Cică azi e Ziua Presei! Cică azi ar trebui să ne spunem “La mulţi ani”! Cică azi ar trebui să ne amintim frumos şi de cei 24 de jurnalişti şi lucrători media care au murit anul acesta PENTRU CĂ ÎŞI FĂCEAU CURAJOS MESERIA! Ziua de 3 Mai ne prilejuieşte posibilitatea de informare a “opiniei publice” în legătură cu violarea dreptului la libertatea de expresie, precum şi comemorarea curajului şi a profesionalismului jurnaliştilor ucişi, răniţi sau încarceraţi, în timpul exercitării profesiei. În România, conform raportului FreeEx, referitor la libertatea presei în 2010, presa a relatat dezechilibrat şi partizan şi a dispărut conţinutul relevant şi verificabil, publicul fiind sufocat de “jurnalismul isteric şi de opinie”. De la începutul crizei economice au fost concediaţi 6.000 de angajaţi din mass-media (jurnalişti şi personal tehnic) şi peste 60 de ziare au fost închise! Ce să înţeleg eu, ca jurnalist, de aici? Că singura mea “libertate” este aceea de a lucra pentru un mogul sau altul, pentru o culoare politică sau alta, pentru un grup de interese sau altul, pentru un escroc sau altul, pentru o familie sau alta plătită din banii publici? Că pot să aleg, “liber” dacă transmit ca un papagal o informaţie, sau dacă “sufoc” gîndind liber şi personal cu comentariile mele? Că mă priveşte cum hotărăsc să-mi gestionez viaţa şi sursa de venit dacă mă încăpăţînez să prefer subiecte serioase – anoste şi “neinteresante” (sau “periculoase”!), în loc să mă alătur voios campaniilor imbecile din toate mediile.
Întemniţat în subsolul clădirii Securitatii de la Tiraspol, la începutul lunii mai, ziaristul Ernest Vardanean a reuşit să transmita un S.O.S. în care afirmă că este torturat şi cere ajutor pentru soţia şi cei doi copii ai săi, care, susţine el, sunt ameninţaţi de autorităţile transnistrene, publica Adevarul din Moldova si Armenia Now. Pe Facebook exista un grup de ziaristi, constituit inca de la arestarea jurnalistului, prin care se cere eliberarea acestuia. Totodata, Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind şi Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova solicită sprijin internaţional pentru eliberarea jurnalistului Ernest Vardanean. Rapit si detinut de securistii de la Tiraspol la fel cum au procedat teroristii de la Bagdad cu ziaristii romani, Vardanean a fost condamnat, ilegal, la 15 ani de inchisoare, la fel ca patriotii romani din fostul Grup Ilascu.
„În numele tuturor sfinţilor, vă rog foarte mult, salvaţi-mi viaţa şi pe cea a copiilor mei. M-au făcut să spun că am spionat şi am trădat Transnistria în favoarea Republicii Moldova. Mă lovesc periodic şi mă ameninţă că mă vor supune unor acte “inventive” de tortură care să nu lase urme. Mi-au ameninţat soţia şi copiii. (…) Rog să nu fie date crezării filmările montate cu interogatoriile şi acuzaţiile de trădare şi spionaj care-mi sunt aduse. Aici, oricine poate fi făcut să mărturisească orice “, a transmis Vardanean printr-un S.O.S. transmis portalului Armenia Now si publicat de Ziua Libertatii Presei, 3 mai, anul acesta.
Cine este Ernest Vardanean?
Ernest Vardanean s-a născut la 11 mai 1980 în Armenia. Familia sa s-a mutat în Moldova după cutremurul catastrofal din decembrie 1988, care a făcut zeci de mii de victime şi a lăsat fără locuinţe sute de mii de persoane. Deja la Tiraspol, Ernest a absolvit şcoala medie, cu menţiune. În 1997 a fost admis la Facultatea de Relaţii Externe, Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova, iar în 2002 şi-a susţinut diploma de licenţă, la specialitatea politologie.
A lucrat în presa oficială de la Tiraspol
Revenind la Tiraspol după facultate, a lucrat la agenţia de presă oficială a administraţiei transnistrene „Olvia-press“. Corespondenţele şi analizele sale apăreau frecvent pe site-ul agenţiei, dar şi în alte instituţii mass-media din stânga Nistrului. Potrivit unui CV publicat pe site-ului www.ernestvardanyan.do.am , în 2005, Ernest Vardanean a candidat la alegerile pentru funcţia de deputat în aşa-numitul „soviet suprem al republicii moldoveneşti nistrene“ (organul legislativ de la Tiraspol), dar nu a fost ales. După asta s-a angajat la agenţia rusească de ştiri „Novyi Region“, unde a lucrat până în 2008.
De la comsomoloşti la ONU
Ulterior, a lucrat o perioadă la Chişinău, în anonimat, pentru ziarul „Puls“ al Uniunii Tineretului Comunist din Moldova, făcând naveta de la Tiraspol. La momentul arestării sale de către serviciile secrete transnistrene (la 7 aprilie 2010), jurnalistul şi politologul Ernest Vardanean nu era angajat oficial la nicio instituţie media, aşteptând să fie confirmat într-o funcţie minoră la secretariatul ONU din New-York, pentru care aplicase încă în 2009. Obţinuse funcţia având atuul de bun cunoscător a mai multor limbi (rusă, română, armeană, engleză, franceză, germană), având trecute în CV şi mai multe stagii şi vizite peste hotare (printre care ediţia din 2009 a Universităţii de Vară a Şcolilor de Studii Politice din Europa, proiect susţinut de Consiliul Europei).
L-a criticat pe Smirnov
Potrivit Radio „Europa Liberă“, Ernest Vardanean era binecunoscut în cercurile politice din Tiraspol şi cele diplomatice şi politice din Chişinău, iar în perioada de maximă tensiune, la sfârşitul lui 2008, între administraţia transnistreană şi fostul preşedinte al „sovietului suprem“ Evgheni Şevciuc, a exprimat de mai multe ori, opinii critice la adresa lui Igor Smirnov în interviuri acordate mass-media de la Chişinău.
Potrivit mai multor surse, Ernest Vardanean nu a făcut parte din niciun partid sau mişcare social-politică, nu a participat la acţiuni de masă şi nu a publicat articole împotriva „republicii moldoveneşti nistrene“.
Ernest Vardanean este căsătorit. Soţia sa, Irina, şi cei doi copii (o fată şi un băiat) continuă să locuiască la Tiraspol, amintesc jurnalistele Domnica Negru si Alina Ţurcan pentru Adevarul, editia de Republica Moldova.
FRJ MediaSind şi Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova solicită sprijin internaţional pentru eliberarea jurnalistului Ernest Vardanean
Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind împreună cu membrul său afiliat Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova protestează faţă de condamnarea jurnalistului Ernest Vardanean la 15 ani privaţiune de libertate de către regimul ilegal de la Tiraspol.
Ernest Vardanean a fost reţinut în data de 7 aprilie 2010 de autorităţile autoproclamate transnistrene pentru presupuse acţiuni de înaltă tradare şi spionaj! Aşa-numitul proces împotriva jurnalistului a fost desfăşurat cu uşile închise, fără ca deţinutul să aibă drept la apărare calificată, în condiţii identice cu cele din epoca stalinistă.
Asociatia Civic Media se alatura demersului Federatiei Romane a Jurnalistlor – MediaSind, de aparare a ziaristului Marius Serban, agresat de mafia si politia bulgare si supus astazi unor presiuni sporite din partea organelor de justitie ale Bulgariei si a presei bulgaresti care actioneaza la comanda serviciilor secrete de la Sofia. Gasiti in baza materialului cateva exemple in acest sens. Am trimis protestul Civic Media tuturor organismelor europene, americane si internationale care apara libertatea de expresie si drepturile jurnalistilor, in speranta ca si Guvernul Romaniei va actiona, in egala masura, pentru apararea unui cetatean aflat la mana mafiei si a coruptiei institutionalizate din statul vecin si neprieten. Redau mai jos memoriul colegului nostru, care chiar astazi are o noua infatisare in procesul aberant si abuziv intentat de autoritatile Bulgariei, ca parte a unei operatiuni de lunga durata dusa impotriva Romaniei, in care ziaristul profesionist Marius Serban a cazut drept victima. Sa speram ca MAE si serviciile noastre, care sunt obligate prin Lege sa apere cetatenii Romaniei aflati in nevoie, oriunde s-ar afla ei, isi vor face datoria.
Memoriu
Stimata Doamna, Stimate Domn,
In calitate de jurnalist si cetatean al Romaniei, tara membra a Uniunii Europene, va semnalez un atentat la libertatea presei, orchestrat de autoritatile din Bulgaria, un caz grav de abuz din partea politiei si justitiei bulgare, care obstructioneaza grosolan orice ancheta de presa ce le-ar putea periclita afacerile ilicite derulate impreuna cu lumea interlopa.
Practic, autoritatile din Bulgaria “mi-au fabricat” un dosar penal (Nr. 7219/2009, la Tribunalul Varna, Bulgaria) pentru ca am incercat sa ma documentez la Nisipurile de Aur (Bulgaria) pentru un material despre problemele cu care se confrunta cetatenii de nationalitate romana aflati in vacanta pe litoralul bulgaresc. Intreaga “afacere” este orchestrata de patroana firmei de ridicat masini de la Nisipurile de Aur (Tvetanka Hristova Vasilieva din Sofia, str. Charles Darwin, nr. 33, ap. 2) in complicitate cu politia de la Nisipurile de Aur si Parchetul din Varna.
Fabricarea de dosare penale este o practica cat se poate de curenta a autoritatilor bulgare, care nu se dau in laturi de la nimic pentru a intimida ziaristii si alte persoane incomode, in special a celor de nationalitate romana. Printre stratagemele folosite se numara tentativele de intimidare (inclusiv prin proferearea de injurii rasiste de catre politisti), refuzul din partea politiei de a accepta plangeri penale, fiind invocata lipsa unui interpret, citarea de catre Parchet a unor martori mincinosi, ignorarea unor probe aflate in dosar, luarea in consideratie doar a probelor aduse de o singura parte, etc. Toate acestea se fac intr-o deplina complicitate intre Politie, Judecatorie si Parchet.
Primul termen in acest proces a fost stabilit de procuratura din Bulgaria pentru data de 2 septembrie 2010, la Tribunalul din Varna.
Pe scurt, in timp ce ma aflam in statiunea Nisipurile de Aur din Bulgaria pentru realizarea unui reportaj, masina mea, prevazuta cu legitimatia PRESS aflata la vedere, a fost ridicata ilegal din parcare de firma de ridicat masini. Ulterior, cand am cerut explicatii, am fost agresat de angajatii firmei.
Echipajul de politie bulgar, chemat de mine la fata locului, a refuzat sa imi primeasca plangerea impotriva agresorilor, motivand ca nu intra in atributiile lor.
Scenariul s-a repetat si la sectia de politie de la Nisipurile de Aur unde am fost imediat dupa incident. Politistii au refuzat sa imi primeasca plangerea penala, motivand ca nu au interpret de limba romana, in conditiile in care trei sferturi dintre turistii din statiune sunt romani. A doua zi am constatat, insa, ca, intre timp, agresorul meu bulgar a depus o plangere impotriva mea, acceptata imediat de politie in care sustinea ca eu l-am agresat. Practic, din victima am devenit agresor, printr-o manevra simpla a politei din Bulgaria.
Ulterior, am fost arestat pentru 24 de ore, umilit, intimidat, fortat sa semnez documente in limba bulgara (nu am semnat declaratiile prezentate de procuror, insa, am fost fortat sa le semnez pe cele ale politistilor, la eliberare, fara interpret). Mentionez ca, in tot acest timp, nu am beneficiat de serviciile unui interpret autorizat de limba romana iar avocatul trmis de ambasada romana la Sofia s-a dovedit a fi unul corupt, facand jocul procurorului.
Mentionez ca actul de acuzare reflecta cuvant cu cuvant declaratiile agresorilor mei si nu iau in consideratie declaratiile noastre. In plus, in mod foarte ciudat, au fost acceptati nici mai mult nici mai putin de sapte martori (rude ale acuzatorilor) chiar daca la incident au fost prezenti doar cei doi agresori.
Tin sa precizez ca nu am antecedente penale, am un cazier curat, nefiind implicat in niciun fel de incident pana in acest moment, in ciuda faptului ca am calatorit in lumea intreaga, prin natura profesiei. Sunt jurnalist de aproape opt ani din care aproape cinci i-am petrecut la Agentia de presa Mediafax (acreditat la Ministerul Transporturilor) si doi la Business Standard (Realitatea-Catavencu), unde activam in momentul incidentului. In prezent, sunt redactor-sef la un ziar on-line. Sunt absolventul a trei facultati si a trei cursuri post-universitare. Precizez ca intentionez sa trimit memorii catre Comisia Europeana, Consiliul Europei, catre organizatiile profesionale ale jurnalistilor, precum si catre organizatiile si asociatiile pentru protectia drepturilor omului.
Avand in vedere ca vorbim despre un stat membru al Uniunii Europene in secolul XXI, consider ca este inacceptabila tentativa de a inchide gura presei orchestrata de statul bulgar si condamn vehement, impreuna cu asociatiile jurnalistilor din Romania, modul primitiv si fara scrupule (insa ridicol in acelasi timp) prin care “mi s-a fabricat” acest dosar de urmarire penala.
In virtutea acestor incalcari flagrante ale drepturilor omului si a tentativei de reducere la tacere a presei, va rog sa aveti in vedere cazul meu si, rugandu-va, mai ales, sa imi asigurati asistenta juridica de care am foarte mare nevoie in acest moment.
Fac presa din studentie, din 1985. Traiesc din meseria de jurnalist din anul 1991. Am lucrat, printre altele, pentru Evenimentul Zilei, Cotidianul, Mediafax, Radio Contact, BBC. Am scris poeme, proza scurta, nuvele si un roman. Sunt meloman. Ascult Beggar’s Opera, Il Balletto Di Bronzo, Vanilla Fudge, Bella Bartok si tot felul de nebunii frumoase de genul acesta. Sunt tenor in urmasul SONG-ului, Grupul Coral SOUND.
15 februarie 2009: Directorul general Active Soft Mihai Paun a intrat in birou si m-a anuntat verbal ca nu mai fac interviuri video pentru Ziare.com.
27 februarie 2009: Mihai Paun m-a chemat in biroul sau si m-a anuntat ca trebuie sa-mi caut de lucru, sa-mi depun CV-ul. Cu acordul lui Paun, am inceput sa vin patru ore la birou, cautandu-mi loc de munca.
Perioada urmatoare: Am fost mutat din biroul meu la un birou comun de serviciu de la Ziare.com: o masa, pe care era un desktop si un telefon. Desktopul era folosit la inregistrat telefoanele date si primite pe telefonul fix.
16, 17 si 24 martie 2009: Angajatii Active Soft, inclusiv eu, au/am primit succesiv trei forme diferite de act aditional la contractul individual de munca. Continutul acestor documente incalca legile si reprezenta o forma de presiune asupra salariatilor. Ca urmare, am refuzat semnarea actului documentului.
19 martie 2009: Paun si directorul de personal Adrian Cocosila au facut presiuni asupra mea, incercand sa ma determine sa accept incetarea contractului cu acordul partilor.
24 martie 2009: Printr-un e-mail intern, angajatii Active Soft au fost anuntati ca semnarea ultimei forme a actului aditional la contractul individual de munca este conditie obligatorie de continuare a contractului fiecaruia.
24 martie 2009: Printr-o notificare semnata de presedintele FRJ MediaSind, pe care am inregistrat-o la registratura Active Soft, am anuntat conducerea firmei ca sunt membru al acestei organizatii profesionale.
31 martie 2009: Cocosila si Paun m-au pus sa semnez trei documente:
1. Unul, prin care Adrian Cocosila imi facea un referat de sanctionare cu avertisment, pentru intarzieri repetate si absente nemotivate, neprecizandu-se zilele in care au fost constatate acestea.
2. Un al doilea, prin care Mihai Paun lua cunostinta de referat si imi dadea avertisment. In baza avertismentului, eram atentionat ca la urmatoarea abatere se va lua masura desfacerii contractului meu individual de munca.
3. Un al treilea, reprezentand o fisa a postului de editor la Ziare.com, in care se preciza ca aceasta este anexa la contractului meu de munca, incheiat pe 15 august 2007, cu mai bine de un an si jumatate in urma.
Am semnat fisa postului, apoi am semnat de primire pentru celelalte doua documente. In cursul lunii aprilie am anuntat in mod repetat, prin mai multe notificari, ca nu recunosc valabilitatea fisei postului, pentru ca aceasta era emisa pentru un alt post decat cel ce figureaza in contractul meu individual de munca. Pe card mi-a fost incarcat doar salariul de pe cartea de munca, nu si drepturile de autor.
1 aprilie 2009: Din motive de sanatate, am ramas in concediu medical pana pe data de 15 aprilie. Dupa expirarea zilelor de concediu medical, mi s-au aprobat sapte zile de concediu de odihna, pana pe 27 aprilie inclusiv.
28 aprilie 2009: La 10 minute dupa ce am ajuns la birou, Mihai Paun mi-a spus ca sunt redactor la Ziare.com, mi-a cerut sa predau laptopul si m-a trimis la munca. In redactie, am aflat ca era ordin sa nu scriu nimic. Pana la sfarsitul zilei, am scris o analiza, pe care am trimis-o pe e-mail redactorului-sef. Nu a fost publicata.
30 aprilie 2009: Mi s-a incarcat pe card numai salariul de pe cartea de munca.
29 aprilie – 29 mai, exclusiv saptamana luni-vineri 18-22 mai: Am trimis, in fiecare zi lucratoare, cate un articol sau chiar mai multe, autogenerandu-ma si alegandu-mi singur subiectele. Uneori am iesit pentru aceasta pe teren, alteori am dat telefoane, m-am documentat si am audiat surse, simultan continuand sa-mi caut alt serviciu. Am depus la registratura Active Soft noua notificari. Nu am primit raspuns la nici una dintre acestea.
8 mai 2009: Active Soft a emis prima decizie de suspendare a contractului meu de munca, incepand cu 18 mai, cand eram convocat la Comisia de disciplina. Pe 12 mai, fara sa stiu depre ce documente este vorba, vazand ca Active Soft incearca iar sa ma puna sa semnez ceva, le-am cerut doamnelor de la secretariat sa mi le trimita prin posta. Nu stiu daca aceasta decizie de suspendare a contractului a produs sau nu efecte juridice. Am notificat Active Soft sa repecte legea in momentul in care ma convoaca.
18 mai 2009: Active Soft a emis a doua decizie de suspendare a contractului meu individual de munca, incepand cu 28 mai, cand eram re-convocat la Comisia de disciplina. Avocatul meu a notificat Active Soft sa reprogrameze comisia, pentru ca nu poate participa, din motive obiective, atasandu-se documentul justificativ.
29 mai 2009: Active Soft m-a anuntat ca a decis incetarea contractului meu de munca individual incepand cu 3 iunie.
31 mai 2009: Mi s-a incarcat pe card numai jumatate din salariul de pe cartea de munca.
Am povestit, in precedenta postare pe acest subiect, cum mi s-a montat avertismentul necesar Active Soft pentru a ma demite unilateral, dupa ce am informat conducerea firmei ca sunt membru de sindicat si mi-am cerut drepturile legale.
Reamintesc: Pe 31 martie, Paun si Cocosila m-au pus sa semnez trei acte. Primul a fost un referat facut de Cocosila, pentru “intarzieri repetate, neindeplinirea sarcinilor de serviciu (de parca aveam vreo sarcina de indeplinit) si absentare nemotivata”. Continuu cu enumerarea documentelor primite de la Paun si Cocosila.
2. Un al doilea document (foto dreapta), prin care Mihai Paun lua cunostinta de referat si imi dadea un avertisment si, in baza acestuia, eram atentionat ca la prima abatere se va lua masura desfacerii contractului individual de munca. Aha! Aici voiati sa ajungeti! Citez:
In cazul in care d-l Budescu Florin (n.n.: este bine de stiut – corect se scrie “dl.”, si nu “d-l”) va continua sa intarzie la locul de munca si nu-si va indeplini atributiile de serviciu, vom lua decizia de incetare a contractului individual de munca din cauza abaterilor disciplinare.
3. Un al treilea, reprezentand o fisa a postului de editor la Ziare.com. Nu mai lucrasem in structura Ziare.com din ianuarie 2008, iar acum eram reincadrat fortat aici. Voi spicui din criteriile de evaluare, comentand imediat stupizenia lor:
-respectarea regulilor de scriere (primul paragraf max 4 randuri, si bolduirea intertitlurilor, mentionarea, cu sau fara link, a sursei, respectarea densitatii cuvintelor cheie)
Aceste chestiuni administrative, cu care m-am confruntat constant la Ziare.com, in cele cinci luni cat am lucrat acolo, sunt tot atatea motive de teroare inabusita in interiorul acestei cvasi-redactii.
Este vorba depre lucruri din categoria celor care se invata, asa cum am spus, printr-un soi de “dresaj”, si de catre un urs spalator. Astfel de reguli am si eu, pe blogul meu, la postarile pe care le fac, dar nu as teroriza pe nimeni pentru ele si nu as face un regulament, darmite criterii de evaluare din asa ceva.
A face caz de astfel de greseli si a le folosi, in functie de interesele tale intra-redactie de a-l lucra pe unul si de a-l face pe altul sa-si ia campii, ori de a-l favoriza pe al treilea este un fapt extrem de grav, posibil numai pentru ca adevaratele criterii profesionale s-au contractat, iar redactiile sunt conduse de prea multi indivizi care, la astfel de criterii, stau foarte prost.
-respectarea regulilor de preluare a textelor (reducere si refacere a textului, mentionare corespunzatoare a sursei etc.)
Acestea sunt actualele reguli de preluare a textelor scrise de alti jurnalisti, de la alte publicatii, la Ziare.com. Instituite dupa multe luni si luni de zile, in care Ziare.com a fost acuzata pentru preluarea si prefacerea textelor fara mentionarea sursei.
Zoso a fost unul dintre cei mai virulenti critici ai acestei metode de lucru a fostilor mei colegi. Iar pentru aceasta, cel putin la un moment dat, de pe serverele Active Soft, cel putin, accesul la blogul lui Zoso a fost restrictionat.
O discutie foarte fatisa pe acest subiect a avut loc si pe forumul Mediafax, la inceputul acestui an. Mi-am exprimat punctul de vedere personal clar pe acest forum. Pe de alta parte, fragmentul de fisa a postului cu respectarea regulilor de preluare demonstreaza cat de important este acest lucru la Ziare.com, incat este trecut in fisa postului!
Am semnat de primire pentru cele trei documente Active Soft. Le-am atras atentia cu aceeasi ocazie lui Mihai Paun si lui Adrian Cocosila ca nu voi semna actul aditional, fie el si in ultima sa forma, pentru ca este samavolnic. Am avut parte de reactia lui Mihai Paun, pe care am mai citat-o odata:
Cum, Florin, iti imaginezi ca vom face o ilegalitate cu tine? Nu trebuie sa semnezi nici un act aditional!
Deci cu ceilalti, care au semnat, au facut ilegalitati! Citez inca odata din e-mail-ul lui Paun, din 24 martie:
Toate celelalte variante ( 2 la numar ) sunt nule si le veti primi pentru a le distruge (n.n.: evident, ironie si amenintare mascata, cum am mai reliefat, pentru ca primele doua variante fusesera primite deja pe 16 si pe 17 martie).
Trebuia sa intelegem prin aceasta, asa cum am mai scris, ca “semnarea actului aditional in versiunea finala, era o conditie obligatorie a continuarii raporturilor de munca cu Active Soft”.
Am povestit anterior ca, la angajare, am cerut un anumit salariu lunar in euro. Mihai a spus da, apoi m-a anuntat ulterior zambitor ca el vrea sa imi dea salariul acesta in lei, stabilit la un curs rezonabil, de 3,20-3,30 lei/euro.
Numai rezonabil nu era acest curs si mi-am dat seama de acest lucru de la bun inceput. Stiam ca leul se va devaloriza, pentru ca vom intra intr-o criza profunda, iar atunci salariul meu va scadea.
De exemplu, in ultimele luni cand am fost platit cu salariul integral am primit, la cursul de 4,27 lei/euro, mult mai putin decat negociasem cu Mihai, care a facut constient acea intoarcere din condei, din euro in lei si apoi in lei la un curs inferior celui la care stia deja ca avea sa evolueze moneda nationala.
Astfel de mici mizeriute am mai vazut de-a lungul timpului. Dupa parerea mea, este sub demnitatea unui manager sa se ocupe cu astfel de mici smecherii. La BBC, de exemplu, am negociat salariul timp de 10 secunde, in balconul dinspre Maria Rosetti al redactiei, la 10 minute dupa ce venisem prima data acolo.
Cat vrei? Patru e bine?,
m-a intrebat Christian Mititelu, de parca am fi fost doi traficanti de amfetamine. Patru insemna 400 de dolari, era clar, intr-un moment in care 400 de dolari insemna opt milioane de lei. Atunci era un salariu bun si am spus ca e bine.
Cand am luat salariul prima data insa, pentru ca am luat mai putin de atat, am intrebat de ce si fata care dadea salariile mi-a explicat ca eu negociasem brutul. Sunt deci plictisit de asemenea smecherii si cea practicata de catre Mihai Paun nu m-a impresionat. Dar mi-a subtiat buzunarul.
La sfarsitul lunii martie, fara nici o explicatie, Active Soft mi-a incarcat brusc pe card numai salariul de pe cartea de munca, nu si drepturile de autor. Figura s-a repetat la finele lunii urmatoare, aprilie, iar la sfarsitul lunii mai ultimii bani luati de la Active Soft au fost doar jumatate din salariul de pe cartea de munca.
Era tot un fel de a ma hartui, dar financiar si de a ma indemna sa am inca un motiv sa-mi dau eu demisia: bani nu mai castig, stresul este cat Bucharest Financial Plaza, imi iau campii si-mi dau demisia, sa termin odata! Ei bine, cum am eu obiceiul sa spun: “N-am pus botul la vrajeala!”.
Acum, in legatura cu perioada in care am primit numai banii de pe cartea de munca, problema se pune in felul urmator: sa presupunem ca a fost o perioada in care nu am scris nimic, ceea ce, asa cum vom vedea, este o asertiune ce nu este acoperita de realitate.
Daca lucrurile stau astfel, de ce in perioada dintre activitatea la Event/Biz365 si cea de realizat interviuri video, vreo doua luni, iulie-august 2008, am primit salariul integral fara sa fac nimic, iar in martie-aprilie-mai 2009 nu?
Pentru ca in vara anului trecut mi s-a ORDONAT de catre conducere sa stau degeaba, iar acum aceeasi conducere imi cauta nod in papura ca sa ma concedieze, asa cum imi promisese Adrian Cocosila?
Un alt contraargumentActive Soft a fost ca nu am venit la serviciu. Vom vedea ceva mai incolo cum au stat in realitate lucrurile. In plus, am fost hartuit. Pe 29 aprilie, cand am venit din concediu, Paun imi spunea ca sunt redactor si sa muncesc, iar redactorul-sef imi transmitea prin interpusi ca nu scriu nimic. Voi detalia in continuare.
In luna mai insa, Active Soft s-a balbait in toate directiile, desfacandu-mi contractul de munca pe 29 ale lunii, dupa ce mi-l suspendasera pe 28, totusi dandu-mi numai jumatate din salariul de pe cartea de munca, de parca mi-ar fi desfacut contractul de munca la jumatatea lunii. Probabil pentru ca initial au vrut sa-mi suspende contractul de munca la jumatatea lunii. Voi detalia ulterior si acest fapt.
Am facut acest excurs in chestiunea baneasca, deoarece in episoadele care urmaza ma voi ocupa de alte probleme, de alta natura, in vreme ce banii de salariu vor aparea, din cand in cand, pe parcursul istorisirii litigiului meu cu Active Soft.
Din cauza unei conjunctivite keratitice, mi-am luat concediu medical pana pe 15 aprilie 2009. Ulterior, mi-am mai luat inca sapte zile de concediu legal, pana pe 28 aprilie exclusiv. Repet: chiar nu am pacalit pe nimeni. Exista situatii in care Dumnezeu iti intinde o mana. Aceasta conjunctivita keratitica a fost un mare noroc pentru mine.
Trebuie tinut cont si de faptul ca nu este tocmai placut nici sa umbli cu ochii umflati si rosii, de parca ai plange in continuu. Mi se lipeau ochii ca la pisoi si, indiferent ce faceam, ce picaturi puneam si oricat ma straduiam, tot ma simteam ca si cum as fi avut in ochi sare. A fost, de altfel, si perioada in care am scris foarte putin pe blog, avand extrem de multe texte programate sa apara, din seria Eurovision.
Discutand telefonic, in aceasta perioada, cu Mihai Paun, pentru a-l informa ce anume se intampla cu mine, faptul ca sunt in concediu medical si ce problema medicala am, acesta mi-a spus ironic:
“Sa aduci si certificat medical pentru boala asta a ta”.
Cunosc o multime de cazuri aproape identice, in care multor jurnalisti li s-a spus asa ceva. Ulterior, cand am adus certificat medical, in primele zile ale celei de-a treia decade a lunii aprilie, mi-a spus, vizibil iritat:
“Florine, eu cred ca acest certificat medical este aranjat si vom investiga ce ai facut tu si cum ai facut tu cu medicii ca sa il primesti”. Investigati, investigati, ca oricum nu aveti ce sa gasiti. Daca era o chestie aranjata, nu m-as fi plimbat saptamani intregi pe la medici, pentru ca totul sa fie in regula.
Pentru ca tot nu veni vorba: exista o prevedere ca angajatorul sa deconteze contravaloarea lentilelor de ochelari, pentru cei care lucreaza la calculator si scrie in certificatul medical ca din acest motiv le este afectata vederea.
Nu este si cazul meu, nu port ochelari, dar e bine ca jurnalistii care citesc aceste randuri sa retina acest fapt, care pentru unii poate fi extrem de important. Defapt, acesta este motivul pentru care, dupa un an si jumatate, mi-au cedat ochii si bine ca am facut numai o conjunctivita.
28 aprilie 2009: La ora 9.10 dimineata, dupa ce am venit la serviciu, am anuntat ca nu recunosc fisa postului de editor Ziare.com, pentru ca nu este in conformitate cu contractul meu individual de munca si ca vreau sa mi se dea fisa postului de project manager, cum eram incadrat, conform contractului individual de munca.
Mihai Paun mi-a spus, fara sa-mi dea vreo fisa a postului, ca sunt redactor la Ziare.com, mi-a cerut sa predau laptopul si m-a trimis in birou la Ziare.com sa muncesc: “Du-te si munceste!”.
Am predat laptopul, cerand un proces verbal de predare-primire, unul pe care nu l-am primit nici pana in ziua de astazi. M-am dus in redactie si am descoperit ca, in afara de scaunul folosit de toti membrii redactiei, atunci cand dadeau telefon, nu mai exista nici unul, pentru ca fotoliul meu fusese mutat in jurul biroului de protocol din mijlocul redactiei.
M-am intors la Paun in birou si i-am spus ca nu am pe ce sa stau si nici calculator. Mi-a spus sa stau pe scaunul liber si sa lucrez la desktopul redactiei. Nu s-a mirat, nu a ezitat deloc: stia perfect despre ce vorbeam. M-am intors in birou, am deschis desktopul, m-am asezat pe scaun si am asteptat in tacere, ca sa nu fiu acuzat ca fac valuri, sa primesc ceva de scris. Am descoperit ca nu mai am cont de e-mail de serviciu. Dupa doua ore, l-am intrebat pe editorul coordonator aflat in tura daca imi da ceva de lucru.
Mi-a spus ca redactorul-sef “a zis sa nu scrii nimic”. Pana la sfarsitul zilei de lucru, am scris o analiza despre impozitul forfetar, pe care am trimis-o pe e-mail redactorului-sef. Incepand de a doua zi, pana la sfarsitul saptamanii, intr-o atmosfera de continua tensiune, am scris zilnic cate un text la alegerea proprie, venind in jurul orei 16-17 la birou, pentru a-l trimite pe e-mail-ul redactorului-sef, de pe desktopul redactiei, care “imi fusese alocat” in bataie de joc.
Sa nu va inchipuiti ca trageam chiulul pana la ora aceea! Nu, bietul de mine alergam pe teren sa ma documentez, stateam de vorba cu sursele, mai faceam 2-3 interviuri si apoi ma intorceam in redactie sa lucrez informatia acumulata in timpul zilei. Adica faceam munca adevarata de journalist, cea de care pana atunci aproape uitasem cum se face!
Incepand din saptamana care a urmat, am preferat sa lucrez mai mult pe teren si sa fac material adevarate, pentru ca oricum in redactie nu faceam altceva decat sa imi toc nervii inutil, nu discutam cu nimeni de la Ziare.com si Paun ma intreba ce fac si de ce nu muncesc (in conditiile in care imi crease, impreuna cu redactorul-sef de la Ziare.com, un cerc vicios si conditiile ideale ca sa nu pot munci, sa stau degeaba, stresat si sa-mi dau astfel demisia cat mai rapid, din cauza acestei hartuiri continue. Eventual sa am o iesire nervoasa, in urma careia sa pot fi dat afara pentru indisciplina etc.).
Cu exceptia saptamanii luni-vineri 18-22 mai, cand mi-am inmormantat tatal, am scris aproape zilnic cate un material. Ulterior, dupa ora 19.00 din ziua in care i-l trimiteam redactorului-sef, care nu il publica, il publicam eu pe blog. Toata aceasta serie de texte este vizibila si acum pe blogul meu. Asa cum am explicat anterior, si la sfarsitul lunii aprilie mi s-a incarcat pe card numai salariul de pe cartea de munca, fara drepturile de autor.
De pe 29 aprilie pana pe 29 mai am facut destul de mult teren. Nu am stat sa ma monitorizez singur anume cat. A fost placerea in stare pura.
Prima zi, cea de 29 aprilie, a fost una dintre acestea: am intrat in vreo sapte cladiri cu risc seismic maxim si am scris un reportaj-ancheta, pe care l-am publicat in serial pe blog, sub titulatura “Reportaj in Orasul Cladirilor-Fantoma”, asa cum se poate vedea, de exemplu, aici, aici sau aici. Ca doar pe bloguri mai are loc un astfel de reportaj, in rest este un gen publicistic greu publicabil. Cel mai mult mi-a placut sa ma bag prin imobilele despre care stiam si vedeam ca sunt pericol public, sa fac poze care sa exprime acest pericol, sa pozez crapatura in zid, exact pe grinda, pericolul iminent.
Daca (Doamne fereste!) va veni marele cutremur despre care se vorbeste, am niste obiective clar stabilite si anumite locuri in care ma voi duce sa scriu, chiar si numai pe Blogul lui Budescu. Am redescoperit faptul ca mai stiu sa discut cu omul simplu de pe strada, ca nu mi s-au atrofiat simturile. Inainte vreme, de la birou veneam mort de oboseala, dupa opt ore de stat pe scaun, fumat si baut cafele.
De pe teren am venit in redactie cu ochii stralucind, plin de viata, ars de soare, cu chef de munca si am scris cu placere, de exemplu, “Reportaj din Orasul Cladirilor-Fantoma”, de pe la ora 16.00, intr-un birou unde nimeni nu intelegea nimic: ce fac, de unde vin, ce e cu mine de stralucesc, daca mai sunt, ce sunt, de ce sunt oare asa de vesel? Am facut ceea ce probabil ca “redactorii” de la Ziare.com nu fac niciodata: meserie, teren, am avut interlocutori, m-a ars soarele, cum am mai spus, m-a batut ploaia, m-au stropit masinile si m-au injurat soferii lor.
Pentru “Mall-urile si criza” am avut nevoie de trei zile de documentare, in timpul carora am arat Bucurestiul, sarind din autobuz in tramvai si din acesta in troleibuz, apoi in metrou.
Am facut teren pentru “Prin spitale”, prin chiar faptul ca avusesem treaba cu ochii, apoi avusesem alte treburi, foarte stresante si grave, si totusi nu m-am putut stapani sa nu scriu si notele necesare pentru viitoarea redactare a unui articol.
Este un reflex profesional pe care numai un jurnalist il intelege si il simte. Sa dau un exemplu. Intr-o zi, iesind de la metrou la Piata Victoriei, acum vreo doua-trei luni, am dat nas in nas cu Tibi Lovin, care-mi facea cu mana si simultan poza un stalp – cel putin asa am avut prima data impresia.
Am incercat sa vorbesc cu el coerent, in timp ce eu insumi vorbeam la telefon cu altcineva, dar nu se putea. M-am uitat in prelungirea obiectivului lui Tibi si mi-am dat seama: era una dintre “statuile” din deseuri. Omul facea meserie pentru site-ul lui. L-am inteles imediat. Ulterior, i-am citit cu placere postarea de ReporterVirtual.
Pe 15 mai 2009, am primit prin posta convocarea la o comisie de cercetare disciplinara pentru 18 mai 2009. Eram anuntat ca, pentru desfasurarea cercetarii disciplinare, contractul meu individual de munca va fi suspendat incepand cu 18 mai. Comisia de disciplina era formata din redactorul-sef si unul dintre editorii coordonatori de la Ziare.com.
Cel despre care am explicat anterior ca ar trebui, din punct de vedere jurnalistic, sa-si ia si suzeta la el, atunci cand vine la redactie. Una dintre metodele prin care jurnalistii buni sunt determinati de catre patronatele din presa sa iasa din aceasta bransa este umilirea.
Mai de mult, pe site-ul lui Tiberiu Lovin, Alin Bogdan, azi director executiv la Multimedia Political Communication, arata ca a plecat din presa de scarba. Este normal. Unul dintre motivele pentru care te incearca aceasta scarba este ca ai sefi care te pun sa pui virgula intre subiect si predicat si cu care ai probleme daca nu executi un astfel de ordin.
Sa revin la povestea mea. Convocarea la Comisia de disciplina de pe 18 mai nu era facuta cu respectarea legii. Am facut o notificare, prin care solicitam indeplinirea acestei conditii. Pe 18 mai 2009, am primit prin posta o a doua convocare, la o noua comisie de cercetare disciplinara, pentru 28 mai. Convocarea mi-a parvenit de la Posta la o zi dupa ce murise tatal meu.
Eram la Focsani, unde incepusem preparativele pentru inmormantarea acestuia, iar confirmarea de primire a recomandatei trimise prin posta de Active Soft a fost data de catre altcineva.
Cred ca este inutil sa mai insist pe sentimentele care ma incercau la Focsani, in timp ce faceam preparativele pentru inmormantare, cand am fost sunat de la Bucuresti si anuntat ca Active Soft ma reconvocase. Cum? Ce sentimente? E simplu: scarba.
Eram anuntat ca, pentru desfasurarea cercetarii disciplinare, contractul meu individual de munca va fi suspendat incepand cu 28 mai. Pe 27 mai 2009, avocatul meu a solicitat reprogramarea sedintei Comisiei de disciplina intr-o zi in care poate sa participe, deoarece pe 28 mai, ca si in alte zile in adresa, nu poate fi prezent, pentru ca este la DNA. Nu am primit nici un raspuns la aceasta solicitare, nici eu, nici avocatul meu. Pe 30 mai 2009, mi s-a incarcat pe card numai jumatate din salariul de pe cartea munca pentru luna mai, asa cum am povestit deja. Ne intoarcem acum la inceputul lunii iunie, cand am primit decizia de concediere unilaterala, pe care o calific drept abuziva si ilegala. Aici, cercul se inchide.
In acest moment, din punct de vedere jurnalistic, litigiul meu cu Active Soft devine subiect minor pentru mine si il voi trata numai cand se intampla ceva important. In schimb, rubrica Starea Presei va continua. Pentru ca ne este dat, din pacate, sa traim timpuri foarte-foarte interesante. Apele se despart.
Demiterea lui Marius Draghici de Tiberiu Lovin Ieri, Evenimentul zilei i-a desfacut contractul de munca lui Marius Draghici, ziaristul de investigatii cu care se afla in litigiu de munca. Motivele sunt hilare, iar decizia s-a luat in urma anchetei facute de comisia disciplinara il al carei proces-verbal este consemnata atitudinea presedintele organismului, recte Vlad Macovei. Redactorul sef a iesit de la lucrarile comisiei si si-a motivat gestul pe un ton superior ca se duce sa faca pipi… Motivele concedierii 1. Principalul motiv este insubordonare: ”Faptul ca salariatul nu a tinut cont de solicitarea dlui Laurentiu Ciornei de a-si muta biroul intr-un spatiu nou deoarece aceasta nu a fost facuta in scris, nu este un motiv pentru a nu respecta ordinul superiorului ierarhic, respectiv domnul Macovei”. ”Insubordonarea, prin refuzul salariatului de a-si muta biroul intr-un spatiu nou, in data de 6 aprilie 2009, incalcand astfel obligatia de a nu tulbura ordinea si disciplina”. (Da’ ce-a facut fratilor? S-a legat cu lanturile de birou, s-a zbatut, a dat din picioare cand il tarati pe pardosea? – nota mea) 2. Nu a propus articole spre publicare. (Ce magar! Mai ales ca vreo cinci stateau cenzurate, in sertarul red-sefului! Asta a uitat si Mirciulica Toma de la Passive Watch Me sa scrie in raportuletul lui – n.m.) 3. Lipsa (absente) nemotivata de la redactie in perioada martie-aprilie. (E adevarat! L-am vazut si eu, in Iran, la un moment dat. Mi s-a parut mie ca fugise de la ziar ca sa indure lipsa berii la Teheran. Insa parea sa munceasca pentru EvZ: scria, a trimis corespondente, ne-am consultat – doar ca n-au intrat. Ce mai e si Iranul?! Poate era un seminar cu Tismaneanu si Mama Omida, sau fusese violata Ioana Lupea in Parcul Brezoianu sub un clopot de sticla chiar de Laszlo Tokes si i-a placut, mai stii?! Desi n-am citit articolul asta… n.m.) Sedinta de cercetare disciplinara la care a raspuns la intrebarile comisiei de cercetare prezidata de Vlad Macovei a durat aproape patru ore si s-a finalizat cu un proces verbal de 20 de pagini de declaratii scrise olograf. Raportul lui Macovei este sustinut de declaratiile a trei ziaristi, iar ele stau la baza concedierii lui Marius Draghici. Pentru ca Marius era liderul grupei MediaSind din Ringier, Cristi Godinac, seful federatiei mi-a declarat ca: ”Trustul Ringier Romania SRL dovedeste, inca o data, ca aplica standarde duble. Ceea ce s-a intamplat cu membrul nostru de sindicat insemna o razbunare pentru faptul ca Marius Draghici a avut curajul sa isi ceara drepturile si sa actioneze in instanta compania Ringier. Citeşte tot articolul la Reporter Virtual
„Jurnaliştii răspund crizei din media” Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor 16-17 mai 2009, Varna, Bulgaria
București, 19 mai 2009: Delegaţia Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind a participat, în calitate de membru cu drepturi depline, la Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ), eveniment ce a avut loc între 16 şi 17 mai a.c. la Varna, în Bulgaria. Principala problemă dezbătută a fost situaţia grea în care se află mass-media europeană din cauza crizei economice.
Reprezentanţii FRJ MediaSind au prezentat celor 27 de state membre FEJ problemele cu care se confruntă presa din România: criza economică, refuzul Guvernului României de a adopta măsuri de sprijin pentru soluţionarea situaţiei economice grave din presa românească, încercarea clasei politice de a introduce, prin proiectele de Cod Civil şi Penal, prevederi draconice împotriva libertăţii de exprimare, politizarea excesivă a instituţiilor publice Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) şi Societatea Română de Televiziune (SRTV) şi nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media de către angajatori precum SC Ringier România SRL şi SC Adevărul SA.
În finalul Adunării Generale, Federaţia Europeană a Jurnaliştilor a dat publicităţii declaraţia „Jurnalismul în era schimbării”.
Biroul de Comunicare al Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind, Denisa Nica Şef Birou Comunicare
FRJ MediaSind – Federaţia Română a Jurnaliştilor reprezintă peste 8000 de membri din presa scrisă, radio, televiziune, edituri şi tipografii şi este membru cu drepturi depline în Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor:
Federaţia Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România Federaţia Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune Sindicatul 2002 din Societatea Română de Televiziune SJP din Agenţia Naţională de Presă Agerpres Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii SZR – Federaţia Sindicatelor din Întreaga Presă Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova
„Jurnalismul în era schimbării” Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor 16-17 mai 2009, Varna, Bulgaria
Restructurarea dramatică a crizei economice din media la nivelul Europei şi al întregii lumi ridică probleme serioase pentru toţi cei implicaţi în această industrie.
Tehnologia care permite oamenilor să creeze şi să împărtăşească conţinut subminează media ce serveşte comunităţii. În timp ce blogurile şi reţelele sociale au devenit vedete în unele planuri, în altele mediile tradiţionale, în special ziarele, sunt pe cale de dispariţie.
Piaţa de media este în prăbuşire. Lupta pentru publicitatea online şi noua generaţie de consumatori care alocă mai puţin timp ziarelor şi televiziunii tradiţionale au cauzat panică în industria care a recurs la concedieri şi tăieri excesive de costuri în detrimentul calităţii conţinutului şi având ca rezultat o slăbire a pluralismului democratic.
În ultimele luni, declinul jurnalismului în Europa, cauzat de angajatori disperaţi să stoarcă din ce în ce mai mult profit din sectorul media, a fost dramatic accelerat ca rezultat al crizei economice. În orice caz, criza media la care suntem acum martori în Europa a fost alimentată ani de zile şi precedă această recesiune.
Criza are şi un impact dramatic asupra modului în care sunt acoperite subiectele din sfera politică şi socială şi asupra vieţii democraţiei în Europa. Echilibrul dintre serviciile de presă publice şi cele comerciale, în special cele de audiovizual, care, tradiţional, oferă cel mai mare pluralism al informaţiei, este într-un real pericol.
Nu mai există nicio siguranţă că pluralismul media mai poate fi asigurat. Sectorul privat nu mai este capabil să garanteze că poate oferi serviciile de informaţie necesare, acelea care au jucat rolul central în păstrarea şi promovarea standardelor democratice în Europa.
În acelaşi timp, serviciul public de presă se află în criză şi este în continuare victima presiunilor politice . Chiar în inima Europei, serviciul public de presă, dar şi cel privat din UK, Germania, Franţa şi ţările nordice se află sub o presiune imensă. Aceasta nu este o criză de scurtă durată. Colapsul presei din Statele Unite a declanşat deja reacţii şoc în rândul practicienilor de media şi în rândul publicului. Şi nu există îndoială că şi Europa, mai devreme sau mai târziu, va trebui să facă faţă consecinţelor restructurării pieţei.
Această schimbare este inevitabilă şi oferă potenţial pentru crearea unei comunităţi mai deschise, mai conectate şi mai informate, dar asta numai cu condiţia protejării scopurilor profesionale şi publice ale jurnalismului – acelea de a educa, stimula şi informa, de a crea dezbateri publice şi de a-i trage la răspundere pe aceia care deţin puterea într-o societate. Jurnalismul este acela care oferă mecanismul de supraveghere a corupţiei şi menţine societăţile deschise.
Ca răspuns la acest fenomen, Federaţia Europeană a Jurnaliştilor consideră că viitorul presei trebuie adus în centrul dezbaterilor la nivel naţional şi internaţional, unde miezul discuţiei ar trebui să fie rolul cheie al jurnalismului în Europa pentru construirea democraţiei bazate pe stabilitate, justiţie socială şi corectitudine.
Jurnaliştii şi sindicatele lor şi-au propus să lupte pentru respectarea condiţiilor de muncă, a standardelor profesionale şi a drepturilor sindicale ce reprezintă motorul democraţiei media. Considerăm că jurnalismul, ca şi produs creativ al Europei, trebuie protejat şi încurajat să se dezvolte.
FEJ sprijină campania continentală care urmăreşte să învie loialitatea faşă de valorile etice prin intermediul Iniţiativei Etice în Jurnalism.
FEJ, în cadrul Adunării Generale ţinute la Varna, declară că va susţine jurnalismul în această era a schimbării prin următoarele acţiuni: – Va participa la campania pentru schimbarea politicilor publice europene în ceea ce priveşte presa şi va încuraja iniţiativele în această direcţie, inclusiv un summit european care să implice toţi actorii principali din industrie pentru crearea unui task-force european cu participarea reprezentanţilor sindicatelor – Va investiga alături de patronatele din presă în ce moduri poate fi îmbunătăţită relaţia cu guvernanţii, politicienii şi autorităţile statului – Va sprijini solicitările naţionale şi europene pentru sprijin financiar, respectând principiile etice, drepturile sociale şi diversitatea în peisajul media – Va continua monitorizarea industriei media la nivel european – Va organiza, în 2009, o conferinţă cu tema crizei în media în cadrul căreia se vor identifica soluţii pentru diminuarea efectelor acesteia
FEJ este de părere că viitorul oferă atât provocări, cât şi multe oportunităţi. Astfel, FEJ sprijină federaţiile sindicale din fiecare ţară şi va continua să promoveze dialogul şi libertatea presei.
Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor
Ministrul Culturii face un ziarist de la Gândul „cretin şi mincinos”
Bucureşti, 5 mai 2009 – Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind a luat act de injuriile adresate vineri, 1 Mai 2009, jurnalistului Bogdan Cristea, angajat al cotidianului Gândul, de către ministrul Culturii, Theodor Paleologu, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la Braşov. Susţinând că i-au fost răstălmăcite unele afirmaţii apărute în presă referitoare la candidatura preşedintelui Traian Băsescu, Theodor Paleologu l-a insultat pe jurnalistul Bogdan Cristea cu apelativele „ziarist cretin şi mincinos”.
Având în vedere că, după atâtea zile, ministrul Culturii, Theodor Paleologu, nu şi-a prezentat nici personal, nici în mod public scuzele de rigoare faţă de jurnalistul Bogdan Cristea, FRJ MediaSind solicită premierului Emil Boc să sancţioneze un astfel de comportament nedemn pentru un ministru în Guvernul României.
Din păcate, acest atac asupra jurnaliştilor nu este primul de acest fel. „Considerăm că asemenea atitudini creează un precedent periculos, mai ales că acestea vin din partea unor reprezentanţi de seamă ai statului român şi constituie un exemplu negativ pentru cei care tratează presa ca pe inamicul public numărul 1 al societăţii”, a afirmat Cristi Godinac, preşedintele FRJ MediaSind. „Astfel, nu ne mai miră faptul că tot mai mulţi jurnalişti sunt agresaţi fizic şi verbal în timp ce îşi exercită în mod corect profesia, din moment ce înşişi conducătorii clasei politice dau undă verde pentru terfelirea meseriei de jurnalist”, a adăugat acesta.
FRJ MediaSind va prezenta acest caz şi în Raportul de Ţară pe Probleme Mass-Media, document ce va fi trimis Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor.
Denisa Nica Şef Birou Comunicare FRJ MediaSind
FRJ MediaSind – Federaţia Română a Jurnaliştilor reprezintă 8000 de membri din presa scrisă, radio, televiziune, edituri şi tipografie şi este membru cu drepturi depline al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor
Federaţia Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România Federaţia Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune Sindicatul 2002 din Societatea Română de Televiziune SJP din Agenţia Naţională de Presă Agerpres Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii SZR – Federaţia Sindicatelor din Întreaga Presă Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova
Comunicat de presă Libertatea presei în România riscă să devină o ”fata morgana” București, 3 mai 2009:
Astăzi, de Ziua Libertății Mondiale a Presei, constatăm cu îngrijorare că presa română, acest câine de pază al democrației, riscă să devină un biet ”cățel”, iar libertatea de exprimare ‐ o veritabilă ”fata morgana”. De 20 de ani de când presa și fiecare cetățean în parte și‐au recâștigat dreptul la libera exprimare, mulți politicieni și‐au propus ca principal scop să pună botniță presei întocmai ca în perioada comunistă. Tentativele de subminare a libertății presei s‐au comis prin diverse acțiuni și propuneri legislative, dintre care amintim: “Codul Macovei” ‐ prin care jurnaliștii aveau “asigurate” locuri în celule, proiectul Legii proporționalității știrilor pozitive și negative, precum și politizarea excesivă a instituțiilor publice de radio și televiziune. La acestea se adaugă agresiunile verbale și fizice asupra jurnaliștilor sau presiuni ale autorităților la adresa instituțiilor de presă, cum ar fi anchete ale Poliției și ale Parchetului care au avut drept scop intimidarea jurnaliștilor. De cele mai multe ori s‐a urmărit divulgarea surselor confidențiale sau confiscarea/copierea unor documente legate de articole de presă. Un capitol aparte îl constituie preocuparea autorităților pentru interceptarea comunicațiilor. Motivațiile pentru adoptarea unor astfel de decizii au fost dintre cele mai hilare, cum ar fi necesitatea reglementării libertății de exprimare prin adoptarea unei Legi a presei, deși atât Constituția României, cât și principiile internaționale consființesc dreptul cetățenilor de a fi informați, precum și libertatea de exprimare.
În prezent, Uniunea Europeană este invocată de către guvernanți ca motiv suprem pentru adoptarea unor măsuri care subminează principiile democrației în România. În mare grabă, Președinția, Guvernul și Parlamentul au luat decizia de a adopta noile proiecte ale Codului Civil și Codului Penal până pe data de 15 mai a.c., fără nicio consultare cu cetățenii, încălcându‐se astfel legislația natională, precum și normele europene. Acest fals pretext invocat de guvernanți a fost demontat și de Federația Europeană a Jurnaliștilor (FEJ), care a solicitat zilele trecute un punct de vedere oficial din partea Comisiei Europene. Într‐o scrisoare transmisă Federației Române a Jurnaliștilor MediaSind și Coaliției ”Opriți Codurile!”, FEJ a comunicat poziția oficialilor de la Bruxelles. Comisia Europeană a precizat că “nu a fixat niciun termen limită pentru reforma codurilor civil și penal, nici în România și nici în alte state membre. Mai mult, Comisia Europeană a încurajat constant cea mai largă dezbatere posibilă cu societatea civilă și cu organizațiile non‐guvernamentale în momente în care era necesară adoptarea unor astfel de proiecte de lege vizând drepturile cetățenești”. ”Un astfel de document este împotriva oricărui principiu european al liberății presei”, susținea și Arne Konig, președintele Federației Europene a Jurnaliștilor, la momentul trimiterii Codurilor spre adoptare în Parlament. “Jurnaliștii nu pot fi forțați de lege să răspundă la orice fel de solicitare publică și în niciun caz nu pot fi forțați să își dezvăluie sursele pentru a‐și demonstra buna credință”. Proiectul noului Cod Civil dă dreptul justiției ca, în baza unei decizii judecătorești de urgență (ordonanță președințială), să dispună „sechestrarea, distrugerea, confiscarea sau retragerea din circulație a bunurilor ori a mijloacelor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea faptei prejudiciabile” (adică la realizarea unui material jurnalistic), potrivit articolului 263, alineatul 2. De asemenea, potrivit articolul 225 din proiectul Codului Penal, jurnaliștii pot fi condamnați la închisoare de la trei luni la doi ani pentru anumite fapte care au legatură cu activitatea de presă. Iar acestea sunt doar câteva exemple din articolele care încalcă în mod flagrant libertățile cetățenești. La toate aceste atacuri se adaugă și presiunile economice asupra mass‐media. Presa din România este supusă unei fiscalități excesive, fiind impozitată la fel ca orice altă industrie. În multe state din lume guvernele acordă o importanță aparte sprijinirii acestui sector vital pentru democrație. Însa, în Romania, guvernanții mimează un dialog ”al surzilor” și refuză cu obstinație să discute serios despre aceste probleme, mai ales în această perioadă de criză economică. După mai multe runde de negocieri cu membrii Comitetului Anticriză pentru Mass‐media, reprezentanții Guvernului Boc, prin conducerea Ministerului Finanțelor Publice, au considerat fiecare revendicare drept “o măsură susceptibilă de a avea caracter de ajutor de stat”, confirmând încă o dată faptul că mass‐media nu reprezintă o prioritate pentru statul român. În aceste condiții, nu mai miră pe nimeni faptul că, potrivit ultimului raport întocmit de Freedom House, libertatea de exprimare din România este situată pe un rușinos loc 95, presa fiind considerată ”parțial liberă”, alături de state ca Peru, Panama și Ecuador. Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind face apel la solidaritatea membrilor întregii comunități jurnalistice să nu accepte limitarea drepturilor constituționale ale presei și, în consecință, ale fiecărui cetățean. Guvernanții interpretează anumite semnale de la Uniunea Europeană și profită de criza economică actuală pentru a pune botniță presei, privând astfel cetățeanul de unul dintre cele mai importate drepturi: acela de a fi corect informat. Comitetul executiv al FRJ MediaSind, Cristi Godinac, preşedinte Mihaela Căciuleanu, vicepreşedinte televiziune Adrian Moise, vicepreşedinte radiodifuziune Cornelius Popa, vicepreşedinte presă scrisă Dumitru Mangu, vicepreşedinte edituri şi tipografii Ion Moraru, coordonator departament televiziune Liliana Hinoveanu, coordonator departament radio Maria Schifirneț, coordonator departament presă scrisă Adrian Scorțaru, coordonator departament edituri şi tipografii
La care subsemneaza si Asociatia Civic Media
FRJ MediaSind ‐ Federația Română a Jurnaliştilor reprezintă peste 8000 de membri din presa scrisă, radio, televiziune, edituri şi tipografii şi este membru cu drepturi depline în Federația Internațională a Jurnaliştilor: Federația Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România, Federația Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune, Sindicatul 2002 din Societatea Română de Televiziune, SJP din Agenția Națională de Presă Agerpres, Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii, SZR – Federația Sindicatelor din Întreaga Presă, Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova
formată din reprezentanţii părţilor semnatare la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media: Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind Uniunea Naţională a Patronatului Român – UNPR Patronatul Presei din România – ROMEDIA Ieşire Secretariat CP: nr. 006 / 30.04.2009
Informare de presă
Secretariatul Comisiei Paritare constituite la nivel de ramură mass-media, formată din reprezentanţi ai părţilor semnatare la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, vă comunică hotărârile luate de Comisie în cazurile SC Ringier România SRL, SC Adevărul SA şi SC Active Soft SRL.
Având în vedere probele prezentate în cadrul şedinţei Comisiei Paritare, cum ar fi raportul Inspecţiei Muncii efectuat la SC Ringier România SRL, cu numărul P100/316/26/02.2009, precum şi în urma audierii reprezentanţilor SC Ringier România SRL şi a sesizărilor primite, cum ar fi cea a domnului Marius Drăghici, Comisia Paritară la nivel de ramură mass-media constată că „SC Ringier România SRL a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media prin neacordarea sporurilor prevăzute în acest document. În cazul domnului Marius Drăghici, Comisia a luat act că nu i s-au plătit toate obligaţiile financiare prevăzute în Contractul pe ramură şi s-a constatat că a fost plătit în baza unui Contract Individual de Muncă şi, în acelaşi timp, în baza unui Contract de Cesiune a Drepturilor de Autor întocmit de către aceeaşi societate, pentru aceleaşi activităţi, având aceleaşi atribuţii, lucru considerat ilegal de către Comisia Paritară.”
De asemenea, în urma examinărilor probelor prezentate în cadrul şedinţei, cum ar fi raportul Inspecţiei Muncii efectuat la SC Adevărul SA, cu numărul P946/330/17.04.2009, precum şi în urma sesizărilor primite, cum ar fi cea a domnişoarei Gina Vişan, Comisia Paritară la nivel de ramură mass-media constată că „SC Adevărul SA a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media prin neacordarea sporurilor prevăzute în acest document”.
În cazul SC Active Soft SRL, în urma analizării probelor prezentate în cadrul şedinţei, cum ar fi sesizarea primită de domnul Florin Budescu, Comisia Paritară la nivel de ramură mass-media a constatat, de asemenea, că „SC Active Soft SRL a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media”.
Comisia Paritară a solicitat angajatorilor SC Ringier România SRL, SC Adevărul SA şi SC Active Soft SRL să întreprindă toate demersurile necesare pentru intrarea imediată în legalitate şi a cerut ca, în termen de 15 zile, angajatorul să acorde la zi, pentru toţi angajaţii, coeficienţii de ierarhizare şi sporurile prevăzute în Contract, cum ar fi sporul de vechime, de fidelitate, pentru ore suplimentare, de condiţii deosebite, de periclitate maximă şi clauza de mobilitate (acolo unde este cazul).
Potrivit legislaţiei naţionale şi Regulamentului privind funcţionarea Comisiilor Paritare la nivel de ramură anexat la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, hotărârile adoptate de Comisia Paritară sunt obligatorii pentru toţi angajaţii şi angajatorii din domeniul mass-media. Totodată, conform art. 5, alin. (4) din Regulamentul privind funcţionarea Comisiilor Paritare la nivel de ramură anexat la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei de către Comisia Paritară instituţia are obligaţia de a o publica prin propriile mijloace de informare.
Secretariatul Comisiei Paritare la Nivel de Ramură Mass-Media, Denisa Nica 30.04.2009
IFJ Condemns Ban on Romanians Journalists in Moldova The International Federation of Journalists (IFJ) and its regional group, the European Federation of Journalists (EFJ), today condemned the decision by Moldova to bar Romanian journalists trying to cover disturbances in the country.
“We condemn this restriction on journalists who only seek to report on an important story unfolding in Chisinau,” said Aidan White, IFJ General Secretary. “The government cannot expect the international community to believe its claims if independent journalists are not allowed to do their work.” According to media reports, more than a dozen Romanian reporters were refused entry into Moldova on Tuesday after they had flown in to cover the riots sparked by the announcement of the ruling communist party’s victory in last Sunday’s elections in the country.
The Union of Journalists from the Republic of Moldova says that the banned journalists work for Associated Press, EPA, France Press, Intact Images, NewsIn, Mediafax, Reuters, the newspapers Evenimentul Zilei, Jurnalul National, Ziua and the TV station Realitatea TV.
Some of the journalists stranded at the airport told the IFJ that they had been given no explanation. But, reports say that the Moldovan President Vladimir Voronin has blamed Romania for provoking riots in Chisinau, a claim denied by Romania.
The Federation of Romanian Journalists (MediaSind) says that Romanian media people in Moldova have come under sustained harassment with some of them being threatened with deportation. “It is clear that these journalists are victims of the political crisis in Moldova, which is unconscionable,” added White. “This is just the time to ensure free flow of information to prevent misunderstanding and suspicion.”
For further information contact IFJ on +32 2 235 2207
PS: Ma bucur ca au descoperit si alti jurnalisti romani ce inseamna o deplasare peste Prut. Pentru informarea generala a revoltatilor de azi: intotdeauna a fost asa. In 70% din deplasarile independente de peste Prut si Nistru pe care le-am efectuat de-a lungul anilor s-au folosit aceleasi mijloace: urmariri, arestari, retineri, perchezitii (la domiciliu, masina desfacuta, etc), interogatorii, violente, otraviri, etc. Asa ca mai usor cu victimizarea pe scari…
May 3rd, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
