Victor Roncea Blog

Proiectul Parintelui Iustin Parvu pentru Manastirea Sfintilor Inchisorilor de la Aiud este atras intr-o spirala a confuziei.

FOTO: Parintele Justin, “neascultat de nimeni” si “fara nimeni aproape”
Singuri detinutii politici vor spulbera spirala si vor inalta Manastirea, cu toti cei ce stau alaturi de ei si de Parintele Justin

Oricat de Inalt ar fi IPS Andrei Andreicut – si, de fapt orice Inalt ar fi Episcop al locului – acesta nu poate fi indeajuns de Inalt pentru a substitui prin functie pamanteasca jertfa cereasca a detinutilor politici cu zecile, sutele si miile lor de ani de inchisoarea bolsevica, daca stam sa le adunam anii de suferinta si biruinta. Singuri fostii detinuti politici au dreptul sa hotarasca ce si cum va fi Proiectul de la Aiud iar simpla dezbatere publica asupra acestui Proiect National este un drept al oricarei democratii care nu poate fi ocultat prin nici un mijloc administrativ. Ca sa nu mai vorbim ca acest drept este stipulat expres chiar in reglementarile administratiilor locale privind avizele de construire, in baza Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadru al P.U.D. aprobat prin Ordinul nr. 37/N/2000 al M.L.P.A.T. ( M.T.C.T.), si a Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadru al P.U.Z. aprobat prin Ordinul nr. 176/N/2000 al M.L.P.A.T. (M.T.C.T.).
Dar lasand aceste aspecte lumesti deoparte, eu unul sunt convins ca IPS Andrei nu va cadea in eroare si va intelege ca, daca vrea sa ramana in istoria ortodoxiei romane ca un adevarat ctitor national, va trebui sa binecuvanteze cat de curand Proiectul Manastirii si al Centrului de Martirologie aprobat de detinutii politici, dupa vrerea lor.
Nu pot sa cred ca, daca drept marturisitorii temintelor vor hotari ca cel mai vrednic dintre ei sa se ocupe de acest proiect, IPS Andrei se va opune.
Dimpotriva, sunt convins ca va binecuvanta cererea celor care si-au aflat, dupa ani, oasele camarazilor lor in glodul de la Rapa Robilor, acum sfinte moaste.
Nu pot sa cred ca, daca biruitorii demonilor sovietici – care se confrunta azi cu urmasii lor -, vor hotari, pe buna dreptate, ca singurii care au dreptul sa spuna ceva in aceasta problema sunt ei, detinutii politici, IPS Barlomeu Anania, Arhiepiscopul locului, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, el insusi un fost detinut politic, se va opune.
Dimpotriva, sunt convins ca va cadea de acord ca mortii care sfintesc pamantul Aiudului sa fie lasati, pentru imbratisare si cinstire, in primul rand, fratilor lor de suferinta.
Este nevoie sa se ridice o Manastire bizantina, traditionala, romaneasca, pe Golgota unde s-au lasat crucificati martirii anticomunisti! Este nevoie sa se cladeasca un Centru de Martirologie pentru consemnarea istoriei reale si invatatura generatiile viitoare! Este nevoie sa decida cel mai Inalt for moral al acestei tari, de atatea ori aruncat in desuetitudine de dusmanii romanilor si ai Romaniei – constituiti in grupuri de dialog social, fesenisti sovietici, disidenti fripturisti, kominternisti anti-crestini, intelectualisti culturnici, dilematici fara de Dumnezeu sau blogarasi cu cioc – dintre “cei care amesteca intunericul cu lumina”: forul detinutilor politici.
Sa luam aminte:
“Dumnezu a daruit tarii, pe vremea persecutiei comuniste, parintii spirituali si duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre (romane). Acestia au mentinut credinta in inimile romanilor prin cuvnatul lor tare, adanc. Atunci cand ierarhia se plia si cand cuvantul ierarhilor era ambiguu, acesti parinti duhovnicesti au tinut sus inima romaneasca in nadejdea ca Dumnezeu nu ne-a parasit.
Dar Dumnezeu a pregatit in tot acest timp, in adanc, in ascuns, alti sfintiti parinti care au luat locul celor care au fost chemati la Domnul dupa caderea comunismului, oameni cu o mare putere de sacrificiu – si ma gandesc la Parintele Justin Parvu, caci a sta 17 ore in scaunul spovedaniei este un mare sacrificiu pentru Hristos si pentru semeni”… – Parintele Gheorghe Calciu.
… si, a sta 17 ani in peretii temnitei, cred eu, ar trebui sa-i confere Parintelui dreptul incontestabil de a hotari ce si cum sa faca pe locul jertfei si a suferintei sale si a camarazilor sai, sfintii inchisorilor comuniste.
Amin!

PS: Spre trezirea ratacitilor intru cuvant – care prin lipsa de logica saracesc in duh si produc smintire, intinand testamentul Parintelui Calciu – , public, pentru ultima oara, cu sila, din arsenalul dusmanilor adevarului, fratilor minciunii (despre care am auzit ca un sfant Parinte ar fi zis ca, daca ar fi fost mai tanar, s-ar fi luat de centura cu el, iar eu zic, ca, daca am fi trait alte vremuri, de mult le-as fi retezat, crestineste, excrescentele viermanoase, pentru a nu raspandi cangrena in tot trupul bietilor “frati”). Apropo: spune Puric, intr-una din cartile din vremea hipnozei: “Crestinul nu este tolerant. Iisus Hristos nu a fost tolerant”.
Ce aberatie! Pai, daca n-ar fi fost tolerant crestinul sau Mantuitorul, ar mai fi existat purici pe pamant?!

“Fratii” “crestini” care stau “umar langa umar” in campania de murdarire a Manastirii Petru Voda si de discreditare a Parintelui Justin Parvu:

Primejdia vine de la o facţiune “tradiţionalistă”, deci un al treilea curent al “puriştilor” ortodocşi.
Acţiunile de subminare cele mai eficiente nu vin din afara, ci dinăuntrul Bisericii. Tabăra zisă tradiţionalistă a fost supusă, în ultimele zece luni, unei asidue campanii de intoxicare, defăimare, discreditare şi disoluţie. Trupa de şoc care dă asaltul este alcătuită din cîţiva monahi şi “civili” care s-au afirmat ca “tradiţionalişti”. Pentru fluenţa textului, le voi spune “roncenieni”, avînd în vedere că îi au ca principali instigatori, coordonatori şi purtători de cuvînt pe jurnaliştii George şi Victor Roncea.

Cel mai grav însă mi se pare a fi faptul că l-au luat prizonier pe un mare duhovnic român, om cu viaţă sfîntă, care a jertfit 17 ani în puşcăriile comuniste, pentru Hristos şi neam, părintele Iustin Pârvu.
Profitînd de faptul că bătrînul duhovnic este atît de căutat de credincioşi, care îi cer cuvînt de folos şi ajutor duhovnicesc, încît nu se mai poate informa direct, îi furnizează informaţii tendenţioase, îl împing în conflicte inutile, îl îndepărtează de vechi – şi verificaţi prin fapte – ucenici, îi smulg binecuvîntarea pentru acţiuni cu efect contrar credinţei şi voinţei sfinţiei sale etc. etc.

Protejaţi de părintele Iustin, care nu mai cunoaşte “realitatea” decît prin intermediul lor şi care, din prea multă bunătate, îi acoperă cînd fac nefăcute, roncenienii au ajuns să aibă credit de la mulţi credincioşi şi o influenţă periculoasă în Biserică.

– l-au pus pe părintele Iustin Pârvu într-o lumină extrem de nefavorabilă, astfel încît există primejdia ca sfinţia sa să-şi piardă mare parte din capitalul de încredere pe care îl are între ortodocşi,

– au născut un curent schismatic în Biserică. (Voi reveni pe acest subiect.) (Oare cine canta apropierea de stilisti pentru a-i da apa la moara cumnatului de Marea Moarta?!!! – nota mea)

Se vede insa la cei care il tavalesc astazi in praful internetului pe Dan Puric sau pe Inaltul Andrei, ca nu au pic de dragoste. Pentru ca IPS Andrei si Dan sint totusi fratii nostri si ar trebui tratati macar cu o farima de dragoste. Am vazut in niste locuri cum sint confirmat in ce am spus nu demult: exista un curent de razvratire cumplit, din pacate alimentat si de unii calugari de la Petru Voda, care neaga orice autoritate ierarhiei bisericesti, ii umple de mizerii pe toti vladicii si indeamna la schisma (varianta extrem-stilista). Asta nu o fac din dragoste.Dar poate ca va ingadui Dumnezeu si se vor desparti intr-un final oile de capre. Poate ca e mai bine ca toti acestia care se ridica pe Apologeticum si blogul lui Roncea, si Vlad-Mihai si cine or mai fi, sa se duca toti la stilisti si sa ne lase cu neputinetele noastre. Desi, s-ar putea sa nu fie primiti, caci nici stilistii nu au nevoie de scandalagii.

Va veni probabil timpul să mă refer şi la un călugăr impostor de la Petru Vodă, care le suflă în pînze fraţilor Roncea, şi care, deşi nu este preot, s-a apucat să “boteze” în Iordan credincioşii şi să-i binecuvînteze (am fotografii relevante). Acelaşi călugăraş, care a reuşit să-i înşele încrederea părintelui Iustin, mai are şi alte pete la dosar (penal), despre care voi spune ce ştiu la momentul oportun. El este secondat de o monahie a cărei principală îndeletnicire este intriga şi despre care va veni cu siguranţă clipa să vorbim. Ca şi despre un băieţaş cu pregătire şi ocupaţie incerte, Gabriel Cioacăş, sau cam aşa ceva, care, după ce a fost respins la spălat vasele prin cele străinătăţi, s-a aciuat la Petru Vodă şi face pe apărătorul internautic al ortodoxiei (desigur, la adăpostul anonimatului, cu un mare curaj ortodox), întreţinînd o cloacă de ură şi minciună numită Apologeticum.

De dragul părintelui Iustin şi crezînd că sfinţia sa se va scutura de aceşti duşmani ai ortodoxiei, am tăcut pînă azi. cele cîteva avertismente pe care le-am dat au fost fără nume, destinate numai cunoscătorilor şi tocmai celor care trebuiau să se debaraseze de roncenieni. Însă, părintele rămîne, din păcate, şi cu mare durere o spun, prizonierul acestora. În pofida informaţiilor şi dovezilor pe care le-a primit de la oameni de mare ţinută morală şi în care se arăta încrezător, părintele Iustin se lasă în continuare influenţat de roncenieni.

Da, e un mare duhovnic, in sensul ca are puterea rugaciunii si uneori tamaduieste suflete cu un cuvint. Dar nu este infailibil. Poate fi si sfintia asa inselat, manipulat etc. Va indoiti?

E de ajuns daca amintim ca unul dintre ei a spus ca “parintele Justin si manastirea Petru Voda este inconjurata de securisti”.

Etc, etc, etc

Dumnezeu sa-i ierte!