Reporter Virtual: Publicarea mai multor stenograme Wikileaks privind situaţia politică şi economică din România e pe cale să declanşeze un scandal fără precedent în ultimii ani. Printre cei vizaţi de dezvăluiri este şi Bogdan Chirieac, fost ziarist la „Gândul”, iar după program, turnător de nădejde la Ambasada SUA din Bucureşti. Într-o telegramă din 2007, clasificată „Confidential”, se arată: „Chirieac susţine că popularitatea lui Băsescu este deja în scădere. Chirieac a luat în derâdere declaraţia preşedintelui că ar avea susţinerea românilor de rând, declaraţie făcută în urmă cu câteva săptămâni în faţa unui auditoriu compus din şefii misiunilor UE. Chirieac a susţinut că problemele cu băutura ale lui Băsescu s-au înrăutăţit, iar consilierii săi se atacă reciproc”. Deşi primeau informaţiile lui Chirieac, americanii ştiau însă foarte bine în ce ape se scălda acesta şi de partea cui se afla: „Chirieac, un apropiat al lui Geoană şi al altor membri ai PSD, a vorbit în termeni pozitivi de rolul important al lui Geoană, subliniind că, în sfârşit, liderul PSD şi-a intrat în ritm ca figură politică şi comunicator”, se arată în telegramă.
Cunoscutul analist politic Bogdan Chirieac, implicat in scandalul de santaj cu seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei, si cercetat in trecut si de CNSAS, la cererea Civic Media, este acuzat acum de analistul militar Ion Petrescu, colonel (r) si fost sef al Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din M.Ap.N, ca apartine Mossad (în ebraică המוסד למודיעין ולתפקידים מיוחדים, transliterat ha-Mosad le-Modi’in u-le-Tafkidim Meiuhadim – „Institutul de informații și operațiuni speciale”), serviciul secret israelian cu activitate externa.
Colonelul Ion Petrescu este doctor in stiinte militare si vicepreşedinte al Asociaţiei “George C. Marshall – România”. A absolvit si Colegiul de Studii Internaţionale şi de Securitate din Bavaria si a urmat si cursul “Intelligence and Democracy”, organizat de Centrul pentru Relaţii între Militari şi Civili al Forţelor Navale Americane, din Monterey, California. A fost director al Trustului de presa al Armatei si a fost decorat cu Ordinul Naţional Pentru Merit, în grad de cavaler, cu însemne pentru militari. Intamplator, s-a aflat si in avionul care s-a deplasat in Irak pentru eliberarea jurnalistilor romani rapiti in cadrul Afacerii Hayssam. In prezent scrie comentarii pentru mai multe publicatii romanesti de pe ambele maluri ale Prutului. Recent, dupa ce i-a avertizat pe sefii SRI si DGIA, intr-una din postarile sale de pe blog, sa inceteze atacurile online la adresa sa, analistul militar s-a suparat si pe domnul George Maior si pe mai tinerii sai adjuncti si a anuntat ca vor urma dezvaluiri interesante pe tema “formatorilor de opinie” din presa “romaneasca” si a serviciilor de care apartin acestia. Primul s-a nimerit sa fie stimabilul Bogdan Chirieac, despre care domnul Ion Petrescu afirma:
“Am privit, cu stupoare, la televizor, un personaj cu ochelari, plimbat – ca Sfintele Moaşte, de la o televiziune de ştiri, cu patron chemat la D.N.A., la alta, cu iniţiator autopropulsat în lideranţa opoziţei -, ca analist, mai mult sau mai puţin (a)politic.
Nu i-aş fi acordat mai multă atenţie decât merită, dar am asistat la clipa sa de cinism.
Te dai jurnalist – după ce ani în şir ai semnat editoriale bazate pe filele primite, confidenţial, de la serviciile secrete -, ai contracte cu un serviciu specializat în ascultarea formatorilor de opinie, ai contribuit la “executarea publică”, cu microfoane postate ambiental, a unui ziarist incomod celui aflat în vârful piramidei politice, eşti suspectat că ai fi purtătorul unui grad de-’nstelat, în serviciul de intelligence al unei ţări ostile lumii arabe, şi, colac peste pupăză, minţi milioane de telespectatori români afirmând, cu neruşinare, că absenţa liderilor, în fruntea demonstranţilor din ţările arabe, demonstrează – ţineţi-vă bine! – că revoltele au fost organizate de… Al-Qaida!
Ne laşi?
Acest bulgăr cafeniu al jurnalismului de faţadă, din lumea plină de frişcă, dar deloc cu idei bine fundamentate, a televiziunilor menite a prosti minţile slabe, nu este decât măsura reală a manipulării conaţionalilor săi, de cei interesaţi să domine prin zvonuri abil formulate, pe canale care atrag românii nemulţumiţi, total anesteziaţi în privinţa dinamicii reale, pe scena geopolitică mondială.
Mă întreb dacă Mihai Gâdea, ca dirijor la Antena ce i s-a încredinţat, ştie sau măcar este amical sesizat, de vreun amic, ce dezinformări se produc, cu profesionalism, în ograda domniei sale? Care sunt viguros aplaudate la sediul C.I.A. şi la acela al Mossad.”
Mda, mi-e destul de greu să accept acest lucru! E ca şi cum ai ieşi la pensie şi nimeni nu mai are nevoie de serviciile tale! Mi-e şi mai greu să accept atunci cînd vine vorba de un sistem, care s-a dovedit OK! Probabil, sunt frustrat!
Manipularea făcută prin documentarul lui Peter Swain a pregătit calea războiului de imagine împotriva României și lansarea de către Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, episcopul Laszlo Tokes și Geza Entz, ministru al Oficiului pentru maghiarii de peste granițe, a dezinformării cunoscute ca „Pogromul de la Târgu Mureș”. Așa a început despuierea României de simpatia de care se bucura după Revoluția din Decembrie 1989, izolarea și marginalizarea ei.
Atacul din ziua de duminica a afectat cel putin patru dintre cele mai importante surse de informaţie din Ungaria, printre care amintim tv2.hu (#1, #2, #3), budapesttimes.hu, magyarhirlap.hu şi echotv.hu. Site-urile sunt si acum indisponibile.
Tiberiu Lovin publica pe Reporter Virtual prima parte a interviului cu Ion Cristoiu, din care citez: “Parerea mea este ca jurnalistul este spion. Este cel care imi aduce stiri, uneori chiar la schimb, la negot, care sunt in premiera. Presa pe online nu este nici macar o presa de opinie.”
EuroNews face putina lumina in DubaiGate, intervievandu-l pe expertul in spionaj si contraspionaj, specializat pe MOSSAD, jurnalistul galez Gordon Thomas, autor cu o vanzare mondiala de peste 45 milioane de volume. Radau aici varianta video.
Spion, spionaj, spionomanie… Cariera acestor cuvinte, beneficiind de aceeaşi rădăcină, se dovedeşte şocantă. Mai ales în ultima sută de ani, când termenii respectivi – desemnând în esenţă persoana sau acţiunea de a urmări şi smulge cuiva (fără distincţie, partener ori inamic) informaţii sau documente secrete pentru a le transmite unui terţ, în cele mai diverse ţeluri (stocare, utilizare în caz de şantaj sau de război etc.) – şi-au câştigat o incontestabilă expansiune şi, totuşi, precisă accepţiune, în mai toate limbile şi pretutindeni pe mapamond. Situaţia este de înţeles fie numai dacă avem în vedere faptul că spionajul, după cum desprindem dintr-o Enciclopedie universală standard consacrată domeniului (vezi Norman Polmar, Thomas B. Allen, The Encyclopedia of Espionage, New York, Gramercy Books, 1998, 633 p.), se reclamă ca una dintre cele mai vechi meserii din lume, originile coincizând cu însăşi apariţia omului, iar „cazurile” intervenite în răstimp, renumele multora dintre personajele implicate, cheltuielile exorbitante înregistrate, mobilurile şi consecinţele unor operaţiuni din „umbră” au provocat, cel mai adesea şi pretutindeni, veritabile şocuri de natură politică, diplomatică, militară, ştiinţifică, artistică, sexuală etc. Dacă ar fi numai atât, şi este suficient pentru a înţelege de ce mai cu seamă astăzi preocupările şi lucrările referitoare la spionaj (operaţiuni, organisme, agenţi) se află netăgăduit în vogă, la noi şi nu numai (Alexandru-Radu Timofte, Originile şi mărirea, declinul şi renaşterea lumii informaţiilor secrete, Bucureşti, Editura ANI, 2004; Ioan Talpeş, În umbra Marelui Hidalgo. Rememorări consemnate de Horia Alexandrescu, I, Bucureşti, Editura Vivaldi, 2009).
Am evidenţiat doar unele motive pentru care se impune a aduce în discuţie unele dintre studiile recente referitoare la spionaj. Nu vom neglija, în prima ordine, că după abrogarea cenzurii politico-ideologice şi „deschiderea arhivelor” în 1989-1990, cercetările originale şi publicarea unor contribuţii temeinice privind informaţiile/contrainformaţiile, organizarea, evoluţia/involuţia lor, rosturile spionilor au înregistrat succese remarcabile, într-un fel nebănuite anterior. Concomitent, traducerile nu numai că au sporit considerabil, dar, realizate prompt şi judicios, ne-au oferit titluri şi autori despre fapte şi eroi aflaţi de regulă în topurile internaţionale. Nu intrăm în detalii, de vreme ce, graţie dr. Florian Banu (vezi „Caietele CNSAS”, nr. 1/2008, p. 187-220) şi dr. Alexandru Popescu (vezi Academia secretelor. Intelectualii şi spionajul. O istorie universală, 2006; Agenţii mărturisiţi. Diplomaţii şi spionajul. O istorie universală, 2009), deţinem deja de investigaţii bibliografice cvasi-complete şi competente. În opinia noastră, rămâne în atenţia studioşilor problema de a se face – peste toate dificultăţile prezentului şi peste orice presiune a „climatului” post- 89 – o distincţie obiectivă şi corectă în cazul operaţiunilor informative de acelea de „poliţie politică” desfăşurate vreme de patru decenii „sub cupola Securităţii” de la Bucureşti.
Israel embassy sets U.K. a-Twitter over ‘second Dubai hit’
Tweet of Israeli Tennis player’s ‘hit on Dubai target’ comes amid rising storm over Hamas assassination.
Already under fire over the Mossad’s alleged role in an extra-judicial killing, Israel’s diplomats on Friday risked criticism on grounds of taste over a message posted by their U.K. embassy on Twitter.
According to a report in theU.K. newspaper The Guardian, a tweet issued by the embassy on Thursday read: “@israeluk You heard it here first: Israeli tennis player carries out hit on #Dubai target https://ow.ly/18A79″.
The message, which linked to a story on Israeli tennis player Shahar Peer’s victory in the third round of a Dubai tournament, was an apparent double-reference to the assassination of Mahmoud al-Mabhouh in Dubai, widely believed to have been carried out by Israeli intelligence.
By Friday morning the ‘tweet’ had been removed from the site.
CCTV footage released by Dubai police shows the suspected assassins dressed as tennis players following Mabhouh into the hotel lift as a member of staff showed him to his room.
Mabhouh’s death sparked a diplomatic row between Israel and the U.K. after it emerged that murder suspects forged the identities of British citizens living in Israel.
Israel has so far refused to comment on the killing. Summoned by the British Foreign Office to help ‘clarify’ the affair, Ambassador Ron Prosor said on Thursday he was ‘unable to shed any further light on the events’ . Sursa: https://www.haaretz.com
Directorul numit de Traian Băsescu la cîrma SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, se vede confruntat cu o acuzație de cea mai mare gravitate, formulată de fostul purtător de cuvînt al SRI, lt.col.Nicolae Ulieru, anume că ar fi agent al unei puteri străine. Acuzație apare, interesant, exact cînd se vehiculează tot mai tare informația că Ungureanu ar urma să fie premier al unui guvern PDL-PNL, în cazul unei noi victorii a lui Traian Băsescu.
Racolarea lui Ungureanu de către SRI, blocată din afara țării Nicolae Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtător de cuvînt al SRI, după revoluție, afirmă că actualul director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzație de trădare națională – și spune că e gata să ofere probe în acest sens, dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de resort, de control al SRI și SIE. Prezent la Realitatea TV, lt.col. Ulieru a declarat că șeful SIE ”a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus „oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?” ” a spus fostul aghiotant al lui Virgil Măgureanu. El a adăugat: ”înainte de a fi secretar de stat, Mihai Răzvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iaşi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferinţă de presă în care a denunţat faptul că un ofiţer de la secţia judeţeană al SRI a încercat să îl racoleze. Şi ca urmare a acestei conferinţe de presă s-a constituit o celulă de criză în careul SRI, care a hotărât să îl demită pe ofiţerul respectiv, iar purtătorul de cuvânt din vremea aia, Nicolae Ulieru, să dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiţer. Relevanţa e următoarea, că acel ofiţer nu a fost un ageamiu. El a încercat recrutarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe nişte motive foarte întemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiţer a fost făcut la dorinţa expresă a unui serviciu străin şi stat străin”.
Șeful SIE a tras sfori în cazul Hayssam Ulieru a explicat, metaforic, mecanismul respectiv, prin care s-a blocat racolarea lui Ungureanu: ”Dacă eu, cetăţeanul Popescu, cad cu tronc unui serviciu străin pentru că sunt simpatic şi mă descurc bine în lume, când eu păţesc un asemenea necaz e normal ca acel serviciu să intervină şi la serviciul similar din România, respectiv la SRI”. Ulieru a mai spus că e gata să furnizeze date concrete comisiilor parlamentare de resort: ”Dacă Comisia parlamentară de control a SRI sau SIE vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante”. El a mai dezvăluit că același Mihai Răzvan Ungureanu a făcut intervenții pentru ca un avocat, exponent al unui grup israelian de lobby, să aibă acces de trei ori la Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să îi dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decît să confirme apartenența lui Ungureanu la un serviciu străin.
Ipoteză: SRI încearcă să blocheze numirea lui Ungureanu la șefia Guvernului Acuzațiile lui Ulieru, un om care vine din sistemul serviciilor secrete și știe care este riscul declarațiilor tiribombistice în domeniu, sunt de o maximă gravitate, în condițiile în care Răzvan Ungureanu a fost ministru de Externe în trecut, iar acum conduce al doilea mare serviciu secret al țării. Care ar putea fi substratul acestui nou scandal? Foarte probabil, un nou episod al luptei între servicii care a marcat pe de-a-ntregul acest an. Despre Mihai Răzvan Ungureanu se vehiculează tot mai intens, în ultimele zile, că va fi premierul desemnat de Traian Băsescu în cazul unei victorii în alegeri și al constituirii unei alianțe PNL-PDL, în legătură cu care șeful statului a început, deja, să dea anumite semne de deschidere. Ungureanu ar avea avantajul că este un apropiat al lui Băsescu, dar, în același timp, provine din PNL, ceea ce ar avea ca rezultat o coagulare mai solidă a grupării de dreapta pe cale să renască la guvernare, în două-trei săptămîni. Pe de altă parte, s-ar putea ca SRI să nu îi convină ca marele rival, SIE, să obțină, peste noapte, o ”pilă” atît de puternică în conducerea statului, adică un premier, în pixul căruia stau atît bugetele serviciilor cît și alte posibilități. Oricum ar fi, declarațiile lui Ulieru nu pot și nu trebuie să rămînă fără urmări, dată fiind gravitatea lor excepțională. Bogdan Tiberiu Iacob INPOLITICS
„Ca orice persoană, am un punct de vedere. Dar nu am declarat că voi promova o politică în această direcţie. Dacă spun că vorbesc în limba română, asta nu înseamnă că sunt pentru unirea Moldovei cu România. (…) Astăzi, urmează să abordăm situaţia din alt punct de vedere. Programul nostru politic prevede două puncte principale: lichidarea sărăciei şi integrarea în Uniunea Europeană. Dar integrarea în UE presupune că statalitatea Republicii Moldova se păstrează.”- “Alesul” securistilor, Mihai Ghimpu, declaratie in limba rusa la Radio “Echo Moscvii”
UPDATE: IN ATENTIA SRI – Fragment dintr-un mesaj primit ca urmare a acestei postari: “Bai suca sa nu mai scrii un rind despre Moldova ca te linsam chizda mati cind mai vii pe la noi prin tara” (Mesajul integral impreuna cu coordonatele sale tehnice l-am remis Serviciului Roman de Informatii)
REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale
de Mihai Munteanu / Evenimentul Zilei Luni, 07 Iulie 2008
Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează acum sunt monitorizaţi de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul armatei) pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară. În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase.
Constantin Rotaru. General (r) SIE.Între 1986-1989, este director- adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior, conduce societatea Grivco International, patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi. Revine în SIE şi, în ’99, ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent, administrează Romaqua Group.
Emilian Ivan. General (r) SIE. Ofiţer în spionajul ceauşist, specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada din SUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.
Ioan Păun. General (r) SIE. Ultima misiune: în China. Oficial, a fost consul general la Hong- Kong. Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a unor bunuri destinate familiei lui Adrian Năstase, în valoare de 611.000 de euro. La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său în dosarul „Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat. Acum, lucrează la Romaqua Group.
Octavian Creţu. Controlează (59%) Romaqua Group – holding care vinde apa minerală Borsec, răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contestă acuzaţiile. Este şi personaj-cheie în dosarul „Zambaccian“. Octavian Creţu le-a pus pe tavă procurorilor DNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar. Presa a vehiculat că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali (r) SIE: „Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunile lor externe din spionaj“.
Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul „Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group. Ex-deputat PD, Adrian Vilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC, formaţiune prezidată de naşul său, Ioan Talpeş – fost director SIE. În 2008, Vilău a candidat la Primăria Capitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, Miron Mitrea, Corneliu Iacobov etc.
RAPORT DSM. Contraspionajul militar i-a luat în vizor pe spionii angajaţi la Romaqua şi activităţile firmei
TOATE DRUMURILE DUC LA ROMAQUA
Monitorizaţi de contraspionajul militar
Florida. Sediul Century International Arms Inc. În magazinul de pe bulevardul South Congress Ave găseşti, practic, un întreg arsenal de infanterie. Cam toate tipurile de armament uşor, produs în estul Europei, se vând în SUA prin distribuitorii Century Arms. Mitralierele AK-47 – Kalaşnikov (7,62×39 mm), fabricate în România, Rusia şi Serbia, domină panoplia. Pistoalele „Carpaţi“ de la Cugir sau celebrele Makarov, care au semănat teroare în Războiul Rece, se vând cu 189-290 de dolari. Cel mai ieftin e revolverul maghiar M44 (99 USD), iar muniţie bulgărească e pentru toate tipurile de încărcător. În 40 de ani de existenţă, Century Arms a devenit cel mai mare importator din SUA de armament provenit din fostul lagăr socialist. Printre cele mai căutate sunt pistoalele automate româneşti din disponibilul Romtehnica (traderul Ministerului Apărării) şi cele noufabricate la Fabrica de Arme Cugir din cadrul Romarm.
Reprezentantul din România al Century Arms se numeşte Cristi Vălean. Acesta a lucrat în spionajul ceauşist, fiind ofiţer al CIE (actualul SIE). Oficial, Vălean a ieşit din SIE colonel, imediat după Revoluţie. În prezent, afacerile sale sunt monitorizate de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM) – contraspionajul armatei.
Paris. Iunie 2006. Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei şi Finanţelor, primeşte un telefon de la israelianul Menahem Markovits. DSM interceptează convorbirea. Cazacu este de mult în vizor din cauza relaţiilor sale cu ofiţeri străini de informaţii, care prejudiciază Romtehnica. Mai mult, el coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.
Raportul DSM obţinut de EVZ dezvăluie: „Cazacu Aurel care se afla la expoziţia internaţională de tehnică militară de la Paris a fost contactat de Menahem Markovits (suspectat de apartenenţă la serviciile de informaţii israeliene) pentru a avea o întâlnire. Menahem Markovits, reprezentantul firmei israeliene Rafael în România, acţionează la nivelul factorilor decidenţi din Ministerul Apărării (MAp) şi Ministerul Economiei şi Comerţului pentru iniţierea unor noi programe de modernizare a tehnicii din dotarea MAp“.
Compania Rafael produce sisteme de apărare de înaltă tehnologie şi furnizează vehicule aeriene fără pilot, rachete, detectoare şi echipamente de colectare şi procesare ale informaţiilor. Rafael a furnizat ţării noastre rachete antitanc de tip Spike. La preţuri supraevaluate.
Tot în iunie 2006, Cazacu i-a intermediat fostului spion israelian o întâlnire cu ex-ministrul economiei Codruţ Şereş. La întrevedere a participat şi colonelul Daniel Davidi, ataşatul militar al Ţării Sfinte în România. Markovits (Rafael) vânează contracte de zeci de milioane de euro de retehnologizare şi modernizare a armamentului din stocurile Armatei Române şi din liniile de fabricaţie ale Romarm. Filajul DSM punctează: „Markovits i-a cerut lui Cazacu consultanţă pentru Rafael în negocierea contractelor de offset (…), deoarece condiţiile impuse de partea română sunt foarte restrictive şi nu oferă avantaje firmelor israeliene“. Cazacu e de acord că investitorii trebuie sprijiniţi.
Bucureşti 2007. Direcţia de Siguranţă Militară. Operaţiunea „IUDA“ ia amploare. Supravegherea operativă a lui Aurel Cazacu dezvăluie o reţea formată din înalţi ofiţeri de spionaj, trecuţi în rezervă. În ecuaţie apare şi generalul (r) Constantin Rotaru – fost director adjunct al SIE. Raportul DSM consemnează: „Cazacu Aurel a fost apelat de generalul Rotaru/0747.xxx.xxx – post telefonic utilizat de SC ROMAQUA GROUP SRL (la sediul acestei firme Aurel Cazacu a avut mai multe întâlniri cu Menahem Markovits, reprezentantul companiei israeliene Rafael în România), care i-a solicitat informaţii despre numitul Cristi Vălean (reprezentantul firmei americane Century Arms). Cei doi au stabilit să aibă o întâlnire ulterioară“.
Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Păr alb, tuns regulamentar, ochi albaştri, constituţie atletică. La cei 59 de ani ai săi, generalul (r) Constantin Rotaru pare încă prototipul ofiţerului de elită. Prudent, fostul numărul doi al spionajului românesc îşi calculează cuvintele, menţine inflexiunea tonului şi accentuează când trebuie. „Nu contest că discut des cu Aurel Cazacu. Ne cunoaştem de mult, dar nu trebuie să-i cer lui date despre Cristi Vălean, cu care am fost coleg în SIE. Mereu am fugit ca de dracu’ de tranzacţiile cu armament – «operaţiuni speciale », cum le spuneam noi. Este cel mai «vânat» domeniu“.
În schimb, subiectul „Markovits“ îi declanşează generalului (r) faza de negare. „Nu îl cunosc. Menahem Markovits nu a intrat niciodată aici (n.r. – sediul Romaqua). Cei de la DSM se înşală. Se înghesuie uneori să aducă multe informaţii… ceea ce cumva este firesc. Ştiu că telefonul îmi este sub supraveghere. Este şi normal să fie aşa. Gândiţi-vă unde am activat atâţia ani. Tâmpit să fi fost să-l fi adus pe ăla aici (râde) (…). Între SIE şi serviciul de informaţii al Armatei a existat întotdeauna o rivalitate“, ne explică generalul (r) SIE Constantin Rotaru.
PESCARUL DE SPIONI
Tovărăşia SIE
Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Încadrat de două reportofoane puse ostentativ pe masă de directorii PR şi marketing, patronul companiei, Octavian Creţu, are obiceiul să fragmenteze discuţia. Uneori, răspunde punctual: „Este imposibil ca Menahem Markovits să fi fost la sediul Romaqua. Noi nu facem tranzacţii cu armament. Mă dezamăgeşte publicitatea asta pentru că eu sunt o persoană retrasă. Îmi văd doar de firmă şi de familie (Creţu este căsătorit cu fiica unui diplomat chinez – n.r.)…“
Oficial, prima întâlnire Creţu-Rotaru a avut loc în liniştea unei bălţi. Aşa susţine patronul Romaqua: „Pe domnul Rotaru l-am cunoscut în Delta Dunării, la pescuit. Atunci, era manager la Grivco (firma lui Dan Voiculescu – n.r.). Au urmat şi alte partide de pescuit, dar când domnul Rotaru s-a întors în SIE am mai fost doar de trei ori la peşte. Când urma să iasă din SIE, m-a contactat: «Uite, domne’, eu o să plec şi aş vrea un loc de muncă». Dacă el ar fi plecat înapoi la Voiculescu, ar fi avut probleme. S-ar fi interpretat. La noi, domnul Rotaru se ocupă de construcţii, de investiţii“, povesteş te Octavian Creţu.
Generalul cafelei
Cum a ajuns şi generalul (r) SIE Emilian Ivan în organigrama firmei de ape minerale e o altă poveste: „Gen. (r) Emilian Ivan a fost şeful diviziei de cafea a Romaqua. Iniţial îl luasem pentru organizarea serviciului de securitate al firmei. Îl ştiu de vreo 8-9 ani. A fost salariatul nostru vreo 3 ani. A plecat în 2004. L-am cunoscut la şedinţa unei fundaţii care-şi propune să revigoreze economia românească. Fundaţia este a actualului preşedinte al Camerei de Comerţ Bucureşti. Mi s-a spus că Emilian Ivan are experienţă, că a fost consilier economic în SUA… Nu Rotaru mi l-a recomandat pe Ivan“. Deşi la RECOM, gen. (r) de spionaj Emilian Ivan încă figurează ca administrator al Romaqua Group, Creţu afirmă că e o greşeală.
În SIE, tovărăşia dintre generalii Ivan şi Rotaru e de notorietate. „Ivan mi-a fost subaltern la informaţii economice“, lămureş te Constantin Rotaru.
Păun-Creţu, relaţie veche
Cât îl priveşte pe generalul (r) SIE Ioan Păun, Creţu ocoleşte subiectul SIE, vorbind doar despre presiunile din dosarul penal al lui Adrian Năstase, iar gen. Rotaru sugerează să nu amestecăm lucrurile. Păun a figurat şi el în CA-ul companiei, dar acum conduce un serviciu al Romaqua Group.
Un alt administrator e avocatul Adrian Vilău, apărătorul lui Păun în dosarul „Zambaccian“. Volubil, Vilău povesteşte pentru EVZ: „Sunt de 3-4 ani în consiliul de administraţie al Romaqua. Sunt avocatul companiei. Pe Octavian Creţu l-am cunoscut acum 4-5 ani la o petrecere. Am reprezentat Romaqua în câteva speţe şi, astfel, am devenit avocatul companiei. Rotaru şi Păun au intrat în CA al Romaqua acum 2-3 ani. Generalul Rotaru se ocupă de avizele de construire a reţelelor electrice şi de gaz. De profesie este inginer. (…) Asupra lui Păun s-au făcut presiuni puternice din partea oamenilor lui Adrian Năstase. Şi el îl cunoştea de mai de mult pe Creţu. Nu prin intermediul meu. Aveau relaţia lor“.
APA BORSEC
Grupul de zeci de milioane de euro
1993. Octavian Creţu preia de la FPS pachetul majoritar de acţiuni al companiei Comchim. Unitatea e desprinsă din fosta Centrală de Import-Export a Ministerului Industiei Chimice, instituţie în al cărei serviciu financiar a lucrat Creţu înainte de ’89.
1998. Întreprinderea de stat „Regina Apelor Minerale Borsec“ se transformă în compania privată Romaqua Group, având ca acţionar majoritar societatea Romaqua Holdings. Afaceriştii obţin izvoarele naturale de apă minerală.
2003. Comchim preia numele Romaqua şi devine o sucursală a grupului patronat de Octavian Creţu, pentru care lucrează generalii (r) Constantin Rotaru, Ioan Păun şi Emilian Ivan.
2007. Romaqua Holdings SA Bucureşti controlează, direct sau prin intermediari, următoarele societăţi comerciale: Romaqua Group, Romaqua Serv, Romaqua Stănceni, Romaqua Prest, Fides Construct, Rodachim, Audaces, Magnum Group şi Grafix V.C.S Media“. Cifra de afaceri realizată în 2006, prin intermediul grupului de societăţi, se ridică la 249.907.398 lei (peste 71 de milioane de euro).
ÎN AFARA ŢĂRII
Afaceri cu tatăl primarului din Chişinău, cumnatul lui Ghimpu, plus fratele si sotia “presedintelui interimar”
În Republica Moldova, apa minerală Borsec se distribuie prin firma Anda SRL cu sediul în capitala Chişinău. Potrivit ziarului “Moldova Suverană”, 34% din participaţiile în această firmă sunt deţinute de Ion Chirtoacă, tatăl primarului general din Chişinău, Dorin Chirtoacă (respectiv cumnatul lui Mihai Ghimpu; fratele “presedintelui intermiar”, Simion Ghimpu, detine 33% iar sotia lui Mihai Ghimpu, Dina Ghimpu, detine celalalte 33%) . Adrian Teslovan, directorul de marketing al Romaqua Group, susţine că acest contract de distribuţie a fost încheiat cu firma moldovenească înainte ca Chirtoacă să fie ales primar. Holdingul lui Octavian Creţu a mai exportat apă minerală Borsec în SUA şi Canada. “Cantităţile sunt de ordinul cifrei zero virgulă…”, evaluează administratorul Romaqua, Adrian Vilău.
A contribuit Liviana Rotaru / Evenimentul Zilei “Liberalul” Ghimpu in masina luxoasa a lui Voronin
Scris deGeorge Roncea „Curva Pacepa“ este o sintagmă care nu îmi aparţine, deşi subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparţinând unuia dintre cei mai influenţi şi mai importanţi jurnalişti americani, David Binder. Veteran al jurnalismului american de elită, personaj cu conexiuni la nivel înalt în administraţia americană, celebru în presa mare, specialist în intelligence, autor al unor analize de profunzime ale spaţiului (ex) sovietic, David Binder, o vedetă a nu mai puţin celebrului „The New York Times“, a executat în tuşe rapide o schiţă a lui Pacepa într-o prezentare critică apărută în 1988 la adresa „Orizonturilor Roşii“ – cartea de căpătâi a lui Ion Mihai Pacepa. Ziaristul american face ferfeniţă cartea lui Pacepa, iar pe general – „hapyy hooker of the spy trade“ – îl punctează în cuvintele memorabile pe care le-am citat şi eu. În data de 24 iulie se împlinesc 30 de ani de când fostul consilier al lui Ceauşescu, Ion Mihai Pacepa, secretar de stat la MAI şi adjunct al şefului DIE, a cerut azil politic în SUA. La începutul anului 2005, în ultimele momente ale mandatului de preşedinte al lui Ion Iliescu, Ion Mihai Pacepa îşi primea înapoi gradul de general – restituit de către Justiţia noastră cea „imparţială“ şi nesubordonată politic PSD-ului de nici un fel.
Iliescu, alt gen de curvă bolşevică, ucigaş al celui care i-a fost un fel de tată adoptiv, Nicolae Ceauşescu, în casa căruia a fost adăpostit şi la picioarele căruia a dormit, l-a „servit“ pe colegul său „american“, Ion Mihai Pacepa, personaj care a avut un rol important în „lichidarea“ simbolică a lui Ceauşescu, desăvârşită peste ani de kaghebistul de serviciu Ion Iliescu. Partea neplăcută în „terminarea“ lui Ceauşescu a fost nu atât împuşcarea sa ci regia şi producţia – marca Moscow, care le-a atârnat de gât românilor, în eternitate, o moarte de Crăciun. Troica Brucan-Pacepa-Iliescu, alcătuită din personaje crescute la sânul mamei Rusia, i-a servit pe români cu o ciorbă de „revoluţie“ otrăvită, care le produce vomă şi astăzi, la trecerea termenului de 20 de ani de stupid people – sintagma celebră aruncată în scârbă poporului român de Silviu Brucan.
Brandul Pacepa – brandul „curvelor“ de pripas
General pe stil nou, curvă fericită sau nu – Ion Mihai Pacepa continuă să facă valuri, să ceară diverse lucruri românilor, să scrie şi să acorde interviuri unor alte „curve“ mai mult sau mai puţin nefericite, să aducă profituri unor pseudo filozofi – autentici profitori ai regimurilor politice post decembriste, care îi tipăresc la fosta Editură Politică a PCR producţiile, pe scurt operaţiunea de vampirizare a românilor continuă, sub marca Pacepa. La umbra brandului Pacepa s-au adăpostit tot felul de personaje care au câte ceva în comun cu acesta – de la Tismăneanu şi Liiceanu, la „caraghiosul Bădin“ (apud Traian Băsescu – n.n.) sau fosta meşteră de partid a TVR, Lucia Hossu Longin, care tot cerşeşte public de la Emil Boc, un post la CNSAS, cum a obţinut şi Marius Oprea, alt „pacepolog“ liberal.
Dezbaterea despre Pacepa are relevanţă şi reintroducerea sa pe gâtul românilor via GDS – vechi sălaş al sinistrului Silviu Brucan – a stârnit interes. Din aceste motive, redacţia „Curentul“ va acorda în perioada următoare un spaţiu consistent „dosarului Pacepa“ cu sprijinul ofiţerilor de informaţii în rezervă şi în retragere care ne-au pus la dispoziţie, în exclusivitate, Dosarul special realizat de ei la 30 de ani de la trădarea fostului lor tovarăş.
Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe a decis anul acesta că spionii români au dreptul şi chiar şi obligaţia să vorbească, pe înţelesul tuturor, despre probleme sensibile ale ţării, atâta timp cât amintirile lor nu afectează siguranţa naţională a României, dimpotrivă, o consolidează. Analizele foştilor spioni sunt cuprinse într-o revistă de circuit intern „Periscop“ ajunsă la al şaselea număr. Imaginile, multe inedite, provin de la colegii noştrii „ziarişti“ mai în vârstă. „Curentul“ va prelua părţi consistente din memoriile foştilor ofiţeri şi va compila date relevante din diferite alte surse externe – inclusiv şi mai ales din surse americane, oficioase sau oficiale de-a dreptul, deoarece caracterizări interesante cu privire la Pacepa „care are nevoie de o cură de sănătate“ („A health warning is warranted“) se regăsesc şi în materiale publicate deschis de CIA.
Scenariul destrămării controlate a Imperiului sovietic şi jocul intoxicării Vestului
Trădarea şi „defectarea“ lui Pacepa are loc într-un context politic al epocii foarte interesant. La sfårşitul anilor ’70, URSS, uriaşul pe picioare de lut, începea să se prăbuşească. Economia era în decădere, ideologia comunistă era din ce în ce mai ferfeniţită şi peticită, după intervenţia militară a URSS împotriva Cehoslovaciei, progresul tehnic stagna sau, mai bine zis, decădea, cercetarea abia subzista într-o izolare cruntă din cauza lipsei de utilaj competitiv şi de idei practice, corupţia, nepotismul şi mediocritatea acoperiseră vârful sistemului administrativ şi politic, popoarele gemeau sub autocraţia unui regim care îşi epuizase resursele ideologice. Riscul politic al trezirii popoarelor de capul lor devenea o realitate pentru liderii sovietici. Trebuia făcut ceva. Astfel, în structurile KGB-ului s-a născut şi s-a copt ideea – susţinută de un conclav de academicieni subordonaţi – reformării imperiului sau a reaşezării pe noi baze ale unui nou imperiu, tot de popoare subjugate, dar cu aparenţa deschiderii faţă de Occident sub un regim formal liber, dar în esenţă totalitarist. Într-o ţară bolnavă ireversibil, cu o clasă de partid depravată şi idiotizată de beţia puterii, unica soluţie era folosirea milioanelor de securişti, mult mai bine educaţi şi disciplinaţi decât membrii activului de partid, loiali faţă de conducerea Aparatului militar care reunea la vârf toate serviciile şi instituţiile cu comandă militară.Miza era supravieţuirea sistemului în altă formă şi împingerea popoarelor din arcul sovietic într-o nouă formă de control, un fel de robie benevolă, prin instituirea unei democraturi – un surogat de democraţie în care controlul statal urma să se desfăşoare prin intermediul agenţilor la vârf educaţi în Uniunea Sovietică. Scenariul s-a aplicat marginilor imperiului, inclusiv României. Într-un interviu dat unui post de radio occidental prin anii ’80, Mihail Gorbaciov a şi dezvăluit strategia sa: crearea de „fronturi populare“ (la noi Frontul Salvării Naţionale) bineînţeles, sub conducerea discretă a KGB-ului, ca orice organizaţie din URSS…
Prin contrast, „România anilor ’70 era o ţară cu importante succese diplomatice, fiind socotită atât ca un stat disident al comunităţii socialiste, cât şi ca un emisar preţios în relaţia occidentului cu China. Legăturile strânse de ordin politic româno-american, dar şi româno-vest-germane sau româno-franceze contribuiseră la crearea unui prestigiu al diplomaţiei româneşti şi, în primul rând, al liderului de la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu“. („Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii“ – lucrare a cercetătorului CNSAS Liviu Ţăranu“). Circumstanţele „defecţiunii“ lui Pacepa sunt semnificative deoarece operaţiunea ieşirii sale în decor are numeroase necunoscute, însă este asemuită tot de către unii analişti americani cu operaţiunile de inducere în eroare prin jocul dezinformării, introdusă de defectori sovietici de tipul lui Anatoli Golitsyn – defectori mai mult sau mai puţin voluntari cu telecomandă la Moscova care au contribuit la un uriaş joc al intoxicării Occidentului de către sovietici. (va urma)
“Două ştiri legate între ele. O declaraţie a purtătorului de cuvânt al MAE de la Moscova şi una de la Strasbourg, care îl are în prim plan pe deputat Vlad Cubreacov, adjunctul lui Iurie Roşca, pe vremuri naţionalist, astăzi vândut lui Voronin şi Rusiei. Scenariul este susţinut şi de fraţii Victor şi George Roncea în mai multe articole. Ultimii doi sunt apropiaţii lui Traian Băsescu şi au fost acuzaţi în mai multe rânduri că, de fapt, jocurile Moscovei în Basarabia” – zice Badinovici
colportat de ADRIAN FIRTAT <[email protected]> Subject: [Reintregirea_Romaniei] FILIERA R– USEASCĂ RONCEA-ROŞCA
Drept pentru care…sunt nevoit sa recunosc (exemplific si cu foto): sunt agent CIA/MOSSAD – iata-ma la Casa Alba si la malul Iordanului cand ii fac poza lui Mihai Razvan Ungureanu (ce dovada mai buna vreti!)
Si Roncea SR marturiseste (chiar de pe tanc): FILIERA R– USEASCĂ KGB/FSB/SVR/GRU/MOSSAD/SBU/AVO/STASI/BND/CIA/SRI/SIE/ETC-RONCEA-ROŞCA
Sunt foarte scandalizat ca in poza atasata materialului demascator al celebrului Badin de la Antenele PSD-PC a lu’ Felix – aka Dan Hotzulescu – mie nu mi s-a pus nici o sagetica desupra capului si nici alta explicatie foto desi eu ma vad mai bine in poza decat anemicu de frate-miu si carele am si nadragi kaki, tricou kaki (din dotare) si atitudine mult mai securista decat acesta (a se vedea felul in care sunt tinute mainile in fata, peste buric – un semnal secret pentru satelitul Ogoniok care retransmite direct la beciu’ lui Putin et comp).
Sunt chestii care doare si desi am fost invatati sa ne ascundem foarte bine, noi astia de la kgb/gru/sbu/etc, cand vine vorba de oleaca de publicitate e greu sa stai si sa suporti nedreptatea si ignorarea vadita in raport cu un frate mai mic, nici pe departe atat de profesionist (a se vedea ca tine mainile la spate, deci canci transmisie la satelit – sacose cu ruble s-au irosit degeaba pentru ca Ogoniok, de pe traiectoria sa stelara, sa capteze semnele din pocnituri de degete prin care urmau sa se transmita in direct secretele de la Chisinau direct la Moscova).
Acum insa se ridica si o alta problema, consecinta publicitatii in meseria noastra plina de aventuri una si una, este ca ne scoate din circuitul extrem de secret cunoscut pana acum doar initiatilor din serviciile noastre foarte profesioniste – Badin este, va dati seama, un profi, manat doar de sincera nevoie a exprimarii, insa aici i s-a infundat, ne-a scos din dulcea noastra ataraxie si acum n-avem de ales, trebuie sa-l lichidam, nu numai pe el dar trebuie exterminati ma tem si toti aceia care au aflat acum adevarul – adevarat despre noi, membrii clanului Roncea – Rosca.
Adevaru’ asta a lu’ badinovici e tot atat de adevarat precum e si faza cu CD-ul Cubreacovian – cel pe care blogerita Vio l-a vazut cu ochii ei in mana lui Cubreacov, care poate il dadea sau il primea, nu conteaza jean boxeaxa – noroc cu Unimedia care a facut si un filmulet unde cita Europa Libera intre ghilimele, care fraza intre ghilimele zicea exact ca blogerita cu ochi de vultur (mai tare ca Ady Nastase care a vazut steaguri verzi legionare fluturand pe sediul Politiei, in 13 iunie 1990) insa pe banda audio montata de la Europa Libera se auzea cu totu altuceva, adica mai exact de Cubreacov nici pomeneala, nu conteaza…
Un alt profesionist, mai tare chiar ca Badin, nici n-o mai citeaza pe blogerita Vio si preia direct pe hotnews.md, apoi vine si un amplificator de forta, forta eoliana ma refer, Agentura NewSin la rand, citand citatul citarii apoi si Ziarul de Garda, si intre timp se mai interfereaza si cate un apreciat lider al studentimii din R. Moldova (nu din Basarabia, doamne feri, ca pe aia a ciuntit-o cu Noua Foarfeca, chiar pe zona istorica), care lider, din lift, unde se afla cu intreaga organizatie, a vazut si el ce a vazut blogerita Vio, dar nu cu ochii lui dar asta nu conteaza doar stim cu totii ca Cubreacov este un caghebist notoriu, se vede si dupe nume ( o fi chiar si “jidan”, ca Socor si Roncea al mic, fratele dubios al lui al mare – desi Bastovoi zice altceva despre el, alias ziaristul Victor Rotaru, in ultima lui carte, “Audienta la un Demon Mut”) dar mai ales toata lumea stie ca numai un kaghebist putea sa se ocupe cu atat obstinatie de Mitropolia Basarabiei, numai un spetznatz notoriu putea sa care in spate cinspe ani de procese si peste 20 000 de fise mii de scrisori si sute de intampinari si adrese.
Evident ca tocmai din cauza ca stia ca Cubreacov e kaghebist, actualu lider al Noii Opozitii, cel prezentat de Badin cu deferenta si entuziasm totodata drept viitor presedinte, cu putin inainte de 5 aprilie, la Antenele 1, 2, 3, – ati ghicit e vorba de dl Urechean, ca deputat in Parlamentu’ Moldovei a votat numai impotriva legiferarii statului Mitropoliei Basarabiei.
Stia vezi bine Urechean direct de la prietenu sau bun Ady Nastase, ca Mitropolia asta a Basarabiei e cu pocinog asa cu stia si lideru’ studentesc de la Bucuresti totodata membru de partid in Noua Opozitie, cea mai curata si mai apretata de la Chisinau tocmai de aceea cu Noua Foarfeca ciunti cu grija harta Basarabiei istorice, ca sa nu mai fie Vechea Basarabie, ci cea Noua, R. Moldova, cea pe care o prefera el si ai sai, Neo-Kaghebistii, cei carora li se mai spune, Noii Patrioti, Noii SIS-isti, Noii Mancatori de Cacat…etc
Sh-am incalecat pe-o Noua Sa si v-am spus povestea cea mai cea, si da confirm, sunt pe aceasi filiera ca si alalalt frate, cel cu sagetica deasupra, si deasemenea confirm vinovatele legaturi de aproape doua decenii cu acest nabadaios zarghit de Rosca, neascultator cinspe ani de presedintii Romaniei, pana recent, inainte de un fatidic 4 aprilie, treaba de la care i s-a si tras raceala de acum, precum si cu DJ Cubreacov (stiu de la superioru meu din kgb ca cu CD-urile se ocupa digeii)…
Ce interesant, am auzit ca in continutul CD-ului se gasesc filmari realizate de un post de-al rusilor – TV7 – unde imi amintesc ca s-a lansat in cariera o actuala tovarasa de viata a prietenului lui Cubreacov, cel care ii tot scrie scrisori publice in ultima vreme, ba din perspectiva regnum ba din perspectiva flegmum – nici nu mai stii ce sa intelegi mai frate cu moldovenii/ardelenii si badinii astia…
Na ca ma si semnez in clar cu numele conspirativ – Roncea (Rosca e numele meu real, de fapt, dar n-am voie sa zic la nimeni, iar daca totusi se afla e nashpa – trebuie sa me exfiltrez urgent din Basarabia, dar cum harta Basarabiei a fost ciuntita cu foarfeca de Noii Golani ai Noii Opozitii din Nova Moldovskacaia, ma tem sa nu ajung Doamne feri in mai stiu eu ce Noua Gainarie ca asta compusa din doi blogeri, un “student” o “studenta” si un animator eolian… ce interesant, New Sin asta, e tot ceva Nou, dupa nume, ca mai toti actorasii acestei povesti)
PS: Badine, Badine, pana unde crezi ca-ti va merge?… Uite, ia o dedicatie pentru tine, sclav fericit, si sefii tai, Tismaneanu si Voiculescu:
Descarca documentul. Potrivit raportului CSAT pe anul 2007, integrarea in NATO si razboaiele din zona au transformat tara noastra intr-o tinta Potrivit raportului Consiliului Suprem de Aparare a Tarii privind activitatea desfasurata anul trecut, serviciile secrete din anumite state si-au intensificat activitatile de spionaj pe teritoriul Romaniei. Din documentul aflat in posesia ziarului Ziua expansiunea gruparilor teroriste internationale si a organizatiilor de crima organizata catre Europa de Sud-Est reprezinta un alt pericol la adresa sigurantei nationale. In urma analizelor furnizate de serviciile secrete, membrii CSAT au stabilit in timpul sedintelor din 2007 ca participarea militarilor romani la conflictele din Irak si Afganistan reprezinta un factor de risc major pentru climatul de securitate nationala. Razboiul din Georgia, din aceasta vara, a fost anticipat de membrii CSAT si a fost inclus pe lista factorilor de risc in apropierea tarii noastre. Concurenta acerba pentru controlul resurselor energetice si a traseelor de distributie a acestora au constituit premise favorabile dezvoltarii, in cursul anului trecut, a unor alte posibile pericole la adresa Romaniei. De asemenea, in document se specifica faptul ca pericolele la adresa securitatii nationale au aparut si ca urmare a prezentei pe teritoriul tarii noastre a unui numar mare de cetateni straini (arabi, chinezi, sarbi, persoane din spatiul ex-sovietic) care proveneau chiar din zone active in domeniul terorismului. In baza rapoartelor serviciilor secrete, membrii CSAT au constatat ca numarul mare de reprezentante diplomatice si economice ale unor state membre NATO au captat atentia unor organizatii teroriste sau servicii de spionaj. Serviciile secrete s-au plans in nenumarate randuri de faptul ca nu au bani suficienti pentru a-si cumpara sisteme si mijloace de supraveghere. Raportul CSAT trage un semnal de alarma si asupra problemelor grave aparute la sistemele de paza si aparare ale depozitelor de munitii si armament, care se pot constitui in tinte pentru cei interesati. Nu in ultimul rand, membrii CSAT au primit date de la serviciile secrete ca foarte multe firme cu capital strain si-au stabilit sedii in zone de interes militar. Si pentru ca asta nu ar fi suficient, in cadrul firmelor respective s-au angajat foarte multe persoane suspectate de colaborare cu servicii de spionaj sau alte entitati ostile statului roman.
March 27th, 2011 
VR 
Reporter Virtual: Publicarea mai multor stenograme Wikileaks privind situaţia politică şi economică din România e pe cale să declanşeze un scandal fără precedent în ultimii ani. Printre cei vizaţi de dezvăluiri este şi Bogdan Chirieac, fost ziarist la „Gândul”, iar după program, turnător de nădejde la Ambasada SUA din Bucureşti. Într-o telegramă din 2007, clasificată „Confidential”, se arată: „Chirieac susţine că popularitatea lui Băsescu este deja în scădere. Chirieac a luat în derâdere declaraţia preşedintelui că ar avea susţinerea românilor de rând, declaraţie făcută în urmă cu câteva săptămâni în faţa unui auditoriu compus din şefii misiunilor UE. Chirieac a susţinut că problemele cu băutura ale lui Băsescu s-au înrăutăţit, iar consilierii săi se atacă reciproc”. Deşi primeau informaţiile lui Chirieac, americanii ştiau însă foarte bine în ce ape se scălda acesta şi de partea cui se afla: „Chirieac, un apropiat al lui Geoană şi al altor membri ai PSD, a vorbit în termeni pozitivi de rolul important al lui Geoană, subliniind că, în sfârşit, liderul PSD şi-a intrat în ritm ca figură politică şi comunicator”, se arată în telegramă.
Posted in 
Tags: 
