Posts Tagged ‘manastirea petru voda’

CAMPANIA ANTI CIP Parinte Iustin, te iubim!


La manifestatia impotriva cipului biometric si a urmaririi totale a comunicatiilor, a Coalitiei Impotriva Statului Politienesc, desfasurata duminica, 1 februarie, la baza Dealului Patriarhiei, dupa ce s-a citit Apelul Parintelui Iustin Parvu catre poporul ortodox in problema insemnarii electronice s-a strigat: “Parinte Iustin, te iubim!”

Pasi fatali spre o dictatura absoluta. FOTO: Apelul semnat al Parintelui Iustin Parvu si parafa Manastirii Petru Voda. Peste 11000 de semnaturi

Iata ca dupa ce a trecut ca prin branza in Parlamentul Romaniei o lege anti-democratica, indreptata impotriva libertatilor fundamentale ale omului, cum este Legea 298/2008, a trebuit sa se ridice un ziar in apararea cetatenilor tarii. Aceasta pare sa fie ultima speranta a romanilor, dupa Biserica: o presa cu adevarat libera, care sa dea la cap ticalosilor reprezentanti ai clasei politice tradatoare a intereselor nationale, aflati mana in mana cu beneficiarii afacerii interceptarilor, unde zangane euro pe euro de vreo cateva zeci, ba poate chiar sute de milioane de ori.
ZIUA in schimb s-a ridicat ferm si a solicitat institutiei care apara drepturile fundamentale ale romanilor – Avocatului Poporului – sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la abuzurile din Legea 298/2008.
Ca – noi cel putin, noi, ziaristii – suntem inregistrati de ani de zile ca potentiali “dusmani ai poporului”, de fapt ai regimurilor, nu mai este o noutate pentru nici un jurnalist informat. Am stat la discutii private cu generali din serviciile de informatii ale tarii care, putin jenati, ma rugau sa ne scoatem bateriile telefoanelor inainte de a incepe sa vorbim desi subiectul era tocmai apararea Romaniei. Sau poate tocmai de aceea. De data aceasta, serviciile, care ameninta sa treaca de la apararea tarii la atacarea cetatenilor ei, prin acceptarea unor cerinte dictatoriale mondiale, ne vor inregistra total, legal. Pericolul reliefat si de plangerea ZIUA este faptul ca din lege lipseste orice metoda de control asupra operatiunii interceptarilor, ceea ce poate duce foarte usor la abuzuri de tip politie politica. Noi stim – si scandalul Claudiu Saftoiu a relevat pentru a doua oara – ca SRI are protocoale secrete incheiate cu operatorii de telefonie fixa si mobila. Apoi, via SRI, informatiile ajung si la SIE, de unde s-au si sifonat in public pe gurita lui Claudiu Saftoiu. Acum, ca se pune de o noua afacere, cine se va ocupa de noile achizitii, fonduri de zeci de milioane de euro care ne arata, iata, ca pentru instalarea unei posibile dictaturi a sistemului, criza economica mondiala si nationala pare sa nu existe. Dimpotriva.
La fel, aceeasi afacere, banoasa si anti-constitutionala, si in cazul pasapoartelor biometrice, un scandal care irumpe cu aceeasi nervozitate ca si cel al Legii 298 anti-cetatean. Desi la nivelul Uniunii Europene exista destule nelamuriri privind necesitatea si legalitatea unui astfel de demers, Romania e prima dintre proastele satului european care adopta, fara nici o dezbatere nationala, aceasta masura. Practic, toti romanii vor fi indosariati electronic prin documentele de identitate – pasapoarte, buletine, permise de conducere -, acte biometrice unde vor fi inserate amprentele digitale si oculare ca si fotograma faciala si alte date medicale, toate stocate intr-un micro-cip “invizibil”.
Decizia contravine insa unui Raport foarte documentat al Grupului European pentru Etica in Stiinta si Noi Tehnologii al Comisiei Europene (EGE) – disponibil la https://ec.europa.eu/european_group_ethics/docs/avis20_en.pdf – si care trateaza problematica biocipului implantabil si, principial, al celui introdus in actele de identitate. Grupul, format din profesori de renume mondial, afirma, la fel ca ZIUA in cazul Legii anti-cetatean, ca se incalca drepturi fundamentale ale omului. Analistii Comisiei Europene au edificat probleme etice ale dreptului la viata privata, autonomie si confidentialitate aratand ca acest cip biometric restrange libertatile individuale si va face cetatenii dependenti de mecanisme decizionale statale sau mondiale care nu sunt transparente si nici de inteles.
Dezbaterea publica este absolut esentiala pentru a se asigura transparenta si statele membre ale UE au responsabilitatea sa asigure ca acceptarea acestor “beneficii” ale tehnicii sunt decise numai printr-un proces democratic, afirma EGE. Daca in cazul Legii 298/2008 putem vorbi de simulacrul unui proces democratic, cum explica autoritatile introducerea unor masuri care sfideaza Articolului 23 din Constitutia tarii – “Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile” si Articolul 29 – “Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma”. ZIUA a demonstrat cum se poate impotrivi violarii drepturilor nostre. Un exemplu demn de urmat…
ZIUA: Pasi fatali spre o dictatura absoluta de Victor RONCEA
…alaturi de cele pe care le stim prea bine!

O manifestare impresionanta: conferinta anti-cip a lui Danion Vasile cu participarea P Ioan Sismanian, a Maicii Ecaterina si a lui Laurentiu Dumitru


Grupul Areopag a organizat pe 27 ianuarie 2009 o conferinta publica la Sala Dalles, pe tema cipurilor biometrice si a semnelor vremii, transmisa in direct la https://www.ortodoxradio.ro/. Desfasurata sub titlul „Sfarsitul Lumii – Intre profetii si obsesii”, desi trebuia sa dureze doar doua ore, conferinta a tinut patru ore in fata unei sali arhipline, de sute si sute de persoane, care, la sfarsitul manifestarii au semnat Scrisoarea Areopag catre Sfantul Sinod si formularele impotriva Pasapoartelor biometrice. Au vorbit: Maica Ecaterina, cu mult curaj si daruire, P Ieromonah Ioan Sismanian de la Petru Voda, cu iubire, insufland credinta si tarie, si teologii Danion Vasile si Laurentiu Dumitru, cu mult duh si intelepciune. In timpul Conferintei a fost sunat si Parintele Iustin Parvu care a reconfirmat in direct Apelul sau la mucenicie, de impotrivire la semnele premergatoare pecetluirii finale, realizate prin introducerea obligatorie – fara dezbatere publica – a cipului biomtetric in toate actele de identitate ale romanilor. Dupa prelegeri au fost lansate lucrarile lui Danion Vasile „Stareţii despre vremurile din urmă” şi „Zorii Apocalipsei” cat si cele mai noi aparitii ale revistelor Presa Ortodoxa si ATITUDINI, care s-au raspandit printre credinciosi ca painea calda. In final s-a anuntat mitingul de duminica al Coalitiei Impotriva Statului Politienesc, care se va sustine la Crucea de la poalele Dealului Patriarhiei, incepand cu orele 12.30.
In curand aici si doua filmari din timpul conferintei: interventia telefonica a Parintelui Iustin si Cantecul si Rugaciunea de inchidere a manifestarii.

Din nou despre Eminescu si crestinismul sau in Revista de gandire si traire romaneasca ATITUDINI. Aviz amatorilor

Se spun fel de fel de vorbe lăturalnice si despre Brancuşi ca şi despre Eminescu, numai să nu se spună că sunt creştini. Asta se apare că i-ar înjosi, ca şi despre Sfântul Apostol Pavel, a cărui vedenie de pe drumul Damascului e explicată în marele dicţionar Larousse ca o criză luetică. Ce sfidare a Dumnezeirii!
Despre Eminescu se spune că a murit nebun. Nu, domnilor, Eminescu nu a murit nebun. Aici e necinste sufletească. Eminescu a murit ucis. I s-a dat cu o cărămida în cap! De ce? Procesul acestei crime încă nu este pe rol, dar va fi pus!
Ştim cu anticipaţie că Eminescu era piatră de poticnire a tuturor, repet, a tuturor politicienilor zilei. Tâlharul de pe cruce e primul creştin care moare în actul jertfelnic suprem împreună cu Hristos. E primul care recunoaşte, mărturiseşte şi acceptă suferinţa ca ispăşire, transferând- o lui Hristos, şi de aceea şi primeşte răspunsul prompt: „Astăzi vei fi cu mine în rai!”
Analizându-se opera lui Eminescu, de fapt nepublicată niciodată integral, căci astfel ar fi condamnat la moarte post mortem, nu se spune nimic despre acest spirit creştin. Dar ştiţi dumneavoastră Rugăciunea către Maica Domnului: Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor… Aceasta este caracteristica sufletului lui Eminescu: Rugăciunea. Toate aceste flori, acele minuni ale creaţiei, versificate, împodobite ca nişte icoane, iradiind de lumină, sunt expresii ale sufletului lui contemplativ.
O să-mi răspundeţi că Rugăciunea propriuzisă este numai una, este un acccident.
Nu domnilor, e fondul de cinste spirituală, de prosternare în faţa atotputerniciei Divinului, izbucnit ca o mărturisire a vieţii lui zbuciumate, dornică de Absolut.
Şi aceasta se vede mai ales în Articolele lui Politice, care de fapt sunt teme integral tratate şi elucidate, unde comuniunea de idei şi sentimente cu Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horia, Tudor Vladimirescu, Brâncoveanu, îl pun pe acelaşi perete sfânt din casele românilor. Eminescu
e un drept al neamului românesc, ca şi Ştefan, Tudor, Horia, care nu mor pentru dorinţa de a deţine funcţii politice, ci pentru dreptatea care trebuie instituită în viaţa societăţii şi a celei de stat. „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este Împărăţia cerurilor”. Căci nu a te intitula creştin, socialist, democrat, sau combinaţiile acestor numiri îţi dă dreptul să deţii
autoritatea în stat, ci conştiinţa responsabilităţii în faţa lui Dumnezeu, pentru tot ce faci în calitate de conducător. Aşa după cum noaptea, sub razele difuze ale lunii, imaginile lucrurilor capătă nişte nuanţe de încântare şi miraj, mângâind sufletul şi mintea, cu închipuiri fantastice, literatura, artele în general, nu fac altceva decât să mângâie sufletul omenesc în noaptea acestei vieţi cu umbre dulci într-o încântare trecătoare. Căci la ivirea soarelui toate aceste fantasme pier. Aşa şi Hristos face să dispară în lumina strălucirii lui orbitoare, creaţia fantasmelor lumeşti. Dintre toate operele literare, din toată arta, nu vor rămâne şi nu vor căpăta strălucire în raza luminii Lui decât acelea ce-L vor fi preamărit.
De aceea nu „Luceafărul”, nu „Trecut-au anii”, sau oricare alt poem genial va însoţi pe Eminescu în întâmpinarea Soarelui Hristos, ci „Rugăciunea”. Cu Maica Domnului, ducându-l de mână, se va înfăţişa Eminescu înaintea lui Hristos.
Privirea-ţi adorată / Asupră-ne coboară / Din valul ce ne bântuie / Ridică-ne, ne mântuie / O, maică preacurată / Şi pururea Fecioară / Marie!
Aceasta este cea mai mare, cea mai plină de har poezie a lui Mihai Eminescu.
Dacă sufletul lui s-a entuziasmat şi sa încântat în faţa frumuseţilor creaţiei divine, şi pe aceste frumuseţi le-a cântat, închinându-ne şi pe noi, ca într-o noapte de vrajă, luminat, sufletul lui trezit în faţa zorilor a văzut chipul aurorei hristice, şi a alergat conştient, căzând în genunchi, într-un act de contemplare şi adorare a adevărului nedisimulat în cuvinte de vrajă artistică, ci în cuvântul umilinţei, a celei mai sincere recunoaşteri a nimicniciei noastre omeneşti. „Înţeleptii lui Dumnezeu făpturii n-au slujit ci Făcătorului” . În această cântare de laudă a Maicii lui Dumnezeu şi, implicit, a Hristosului, Eminescu face din darul său, talantul său, prin acest dar, act de adoraţie a dumnezeirii. E cel mai mare act de viaţă pe care dumnezeul-creat-omul îl poate aduce dumnezeirii în condiţia de pământean. În felul acesta, el restabileşte şi ierarhia valorilor culturii.
Astăzi veacul nostru ţine morţiş să încheiem mileniul doi cu primordialitatea valorilor politico-economice. Pofta inimii, pofta ochilor şi trufia vieţii. Aşa i-a zis şi Satana Mântuitorului pe muntele Qarantaniei: „Iată lumea şi slava ei, Ţie Ţi-o voi da, dacă Te vei închina mie, căci mie-mi este dat să o dau cui voiesc”. Mințea… ca şi în Eden… Şi aşa cum au murit protopărinţii noştri, aşa mor toţi în braţele lui Satan, când primesc această ofertă. Observaţi dar, că toată zbaterea individuală şi colectivă, actuală, nu duc decât la dezastre materiale şi spirituale. De ce? „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă”.
Astăzi chiar în spatele aparentei fapte bune, stă afaceristul. Nimic nu se face pentru Hristos, adică dezinteresat. „Fără Mine nu veţi putea face nimic”, zice Mântuitorul, adică jertfa noastră nu se înscrie în ordinea divină, fiind străină Adevărului veşnic, căci este pământească, lumească, drăcească. Dumnezeu nu Şi-o revendică, pentru că nu I-a fost atribuită. Un alt „dumnezeu” o revendică, egoismul luciferic. De aceea zicem în altă parte despre creştinismul românesc, că este un stil de viaţă. Românul, când dăruieşte ceva, zice „primeşte darul acesta şi zi bogdaproste” (Dumnezeu să ne ierte, mulţumire lui Dumnezeu).
De aceea Eminescu, în toate articolele sale politice, când vrea să jaloneze sau să indice o cale de urmat, se întoarce mereu cu mintea la condiţia spirituală a omului din popor şi a stilului lui de viaţă creştină. În casa de la Ipoteşti, Eminescu trăieşte de mic condiţia de suferinţă, închinată sub candela icoanei Sfintei Fecioare, o mamă suferind lângă o surioară paralitică, şi, jur împrejur, ţăranii suferind umilinţa muncii nerăsplătite pe propriul lor pământ, adunaţi duminica în genunchi în tinda Bisericii, din umilinţă, în sânul ei, sub raza icoanei Prea Curatei şi a Fiului ei, crucificat şi înviat, suprema mângâiere în viaţa aceasta şi ultima ţintă pentru cealaltă viaţă. (…)Luaţi aminte, voi care vreţi să fiţi învăţători şi doctori trupeşti ai neamului românesc şi voi care loviţi în acest neam sfinţit prin aceşti drepţi.

Şi sunt foarte mulţi!
La Marea Judecată îi veţi putea privi în ochi?

Virgil Maxim
Revista de gandire si traire romaneasca ATITUDINI
An II, Nr 4, Ianuarie 2009
Extras din articolul “Cateva ganduri smerite alaturi de creatia marelui Brancusi”

Danion Vasile demonteaza aprioric ipoteza caterisirii parintelui Justin

“După pornirea campaniei „NU CĂTUŞELOR ELECTRONICE”, pe 21 ianuarie 2009, am primit de mai multe ori, chiar de zeci de ori, mesaje similare privitoare la posibilitatea caterisirii părintelui Justin Pârvu la prima adunare a Sfântului Sinod, ca urmare a poziţiei sale în problema microcipurilor.

Înainte să ia cuvântul la întâlnirea AZEC (din 22 ianuarie 2008), reprezentantul Arhiepiscopiei Tomisului, părintele Eugen Tănăsescu, mi-a spus că el consideră că textul iniţial, apărut sub semnătura părintelui Justin, nu poate fi autentic, întrucât conţine multe erezii. I-am cerut să îmi dea exemple. A răspuns: „Cum ar fi putut părintele Justin să vorbească în locul Sinodului? Cum ar fi putut să se pună deasupra Sfântului Sinod?” I-am răspuns: „Părinte, dar nu s-a pus deasupra Sinodului, doar a avut curajul unei poziţii personale, deoarece Sinodul nu a analizat problema la timp.” (La timp ar fi fost înaintea emiterii primelor carnete de conducere biometrice, în decembrie 2008). Răspunsul a fost neconvingător: „Nu, apelul nu este autentic, părintele nu putea spune mari erezii.” (De altfel, părintele Tănăsescu şi-a exprimat şi public, în dezbaterea AZEC, părerea potrivit căreia textul nu este autentic, spunând că ar aparţine unor ucenici ai părintelui stareţ.)

Citind şi recitind cuvântul părintelui nu am găsit aceste mari erezii. De altfel, în apelul său părintele Justin spune clar că vorbeşte în calitate de „biet monah”, nici măcar de arhimandrit: „Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.“

Nu există în această poziţie nicio tentativă de substituire a autorităţii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Mai mult chiar, apelul părintelui Justin a fost analizat în raportul „România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice?“, realizat cu binecuvântarea Mitropolitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de către pr. prof. dr. Mihai Valica.

Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009:

a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666 şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport ca o vreme «premergătoare acestei profeţii», deci nu derularea însăşi a profeţiei.

b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi «o capcană a vrăjmaşului». E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar o dată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-aperceptiv şi mental, acţiunea finală: pecetluirea.

c. În acest context, Părintele Justin îi îndeamnă pe credincioşi să fie vigilenţi şi, dacă e nevoie, chiar jertfelnici: să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească «inofensiva» acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte.

d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria «arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici», însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi, din dragoste pentru neam şi Biserică, trage un semnal de alarmă, considerând ca acest «proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea» şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire.

e. Cuvintele: «Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!» vor să marcheze acest lucru şi vor să spună că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu.

f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură, şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă.”

(Din păcate, acest raport a fost trecut cu vederea de către vorbitorii de la dezbaterea AZEC, deşi organizatorii îl deţineau. Raportul, care circulase iniţial pe e-mail-uri, a fost postat, cu aprobarea autorului – pr. Mihai Valica, pe blogul lui Razvan Codrescu – vicepresedinte AZEC – nota mea. Tot nota mea: Raportul mi-a fost transmis de autor cu o zi inainte de dezbatere si publicat aici imediat fiind si trimis pe lista mea de e-mail. Practic, el se afla in posesia tuturor membrilor AZEC de la dezbatere. El a si fost invocat doar de Cristian Curte, insa din public. Atat Codrescu cat si Bucuroiu l-au ignorat.)

Iată o părere autorizată: „demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic“. Pentru un astfel de demers, părintele Justin nu poate fi caterisit. De altfel, dacă s-ar fi pus problema caterisirii, părintele Justin ar fi fost judecat mai întâi de comisia mitropolitană, nu direct de Sfântul Sinod.

Şi chiar dacă apelul părintelui Justin ar fi fost dezbătut de Sfântul Sinod, şi chiar în eventualitatea în care ierarhii l-ar fi considerat greşit, tot nu s-ar fi ajuns la caterisirea părintelui. De altfel, în cazul Corneanu, deşi împărtăşirea mitropolitului Banatului la heterodocşi contravine canoanelor Bisericii Ortodoxe, nu s-a pus oficial problema caterisirii. Ba chiar, după decizia Sinodului de a-l ierta, invocată fiind pocăinţa mitropolitului, acesta a făcut declaraţii şocante: „M-am aflat faţă în faţă cu misterul fraternităţii şi am fost acoperit de harul dumnezeiesc. Însă, sunt convins că vor mai trece mulţi ani pentru a ajunge la aceste gesturi. Abia după aceea vor deveni normale.” Şi fiind întrebat de jurnalista Francesca Strazzari: „Preasfinţia voastră, vă simţiţi nevinovat?” a dat următorul răspuns: „Da, în mod absolut. Acum furtuna a trecut. Cred că, pe moment, totul s-a terminat. Cel puţin aşa sper. (…) Gestul rămâne. Nu mă pocăiesc. Nu am comis o crimă“.

(www.revistalumeacredintei.ro/sct_3/st_255/o_ultima_declaratie_socanta_a_mitropolitului_corneanu_gestul_ramane_nu_ma_pocaiesc.htm)
Dacă nu a fost caterisit Mitropolitul Corneanu, pentru o rătăcire evidentă, cum ar fi putut fi caterisit părintele stareţ Justin? O astfel de caterisire ar fi provocat o mare răzmeriţă în rândul credincioşilor, care ştiu că inima Moldovei nu bate doar la Iaşi, ci şi la Petru Vodă…

Cred că astfel de mesaje, panicarde, privitoare la o eventuală caterisire a părintelui Justin nu fac altceva decât să stârnească o adversitate faţă de Sfântul Sinod. Ele trebuie privite cu reticenţă, fiind stârnitoare – neintenţionat sau nu, nu discutăm aici – de zâzanie şi tulburare.

Totuşi, în astfel de mesaje există un singur element cu care sunt de acord: îndemnul la rugăciune pentru părintele Justin. Părintele şi-a asumat un demers mucenicesc. (De altfel, pe părinţii veniţi de la diferite mănăstiri sau parohii, care l-au întrebat: „Ce să facem dacă ierarhii ne vor mustra că vorbim împotriva microcipurilor“”, el a răspuns: „Daţi vina pe mine, spuneţi-le că eu v-am sfătuit să vorbiţi aşa…“)

Curajul părintelui Justin se aseamănă curajul marilor mărturisitori din istoria Bisericii. Crucea lui este foarte grea, şi e foarte important să ne rugăm pentru el. Ispitele sunt mari, niciun om nu e infailibil, şi pentru aceasta e nevoie să ne rugăm pentru părintele să poată duce până la capăt lupta pe care a pornit-o.

Duşmanii lui au fost, sunt şi vor fi mulţi, şi nu se bucură deloc de roadele lucrării sale. Dar ucenicii, apropiaţii şi prietenii săi sunt mult mai mulţi. Şi au datoria să se roage, cu zdrobire de inimă, pentru părintele Justin. Să se roage şi pentru cei care îl defaimă şi îl dispreţuiesc. Să se roage şi pentru părinţii care îi sunt aproape, să se roage pentru toată obştea Mănăstirii Petru Vodă. Şi să se roage pentru preoţii, ca să atragă poporului atenţia asupra pericolelor care bat la uşă. Şi să se roage, mai ales, pentru ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca să fie luminaţi de Dumnezeu pentru a face faţă acestor pericole… “
Sursa: https://www.razbointrucuvant.ro/

M-am intors! Ia sa popesc AZEC-ul: Cum nu l-a lasat Dumnezeu pe michiduta sa-l ponegreasca pe P Justin Parvu in public si cum si-a facut aghiuta loc

Cuvantul Parintelui Justin Parvu la conferinta organizata impotriva sa de AZEC, mai jos, aici.
Inainte, cititi va rog o relatare pitoreasca de la evenimentul cu pricina transmisa de corespondentul special al Blogului Victor Roncea, in timp ce subsemnatul se bucura de Basarabia strabuna.
Deci:
Cine sapă groapa altuia cade singur în eacu o epigrama la zi in final
Razvan Bucuroiu, vizibil afectat, a deschis lucrarile cu o mina de premiul Nobel, in cazul in care ar fi fost primul barbat care ar fi trecut prin chinurile nasterii, chiar atunci, pe loc, sub ochii trimisilor Patriarhiei pentru a putea consemna evenimentul mondial in Cartea Recordurilor. Altfel, se dorea ca invitaţii din partea Palatului Patriarhal să vorbească în afara oricărei dezbateri, şi apoi sa plece, ceea ce s-a si întâmplat cu decanul Facultatii de Teologie, Ştefan Buchiu, in prezenta postului anti-crestin ProTv, care a parasit sala la brat cu oficioşii. Dar lucrurile nu au decurs, apoi, dupa planul organizatorilor, asa cum le-a iesit figura spre temperarea reactiilor credinciosilor in cazul Documentului de la Ravenna prin care a fost recunoscut primatul papal. Echipa de soc Bucuroiu-Codrescu si sclavul lor fericit Tarziu a fost taxata la fiecare greseală. Asa cum la infiintarea FOR-ului se simtea un duh strain, apasator, in sala, de data aceasta se auzea zumzet de aripi, ale emisarilor lui Dumnezeu trimisi sa se amuze de prostia omeneasca…
De altfel aliatii nostri inaripati i-au si aratat pisica nebucuratului. Cand a pomenit de mesajul Parintelui Justin Parvu si cei care l-au prezentat pe internet, cartonul ce-i purta scris numele si calitatea de presedinte al AZEC a zburat si cazut la pamant. Un semn, fara indoiala…, pe care l-a inteles si el.
Aproape toti cei prezenţi în sală erau împotriva lor.
Dupa brambureala lingvistica a lui Bucuroiu, decanul Facultăţii de teologie din Bucureşti, Ştefan Buchiu, a afirmat ca tehnica nu trebuie sa ne afecteze: „Nu de tehnică trebuie să ne teme noi, că tehnica nici nu te mântuieşte, nici nu te coboară-n iad, ci depinde cum o foloseşti. Este străină de ortodoxie orice viziune apocaliptică. Că au fost mulţi profeţi mincinoşi dea lungul timpului care au anunţat sfârşitul şi totuşi sfârşitul nu a venit”. El a mai sustinut, impotriva revelatiei Parintelui Justin Parvu, ca „nu sunt încă semnele vremurilor!”. „Se prooroceşte că va fi o mare cădere din credinţă la sfârşitul veacurilor. Ceea ce nu e adevărat. La noi este o mare creştere în credinţă. Să fim echilibraţi, pentru că contextul în care ne aflăm este plin de libertate. Deci nu este nici un context apocaliptic acum. Steinhard spune că în închisoare fiind era mai liber decît temnicerii lui. Un duhovnic este bun dacă este în ascultare faţă de biserica lui. Asta este ascultare. Nu va supăraţi pe mine. Nu există instituţia duhovniciei. Sunt trei trepte – episcopi, preoţi şi diaconi. Să ascultăm mai bine de duhovnici decât de biserica în sine? Noi spunem că numai Biserica e infailibilă, nu omul”, a afirmat acesta intr-o evidenta necunoastere sau reavointa. “Nu te mântuieşte duhovnicul dacă nu te mântuieşti tu. Să zici că eşti prooroc sau să laşi pe ucenicii tăi să te creadă teolog, iata aici e discutabil. Sfântul care spune despre el că este sfant, nu este…”, a mai aruncat decanul.
La auzul acestor blasfemii la adresa stalpilor ortodoxiei, duhovnicii neamului, din sala a intervenit un credincios, revoltat, pe drept cuvant: “Eu am văzut ierarhi care au sărutat mâna unui ierarh! Părintele Patriarh Teoctist mergea la Parintele Paisie Olaru şi îi săruta mâna!”, a spus acesta. Si alte voci s-au ridicat sa-l combata. “Crestin rezonabil” cum e el – s-a vazut si in cazul Ravenna! – Razvan Codrescu Adolf Marian Vasile Crivat a intervenit sugerand – scuzati termenul – sa fie lasate comentariile pentru mai tarziu, pentru la sfarsit, cand nu mai e nimeni, eventual…
Cristian Curte, un baiat bun pe care l-am mai auzit pe la Radio cu emisiuni faine in miez de noapte (mi se pare ca e si oleaca vanator) a intervenit si a amintit la timp de foarte bine documentatul studiu-raport al Părintelui Mihai Valică, întocmit cu binecuvântarea Înaltului Teofan, pe care l-ai publicat matale in premiera si in care se scrie ca doar Civic Media a reactionat in timp ce AZEC-ul clevetea impotriva Parintelui Justin. Cristi Curte a oferit argumente din lucrarea atat de bine intemeiata in care se arata ca duhovnicii nu pot fi separati de ierarhie dar aceasta trebuie obligatoriu sa se indrepte spre ei caci au darul revelatiei si al inainte-vederii. Amin!
Aici s-a ridicat si cel prin a carui gura vorbeste de multe ori Sfantul Duh, teologul infocat Danion Vasile, care a avut cea mai bună şi hotărâtă atitudine, vorbind despre curajul Părintelui Justin şi tăcerea asurzitoare a ierarhilor…
Exact asa cum ziceai si matale ca o sa se invoce ca pretext pentru implantarea cipului biometric, decanul a inceput sa vorbeasca despre “beneficiile cipului”, care te ajuta sa-ţi găseşti copiii!!!
Aici n-a mai putut sa rabde prea bine vorbitoarea maica Ecaterina Fermo – facuta “isterica” si “penibila” de prietenului lui Tarziu, “credinciosul” Codrescu, pe blogul lui – si care a intervenit categoric observand intemeiat: “cum ne-am trezit peste noapte cu aceste cipuri în paşapoarte, tot aşa ne vom trezi şi cu implanturile de cip!” Parca vad ca da Boc o Ordonanta de Urgenta ca e obligatoriu sa ne punem cip ca altfel nu ne mai da pensia… si asta doar ca sa-si gaseasca el amanta aia unguroaica prin ungherele Guvernului – asta este nota mea personala, sefu’ 🙂
Decanul, din ce in ce mai nervos ridica tonul: “Nu ni se va fura credinţa prin tehnică, nu li s-a furat celor din închisoare… Ce se face fără ştirea mea nu are nici o valoare asupra sufletului meu. Sufletul meu nu depinde de tehnica” a mai spus enervat ridicandu-se pentru a parasi sala. El a fost urmat, dupa cum v-am spus, de cortegiul ProTv, plin de… tehnica.

Urletul duhului

Părintele Coman si-a inceput alocutiunea întrebandu-se, chipurile naiv, ce caută la această dezbatere. A avut o atitudine mai echilibrată decat decanul, dar si foarte vicleană. Adica şi-a manifestat respectul şi dragostea faţă de P. Justin si a declarat pentru urechile noastre, ale celor prezenti, ca ia in considerare apelul Părintelui, dar…… că se exagerează şi că nu reprezintă adevărul absolut. Pe masura ce vorbeau reprezentantii Patriarhiei veniti sa-l incolteasca pe singurul trimis al Manastirii Petru Voda – de unde a pornit alerta 666 – care mai era si inconjurat de restul invitatilor speciali ai lui Bucuroiu, un militian si-un sociolog al bunelor servicii, atmosfera devenea din ce in ce mai incarcata. Parca ingerasii nostri nu prea mai faceau fata atacurilor duhurilor negre. Si totusi…
Coman, perfid, a tinut sa ridiculizeze ultimul cuvant al P. Justin, cel dat pentru a confirma autenticitatea mesajul sau afirmand ca pentru el “pericolele nu sunt pasapoartele biometrice sau masonii sau iudeo-masonii sau Europa sau nu stu’ ce” (normal ca pentru el, nu…). A stat totusi până la capăt, spre deosebire de Bughiu. In rest abureli: că ispita noastră este că ne preocupă mai mult dracul decât Dumnezeu; că un gest exterior nu poate compromite actul interior; face o teribilă greşeală dogmatică separând entitatea trupului de cea a sufletului, cand ele fuzionează împreună. Adică el spune că gestul trupesc al cipării nu are cum să impieteze actul lăuntric. O tampenie, iertare, ce sa zic… Deci, ca sa concluzionez cu oamenii Trustului din Deal, parerea mea e ca sunt niste teologi cam de 2 (doi) bani. Mai spune o bazaconie, facând pe naivul, ca dacă te uiti de fapt in ochii d-lui Iliescu sau Băsescu nu poti să vezi răutate si că teoria conspiraţiei pentru el este o invenţie, nu există. Adica Iliescu e un ucigas bland, sau ce sa inteleg?! Se vede treaba ca tocmai cand se straduia mai bine sa invoce inexistenta maleficului in aceste bio-cipuri care vor subjuga omul si-i vor da numarul Fiarei, undeva, in lumea nevazuta din jurul nostru, ori se ducea o lupta, ori stradania sa a trezit un duh negru. Caci chiar in timp ce ironiza “grupul” din Biserica ce se preocupa de aceasta problema afirmand ca s-ar bucura ca Parintele Filotheu sa faca trimitere la duhul care s-ar ascunde in acest cip – ca si cum n-ar fi facut-o! – sau in spatele pasapoartelor biometrice, duhul i-a si raspuns! Daca ascultati inregistrarea video de la crestinortodox.ro Pasapoartele biometrice – Pr. Prof. Constantin Coman veti auzi cum urla acest duh la minutul 7 si 10 secunde! Doamne miluieste si pazeste!
Dupa asta, Bucuroiu si-a pus sa traga un alt pistol cu gaze, un baiat pe care am inteles ca-l stii si matale de cand erati mai tineri, unul Dan Pungaciu sau cam asa ceva. In timp ce Bucuroiu facea 13-14, se-ncrunta, se scobea, se intrista, Danutz a inceput sa schiteze un “peisaj religios” mai mult suprarealist: despre cei ce fac biserica ortodoxă mai mult românească (?!), despre cei ce vorbesc depre Biserică fără să trăiască în biserică si alte bazaconii: „discutăm despre o problemă care a apărut între stat şi cetăţeanul stat…. Statul nu mai este demult perceput ca un instrument de mântuire…. Problema care se pune este în ce măsură o acţiune a statului ii periclitează mântuirea cetateanului, etc, etc… Il invocă pe P. Cleopa care zice ca pecetea este de fapt un simbol, de lepadare sufleteasca, si nu 666 dupa care face si o afirmatia de toata stupiditatea: „oglindă oglinjoară cine-i cel mai bun duhovnic din ţară?”. “Daca facem o actiune impotriva statului, problema este unde o sa ne oprim?”, intreaba ca o portavoce a organelor statului invitatul lui Bucuroiu. Un singur adevar a spus: ca oamenii vor avea reticienta in a privi la AZEC dupa astfel de dezbateri.

Interventia ingerilor

Discursurile de până acum se indreaptau clar împotriva bunului Dumnezeu, a Ortodoxiei Romane si a Parintelui Justin. Eu cum sunt mai pacatos trageam mai mult cu ochiul prin sala, ca deja ma plictisisem. Cel cu darul marturisirii, Danion de care v-am zis, se tot sucea si invartea, ca astia nu-i dadeau voie sa vorbeasca (cica e “extremist”, dupa cum l-am auzit pe Codrescu ca-i susotea lui Bucuroiu). Parintele Filotheu, un monah inalt ca o sulitia, cu o barba lunga si-o privire scaparatoare de om liber (albastri ca aia, fremenii din Dune, adica) prezentase cu blandete cuvantul intru sustinerea vorbei cele adevarate a P Justin. Langa Danion o maicuta, spiridus, la fel, cu o privire de scan-laser ce trada cam multe conexiuni neuronale intre circumvolutioni pentru varsta ei frageda, se cam foia si ea. La un moment dat a plecat din sala si cand s-a intors era toata numai o bucurie. Deodata il vad pe nebucuratul ca coboara de pe podium si aproape ii sare in cale maicutei. Trag cu urechea si aud o exclamatie: “A! Maica Fotini!?” Dupa care aud si numele Parintelui Justin si al lui Danion. Bucuroiu ba aproba ba o contrazicea, si se uita lung si cam speriat la maicuta plina de har.
In timpul asta, de la tribuna, M Filotheu profita de ocazie si il invita pe avocatul Cezar Axinte de la Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni din Constanta să ia cuvântul. A avut rezonanta. A fost trezvitor, cum se zice, si pentru mine, chiar daca nu sunt prea dus la biserica. Si foarte bine documentat. Spunea că noi avem o constituţie făcută praf. Face o abordare juridică din care, ca sa inteleg mai bine, mi-am notat mai mult. Iaca-ta: „Domnii comisari şefi au vorbit de ordonanţe, ne-au spus că acea ordonanţă s-a dat pe 25 decembrie. Aveam un Guvern de trei zile. Deci pe 25 decembrie, când noi ne pregăteam să-l prăznuim pe Mântuitorul, s-a dat această ordonanţă. Pe data de 31 decembrie paşaportul acela – biometric – a fost pe masa de la Bruxelles; era o obligaţie asumată. Practic este o obligaţie asumată în tratatele de aderare. Printre altele, în tratatul de aderare, s-a pus în discuţie şi modificarea Constituţiei. Schimbarea textului constituţional a dus la apariţia articolului 148, care spune aşa: aderarea României la tratatele constitutive ale U.E. în scopul transferării unor atribuţii către instiuţiile comunitare, precum şi a exercitării în comun cu celelalte state membre. Ce s-a întâmplat de fapt? S-au transferat atribuţiile dreptului de stat român unei alte entităţi… Si asta ma face sa cred că statul gestionează foarte prost viaţa noastră duhovnicească şi prin acţiunile sale aduce atingere liberului arbitru… Se are in vedere si se are mare grija de libertatea de circulatie a persoanelor, marfurilor si superficiilor, dar sigur ca toate acestea in schimbul unor renuntari la niste drepturi : art. 22 din Constitutie (intimitate, familie s.a.m.d) pentru ca aceste date sunt personale, inclusiv amprentele sunt atat de intime si personale… In momentul acesta asistam la o noua era de drept international, in care Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Europeana si toate celelalte conventii privind Drepturile Copilului sunt abolite! De ce ? Pentru ca iata, toata lumea va fi amprentata, nu mai exista intimitate, nu se mai respecta conventii care s-au respectat de la razboi incoace si pentru care sigur ca s-au facut marile revolutii pentru marile drepturi. Vom asista acum la o rescriere a Declaratiei Universale a Drepturilor omului si a Conventiei europene pentru ca, sigura ca da, ele trebuie modificate potrivit cu aceste noi masuri. Ce se va mai intampla, Dumnezeu stie“.
Obosit putin, am luat o pauza. Cand m-am intors in sala, minune!

Cuvantul Parintelui

Bucuroiu vorbea la telefon cu prea bunul duhovnic marturistor precum Maxim, P Justin.
“Părinte, ne auziti? Blagosloviti, Părinte staret!”, zice Bucuroiu.
Parintele: “Maica Domnului cu voi!”
Bucuroiu, rusinat, cred: “…nu vreau să vă mai întreb nimic, pentru mine lucrurile sunt foarte clare”… dupa care Parintele face ordine:
P. Justin: Dragii mei, eu am aici de-a face cu foarte multă lume. Şi în chilia mea intră zilnic oameni care mă întreabă: Părinte, ce facem cu carnetele auto, cu buletinele, ce facem cu paşapoartele? Am primit telefoane şi din Occident, Canada şi din alte locuri ale globului şi a trebuit să le dau un răspuns, pentru că ne-au europenizat carnetele auto, buletinele şi mi s-a părut acest lucru alarmant. De aceea am dat toate aceste lucruri ca să fie cunoscute lumii noatre ortodoxe. Eu eram de vreo 7-8-10 ani, dragii mei, când se punea problema aceasta încă de pe atunci. Ţăranul nostru care mergea pe la mănăstiri, pe la preoţi, duhovnici, discutau lucrurile acestea, spuneau încă de pe atunci că va veni secetă mare, va fi cutremur, ploi şi nu se va mai şti cine are pecete şi cine nu. Mereu socoteam lucrurile acestea o poveste, istorii de domeniul fanteziei, dar iată că am ajuns astăzi să le trăiesc. Eram prin 1948, ’50 şi mai târziu, când membrii de partid aveau livezile lor, grădinile lor, magazinele lor, aveau echipament de iarnă, echipament de vară – erau cu tate bine puşi la punct. Ţăranul nostru însă necăjit tot cu pogonul lui de pământ… Şi iată că am ajuns acum ca nu mai pot vorbi. Trebuie sa arunc telefonul pentru că e controlat, la fel trebuie să renunţ la o carte pe care o primesc, pentru că are in ea un cip, trebuie să nu mai cumpăr din magazin o haină, pentru că are acest cod de date. Oare aceasta este libertatea noastră? Acesta este oare dreptul omului nostru să meargă cu traista goală în Occident iar noi să ne mâncăm ca ciorile aici în ţară? Au împânzit ziarele cu tone de cerneală şi nu ştiu care mai de care să fie mai victorios pe seama celuilalt. Ei, bine, eu sunt aici bătrîn în munţii Neamţului şi regret că încă nu avem un glas al Bisericii care să spună un cuvânt. Nu eu, un nebun din munţii Neamţului care gândeşte înapoi/inainte, şi care este anulat de toată lumea. Dar dumneavoastră ca oameni întelepţi care v-aţi adunat la această conferinţă, să judecaţi limpede lucrurile şi să vedeţi ce faceţi, pentru că acestea vor avea o urmare asupra copiilor dumneavoastra, a nepoţilor şi strănepoţilor. Tot ce faceţi dumneavoastră aici va fi asupra lor. Nu cred că se referă numai la mine, sau numai la vecinul meu sau la părintele de la mănăstirea cutare. Eu mă gândesc la o urmare mult mai importantă. Dacă lucrurile acestea sunt atât de banale cum le considerăm noi, şi despre care spunem că nu trebuie să fim informaţi încă asupra lor, de ce nu este întrebat omul? D’apoi eu mă duc în Dobrogea, mă duc să fac un sondaj în judetul Neamţ, mă duc să fac în Basarabia alt sondaj…
Dumnezeu să vă binecuvanteze şi să lucraţi în numele Domnului şi al Maicii Domnului care patronează neamul acesta de 2000 de ani. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”
După aceste cuvinte pline de duh şi emoţionante, toţi cei din sală şi-au făcut cruce şi au căzut pe gânduri.
De aici ai noştri prind curaj şi de-abia de acum se începe cu adevărat dezbaterea.
Sub privirile critice, ca de gheatza, ale Parintelui Filotheu, comisarul şef Pandele se scuza si el: “Eu nu reprezint o putere în statul ăsta, eu slujesc cetăţeanul. Pentru mine paşaportul reprezintă un document cu care cetăţeanul poate să călătorească în străinătate”. In timp ce vorbeste ii cade si lui cartonul cu numele si functia. Poate ramane fara post, ca si Bucuroiu… Mai zice: “Paşaportul pentru mine are o evoluţie firească a gradului de securizare a unui document”. Normal că este combătut de toţi, cum au fost sparte aceste coduri etc, etc, cum ai scris si matale…, că spre deosebire de celelalte paşapoarte acestea se pot modifica de la distanţă. Şi comisarul este redus la tăcere totală.
Apoi se ridica si Danion Vasile ca sa vorbeasca despre semnele vremii: “Cartea la care a făcut referire Părintele Coman, din păcate are următorul rezumat: Un model de neurmat îl constituie acea interpretare care a inteles sau intelege continutul Apocalipsei privind evenimentele istorice concrete ca aplicându-se la evenimentele unei epoci ulterioare. Altfel spus, după aceasta carte, este de neurmat să crezi că Apocalipsa se referă la viitor. Cea mai clară dovadă că această carte ne îndepărtează de la modul ortodox de înţelegere a Apocalipsei…. ar spune Coman că profetul Ioan se referă aici nu la timpuri indepărtate. In paralel cu înmulţirea desfrâului asistăm la o înmulţire a ereziilor. După cum ştim Biserica ortodoxă este puternic confruntată de acest curent după care se consideră Biserică şi cei care hulesc icoanele şi cei care calcă în picioare sinodul II ecumenic şi învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt. Sau sunt considerati biserică şi monofiziţii care sunt sub anatema Sfinţilor Părinţi”.
Apoi vorbeşte despre multele profetii referitoare la vremurile actuale: „A minţit sau nu proorocul Iona când a anunţat că cetatea Ninive va fi distrusă? Ninivitenii s-au pocăit şi cetatea nu a fost distrusă atunci. Dar până la urmă Dumnezeu a pedepsit cetatea întrucât ninivitenii au revenit la păcatele lor. A minţit Sf. Calinic de la Cernica atunci când a spus că va fi sfârşitul? Nu, nu a minţit. Dumnezeu vorbeşte celor aleşi ai săi, aşa cum a vorbit ninivitenilor prin sf. Proroc Iona, aşa ne vorbeste prin cuvioşii secolului XX. Pentru că semnele sfârsitului sunt aproape!”

In cele din urma, parintele Andrei Mihai Aldea i-a rugat pe cei de la AZEC sa facă o Petitie către UE in care sa prezinte drepturile romanilor ortodocsi. La care Bucuroiu a preferat sa-şi dea demisia, sclavul mic intarziat pe urmele lui iar Codrescu a tacut chitic. Cam asta a fost schema. Ce am mai auzit pe-acolo e ca vroiau sa te excluda pe mata de razbunare da’ si-au dat seama ca n-au cum ca ai fost ales prin vot. Duca-se pe pustii de tradatori cu sapte fete!

Si asa, pe scurt, sa-ti fac o revista a presei unde si-a bagat aghiuta coada, suparat ca a fost suprimat la conferinta de cetele ingeresti:
Adevarul (adica Scanteia) – Popii, paşaportul biometric şi Apocalipsa articol ticalos preluat si de Realitatea.net si de ProTv.ro (ca sa vezi cum se pupa trusturile media rivale cand e vorba de lucru’ dracului…)
Semnul diavolului in pasaport! Fricosii scuipa-n san – Stirileprotv.ro, e de vazut filmarea odioasa, care conchide pe placul Patriarhiei: “Salvarea si concluzia intalnirii a venit tot de la o fata bisericeasca: “Nu de tehnica trebuie sa ne temem noi, ca tehnica nici nu te mantuieste, nici nu te coboara in iad, ci depinde cum o folosesti. Chiar asa de fricosi am devenit noi ortodocsii?”, se intreba profesorul si preotul Stefan Buchiu.”, in timp ce Dan Dungaciu de la Dilema, Adevarul si Foreign Policy-ul lui Andrei Plesu isi umecta buzele din abundenta, gandindu-se cum o sa faca sa-l laude mai bine celebrul teoretician al stramba-dreptei de cartier, de pe Aleea Bucşeneşti.
Din aceeasi categorie, postarile lui Razvanel de la Rostuletz https://www.rostonline.org/blog/razvan/2009/01/o-dezbatere-euat.html si Blogul lui Claudiu Târziu: O dezbatere care spune aproape totul …
As putea spune si io: O postare care spune chiar totul…

La polul opus, https://razbointrucuvant.ro/ si https://laurentiudumitru.ro/blog/, ca de obicei, fac cea mai profesionista revista a media electronica pe aceasta tematica, iar https://www.crestinortodox.ro/ prezinta filmari de la conferinta de unde o extrag pe cea cu P Filotheu. Doamne ajuta!

Pentru matale, iata si inregistrarea audio a conferintei, daca ai rabdare sau sa o pui pe Trilulilu

Dezbaterea AZEC impotriva Parintelui Justin Parvu si pro Bio-Cipuri 666

La inchiderea Editiei, mi-a mai parvenit o epigrama tematica de la acelasi autor omni-Prezent:

“Doctor” teoro-genit-olog
Dupa ’90 incoace
Voind dreapta a o naste
Adolf Crivat veneticul
Vru sa taie ombilicul;
Nestiind anatomie
Caci facea poliloghie
A lovit, subtil, ca “Chioru”
Taind AZEC-ul cu toporu’…

Parintele Justin Marturisitorul la judecata AZEC-ului? Piei, drace! Invitatie la clarificare interioara (si institutionala) si implicare deschisa

„Fericiţi sunteţi când vă ocărăsc pe voi şi vă prigonesc, şi spun tot graiul rău împotriva voastră, pentru Mine, minţind”. Mt. 5:11

Dragi prieteni si dusmani,
Pentru ca zilele urmatoare ma voi afla intr-o deplasare in Basarabia si Bucovina, nu voi putea participa la proxima reuniune a AZEC, organizata pe vreme de crivat, fara prea mare bucurie si, totodata, destul de tarziu. De aceea ma adresez in scris, pentru a lamuri transant problema neimplicarii unor cadre „crestine” in Campania contra cipurilor biometrice si a codului numeric 666, lansata in urma Apelului din 14 ianuarie al Parintelui Justin Parvu “Este vremea muceniciei! Luptati pana la capat! Nu va temeti!” .
Dupa cum poate stiti, Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC) a transmis pentru joi, 22 ianuarie, o invitatie la „o dezbatere publica pe o tema care a suscitat deja un imens interes si o mare emotie in lumea religioasa din Romania, si nu numai. Este vorba despre introducerea, anul acesta, a pasapoartelor biometrice si a cipurilor personale – vazute de unii duhovnici ortodocsi ca fiind un semn premergator Apocalipsei”.
Citez in continuare din Comunicatul AZEC: „Subiectul a starnit o si mai mare emotie in randul opiniei publice prin implicarea directa a Parintelui Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda in aceasta disputa. Comunicatul (mesajul) adresat crestinilor ortodocsi de catre Prea Cuviosia Sa a suscitat vii comentarii si dezbateri, in special pe blogosfera, dar si restul mass media. Dezbaterea publica organizata de AZEC spre lamurirea acestui subiect va avea loc intre reprezentantii manastirii Petru Voda (initiatoarea si sustinatoarea acestui protest contra amintitei forme de evidenta a populatiei), sociologi, reprezentanti ai Ministerului Internelor si Administratiei, teologi de marca, ziaristi”.
“Pentru presa si membrii AZEC, intrarea este libera”, se mentioneaza in Comunicat. “Sunt asteptate, la final, intrebari” (si mai ales raspunsuri – nota mea).
Observ cu intristare ca in spatele unor vorbe atat de silfide par sa se ascunda de fapt ganduri mult mai subpamantene, care tradeaza planuri deja conturate. Doua cuvinte rabufnite din greseala dinlauntrul autorului comunicatului – „disputa” si „protest” – releva, pentru un observator atent, arama care se ascunde in spatele anuntului. Pentru ca nu a existat, de fapt, nici o „disputa” in care sa se arunce bunul Parinte Justin Parvu; disputa a fost creata de Apelul sau, chiar de catre unii dintre cei care pozeaza azi in noii Pilati la post – “sociologi, reprezentanti ai Ministerului Internelor si Administratiei, teologi de marca, ziaristi”. Iar prea cuviosul Parinte nu a initiat nici un „protest”; ci asa a fost perceput el de catre comandidarii circului la care sunteti, unii dintre dvs, invitati joi. Termenii folositi dau mai degraba de inteles ca asa-zisa conferinta este, de fapt, o rafuiala bine pusa la punct, cu un iz fetid.
La fel de curios este, din capul locului, faptul ca „dezbaterea” anuntata si-a schimbat organizatorii peste noapte. Daca in urma cu doua zile aceasta era in mainile proaspat infiintatului „FOR” (nu, nu Fratia Ortodoxa Romana, ci „Forul Ortodox Roman”) ieri, dintr-odata, acesta s-a clonat, la loc, in AZEC.
Interesul enuntat, iarasi, este fals. De la Apelul Parintelui Justin Parvu a trecut, iata, o saptamana. Mimand „obiectivismul”, nici una dintre vocile oficiale ale „FOR” sau AZEC – cu exceptia subsemnatului, membru al Comitetului Director ales in unanimitate, prin vot deschis, de Adunarea Generala a Asociatiei – nu a catadicsit sa emita vreo parere personala fata de opinia Parintelui. In schimb, a fost aranjata rapid – intr-un stil care aminteste de perioada fesenista a anilor ’90 – obtinerea si aparitia mai multor contra-opinii.
Tonul fusese dat deja, de „sus”, din Deal. Patriarhia a folosit argumentul «ad hominem» circumstantial (atacand ideile si continutului Apelului prin atacarea credibilitatii persoanei parintelui si a apropiatilor sai sau punerea la indoiala a autenticitatii mesajului), procedeu care a fost reluat imediat si de alti „comentatori independenti”. S-a forjat imaginea unui monah inadecvat realitatii – conform declaratiei oficiale a Patriarhiei iar pe la colturi s-a raspandit ideea ca e „putin cam batran si obosit”. Evident, n-am vazut pe niciunul dintre corifeii AZEC sa sara in sus vexat de o astfel de nerusinare. Iar comentatorii oficiali ai BOR vad ca nu sunt chemati sa dea socoteala, primii, „spre lamurirea acestui subiect”, precum sunt ostenii lui Hristos de la manastirea Petru Voda. Altfel, ierarhii BOR, multi fricosi, multi santajati, s-au complacut, pana acum, intr-o tacere complice. Care se va intoarce impotriva lor.
Discutia asupra “disputei” a fost deviata profesionist de la esenta sa – indemnul Parintelui la mucenicie in fata gravelor amenintari care bantuie la adresa sufletului neamului romanesc – la cine, unde, cum si ce zice. S-au evidentiat si procedee specifice tehnicilor de manipulare clasice cum ar fi mutarea centrului de greutate si sofisme de interpretare. Axul discutiei a fost deplasat de pe continutul Apelului fie pe autenticitatea mesajului fie pe obiectivitatea dezbaterii lui. S-a folosit opozitia marunta, pe elemente de amanunt nesemnificativ pentru a se abate atentia de la adevarata tema, respectiv pe justetea si actualitatea punctului de vedere continut in Apel.
Miza vizibila a fost proiectarea unui fundal de scepticism asupra eficacitatii atitudinii de impotrivire fata de proiectul guvernamental, care urmareste aplicarea de masuri ce ar putea reprezinta anticamera unui nou tip de dictatura, in care individul este doar un subiect de monitorizare iar sufletul ii este stocat in calculatoarele securistilor de aici si de aiurea.
Aici, unii dintre reprezentantii AZEC ar avea de dat o lamuritoare si lunga explicatie, avand in vedere ca oficiosul AZEC – Lumea Credintei, condusa de Razvan Bucuroiu, presedintele AZEC -, a publicat deja un material in care cei care sunt impotriva acestui sistem de identificare – fie el cod de bare 666 fie varianta perfectionata, cip biometric – sunt taxati in fel si chip, de la dusmani ai statului, la agitatori „fara duh duhovnicesc”, care insira „bazaconii inspirate de neo-protestanti”, etc. Sigur, s-a gasit o „precizare”: textul era vechi… De ce, oare, nu s-o fi gasit acolo, un colt de pagina si pentru un text nou: Apelul Parintelui, altfel contestat, ca sa stie lumea ce „protest” a fost „implicat” in „disputa”?
Personal, ca membru ales in conducerea AZEC, sunt de parere ca prin aceste pozitii neprincipiale, unii dintre reprezentantii oficiali ai AZEC s-au discreditat lamentabil in fata membrilor asociatiei, mai ales a celor crestin-ortodocsi. Tocmai din acest motiv simt nevoia sa ma distantez public, pe aceasta cale, de personajele amintite, care nu fac cinste nici „breslei” nici „asociatiei profesionale” (neconfesionale) intitulata AZEC. Se ridica, asadar, dupa parerea mea, o intrebare legitima, cu privire la atitudinea forului de conducere al AZEC si este de pus in discutie, in primul rand, la aceasta dezbatere, onestitatea unora dintre cei care reprezinta oficial AZEC. S-a creat oare in AZEC, pacalindu-se „plebea”, doar inca o forma fara fond care functioneaza ca o lozinca demagogica? Inca un auxiliar institutional al Trustului din Deal, acoperit sub niste initiale incerte?
Este de asemenea de chestionat ipocrizia si suficienta agresiva a unora – pretins „crestini rezonabili” – care s-au indoit chiar public de veridicitatea Apelului parintelui Justin, folosindu-se pana si termeni ce nu au cum sa caracterizeze in veci un monah, daramite un Duhovnic al Ortodoxiei, dar care aduc aminte foarte clar de stampila comunista de „dusman al poporului”. Dupa ce s-au exprimat rezerve cu privire la exactitatea informatiei, s-au cerut apoi „dovezi” si „marturisiri suplimentare” din partea Parintelui, ulterior fabricandu-se chestiuni de „tactica”. Parintele a oferit prompt o replica celor care si-au permis abuzuri interpretative pe seama sa. Insa acestea au continuat, cu mai mare agresivitate.
Am identificat in mesajele si materialele publice pe aceasta tema sofisme de confruntare, diferentiate in: “sofisme ale limitarii punctelor de vedere“, “sofisme ale limitarii persoanelor care au dreptul de a propune puncte de vedere“, “sofisme ale limitarii atitudinii critice fata de punctele de vedere afirmate“, iar rolurile au fost jucate deopotriva de publicatii anti-crestine precum Cotidianul si televiziuni asijderi, precum PRO TV, dar si mai ales de pretinsi crestini ortodocsi „rezonabili” care au jucat pe aria sofismelor de acord urmarind insa practic inchiderea unei argumentari – cea continuta in Apelul energic al Parintelui Justin.
Cei care au discutat si comentat in acest interval pe seama parintelui au facut-o piezis, pe stilul catavencilor, miza lor mai mult sau mai putin explicita fiind boicotarea si deturnarea ideeii de fond continute in acest Apel. La polul opus, cei care de la bun inceput au sustinut Apelul Parintelui Justin Parvu, au vazut aici, cred eu, unda necesitatii, a asumarii reactiei, un imperativ al zilei, iar nu incercarea de a fi tarata Biserica in razboi politic, cum eronat se afirma in Lumea credintei lui Bucuroiu.
Cei care am sustinut de la bun inceput Apelul si Campania impotriva sistemului de identificare introdus abuziv de statul roman „nu aspiram la rasturnari si la revolta cu orice pret, n-avem alte aspiratii in afara decat a pastra ce avem si de a fi ceva mai putin jefuiti de banda guvernamentala” – pentru a-l cita pe gazetarul crestin Mihai Eminescu. O banda subordonata unui Aparat mai mult sau mai putin mondial inchinat in chip evident unor forte ale maleficului: pornind cu banul si incheind cu pactul.
Parintele Parvu nu opereaza cu metafore si generalitati ci formuleaza sentinte irevocabile si pune in discutie intrebari legitime asupra misiunii noastre, ca generatie responsabila si somata sa sustina si sa apere Randuiala iar nu „formule moderate” fara de rost si fara de fond. Parintele ne cere nemijlocit sa reactionam, nu sa asteptam rabdatori impunerea cu forta a masurilor „de sus”. Cuantificarea reactiei publice la acest Apel este relativ simpla – in numai cateva zile peste 7500 de persoane au semnat petitia online de respingere a „cipului biometric”, masura premergatoraea pecteluirii cu numarul Fiarei.
Esentiala este radacina evenimentului – introducerea de catre statul roman a noilor tipuri de pasapoarte – o treapta catre introducerea unui sistem de control total si general al intregii populatii, la care se mai adauga, spunem noi, si ale masuri, cum ar fi „Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice”, lege publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008 si pusa in aplicare incepand de ieri.
Se oficializeaza un mecanism de control si supraveghere care transfera unor organe ale statului – un stat corupt pana in maduva oaselor – puteri nelimitate asupra vietii private a cetatenilor Romaniei. Privind legea nr. 298/2008 chiar fara continutul convorbirilor inregistrat – asa cum se prtinde scriptic in cap 2, articolul 11, aliniatul 1) (desi, hai sa fim seriosi… va urma sa fie cat se poate de inregistrat) tot incalca Constitutia Romaniei si mai exact articolul 28 privind secretul corespondentei. Pentru ca in acel articol constitutional nu se vorbeste de continutul unei scrisori, al unui apel telefonic, ori a unui e-mail. Tot ce tine de acestea este numit secret si este cat se poate de inviolabil. De ca sa fie monitorizati simplii cetateni – si mai ales – de cine? chiar de cei aflati in varful piramidei coruptiei, cei care incearca astfel, prin perpetua supraveghere, sa elimine orice forma de impotrivire din partea populatiei?
Membrii „paturii superpuse” din sistemul politic, cea care paraziteaza – nu doar in Romania, marile mase de oameni, popoarele, sunt in mod evident personaje conectate la „structuri spirituale” cu activitate malefica, oculta, care insa devine din ce in ce mai vizibila pentru intreaga lume care nu se mai lasa manipulata. Tocmai pentru a limita sansa protestatarilor sau a le inchide gura – ori pentru a le taia limba si mana dreapta, dupa „modelul” aplicat Sfantului Maxim Marturisitorul, se instaureaza masuri de control total la scara globala. Nu trebuie sa ai cunostinte avansate de sociologie si nici nu trebuie sa fii „teolog de marca” pentru a intelege astfel de fenomene.
Curajul si puterea de rosti adevarul cand acesta se ingradeste din ce in ce mai mult, pe zi ce trece, sunt tocmai in acest context de sprijinit si aparat cu toate mijloacele. Parintele Justin Parvu a marturisit pentru noi toti, cei slabi si cei nevolnici, avand puterea harului si a duhului duhovnicesc.
Cu atat mai mult, cei care au contestat sau minimalizat Apelul Parintelui Justin Parvu se fac vinovati, in opinia mea, de lasitate in acte, obraznicie in cuvinte, precaritate in atitudine. Perfidiile care au dus la un atare atac concertat asupra persoanei si argumentelor Parintelui Justin Parvu se vor devoala la actuala dezbatere organizata de FORAZEC. E de prisos a mai nominaliza din ce „tabara” fac parte acestia, „fratii” ce „cultiva numai forma cunostintei, care este cuvantul gol si numai chipul virtutii, care este obiceiul fara suflet”.
Daca sfaturile pline de grija si dragoste ale celui mai mare Duhovnic al neamului românesc, la ora actuala, Parintele Justin Parvu, nu mai sunt la moda cu noua „hristologie”, s-au gasit propovaduitorii „noului adevar”, ai „adevarului rezonabil”, ai „corectitudinii credintei” sa se creadă mai in masura sa o faca, din jilturile in care se-afunda cu nerusinare. Ei au sfaturi mai practice, ei au formule mai de asi, ei au rosturi mai cardinale, ei au lumi si credinta mai mare decat cel care „si-a risipit timpul prin puscarii aiurea” si acum si-l risipeste sa asculte durerile acestui popor si sa privegheze noapte de noapte in rugăciune pentru….noi, pacatosii.
In numele cui si cu ce drept se infatiseaza acest for fara fond sa-l sfatuiasca si sa-l judece pe marele duhovnic? Ii doare pe ei de acest popor cum il doare pe acest duhovnic? L-au intrecut ei in nevointa si se simt mai luminati duhovniceste sa ne sfatuiasca pe noi? Sau poate rugaciunea lui a inceput sa-i tulbure? Oare sunt mai multi credincioşi aliniati din puncte cardinale la uşa FOR-ului, AZEC-ului, Rost-ului, Lumii Credintei decat la usa Parintelui Justin? Desigur, ei au, totusi, ceva: darul coloratului. Au vopsit tipator ortodoxia in paginile unor reviste de „larg consum” si au naivitatea sa creada ca poporul se adapa duhovniceste de la o astfel de fata colorata a ortodoxiei. Oare ei chiar cred ca turma nu-si cunoaste pastorul si ciobanul cainii lui? Cine isi permite sa ridice piatra? Cine sunt aceia care isi doresc sa il aduca pe Parintele Justin inaintea noului pretoriu ca sa strige „Rastigneste-l! Rastigneste-l!” – asta asa, ca sa se poata spala statul pe maini?! Cine indrazneste sa-i taie limba lui Justin Marturisitorul?!
Aveti grija, dragi colegi din AZEC si frati romani, ca nici o asociatie lumeasca, cat i s-ar zice ei de „crestina” – nu ne va putea salva, fara numai credinta si marturisirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Daca (ne)fratii nostri de la AZEC ne indeamna cu „teologi de marca” „sa lasam panica” si sa nu ne mai informam atata, ar fi bine ca si ei sa se ocupe cu cele duhovnicesti, dupa cum silabiseste limba lor despicata, si sa lase dezinformarea de presa si pretinsa slujire a adevarului si sa treaca acolo unde le e locul: nu in jilturi ci in colb, ca orice baba care se roaga, cu lacrimi, Mantuitorului. Din cate stiu si eu, asa, ca rau crestin ce ma declar, care nu uita si nici nu iarta tradatorii de neam, tara si credinta, Sfintii Parinti ne invata ca nestiinta, prostia, este una din pricinile pacatuirii. Se pare ca ceea ce a ajuns sa fie AZEC-ul ne impinge cu cuvinte dulci si goale chiar spre negura nestiintei.
„Logosul acesta de care am vorbit nu e cuvantul impodobit luxos intr-o rostire mestesugita spre placerea auzului, cu care se pot deprinde si oamenii perversi, ci ratiunea pe care o are firea ascunsa in chip fiintial inlauntrul ei, fara nici o invatatura, pentru cercetarea lucrurilor si pentru expunerea adevarului in cuvinte” ne spune Sf Maxim Marturisitorul. Iara urmasul sau de astazi, soldatul lui Hristos, Parintele Justin Marturisitorul, ne indeamna, in numele Mantuitorului, Care a spus „Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.” (Matei 11: 32-33), sa cerem autoritatilor romane “sa abroge legile care permit indosarierea si urmarirea electronica a crestinilor, renuntarea la libertatea cu care ne-am nascut”. Si asa vom face si nu altminteri!
Asadar, in incheiere, subliniez ca sunt de parere ca „lamuriri” ar trebui sa vina mai ales din partea oficialilor AZEC, si solicit public tuturor membrilor AZEC, pe aceasta cale, sa examineze cu atentie Apelul parintelui Justin Parvu si sa anunte nominal de care parte se afla: alaturi de Parinte sau alaturi de „banda guvernamentala” (eventual direct de partea Ministerului de Interne). Ca o nota optimista de final adaug ca poate pe fundalul acestei dispute paguboase se reliefeaza totusi si o tema pozitiva. Poate ca acesta va fi fiind folosul acestei adunari: sa se separe odata apele.
Daca ierarhii vor tacea in continuare, pietrele vor striga! Acum este timpul marturisirii!
“Acum suntem exact ca in arena romana cu fiare salbatice – stai aici in mijlocul arenei si astepti, ca si crestinii de odinioara, sa dea drumul la lei… Lupta este deschisã!”.

Victor Roncea, caine rau crestin
Membru ales al Comitetului Director al AZEC
La Sfantul Maxim Marturisitorul

In Foto: Parintele Justin Parvu incercand sa intrezareasca macar cu binoclul pigmeii detractori ai demersului sau anti-666

Controversa Securitate versus Libertate. Romanii incep sa se impotriveasca sclaviei cipurilor. Aproape 7000 de semnaturi si 11.000 de accesari FOTO

Pe langa legea 298/2008 prin care, incepand de azi, ne sunt inregistrate comunicatiile electronice oficial, adoptarea de catre Romania si a unor alte noi masuri de securitate, care vor include, in premiera mondiala, introducerea unor metode de identificare biometrice, a starnit o vie reactie in mediile informate din societatea romaneasca. Romania este singurul stat din lume care emite un model de pasaport electronic care cuprinde, chiar de la momentul introducerii, toate elementele de identificare, respectiv imaginea faciala si amprentele digitale si oculare. Pe deasupra, cipul biometric din noile permise de conducere va stoca si alte date private. Masura a fost luata fara nici o consultare sau dezbatere publica, afectand grav drepturile cetatenesti.
Ministerul de Interne considera ca astfel se va ”impiedica exportul si importul de infraciionalitate”. Masura face parte din proiectul de creare a unei singure baze de date biometrice mondiale cu denumirea de Consortiu Informational International, controlat de SUA si, in parte, de Marea Britanie, la care s-au adaugat si alii membri ai “coalitiei antiteroriste”. Informatia personala a zeci de milioane de oameni este colectata astfel de serviciile secrete sub pretextul “luptei antiteroriste”. Introducerea cipurilor biometrice, momentan in acte, este vazuta ca un pas major spre implantarea umana a biocipurilor, actiune deja intreprinsa in Statele Unite asupra soldatilor americani, a unor detinuti, bolnavi sau, propagandistic, a unor ”voluntari”. De asemenea, in Marea Britanie, la ora aceasta, a inceput o campanie subliminala privind avantajele cipurilor in ”protectia” si ”siguranta” copiilor.

Apel civic la legalitate

Ca reactie la noile masuri, Asociatia Civic Media a lansat o petitie care a strans la https://www.petitiononline.com/NU666/petition.html mii de semnaturi in numai cateva zile si a depus pe adresa Guvernului Romaniei o solicitare de revocare a Ordonantei motivata prin argumente ce se refera la incalcarea dreptului la intimitate a persoanei si a dreptului la credinta. Pe de alta parte, este un fapt general cunoscut de intreaga opinie publica ca principalii generatori de infractionalitate sunt oamenii politici, clasa politica corupta, ticalosita, dupa cum a precizat in repetare randuri chiar presedintele Romaniei, cea mai inalta autoritate a statului, astfel ca s-ar justifica mai degraba instrumente electronice de urmarire pas cu pas a ministrilor si parlamentarilor, implicati in jaf la scara nationala sub ochii pasivi ai serviciilor secrete, si nu a simplilor cetateni. Civic Media solicita o dezbatere nationala asupra introducerii acestor cipuri, o operatiune care, pe langa incalcarea drepturilor omului afecteaza major si bugetul public, in ciuda ”crizei mondiale” economice declarate. “Afacerea cipurilor”, care poate depasi cateva zeci de milioane de euro se adauga, de exemplu, “Afacerii Gardasil”, care a lasat un gol, foarte greu de justificat legal, de peste 23 de milioane de euro in bugetul statului.

Chemarea parintelui Justin Parvu este urmata de simpli credinciosi

Parintele duhovnic al Ortodoxiei romanesti Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda a adresat pe 14 ianuarie un mesaj crestinilor ortodocsi romani cerandu-le sa se mobilizeze impotriva noilor masuri anti-crestine, anti-umane. ”Prin lege, prin ordonanta de guvern, romanii sunt obligati sa se incadreze intr-un plan de urmarire si supraveghere la nivel national si mondial, proiect care le rapeste de fapt oamenilor libertatea… in spatele acestui sistem de insemnare a oamenilor, de codare si stocare a datelor de identificare se ascunde o intreaga dictatura… insemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte masuri luate pentru controlul absolut al fiiniei umane”. Vi se ”rapeste ceea ce va apartine prin mostenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate si originalitate, al fiecarei fiinie umane!” transmite parintele Justin credinciosilor indemnandu-i sa nu se teama si sa mearga pana la capat in apararea propriilor drepturi. Parintele mai avertizeaza ca avem de a face cu o inainte pecetluire cu numarul Fiarei, 666. Apelul parintelui Justin Parvu a fost preluat imediat de obstea monahala care a strans de la manastirile din Moldova sute de semnaturi si este sustinut acum si de marele duhovnic parintele Arsenie Papacioc, sau, la Bucuresti, de parintele Mihail Stanciu, staretul manastirii Antim. Desi a trecut aproape o saptamana de la Indemnul la lupta legala al parintelui Justin Parvu, cu exceptia activitatii nationale febrile a multor credinciosi ortodocsi si a Contestatiei si Petitiei initiate de Civic Media – care a inregistrat in cinci zile peste 6500 de semnaturi, cifra care creste rapid pe zi ce trece -, organizatiile cu pretentii ezita sa se impotriveasca cu toate mijloacele atacului 666, preferand sa se complaca intr-o tacere vinovata.

Organele Patriarhiei sustin Guvernul mondial

La nivel oficial reprezentanii Patriarhiei au anuntat, folosindu-se de un cotidian anti-crestin, ca “Conducerea BOR considera demersul parintelui Justin Parvu unul rupt de realitate” iar oficiosul AZEC, organizatie a “ziaristilor si editorilor crestini” din Romania, publicatia ”Lumea Crestina” a (re)publicat un editorial agresiv in care se sustine ca ingrijorarile si mesajele celor care atrag atentia asupra noilor masuri ale guvernantilor sunt ”bazaconii” ale unor ”forte antihristice ce ar dori desacralizarea Bisericii” si transformarea acesteia intr-un for care ”sa-si consume energiile in lupte sterile”. Credinciosii care au adreat la Apelul parintelui Justin Parvu au replicat pe forumurile care dezbat aceasta problema ca Patriarhia ar fi mai bine ”sa lase dezinformarea din presa si pretinsa marturisire si sa treacă la rugaciune”. Prof univ dr Pavel Chirila, de la Asociatia Filantropica Medicala ”Christiana”, a atras atentia ca, dupa scandalul Gardasil, avem de a face cu un nou experiment, cu un nou atentat la adresa libertatii romanilor, caruia trebuie sa i ne impotrivim categoric.
Alexandru Popescu pentru Civic Media si AlterMedia


Parintele Arsenie Papacioc despre Parintele Justin Parvu si Apelul sau impotriva ante-pecetluirii cu numarul Fiarei:"Suntem de aceeasi parere, intim"

Parintele Justin Parvu are dreptate… Mai ales ca suntem de aceeasi parere, intim… Are dreptate!

Parintele Iustin Parvu despre modelul si jertfa tinerilor mucenici romani VIDEO-si ce se poate face contra cipurilor biometrice si a insemnarii cu 666

Cuvant grav al Parintelui Iustin Parvu catre poporul ortodox: Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!

INDEMN, PETITIE SI FORMULAR CONTRA 666 https://www.petitiononline.com/NU666/petition.html

Vezi si www.civicmedia.ro

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova