi si: Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992; Picard, Max, Flucht von Gott (traducere în engleză: The Flight from God, Regnery Gateway, 1951; Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992; Davis, Erik, Technosis. Muth, Magic and Mysticism in the Age of Information, Three Rivers Press, 1998; Bohm, D., Wholeness and the Implicate Order, London, Ark, 1983M; Prigogine, I., Stengers, I., Order out of Chaos: Man’s New Dialogue with Nature, New York, Bantam Books, 1984; Foucault, M., Histoire de la Folie a l’Age Classique, Paris, Gallimard, 1972. [19] Ovidiu Hurduzeu, „Unabomber, profetul ucigaş”, Editura Logos, Bucureşti, 2007. [20] Ibidem, Sclavii fericiti. Lumea văzută din Silicon Valley, editie completă, Iasi, 2005. [21] Vezi Dr. ing Adrian Stoica, Da, trebuie să ne temem de tehnologie, dar să nu intrăm în panică, în Ziarul Lumina, sâmbătă, 18 iulie 2009, pp. 8-9. [22] Vezi si Strange, S., An Eclectic Approach în C. Murphy and R. Tooze (eds.) The New International Political Economy, Boulder, Co., Lynne Rienner, 1991. [23] Olivier Clément, op. cit. p. 39. [24] De exemplu sistemul biometeric este foarte vulnerabil si nesigur. Citirea cu multă usurintă, de către oricine detine un computer perfermant, a datelor cu caracter personal (nume, prenume, CNP, naţionalitate, vârstă, etc.); citirea datelor cu caracter biometric (amprenta digitală, amprenta facială, amprenta retinei); clonarea cip-urilor; modificare datelor şi ataşarea lor la un alt paşaport; urmărirea individului purtator de act electronic cu cip; sustragerea datelor personale şi biometrice din bazele de date Schengen; citirea datelor cu caracter personal într-un mod extrem de facil si citirea datelor cu caracter personal folosind dispozitive compatibile GSM. Vezi Matthias Becker, “Position ist Identität”. Der US-amerikanische Geograph Jerome Dobson warnt vor Gefahren der Ortungstechnik. Drohen durch GPS-Technik neue Formen der Sklaverei? În: https://www.geog.ku.edu/peoplepages/Dobson_D.shtml. [25] Jacques Ellul, Le système technicien, Calman-Lévy, Paris, 1977, p.158; Despre tehnologie ca sistem integrat vezi de asemeni volumele Sclavii fericiţi (mai ales eseul „Angrenajul tehnologic”) şi Unabomber, pofetul ucigaş, ambele de. [26] Vezi pe larg Structuralismul si teoria sistemică, în: https://www.esnips.com/doc/8ca75e47-96af-41d0-9af8-3f6a751d1a42/6.-structuralismul-si-teoria-sistemica [27] Ovidiu Hurduzeu, Au voie ortodocsii să critice tehnologia? Sau..Lupta Părintelui Iustin cu ciberantropii, în https://proortodoxia.wordpress.com/2009/04/25/au-voie-ortodocsii-sa-critice-tehnologia/. [28] Vezi H. Willms, Eikon. Eine begriffsgeschichtliche Untersuchung zum Platonismus. 1. Philo von Alexandria mit einer Einleitung über Platon und die Zwischenzeit, Münster, 1935; G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 2, pp. 386-387; P. Aubin, „L´image de l´oevre de Platon“, in Recherches de science religieuse, 41 (1953), pp. 348-379. H. Merki, „Ebenbildichkeit”, in Reallexicon für Antike und Christentum, 4, 1959, pp. 459-479. Aceeasi idee o gasim la Sf. Macarie Egipteanul: “intre Dumnezeu si om exista cea mai mare inrudire”, Omilia XLV, in Scrieri (Omilii duhovnicesti ), trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu, Bucuresti, 1992, p. 266. [29] Coloseni 1, 15. [30] Elie Wiesel, Chassidimus – ein Fest für das Leben. Célebration hassidique, Seuil, Paris, 1972, p. 94. [31] Facerea 1, 26-27. [32] Vezi Vladimir Lossky, Essai sur la théologie mystique de l’ Église d’Orient, Paris, 1944, pp. 109-129. [33] Antropologia creştină ortodoxă cuprinde şi notiuni ca: homoiosis, syngeneia, charis, hyothesia, theotis, care vin în completarea notiunii de imago Dei. [34] Sfântul Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica, 5, citat de Pr. Tache Sterea, Dumnezeu, Omul şi Creatia în teologia ortodoxă şi în preocupările ecumenismului contemporan, Teză de doctorat, în Ortodoxia XLIX nr. 1-2, ianuarie-iunie, 1998, p. 65. Vezi şi Pr. Dr. Vasile Răducă, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1996, pp.109-113. [35] Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre alcătuirea omului 11, PG 44, 153D-156B, apud Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 60. Vezi si R. Leys, L’image de Dieu chez S. Grégoire de Nysse. Esquisse d’une doctrine, Bruxelles-Paris, 1951, pp. 77-78. [36] Paul Evdokimov, L’Orthodoxie, Paris, 1965, p. 80. [37] Fapte 17, 28-29. [38] Vezi Paul Evdokimov, op. cit., p. 80. [39] Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele doua vointe in Hristos 30, PG 95, 168B, apud Panayotis Nellas, op. cit., p. 60. [40] Sfântul Epifanie al Ciprului, Panarion 70; PG 42, 344B, apud Panayotis Nellas, op. cit. p. 60. [41] Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, ed. cit. pp. 82-83. [42] Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67. [43] Lars Thunberg, Man and the Cosmos, The Vision of St. Maximus the Confessor, Crestwood, 1985, p. 62, apud Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67. [44] Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Ed. Deisis, Sibiu 2002, p. 69. [45] Romani 12, 2. [46] Vezi pe larg studiul despre cipuri al pr. dr. Mihai Valică, din cartea Vindecarea, a prof. univ. dr. Pavel Chirilă, ed. Christiana, pp. 235-248. [47] Prin demnitate teologică se întelege destinul hristic si procesul de îndumnezeire al omului, iar prin demnitate umană se întelege doar dimensinea lui imanentă. [48] Este vorba despre dimensiunea comunitară a Sfintei Treimi. [49] Vezi Matei 17, 1-8. [50] Apoc. 13, 18 [51] Ovidiu Hurduzeu, Au voie ortodocsii să critice tehnologia? Sau..Lupta Părintelui Iustin cu ciberantropii, în https://proortodoxia.wordpress.com/2009/04/25/au-voie-ortodocsii-sa-critice-tehnologia/. [52] Idem, ibidem. [53] Vezi Daniel Vernet, Biblia si Știinta, în: colectia Glasul Îndrumătorului Crestin, nr. 48, Paris, 1986, p. 12. [54] Vezi dr. Cristian Cobeli si pr. Dr. Mihai Valică, CIPURILE RFID – QUO VADIS, în: Dictatura biometrică. Cipul controlului total, Botosani, 2009, pp. 76-85. [55] Vezi pe larg: La un pas de Semnul Fiarei, un documentar de Katherine Albrecht: https://video.google.co.uk/videoplay?docid=-2029681589148358971&hl=en [56] Vezi studiul Pr. Dr. Mihai Valică, România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice? în: https://apologeticum.wordpress.com/2009/01/31/audio-pr-prof-mihai-valica-studiu-asupra-microcipului/ [57] Vezi Hans Joas, Führt Modernisierung zur Säkularisierung? în: Gottesrede in postsäkularer Kultur, Hrsg. Peter Walter, Verlag Herder, Freiburg, 2007. [58] Vezi John Williams, Director, MIT Auto-ID Labs at the RFID Academic Convocation, (2006); ***, Internet of all things – from wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Internet_of_Things; Kurt Monse, The relationship between RFID policy and RFID adoption in the EU a win-win situation?, Conference “Towards a European Policy on RFID”, Brussels, 19 September (2008); RFID Journal Events, https://www.rfidjournalevents.com/; Charles Mutigwe and Farhad Aghdasi, https://www.rfidresearch.net/documents/RFIDResearchTrends.pdf; Klaus Pavlik, The why and how Cornerstones for a EuropeanRFID research policy, Conference “Towards a European Policy on RFID”, Brussels, 19 September (2008); ***, VeriChip RFID Implants in Mexican Attorney General’s Office Overstated, https://www.spychips.com/press-releases/mexican-implant-correction.html, 29 November (2004); Birgit Gampl, Véronique Corduant, Guidelines and legislation – The regulatory side of RFID, Conference “Towards a European Policy on RFID”, Brussels, 19 September (2008); Michael Glazkov, Totale Uberwachung, Ausweise mit biometrischen Merkmalen, FSU Jena, 07 July, (2008); O. Vermesan, RFID Sensing and Interacting Technology Fusions, Joint EC/EPoSS Expert Workshop 2008 Beyond RFID – The Internet of Things, Brussels, Belgium, 11 – 12 February (2008); ***, Scandal: Wal-Mart, P&G Involved in Secret RFID Testing, November 10, (2003), https://www.spychips.com/press-releases/broken-arrow.html; Aura Bolboasa, Mihaela Stoica, Paşapoartele cu cip, siguranţă sau furt de identitate? VIDEO, Ziarul Adevărul, 18 mar (2009), https://www.adevarul.ro/articole/pasapoartele-biometrice.html; Melanie R. Rieback Bruno Crispo Andrew S. Tanenbaum, Is Your Cat Infected with a Computer Virus?, IEEE International Conference onPervasive Computing and Communications, Pisa – Italy, 4, 13-17 March (2006); Steve Range, RFID marks dawn of ‘Internet of things, 21 November (2006), https://www.ted.com/talks/pattie_maes_demos_the_sixth_sense.html; Dictatura biometrică. Cipul controlului total, Botosani, 2009, pp. 76-85. [59] Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485 din 30/06/2008. [60] Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 15/12/2008. [61] Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 831 din 10/12/2008. [62] Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 112 din 25/02/2009. [63] Apoc. 13, 18 [64] Ioan 16, 33.
Vă informăm că în urma apelului Părintelui Arhimandrit Iustin Pîrvu de la Mănăstirea Petru Vodă – Neamţ din 14 Ianuarie a.c. s-a iniţiat o campanie de informare a opiniei publice româneşti despre pericolele multiple ale noilor măsuri legislative care introduc în România controlul electronic al populaţiei. OUG 184/2008, 207/2008, 55/2009, Legea 298/2008 şi adoptarea ilegală a directivei UE 126/2006 de către M.A.I., prin introducerea supravegherii electronice generale şi crearea cadrului legislativ pentru încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului, încalcă flagrant mai multe articole din Constituţia României, mai multe norme de drept intern şi internaţional, şi nu în ultimul rînd aduc atingere conştiinţei religioase a poporului român, creştin de 2000 de ani.
Începînd cu luna Ianuarie, s-a iniţiat o serie de conferinţe în majoritatea oraşelor mari ale ţării, s-au publicat o serie de articole în mai multe publicaţii româneşti şi internaţionale, s-a tipărit cartea “Dictatura biometrică” (ce cuprinde abordarea problematicii controlului electronic din punct de vedere juridic, civic, medical, electronic şi religios), s-au realizat mai multe emisiuni de televiziune şi radio.
La votul pe care elveţienii l-au exprimat prin referendum în ziua de 17 Mai 2009 cu privire la introducerea în Elveţia a paşapoartelor electronice reprezentantul nostru a fost prezent în cantoanele Zürich şi San Galen şi a luat legătură cu liderii mişcării anti-cip din Elveţia (populaţia a spus DA cu doar 50,14%, la o diferenţă de 5000 de voturi faţă de cei ce au spus NU; pentru prima dată în istoria de 800 de ani a democraţiei elveţiene se propune revotarea unei legi).
Reprezentanţii mănăstirii şi ai mai multor organizaţii civice non-guvernamentale au fost prezenţi atît la dezbaterile, cît şi la votul din cele două camere ale Parlamentului asupra măsurilor legislative menţionate mai sus. În faţa indolenţei şi insensibilităţii mediilor politice româneşti la nevoia de libertate şi de adevăr a cetăţeanului de rînd, s-a iniţiat strîngerea de semnături de la populaţie, propunîndu-se organizarea unui referendum pentru abrogarea acestor măsuri legislative.
Cele 1.000.000 de semnături strînse au fost puse ieri, 17 Septembrie, la dispoziţia Preşedintelui Traian Băsescu, prin întîmpinarea oficială făcută de mănăstire, înregistrată sub numărul 18.720 la Registratura Generală a Administraţiei Prezidenţiale, întîmpinare prin care se cere instituţiei prezidenţiale organizarea unui Referendum naţional în problema actelor şi a supravegherii electronice, instituţia prezidenţială fiind singura în măsură să îl organizeze.
Dacă avem în vedere că întregul sistem de putere politic care conduce azi România s-a instalat prin votul a mai puţin de trei milioane de votanţi, credem că este relevant faptul că la Apelul unui singur părinte duhovnicesc s-au asociat prin semnătură olografă aproape un milion de Români, în doar şase luni de strângere de semnături la Mănăstirea Petru Vodă.
Nu credem că voinţa atâtor oameni poate fi ignorată de vreun om politic, cu atât mai puţin de Preşedintele României, al tuturor Românilor.
Întrucât nouă ne lipsesc mijloacele materiale şi legale pentru a întreba TOŢI cetăţenii României, facem apel la Preşedintele Traian Băsescu să întrebe întreaga naţiune dacă vrea sau nu acte şi supraveghere electronică.
Riscurile utilizării noilor tipuri de acte au fost documentate de numeroase foruri ştiinţifice, iar aspectele etice ale utilizării extinse a supravegherii electronice plaseaza deja această dezbatere într-o zonă ce priveşte reevaluarea bazelor democratice ale statului.
Nu credem că România se află în acest moment în punctul în care să suporte o astfel de dezbatere, iar amintirea vechiului sistem comunist, susţinut prin aparatul de supraveghere şi control al Securităţii, este încă suficient de vie încât să ne determine să fim cel puţin suspicioşi, mai ales că cei care ar urma să implementeze sistemele de supraveghere şi control total al populaţiei sunt, cu toţii, fie foşti membri, fie apropiaţi ai Aparatului menţionat.
Aiudul a fost cu-adevărat temniţa neamului românesc. Aproape toţi intelectualii români de vârf şi-au pierdut viaţa acolo. În primul rând, pentru că Aiudul a fost considerată puşcăria legionarilor. În 1948 a fost foamete. Erau patru ţigani, cu un car cu bivoli, care tăiau urzicile, le malaxau, aduceau un sac de mălai, un sac de făină de soia şi făceau mâncare pentru 3500-4000 de oameni. Asta pentru două zile! O altă crimă pe care a făcut-o regimul comunist a fost cu generalii care au condus Armata Română şi au murit la Aiud. Criminalii de război, cum i-au numit comuniştii. Practic erau ca nişte schelete. Asta a făcut regimul comunist. Şi poate e prea puţin acest lucru, pentru că, dacă am suferit cei care am fost în puşcărie, sunt sigur că au suferit şi cei de afară. Poate chiar mai mult! La Aiud a fost închisă toată elita neamului românesc. Domnule, de unde or fi adus călăii ăia de gardieni, ce lapte or fi supt la mamele lor? Nişte criminali ordinari. Deşi erau poate special înrăiţi, pentru că dimineaţa când veneau la serviciu, îi dezbrăcau la pielea goală să vadă dacă n-au scrisori pe care să le aducă deţinuţilor.
– Cum a fost regimul din închisoarea Aiud? – Ca să-ţi spun chinurile de la Aiud trebuie să pornim de la izolări. Să dormi pe ciment, iarna, vă daţi seama! În 1957 eram în celulă cu un preot, Părintele Iov din judeţul Arad, şi cu un contabil din Vrancea. Ne-au prins gardienii la rugăciune. Şi ne-au făcut raport în urma căruia am fost pedepsiţi cu 10 zile de izolare. Şi acolo, ce se întâmpla? În ajunul Sărbătorilor, te băgau la izolare. Pe cei mai recalcitranţi. Îmi aduc aminte că atunci am fost băgaţi la izolare vreo 60 de inşi. Şi au venit doi procurori să viziteze celulele unde eram izolaţi. Eu am raportat condiţiile în care stăteam. Ei mi-au răspuns că pereţii sunt curaţi şi că avem calorifere. De parcă ar fi funcţionat vreodată… În timpul ăsta au murit doi din cei băgaţi la izolare. În ziua a opta. Atunci ne-au dus la celulele noastre. N-am să uit cuvintele Părintelui Iov, care s-a aşezat în genunchi lângă patul lui şi a spus: „Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit puţin pentru tine!”. În 19 ani şi şapte luni cât am stat în închisoarea Aiud n-am ştiut nici de mama, nici de tata, nici de scrisoare, nici de vorbitor, nici de cămaşă, nici de izmană, nimic. Am lucrat zi-lumină şi am primit o pastă de dinţi şi-o batistă. La Piteşti, casierul şi contabilul de acolo mi-au spus cât am câştigat lucrând în mină: 45 de bani.
– Ce personalităţi aţi cunoscut la Aiud? – Cam pe toţi pe care îi ştiţi şi dumneavoastră, eu i-am cunoscut acolo.
– L-aţi cunoscut pe Traian Trifan? – Cum să nu. Trifan era în închisoare din 1941. L-am cunoscut şi pe Părintele Arsenie Papacioc, şi pe mulţi alţii.
– Care a fost crezul pentru care aţi luptat şi suferit, Părinte? – Dragostea de neam, ţară şi Dumnezeu. Singurul om politic pe care l-a avut România şi a vrut să facă ceva în cadrul neamului, fără să împrumute nimic din Apus sau Răsărit, a fost Corneliu Zelea Codreanu. În afară de el am mai avut un singur om politic: Ion I.C. Brătianu. Restul n-au nimic comun nici cu Dumnezeu, nici cu neamul.
– Vi se pare moral să se ridice ceva la Aiud fără avizul foştilor deţinuţi politic? – Acolo sunt osemintele celor care au fost în puşcărie. Monumentul de la Aiud este al foştilor deţinuţi politic. Episcopul poate face ce vrea, dar osuarul a fost sfinţit de IPS Bartolomeu Anania. La sfinţirea mesei din Sfântul Altar am participat şi eu. Fosta mea soţie este maică la Aiud.
– Ce se întâmplă cu plănuita mănăstire si biserica de la Aiud? – Sunt două planuri. Unul din ele este dirijat de un om protejat al masoneriei, Dan Picu… Dan Puric. P.S. Andrei al Alba-Iuliei e de acord cu planul lui Puric. Părintele Augustin, de la Schitul de-acolo, a protestat putin dar acum totul a rămas baltă (Părintele Justin nu a fost de acord cu acest proiect). Eu cred că Părintele Justin ar face biserica. Ce vedeţi aici, la Petru Vodă, e făcut de el. Dacă nu e făcut cu mâna lui, atunci cu banul văduvei pe care l-a primit de la credincioşi. In plus fata de asta aici isi da si pensia lui. Cam asta este cu Aiudul…
Astazi in tara noastra romaneasca singurul care poate sa rezolve problema e Dumnezeu. Mie mi-a fost frica in toata viata mea doar de doua persoane: de tatal meu si de Dumnezeu. Tata nu mai este. Ce pot sa-mi mai faca astia? Doar trupul sa-l ia ca sufletul nu au cum sa mi-l ia! E al lui Dumnezeu!
(Fragmente dintr-un interviu acordat de fostul detinut politic, Monahul Paulin – 22 de ani de inchisoare, dintre care 18 numai la Aiud – revistei Veghea, nr. 4, 2009)
Ei, torţionarii, vor să ridice biserici şi monumente, iar cei torţionaţi n-au voie să apară! Adică, ei au ucis şi tot ei ridică statui! N-o să le ajute Dumnezeu, orice ar face. Când o veni vremea să-i stârpească, le-o veni vremea! Dar să nu creadă că vor trece prin viaţă fără judecata acestor martiri! Ei nu se luptă cu oameni, se luptă cu Dumnezeu! Încercare foarte îndrăzneaţă, mândria lor depăşeşte limita. De aceea, vor avea de suferit! Vor avea de suferit ca şi Irod.
– Ce s-a întâmplat la Aiud, când l-aţi întâlnit pe Dan Puric? – Dacă era cinstit şi corect Puric, nu pleca, stătea acolo şi avea o faţă deschisă, o faţă de curaj, de întâlnire, de discuţie. Hai, dom’le, să vorbim! Dar aşa… „aşteptaţi că vine Înaltul în 10 minute”. A plecat şi a lăsat-o baltă. Asta numai din mândrie, din răutate, să dovedească el că e centrul pământului şi că fără el nu se poate face nimic. Într-adevăr, pentru moment, nu se poate face! Pentru că este (bagat) dracul! Dracul ăsta-i vechi, nu numai de acum, ăsta e vechi. A ridica o biserică acolo înseamnă a recunoaşte martirii, a recunoaşte tot acest mare eveniment al anilor ’48-’64. Asta înseamnă biserica! Nici nu m-am gândit la treburile astea, dar ei s-au gândit. Să fie biserică, să fie pomeniţi martirii. Dar una e centru de cultură, alta e centru martirologic, fiecare să-şi păstreze locul cuvenit. Asta este treaba cu centrul cultural. Nu-i un moment prielnic. Potrivnicul, Antihristul, este pe teren. Nu mai rămâne decât să-l încoronăm la Ierusalim, să apară ca persoană fizică, atât mai rămâne! Ce cerem noi e prea mult. Lucrurile sunt destul de înaintate. Acuma, ca să ne mai putem împăca cu duhul lui Dumnezeu, ar trebui să ne rugăm. Cât se poate! Că vin şi cipurile astea, care nu sunt fără rost. Sunt un mijloc de prăbuşire. Nu numai a individului, ci şi a naţiunilor. Toate se petrec sub ochii noştri. Trebuie să fim atenţi să ne izbăvească Dumnezeu de cel viclean. „Să ne ferim mereu de cei ce vânează sufletele noastre”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. E vânătoare mare de creştini.
– Cum aţi primit scrisoarea foştilor deţinuţi politic, prin care se cere binecuvântarea Mitropolitului Bartolomeu Anania pentru ridicarea unei mănăstiri la Aiud, cu planul şi înfăptuirea Sfinţiei Voastre? – Conţinutul acestei scrisori este interesant pentru oamenii care cred în Dumnezeu, care se tem de Dumnezeu şi care au o convingere despre toată existenţa aceasta. Ce te faci însă cu Occidentul? Nu poţi să faci pe spiritul occidental viaţă creştin-ortodoxă. Nu se poate. Atât este înţelegerea lor, până la raţiune. De-acolo nu se mai poate. Ori, în ortodoxie este mai întâi trăirea, după aceea vine raţiunea. Aşa este ortodoxia. Toate lucrurile scrise în această scrisoare, în conţinutul ăsta extraordinar, cine să le înţeleagă? Ăştia nu vor decât viaţă bună, trai bun şi putere. Noi avem de-a face cu astfel de elemente. Ce să le faci? Îi laşi în seama lui Dumnezeu. Nu vedeţi cum fac? Te trimit de la Ana la Caiafa.
– Generaţia interbelică a fost o generaţie strălucită a neamului românesc, a luptat, a fost în închisori, s-a jertfit. Cum s-a putut atunci şi astăzi nu se mai poate? – Cum s-a putut? N-au trecut prin criza asta de 70 de ani de comunism. De ce-au născut ei drăcovenia asta din Occident, bolşevismul, şi l-au adus aici, în Răsărit? Aici e rădăcina. De aici pleacă lumina şi întunericul. Aici au şi venit. Se tem încă.
A consemnatFlorin PALAS
(fragmente din interviul acordat de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu revistei Veghea, nr. 4, 2009 – inainte de anuntul celui de-al treilea proiect pentru AIUD -, si publicate in avanpremiera de https://vlad-mihai.blogspot.com/)
October 27th, 2009 
VR 
– Parinte, cum sfatuiti poporul sa procedeze cu privire la aceste vaccinuri criminale care se vor impune cu forta, asupra copiilor nostri si asupra mamelor insarcinate, si poate pe viitor asupra tuturor?
Posted in Uncategorized 
Tags: 
