Posts Tagged ‘neo-kominternul’

Portretul murdarit al luptatorului la tinerete. Reeducarea in forma maximala: prelucrarea trecutului, rescrierea istoriei si mutilarea sufletului natiunii. Vergangenheitsbewältigung. Ogoranu, haituit de Popescu, Mungiu si Tismaneanu

January 3rd, 2011 VR 35 Comments »


“Prelucrarea trecutului propriu sau a celui colectiv –Vergangenheitsbewältigung -, nu poate fi facuta fara un cadru teoretic clar si adaptat la mentalitatea unei culturi, fara cunostinte, ipoteze, clarificarea sensului pentru care o faci si a finalitatii. Ea trebuie legata de scopul obtinerii unei constiinte largite de sine sau colective, de schimbare a erorilor de gîndire si a premizelor care au determinat problemele, chiar de restabilirea reperelor morale ale unei traditii. Nu am în vedere aspectul religios sau îngust al moralitatii, ci o atitudine deschisa, cinstita si corecta fata de greselile trecutului. Prelucrarea trecutului colectiv a început la noi abia dupa decembrie 2006 prin atitudinea oficiala a statului român de condamnare a comunismului si a Raportului Tismaneanu. Ea trebuie continuata si completata prin analize efectuate în cadrul fiecarei bresle profesionale sau institutii.(…) Personal sînt pentru o vina colectiva si nu pentru judecatile de tipul “numai individul X a facut infractiunea Y”.” – Psihoterapie.net

Mai pe intelesul tuturor, sinteza operatiunii de “prelucrare a istoriei” aplicata poporului roman – “vina colectiva” -, indiferent de perioada istorica, de la cea interbelica la dictatura comunista, este: “Romanii au ucis, au ucis, au ucis”, dupa cum spunea cineva, un domn care uitase ca a fost trimis de unguri la Auschwitz, din Ardealul ocupat de amiralul de  Balaton, Miklos Horthy. O astfel de “prelucrare a trecutului” realizeaza si Constantin Popescu cu filmul sau “Portretul luptatorului la tinerete”, sponsorizat de CNC si HBO, prin grija fratelui “evanghelistei” Alina Tatiana Mungiu, Cristian Mungiu. Difuzat prin compania de distributie a aceluiasi Mungiu – foarte “inspirat” denumita Voodoo Films – filmul, primul dintr-o serie de trei, a fost elogiat rapid de nostalgici si naivi, mai ales dupa ce, cu abilitate diversionista, a fost contestat de mai multi intelectuali evrei (protest reprodus la indigo acum si in cazul Cristoiu – Eugenia Voda). In realitate, rezistenta anticomunista prezentata edulcorat in film tinteste tocmai rescrierea istoriei, prelucrarea trecutului, conform directivelor lui Tismaneanu si ai lui: dezbracati de credinta si cauza, partizanii sunt niste golani de cartier, ahtiati dupa sange, bautura si femei, niste aventurieri de duzina, fara neam si fara tara (in lipsa unei identitati nationale si a apartenentei la o ideologie clara a participantilor la rezistenta armata anticomunista din munti, intreaga poveste poate fi transbordata bine-mersi, pentru un ochi strain, in orice alt colt al Europei – vezi exemplul video de mai jos).

Pretinzand ca reproduce anii indelungati de rezistenta in munti ai lui Ion Gavrila Ogoranu, Constantin Popescu reuseste sa-si bata joc tocmai de esenta luptei anticomuniste a badiei: credinta in Iisus Hristos si in mantuirea poporului roman eliberat de comunismul impus de agentii Moscovei si hoardele bolsevice, aspecte “minore” ignorate total in film. De asemenea, azi, cand se cunoaste foarte clar, statistic, ca marea majoritate a luptatorilor din munti era formata din legionari si tineri din Fratiile de Cruce, absenta cu desavarsire a acestei mentionari contribuie la edificarea teoriilor neo-roller-iste ale gastii Tismaneanu. De altfel, unul dintre pudelii lui Tismaneanu, membru al Comisiei de trista amintire si redactor principal la revista “22” a GDS, Armand Gosu, scolit, in buna traditie a inaintasilor sai, tot la Moscova, avea sa proclame in Evenimentul Zilei esenta “prelucrarii trecutului” in acest caz: „Rezistenţa n-a fost o mişcare a legionarilor”. Milioanele de file ale Securitatii sustin insa exact contrariul: “banditii” din munti erau legionari. Asa cum era si badia Ion Gavrila Ogoranu. Fapt ascuns ca o rusine in Portretul falsificat al luptatorului la tinerete.

Daca pe la proiectiile din Romania regizorul Popescu, teleghidat de Mungiu, cauta sa castige simpatia batranilor, pentru a-si asigura baza urmatoarelor episoade scose din laboratorul de prelucrare a trecutului, nu la fel de mult ii pasa de acestia in strainatate. “Adevarurile” lui Popescu despre luptatoriii anticomunisti din munti sunt exprimate negru pe alb in catalogul Festivalului de la Berlin: “many of the fighters were common thieves, hot-headed young men driven by nationalist impulses and/or ideas – socialists, liberals, all sorts of party members”

Pentru saracii luptatori in rezistenta care au stat cu zecile de ani cu arma in mana, fugariti ca niste caini, degerand in timpul iernilor in bordeie sub pamant sau infundand puscariile bolsevice, le traduc aici adevarata opinie a regizorului Popescu despre ei: “multi dintre luptatori erau hoti de buzunare, tineri exaltati manati de impulsuri sau/si idei nationaliste, socialisti (?! – nota mea), liberali si tot felul de membri de partid“.

Criticul de film Bernd Buder trage concluzia filmului in acelasi Catalog al Festivalului de la Berlin: “The everyday life of a hunt that was far from the heroism attributed to the glorified anticommunist resistance today“. Adica: “Viata de zi cu zi a unei haituiri care a fost departe de eroismul atribuit azi glorificatei rezistente anticomuniste“. Adevarat, foarte adevarat. Nu este exclus ca in episoadele urmatoare sa aflam cum tot “romanii au ucis, au ucis, au ucis” si dupa 1945 pentru ca Securitatea care urmarea “glorificata rezistenta anticomunista” si mutila detinutii politici in lagarele de munca fortata si inchisori, era formata, nu-i asa, numai din “romani” neaosi…

Iata si opinia unuia dintre cei care au mers la una dintre prezentarile propagandistice ale filmului:

“Am fost la premierea filmului de la Fagaras, unde au participat rudele luptatorilor din munti si fosti detinuti politici. A fost o dezamagire totala. Unii urmasi ai luptatorilor au parasit sala, in semn de protest. Desi regizorul isi adusese o gasca de aplaudaci, n-au reusit sa-i mobilzeze pe cei prezenti. In urma discutiilor cu cativa veterani ai luptei anticomuniste, au reiesit urmatoarele concluzii:
– filmului ii lipseste dimensiunea spirituala
– este o opera de falsificare si diluare a mesajului generatiei interbelice (lipseste orice referire semnificativa la dimensiunea nationala si crestina a fenomenului rezistentei anticomuniste)
– filmul prezinta o lupta continua a doua grupari, fara a explica motivatiile acestei lupte (fugind de referirile legionare, regizorul pica in penibil, totul semanand cu lupta a doua gasti de cartier; prezentarea repetata a partizanilor cu tigara in gura si tragand cate o dusca. Impotriva adevarului, intareste aceasta imagine).
In scenariul filmului, regizorul a folosit, pe langa memoriile lui Ion Gavrila Ogoranu, documente ale Securitatii, trecute prin filtrul neoprotestantului Dorin Dobrincu, ajuns director al Arhivelor Nationale la interventia lui Tismaneanu, care tinde sa dea credit relatarilor securitatii bolsevice, in detrimentul marturiilor luptatorilor.”

Cum ar fi filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Hristos, lipsit complet de partea spirituala, de cruce, de Inviere: doar o continua haituiala a lui Iisus, prezentat ca un predicator oarecare al vremurilor sale inconjurat de niste alti pletosi si barbosi pusi pe distractie si aventuri.

Eu unul, din cate l-am cunoscut pe Badia, daca ar fi vazut mizeria de “portret” pe care i l-a facut cuplul Popescu-Mungiu, i-ar fi luat pe sus pe amandoi, cu mainele lui mari si, in ciuda anilor de pe umeri, i-ar fi trantit de pamant de nu s-ar fi vazut.

Stiu, alte proiecte de acelasi tip, iesite din atelierele de “prelucrarea trecutului” ale tovaraselei de la Comana si Sighet Ana Blandiana si a baietasului de Primaverii Volodea Tismaneanu vor mai urma, curand. Aiudul se pregateste sa fie confiscat de puricii ortodoxiei. Experimentul Pitesti este si el pe lista. Urmeaza desavarsirea lui: Reeducarea Romaniei.

Cititi mai jos si extrase dintr-o cronica scrisa pe marginea Portretului murdarit al luptatorului la tinerete, aparuta pe liternet.ro, si vizionati in incheiere un “trailer” al unui film similar, in care, de data aceasta, partizanii sunt… evrei. Poate si socialisti, poate si liberali, cine mai stie?

Calea maximei rezistenţe – Portretul luptătorului la tinereţe

Filmul Portretul luptătorului la tinereţe, regizat de Constantin Popescu, este primul din istoria cinema-ului autohton, care recuperează evenimente extrem de controversate şi de neclare din istoria rezistenţei luptătorilor din munţi. Acest film vine după o lungă, nefericită şi inutilă serie de filme istorice care au mistificat faptele istorice autohtone şi contextul socio-politic mondial şi au agresat conştiinţa naţională, mai tot timpul ameţită de succesiunea ameţitoare de dominaţii. (…) Ce dăunează, însă, acestei opţiuni este omiterea oricăror implicaţii, remarci, comentarii, replici care au legătură cu situaţia politică. Abandonarea politicului reduce personajele la un portret colectiv monocolor şi infantil, pe alocuri. Filmul, cel puţin în ultima parte, în care se diluează antagonismul partizani/securişti, rămîne doar un exerciţiu de supravieţuire în munţi, fără obstacolele ideologice, extrem de necesare într-o astfel de recuperare a unor evenimente din istoria recentă.

Filmul ar fi trebuit să fie mai mult decît un jurnal de supravieţuire. Sigur că, spre sfîrşitul perioadei de hăituială, foarte bine pusă la punct de Securitate, toată lupta lor se transformă într-o continuă luptă de supravieţuire, motorul ideologic (şi nu mă refer aici doar la Mişcarea Legionară) şi substanţa umană sînt prea puţin chestionate. Dacă filmul este structurat, cel puţin în prima parte, pe antagonismul partizani/securişti, fuga permanentă şi supravieţuirea dificilă ale partizanilor ar fi trebuit secondate ideologic, aşa cum, de altfel, pentru comunişti se întîmplă, în lungile şi extrem de bine închegatele şedinţe conduse de Bodnarenko (Mihai Constantin, cu o interpretare echilibrată, însă cu cîteva accente cabotine, generate mai degrabă de replică). Pentru spectatorii care nu au nici o idee despre aceste grupări de rezistenţă, încrîncenarea şi motivele pentru care tinerii se află în luptă nu se întrevăd clar, aceştia părînd, de multe ori, nişte idealişti imaturi şi trişti.

Ileana Barsan /Integral la LiterNet.ro


Defiance e povestea a trei fraţi evrei, scăpaţi din Polonia ocupată de nazişti, care se ascund în pădurile din Belarus, acolo unde se joacă de-a partizanii.

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , , , , 35 Comments »

Dracii din “dreapta romaneasca” trimisi la Talpa iadului de Platon Turbinca. “Presedintii” de paie ai “Romaniei profunde”, Puric si Baconschi, deconspirati de proprii agenti de duzina, Hurduzeu si Codrescu

December 26th, 2010 VR 1 Comment »

Intr-una dintre aparitiile sale facilitate de ziarului distinsului evazionist securist Dan Voiculescu (atunci cand nu e ajutat de “Adevarul” altui distins jefuitor al tarii, Dinu Patriciu), actorul Dan Puric, expert in relatii adolescentine cu Securitatea dar si in dezvoltarea durabila a Clubului de la Roma, afirma ca Romania Mare nu are nici o importanta. Aceasta desi se impiedica acum in declaratii si afirma ca a devenit informator al Securitatii pentru… eliberarea Basarabiei, inca din anii ’70! Mergand pe linia propagandei maghiare si rusesti, perfectate prin varfurile de lance ale neokominternului din Romania, Centralele Soros, GDS si Noua Europa, Dan Puric, apologetul “aripii ortodoxe”, a “cremei intelectuale” a miscarii new-age-iste cu ramificatii in latura oculta a politicii dambovitene, considera ca Ziua Nationala a Romaniei, care reprezinta Marea Unire, ar putea fi schimbata cu o alta zi, ceva gen “Made in Romania”. Completandu-i teoriile antiromanesti perpetuate prin metodele camuflajului cameleonic identitar, religios si doctrinar, unul dintre Fiii “Aliantei Profesionistilor pentru Progres”, “Sclavii Fericiti” ai Clubului de la Roma, incearca sa-i puna drept mantie  pe umeri “Maestrului” Puric (cat de ridicol poate sa sune!) o “Romanie profunda” made in… Dumnezeu stie unde. Este vorba de Ovidiu Hurduzeu, fost angajat al Editurii Politice a Partidului Comunist (transferata de Andrei Plesu lui Gabriel Liiceanu), conferentiar la Colegiul Noua Europa (al aceluiasi Plesu) si promovat de puricii ortodoxie gen agenti tipici ca Adolf Vasile Marian Crivat alias Razvan Codrescu si ejusdem farinae. Ovidiu Hurduzeu face parte din ultimul val de externalizati inainte de caderea regimului Ceausescu (in care intra si un Traian Ungureanu, spre exemplu) pentru a putea reveni apoi in tara dand lectii de democratie, spalati si apretati si apoi spreiati cu poleiala occidentului. Hurduzeu, la fel ca si Puric, a reusit sa pacaleasca “multimile”, actionand pe palierul care i-a fost indicat si agatand din mers oamenii bine intentionati dar mai putin pregatiti contra-informativ. Dupa drumurile sale de pelerinaj “misionar”, de la Petru Voda la Diaconesti, Hurduzeu a ales sa se dezvaluie dintre faldurile Trilateralei la… Banca Nationala. In ziua intalnirii la Bucuresti a Comisiei Trilaterale, “sclavul fericit” Ovidiu Hurduzeu isi afirma “plenar” (si el) sustinerea pentru Calin Georgescu, un prim-ministru inchipuit, tovaras de masonerie cu Mugur Isarescu, Sergiu Celac si… Dan Puric. Chipurile, acest amalgam de agenti, masoni, homosexuali si actorasi uzati ai aceleiasi piese ar reprezenta, in capul stapanilor lui Plesu si Isarescu, “A treia forta”, a “conceptului de piata” “Romania profunda” si, mai nou, desi tar-ziu, tarziu de tot, a “Romaniei crestin-democrate”. Dupa ce aceleasi “forte” au distrus crestin-democratia, ca miscare politica nationala in intreg spatiul romanesc, de la Nistru pana la Tisa, acum se pun pe reinventat “dreapta”, cu personaje strambe si handicapate sufleteste, clovni batrani si grotesti, liighioane, tasmanieni si patapievici, sinecuristi noekominternisti postilegalisti, profitori ai tuturor regimurilor. Pe cine cred ei ca mai pacalesc?

Mircea Platon si Gheorghe Federovici ii pun la punct, in rafale:

Mircea Platon: Despre nuci şi imperii

„La urma urmei, care a fost scopul principal al României, cel puţin cel declarat, al tuturor oamenilor politici, al tuturor intelectualilor din 1989? A fost reintegrarea în Europa. Ce însemna pentru mulţi «reintegrarea în Europa»? Însemna: «Ia să ne găsim noi un stăpîn nou, că am rămas de izbelişte, nu mai avem stăpînul vechi, cel care era la Răsărit, ia să căutăm noi un patron nou dincolo, în Apus».” Virgil Nemoianu [1]
Pentru unii, România profundă este un mit, sau cel mult o posibilitate care ar putea fi însă edificată prin efortul românilor fideli principiilor conservatorismului creştin de depăşire a divergenţelor dintre ei în numele lucrurilor care îi unesc. [2] Pentru alţii, România profundă este un „concept lansat pe piaţă”, [3] şi care, pentru a putea fi realizat, are nevoie de bani. [4] Asemenea declaraţii mă fac să cred că aceste două tipuri de reprezentare a României profunde se intersectează cel puţin în două puncte: 1.) prin convingerea că România profundă are o realitate doar potenţială, dar care 2.) poate fi actualizată prin apariţia unui om anume (să zicem, Teodor Baconschi pentru unii, Călin Georgescu pentru ceilalţi [5]). În măsura în care ambele personaje sînt convinse la rîndul lor de faptul că „cel mai bun lucru care s-a întîmplat României în ultimii douăzeci de ani este intrarea în Uniunea Europeană”, după cum declara dl. Georgescu într-un interviu de anul acesta, probabil că celor două grupări le-au mai rămas puţine piedici majore de depăşit în vederea participării la renaşterea, pentru unii, la reconstrucţia, pentru ceilalţi, a României profunde. Dar dacă „integrarea UEuropeană devine o simplă integrare în minciună”, cum demonstrează Mircea Platon într-un articol recent? [6] Dacă România profundă nu este un mit, adică o realitate anistorică, şi nici o realitate supraistorică, [7] ci o realitate existentă nemijlocit? O lume pe care unii nu o văd pentru că nu vor să o vadă – poate pentru că nu seamănă îndeajuns cu „soarele sfînt de pe cer”. Pentru că este în suferinţă, în parte pentru păcatele ei, în parte din interesul altora. Pentru că este slabă şi căzută între tîlhari.  Dar atunci cînd a vorbit despre România profundă şi despre aflarea drumului către ea, Mircea Platon nu a vorbit despre postere electorale şi nici despre esenţe supratemporale. Ne-a îndemnat să stăm cu o icoană în faţa ochilor, [8] şi a asemănat România adevărată cu un ţăran, cu o stradă, cu un episcop, sau cu un nuc. [9] Altfel spus, M. Platon a identificat punctele de rezistenţă ale unei Românii asediate. Puncte care circumscriu deopotrivă o geografie fizică şi una spirituală, o lume întreagă desfăşurată orizontal şi vertical într-un orizont al firescului. Nucul creşte greu şi trăieşte mult. El vorbeşte în acelaşi timp despre străbunici şi despre strănepoţi. Pe cît este de mare, pe atît este de fragil, crengile lui rupându-se mai uşor decît ale altor copaci. Însă are rădăcini adînci şi puternice, şi din această pricină nu trebuie pus prea aproape de casă, căci poate strica temelia. De la nuc se folosesc şi frunzele, şi cojile de nucă, nu doar miezul pentru cozonacii de sărbători. Iar mobila din lemn de nuc ţine cel puţin cît ţine şi casa. De aceea, locuitorii unei ţări ca un nuc nu pot fi decît nişte oameni binecuvîntaţi. Fireşte, vecinii acelei ţări s-a putea să nu fie la fel de fericiţi – pe bună dreptate se tem ca nu cumva rădăcinile ei să le strice temelia. Iar primejdia, pentru vecini, este cu atît mai mare cu cît ei sînt mai tari, nu mai slabi. Atunci cînd ţara ca un nuc se învecinează cu un imperiu, primejdia reprezentată de nuc este cea mai mare. Pentru că dintre toate formele de organizare omenească, imperiul are temelia cea mai şubredă. După cum arată Mircea Platon în articolul menţionat mai sus,
„Realitatea pe care o creează imperiul e minciuna, un consumism al minciunii, o bulimie a minciunii, a golului care creşte autodevorându-se. Pe măsură ce minte mai mult, imperiul trebuie să tragă cât mai mulţi oameni – ca păcălitori, ca păcăliţi, sau ca păcălitori autopăcăliţi – în interiorul minciunii.” [10]
NOTE:
[1] În Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, România noastră. Conversaţii berlineze, Editura Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2009, p. 50.
[2] https://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/11/doua-simpozioane-de-suflet.html#c479016648069868025. Vezi şi aici: https://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/11/cazul-nicole-iorga-dupa-70-de-ani.html#c6624760997641111287
[3] https://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com/2010/07/chipul-romaniei-profunde.html
[4] Cf. O. Hurduzeu: “Atat schimbarea cat si manjirea paradigmei se face pe bani. Noi n-avem bani s-o schimbam, ei insa au bani s-o manjeasca.” https://culianu.wordpress.com/2010/10/22/testul-timpului-si-reinventarea-miscarii-sindicale/#comment-5653
[5] O. H.: „Prin Calin Georgescu se valideaza schimbarea paradigmei intelectuale care poate insoti eventual schimbari economice si politice radicale” https://culianu.wordpress.com/2010/10/22/testul-timpului-si-reinventarea-miscarii-sindicale/#comment-5643
[6] M. Platon, “Prin mahalaua imperiului”, https://mirceaplaton.com/html/articole_prin_mahalaua_imperiului.htm
[7] “Adevărul adânc al „României profunde“ nu este nici spiritual, nici politic sau economic. Realitatea ei ultimă, fundamentul ontologic se găseşte în Sfânta Treime.” https://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com/2010/07/chipul-romaniei-profunde.html
[8] https://www.bookblog.ro/interviuri-scriitori/interviu-mircea-platon-partea-a-iii-a/#more-1344
[9] Mircea Platon, „Ce e România profundă?”, în O. Hurduzeu, M. Platon, A treia forţă: România profundă, Logos, 2008, p. 296.
[10] https://mirceaplaton.com/html/articole_prin_mahalaua_imperiului.htmO ţară şi numele ei: răspuns domnului Ovidiu Hurduzeu

O tara si numele ei

Ca urmare a textului meu „Despre nuci şi imperii” ((https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2010/12/despre-nuci-si-imperii.html), dl. Ovidiu Hurduzeu mă onorează cu o replică (https://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com/2010/12/catre-fedoplaton.html) care se adresează deopotrivă şi lui Mircea Platon. Prefer să nu calific nivelul de civilitate al intervenţiei domnului Hurduzeu. Există însă în această controversă anumite aspecte de natură teologică despre care cred că merită să fie elucidate. Profit aşadar de acest prilej pentru a încerca o asemenea limpezire. Autorul unei lucrări întitulate Sclavii fericiţi ar trebui să ştie mai bine că nici o linişte nu este durabilă dacă se obţine cu preţul adevărului. Vorba lui William Wallace, în filmul Braveheart, care, atunci cînd i se propune un preţ în schimbul păcii, răspunde: „Doar sclavii pot fi cumpăraţi”. În continuarea răspunsului meu am postat răspunsul lui Mircea Platon. (G. F.)
*

(more…)

Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: 1 Comment »

Cum a fost albit Tismaneanu de Wikipedia. Anatomia unei biografii falsificate in “enciclopedia” kominternista de spalat creiere si rescris istoria. Un capitol pierdut din cartea lui George Orwell, “1984”. Cuiul Civic Media

December 19th, 2010 VR 4 Comments »

Ministerul Adevarului din 1984, instrumentele si comisarii de “corectitudine politica” ai neo-kominternului, i.e. Politia Gandirii: Cazul Tismaneanu pe Wikipedia, portalul “administratorilor anonimi” inruditi cu “idiotii folositori” ai Wikileaks. Obiect de studiu aprofundat:

Discuție:Vladimir Tismăneanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol trebuie să respecte îndrumările referitoare la biografiile personalităților în viață. Afirmațiile negative și în special cele calomnioase introduse fără bibliografie sau cu o bibliografie insuficientă trebuie înlăturate pe loc. Regula celor trei reveniri nu se aplică în astfel de înlăturări de text. Inserarea repetată a unor astfel de afirmații se va raporta la pagina de reclamații.

/arhiva 1

Cuprins

[ascunde]

[modifică] Sa mai adaug?

Sa mai adaug ca de mult timp, VT a raspuns la/respins cvasi-tatalitatea acuzatiilor care i se aduc, si ca raspunsul lui nu este prezentat in nici o forma in acest articol, cu toate ca este de datoria editorilor sa nu introduca informatii neverificate? Sa mai adaug ca nici o sursa favorabila lui VT nu este citata in acest articol, cu toate ca acuzatiile care i se aduc aici sunt extrem de grave si provin dintr-o singura serie de surse, si cu toate ca aceste comentarii au fost publicate in unele din cele mai respectabile si neutre publicatii existente in Romania (22, Observator Cultural, Cotidianul, Dilema Veche etc.)? Sa mai adaug ca, in acest interviu din Observator Cultural, VT nominaleaza acest articol de pe wikipedia ca fiind parte a unei campanii negative impotriva sa?

In ce priveste sursa citata, Gutza: in primul rand, exista o politica prin care genul de surse de tip blog si forum nu sunt acceptate pe wikipedia – in engleza, il poti gasi aici. Daca cineva isi lanseaza un forum si publica acolo, fara posibilitatea de verificare si fara raspundere civila identica cu aceea a unui jurnalist in prea scrisa, tot ce-i trece prin minte (de exemplu, faptul ca lui Liiceanu “ii plac barbatii”, asa cum o sa gasesti pe acel site), atunci nu face parte din ceea ce wikipedia defineste ca “reliable source”.

Mai mult: pe langa faptul ca e ridicol sa-mi spuna cineva ca “prezentam toate punctele de vedere” atunci cand (a) articolul asta nu prezinta nici un alt punct de vedere si (b) “toate punctele de vedere” nu cadreaza cu politica wikipediei (care, asa cum am aratat, prezinta numai punctele de vedere din surse de incredere, publicate si responsabile – n-ai decat sa citezi “Ziua“, dar nu vad de ce sa citezi si blogurile lui Roncea!). Mai ales atunci cand toate materialele pe care le citeaza ca fiind opinia altora au fost deja publicate in alta parte (deci ar putea si ar trebui sa fie preluate de acolo).

Si inca si mai mult: pasajul pe care il re-adaugi tu, indiferent de unde ar fi citat, este formulat ca un advertisement pentru blogul ala, si face o afirmatie care este POV despre cine este contra raportului Tismaneanu (defineste in termeni vagi si dupa presupuse merite, in loc sa numeasca persoanele despre care pretinde ca sunt implicate in dezavuarea raportului – induce o concluzie). 79.114.190.235 30 noiembrie 2007 17:53 (EET)

Ok, poate îmi scapă mie ceva, sau poate nu vorbim despre același lucru. Eu pe “blog-ul” ăla citesc așa: “Asociatia Civic Media a mai primit, in anul 2006, din partea Uniunii Juristilor din Romania, Diploma de Onoare de Ziua Justitiei si Medalia de merit pentru promovarea deontologiei jurnalistice. Membrii ACM au mai fost premiati pentru activitatea lor publicistica si civica de Comisia Europeana, Clubul Roman de Presa, Uniunea Jurnalistilor Romani, Asociatia 15 Noiembrie Brasov 1987, Centrul Rezistentei Anticomuniste, s.a.“. Din câte-mi dau seama, există trei posibilități:

  1. Tot citatul de mai sus este constituit exclusiv din minciuni sfruntate, caz în care într-adevăr avem de-a face cu un blog de doi bani și căruia-i lipsește orice urmă de onestitate;
  2. Citatul de mai sus este corect, dar Dvs. ați decis că asta nu înseamnă nimic și avem în continuare de-a face cu un blog de doi bani;
  3. Citatul este corect și ca atare sursa este de încredere.
Dacă mai există vreo altă variantă, vă rog să mi-o faceți înțeleasă. Dacă nu, eu înclin către punctul 3 — dumneavoastră?
Legat de faptul că formularea este poate nefericită, sau legat de faptul că punctul de vedere global al articolului nu este unul deosebit de neutru, constat că există o casetă POV la începutul articolului — sunteți liber să adăugați date noi pentru a contrabalansa situația.
Pentru moment voi reintroduce textul pe care l-ați șters. Aștept comentariile Dvs. —Gutza DD+ 30 noiembrie 2007 18:02 (EET)
In primul rand, e de bun simt ca nu Civic Media ar trebui citati pentru cat de credibili sunt, deoarece credibilitatea se dovedeste mereu din exterior… Informatiile despre “premii” nu par a fi prezente in surse din afara forumului. In al doilea rand, nu este clar despre ce “premii” e vorba (pot la fel de bine fi mentiuni de particpare la un workshop). In al treilea rand, nu inteleg de ce un ONG ca Uniunea Juristilor ajunge sa devina de referinta in domeniul presei. In al patrulea rand, pot prezenta cateva surse care, in sine, prezinta foarte mare incredere (fara sa mai trebuiasca sa le-o cautam noi pe site-uri), si care resping credibilitatea Civic Media si o expun ca pe o diversiune. Iata ce zice Andrei Cornea, profesor la Universitatea din Bucuresti: “o organizatie a denuntului organizat – Civic Media, organizatie razboinica, iesita nu din coapsa lui Zeus precum Atena, ci din aceea a vechiului securist autodeclarat Sorin Rosca Stanescu”; iata ce spune jurnalistul Alexandru Lazarescu: “nici resorturile care au stat la baza initiativei asociatiei Civic Media, care a transmis la CNSAS liste nesfarsite de nume numai bine pentru a-i sufoca activitatea, nu sunt pe de-a intregul clare”; iata ce spune istoricul Tom Gallagher: “La putine ore dupa suspendarea presedintelui, primeam un comunicat de presa al Civic Media – asociatie care pe parcursul lunilor de criza s-a distins prin atacuri permanente la adresa adeptilor lui Basescu, fie acestia din viata politica, fie din randurile civice. In comunicat, Victor Roncea proclama pozitionarea Civic Media in fruntea unui intreg consortiu de ONG-uri (complet necunoscute subsemnatului) dedicate sustinerii lui Basescu, autorul subliniind eforturile presedintelui in vederea stavilirii influentei Moscovei in proximitatea Romaniei. Dar Victor Roncea a fost si ramane principala forta din cadrul propagandei negre facute vreme indelungata cu scopul distinct al terfelirii fortelor civice venite in ajutorul lui Basescu, dupa ce intentiile presedintelui referitoare la formarea unei clase politice mai curate devenisera limpezi. Care va sa zica patronul “Ziua”, autorul unor editoriale ce demascau “intelectualii oculti” sustinatori ai monstrului de la Cotroceni, a anuntat ca-l va concedia pe Roncea, impacandu-se ulterior brusc si convenabil. Sa nu fie cu suparare, dar dupa nenumaratele diversiuni ale anilor ’90, cu fesenisti instruiti sa infiinteze partide pentru a distruge orice alternativa politica viabila si credibila in ochii cetatenilor, doar suflete extrem de naive sau caritabile mai pot crede acum in bunele intentii ale lui Roncea”. Roncea a fost dat afara de la “Ziua” (!) dupa ce a publicat un articole care face obiectul unui proces civil, si pentru care Civic Media si-a acordat sprijinul – vezi de exemplu aici. Poti sa te mai distrezi cu acest detaliu: [1]. Avand in vedere ca, din nou, nici “informatia” nu este coerenta, nici sursa publicata in regimul cerut de WP:RS, si nici comentariul obtinut exclusiv de la Civic Media, ci republicat de ei, s-ar impune macar un tag de verificare a calitatii informatiei in dreptul sursei. 79.114.190.235 30 noiembrie 2007 18:24 (EET)
Din ton se face știrea. Aș sugera să reformulați secțiunea respectivă într-o formă în care să aruncați lumină asupra contextului, dar păstrând legătura. Dacă mai vrea cineva să arunce o părere, este binevenit. —Gutza DD+ 30 noiembrie 2007 18:34 (EET)
(more…)
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , , , , , , , , , , , 4 Comments »

Minciunile Wikipedia, enciclopedia de tampit copiii si falsificat Istoria. Cazul Octavian Goga: o crima a masoneriei si regelui atroce Carol al II-lea prezentata drept infarct

December 19th, 2010 VR 3 Comments »

Cariera Internaţională a unei erori voite. Adevarul: cum l-a asasinat Mihail Moruzov pe Octavian Goga

Recent, un vechi şi bun prieten mi-a dat un telefon să îmi semnaleze faptul că fiului său i-a revenit, la şcoală, sarcina de a pregăti o succintă prezentare a “poetului pătimirii noastre” – Octavian Goga. Cum de mai mulţi ani, nici Academia Română, nici alte instituţii, cu atât mai puţin Ministerul Culturii, nu au făcut nimic pentru reeditarea operei poetului de la Ciucea, prietenul meu a recomandat fiului său să caute informaţii pe internet. Evident că principala sursă a fost Wikipedia, unde, în legătură cu moartea poetului român, uite ce se vehiculează: “La 5 mai 1938, în parcul Castelului de la Ciucea poetul a suferit un infarct cerebral şi a intrat în comă. În ziua de 7 mai 1938, la ora 14,15, s-a stins din viaţă la vârsta de 57 de ani. La Ciucea, prin faţa catafalcului, duminică, 8 mai, şi luni, 9 mai, a continuat pelerinajul miilor de oameni care l-au iubit şi i-au preţuit opera. Marţi, 10 mai, trenul mortuar cu rămăşiţele pământeşti ale ilustrului dispărut a pornit spre Bucureşti. Sicriul a fost aşezat, miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sămbătă 14 mai, când s-au desfăşurat funeraliile naţionale. Conform testamentului, nu s-au rostit cuvântări. Ulterior trupul poetului a fost înmormântat la conacul lui Goga de la Ciucea, conform dorinţei acestuia. “

Autorul informaţiei stupide şi inexacte (în ce priveşte exclusive moartea propriu zisă şi cauzele acesteia), dacă ţinem cont de notele de la subsolul acestui articol, pare a fi nimeni altul decât cunoscutul istoric literar (comunist) Ion Dodu Bălan.

(more…)

Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: , , , 3 Comments »

ZIUA, 16 Decembrie 2006: F– USEREALA

December 16th, 2010 VR 2 Comments »

Fusereala

“Pe masura ce devenea mai megaloman si mai autoritar, Ceausescu era cu atat mai putin inclinat sa accepte orice forma de conducere colectiva. Dupa cum s-a mentionat, in anii 1970, el a eliminat complet factiunea politica ce il ajutase sa ajunga in pozitia de lider absolut al partidului. Elena Ceausescu si secretarul Comitetului Central, Emil Bobu, decideau in legatura cu toate numirile importante de personal. Fiul cel mic al cuplului, Nicu, a devenit membru supleant al Comitetului Executiv al PCR si prim-secretar al organizatiei de partid a judetului Sibiu. Desi era binecunoscut pentru stilul sau de viata scandalos, Nicu era aparent pregatit sa-i succeada tatalui sau.” Asa incepe, de-a dreptul scolareste, concluzia Raportului Tismaneanu, parvenit ieri redactiei ZIUA dintr-o sursa din interiorul Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste.

“Scrisoarea celor sase” mai importanta decat 15 noiembrie 1987

Dupa ce aproape ignora total rezistenta armata indelungata din munti – singura din spatiul ex-comunist – si expediaza miscarea anticomunista de la Brasov, din 1987, intr-o singura fraza, raportul analizeaza insa perestrokia gorbaciovista in alte douazeci. Silviu Brucan este, de exemplu, laudat pentru ca “si-a asumat riscul de a-l critica public pe Ceausescu”, in martie 1989 (cand oricum sfarsitul lui Ceausescu fusese decis deja, la Moscova, nota red.), in “Scrisoarea celor sase”, tratata ca un eveniment de cotitura in caderea regimului comunist. Circa zece fraze. Printre care: “Memoriul a reprezentat un punct de cotitura. Pentru prima data in istoria PCR, activisti importanti ai partidului indraznisera sa puna sub semnul intrebarii presupusa infailibilitate a secretarului general si se constituisera practic intr-o factiune politica a unui partid leninist in care fractionismul fusese considerat intotdeauna un pacat mortal”.

Gafa monumentala: “revolutia” lui Laszlo Tokes si spionii URSS lipsa

Regimul stalinist-nationalist al lui Nicolae Ceausescu, dupa cum se spune in Raport, a fost daramat prin “revolutiei romana” ale carei “momente esentiale” sunt “bine documentate”. “Revolutia a inceput la Timisoara in 15 decembrie, scanteia pornind de la un mic grup de credinciosi adunat in jurul casei reverendului Laszlo Tokes, un preot calvinist rebel care urma sa fie mutat fortat de la postul pe care il ocupa in Timisoara din cauza luptei sale pentru drepturi religioase. Initial, multimea era compusa din membri ai comunitatii maghiare care isi manifestau sprijinul pentru liderul lor spiritual. Ulterior, demonstratiei de solidaritate cu Tokes i s-au alaturat si alti cetateni ai Timisoarei, transformand-o intr-o demonstratie impotriva regimului comunist”. Aceasta presupunere “bine documentata”, care ii apartine profesorului Tismaneanu, este insa contrazisa vehement de istoricul Alex Mihai Stoenescu, autorul “Istoriei loviturilor de stat din Romania”. Aceasta asertiune este total falsa, afirma istoricul militar. “Revolutia a inceput la Iasi (in 14 decembrie” – nota. red.), iar curajul lui Tokes este o inventie, atitudinea sa – dincolo de legaturile cu spionajul maghiar – fiind exact contrara imaginii proiectate in universitatile americane de Vladimir Tismaneanu; minoritatea maghiara n-a avut nici un rol, violentele de la Timisoara fiind provocate si intretinute profesionist de cetateni romani, in majoritatea lor etnici romani, pregatiti pe teritoriul Ungariei si introdusi in tara cu scop diversionist”, scrie Alex Mihai Stoenescu in volumul “Revolutia din decembrie 1989, o tragedie romaneasca”. In Raportul Tismaneanu urmeaza apoi o intreaga compunere romantata despre “revolutia” romana, din care lipseste insa total, din pacate, rolul serviciilor secrete straine, in special a celor din spatiul comunist rasaritean, a caror implicare directa a fost pana acum dovedita de catre experti militari si de informatii.

Comisia nu stie numarul ranitilor revolutiei

Si ajungem la morti. Copia intrata in posesia ZIUA demonstreaza, iarasi din pacate, neprofesionalismul acut al autorilor Raportului, care s-au folosit pana acum de numele si autoritatea presedintelui Romaniei, Traian Basescu: “Romania a fost singura tara din Europa de Est care, in procesul revolutionar din toamna anului 1989, a inregistrat morti si raniti. Anume: 1104 morti; 162 pana la 22 decembrie 1989 si 942 intre 22 si 27 decembrie. Peste 3300(?) de raniti; 485(?) pana la 22 decembrie 1989 si 2815(?) raniti intre 22 si 27 decembrie. Trebuie sa ne informam oficial de la dl. gen. Dan Voinea”, apare scris in ciorna. Totusi, dramatic pentru dimensiunea supermediatizata si supragonflata a acestei Comisii ca, la 17 ani de la evenimentele din decembrie 1989, sa nu stie nici unul dintre “reputatii” ei membri cati raniti au fost inregistrati in acele zile sangeroase.
Romanta merge mai departe: “Odata ce Nicolae Ceausescu a parasit sediul Comitetului Central, s-a creat un vid de putere care a fost umplut de reprezentanti ai frustratului aparat de partid si ai armatei, precum si de cativa membri ai maselor revolutionare. Avand in vedere ca nu a existat nici o opozitie clandestina semnificativa fata de Ceausescu, acest lucru nu a fost surprinzator. De ce e ignorata conspiratia/opozitia clandestina de sorginte moscovit-gorbaciovista a grupului Iliescu-Militaru-Magureanu ramane un alt mister.
In Concluziile Raportului se arata totusi “necesitatea analizei, repudierii si condamnarii regimului comunist”. “Putem afirma ca regimul comunist din Romania (1945-1989) a fost nelegitim si criminal”, se spune in Raport, subliniindu-se ca, “in contrast cu diversele tendinte revizioniste si cu miturile epocii Ceausescu, Comisia Prezidentiala sustine ca a existat o continuitate intre perioada Dej si perioada Ceausescu”. Apar numele unor politicieni: Ion Iliescu si “barzii oficiali ai ceausismului, poetii de curte Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor”. Activistul comunist Leonte Tismaneanu, tatal autorului principal, nu lipseste nici el din raport (dar fara a fi condamnat prea tare – nm). Dar nici Octavian Paler ca si “protocronistii”. Comunismul trebuie condamnat insa si pentru “persecutarea minoritatilor de gandire de la Asociatia Teosofica Romana in anii 1950 si pana la prigonirea miscarii Meditatiei Transcendentale in anii 1980” (prietenii stiu de ce – nm). No comment.

Afacerea “anticomunismului” si erorile Raportului

Nici activitatile de dupa condamnare nu sunt uitate, cum ar fi “Crearea in diverse localitati a unor muzee ale ororilor comunismului” si infiintarea unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din Romania Asemeni Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington “cu o anumita echipa, desi un proiect similar exista deja in curs” ca si crearea unui centru de documentare destinat informatiei publice si organizarea unei conferinte internationale pentru condamnarea crimelor comunismului, aspecte enuntate deja de o parte a societatii civile. Raportul Tismaneanu nu slujeste interesele statului roman afirma Grupul de reflectie pentru protectia adevarului istoric intr-un document public. Analistii afirma ca acesta “este reprezentativ pentru o conceptie neocominternista, de esenta trotkista, escamotand adevarurile axiale si propagand, in subtext, mai multe teze false cu functie mistificatoare si cu efecte profund daunatoare in raport cu adevarul romanesc integral si cu interesele de maine ale Romaniei”. Raportul ascunde adevaratul caracter al comunismului: de sistem supranational, anticrestin, antiuman, antinational, impus popoarelor prin forta militara a imperiului sovietic si prin forta ideologic-represiva a internationalelor comuniste. Raportul trece sub tacere conflictul ireductibil intre comunism ca sistem satanist, anticiristic si antinational si Biserica crestina oricare ar fi fost aceasta, catolica, greco-catolica, protestanta, neoprotestanta. Raportul nu trateaza corespunzator nici rezistenta armata din munti, nici despre rezistenta taraneasca la colectivizare, nici despre sistemul concentrationar creat de comisarii rosii veniti pe tancurile armatei rosii “eliberatoare”. Raportul nu trateaza elocvent internationala Kominternului, care a produs fortele legitimiste ale “revolutionarilor neocominternisti”. Raportul ignora suferinta Bisericii ortodoxe si a miilor de preoti arestati si batjocoriti si odiosul “fenomen Pitesti”, cu experimentele sale anti-umane. Raportul pare sa fie elaborat din unghiul de privire al gorbaciovismului si gorbaciovistului, asezand astfel sistemul sovietic gorbaciovist intr-o lumina duioasa si glorioasa totodata, de sistem eroic, fiindca a “indraznit” sa lupte contra lui Ceausescu si a sistemului ceausist. O atare tenta aseaza raportul sub semnul unei simpatii intratextuale fata de sovietismul gorbaciovist si deci fata de teza unui socialism umanist, teza care nu este conforma cu adevarurile pentru care au murit tinerii in revolutia din decembrie 1989 si nici eroii rezistentei anticomuniste din muntii Romaniei, din Basarabia si din Bucovina, afirma analistii citati. In concluzie, raportul Tismaneanu pare sa fie o grosolana mistificare a adevarului integral asupra comunismului. Daca presedintele Romaniei isi va insusi un atare raport va trebui sa stie ca prin intermediul acestuia nu sunt slujite nici interesele Romaniei, trecute, prezente si viitoare si nici cel ale statului roman. Raportul Tismaneanu se va transforma, cel mai probabil, intr-un esec penibil, rusinos pentru institutia prezidentiala.

In memoriam ZIUA, 16 Decembrie 2006

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: , , , , 2 Comments »

Jurnalistul american Glenn Beck i-a declarat razboi total lui George Soros si ameninta ca dezvaluirile sale vor expune “pigmeii” “Noii Ordini Mondiale” si vor zgudui Reteau Soros

November 17th, 2010 VR 4 Comments »


Pe larg despre provocarea jurnalistului de la FoxNews la Glenn Beck.com

Reactia aparatorilor speculantului internationalist: Glenn Beck’s anti-semitic attack  on Soros

Posted in Documentare, Top News Tags: , , , 4 Comments »

Atacul cameleonilor la Herta Muller. “Ipochimenul” Manolescu (apud Calinescu) si grafomanul “cu nasul in vant” Cartarescu (apud Herta), arunca cu noroi in laureata Nobel. PLUS: Plesu isi mustruluieste spalatoreasa din EvZ

October 7th, 2010 VR 10 Comments »

“Ideologia revoluţionară a proletariatului a revitalizat cele mai bune tradiţii şi tendinţe înnoitoare, stimulând dezvoltarea lor largă” – Nicolae Manolescu in “Literatura română de azi. 1944-1964”, Editura Tineretului

“Un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc.” – George Calinescu despre Nicolae Manolescu, intr-o scrisoare de protest adresata lui George Ivascu, publicata in extrase in Contemporanul

Mai intai sa citim cateva pareri ale Hertei Muller despre “micul gigant” al lui Manolescu, navetistul ICR Cartarescu:

Herta Muller: “Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi”

“Dacă iei noţiunea de cenzură, îţi dai seama că te loveai de ea peste tot. Şi, ca să închei paralela, eu niciodată n-am crezut că fac parte din ceva separat de societate, niciodată nu am putut gândi în maniera aceasta. Şi aşa eram toţi la Aktionsgruppe. Din păcate, mulţi scriitori români au gândit altfel. Mircea Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi şi că nu a ascultat Europa liberă. Păi, pentru mine ar fi fost de neconceput, eram un om matur, cum să nu mă fi interesat?! Era ceva de la sine înţeles. Nici nu mi-aş fi putut închipui să nu ascult un post de radio care îmi spune într-o oarecare măsură ce se întâmplă cu noi. Şi peste tot, în restul ţărilor comuniste, mă refer la Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, scriitorii au fost mult mai preocupaţi de politică. Pentru ei, era de la sine înţeles să facă analiza politică şi socială a ţării în care trăiau. Se vede asta şi din operele lor. În România, nu prea găseşti similitudini în acea perioadă.” (Un interviu de Marius Cosmeanu pentru Revista de cultura Corso, via NapocaNews)

Herta Muller: “Cartarescu a trait cu nasu-n vant”

Interviu acordat de Herta Muller ziarului Romania Libera:

S.F.: Mircea Cărtărescu declara pentru Frankfurter Allgemeine că înainte de ’89 scriitorii nu doar că aveau mai multe subiecte, rezistenţa la dictatură, dar aveau pe deasupra şi mai mult timp: „Sistemul era groaznic, însă aveam stabilitate şi fiecare ştia ce-l aşteaptă în ziua următoare”. Astfel de argumente ar putea explica de ce nu a existat o rezistenţă anticomunistă în România?

H.M.: Acesta este scriitorul român cel mai cunoscut în străinătate, iar ceea ce spune oglindeşte o stare de fapt. Ce a vrut el să spună: că a fost apolitic, că nu s-a interesat de nimic şi a trăit cu nasul în vânt. Eu n-am avut stabilitate şi, din păcate, în nici o zi n-am ştiut ce mă aşteaptă a doua zi. Mie în fiecare zi mi-a fost teamă că seara nu voi mai fi în viaţă. Ceea ce spune Mircea Cărtărescu arată multe despre el.

S.F.: Cum aţi putea defini acest gen de neimplicare?

H.M.: În limba germană există termenul „Mitläufer” (*), cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri.

(*) “Mitläufer” e un termen foarte dur in germana, pentru sustinatori pasivi si colaborationistii unei dictaturi.
(Via Auftakt. Mai multe despre interviul scriitoarei, aici)

Acum sa vedem cine este, de fapt, Nicolae Manolescu, “marele” critic literar care, in “monumentala” sa “Istorie critica a literaturii romane” aparuta in 2009, nici macar nu a inclus-o la “mentiuni” pe cea care avea sa obtin Nobel-ul pentru literatura in acelasi an:

“Innoirea” – “Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune”

“Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei”. Dar nu numai muncitorul reflecta chipul omului nou.

Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune, dupa cum ne-au trasat-o diferitele forte politice conducatoare: Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distrugerea vechii mentalităţi.” (Contemporanul, 23/24 August 1962)

“Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană”

(more…)

Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: , , , , , , , , , , 10 Comments »

Arheologia terorii culturale. Nina Cassian, bursiera ICR si Soros despre… Stalin si epoca sa. Zgripturoaica bolsevica e plimbata pe banii nostri in toate colturile lumii. O fi amanta secreta a lui Patapievici?

October 4th, 2010 VR 6 Comments »

“Cuvântul urcă greu până la mine

Durerea ca o ancoră îl ţine

şi de mă lupt să-l scot din fund de ape

tot nu-i pot da întregul rost,

să spun de tine, cel care ne-ai fost

ca pâinea şi ca aerul de-aproape…

Atât de simplu chipul tău

şi haina ta,

că floarea-n mâna ta-nflorea

şi oamenii, de gândul tău vegheaţi

creşteau înalţi

creşteau curaţi […]

Stăm neclintiţi, milioane

sub raza ta, pe-ntinsa lumii hartă,

ca nişte drepte, omeneşti coloane,

din epoca ce numele ţi-l poartă”

5 martie 1953

Nota mea: Nina Cassian, tiza tovarasei de viata a lui Ion Iliescu, a intrat in PCdR inca din “ilegalitate”. Din acest punct de vedere este asemenea parintilor lui Patapievici si Tismaneanu. In perioada regimului comunist din Romania publica zeci de carti, primeste premii, este rasfatata Uniunii Scriitorilor din Romania si a caselor de vacanta ale acesteia de la Pelisor, Neptun sau de aiurea. Cunoscuta drept o “femeie usoara”, chiar foarte usoara, ca si alte surate de-ale ei, gen Ana Blandiana, favorita lui Gogu Radulescu, Nina Cassian era in anii ’70 amanta ambasadorului sovietic la Bucuresti, V.I. Drozdenko, general KGB. In 1985, Nina Cassian ramane in Statele Unite in urma unei burse oferite de… Fundatia Soros. Astazi e “anticomunista”. Asemenea fiiilor tovarasilor ei. Iar zgripturoaica stalinista, hoasca batrana si scabroasa, este plimbata in toate colturile lumii, pe unde este publicata de neo-cominternistii ICR, in toate limbile pamantului, pe banii nostri. Oare nu stiu bravii intelectuali ai tuturor regimurilor, contemplandu-l pe Stalin si “epoca ce numele il poartă” ca toate au un sfarsit?

Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: , , , 6 Comments »

“Neocommies” deghizati in “neocons”. Reflectia ideologiei neocomuniste in “analizele” si “relatarile” HotNews, instrument al Centralei Soros-GDS, filiala din str Paris (14-34)

August 31st, 2010 VR 6 Comments »

Patruped:bun Biped:rau: “Unii din noi mai sunt şi intelectuali”… hotnews.ro şi ultraconservatorii

unii ‘din noi’ e mai puţini ‘telectuali şi găsesc de cuviinţa să mă deconspir

Dezinformare stîngistă marca Le Monde, preluată pe nemestecate de hotnews.ro

Prin intermediul hotnews.ro am aflat mai deunăzi că “zeci de mii partizani ai dreptei conservatoare din SUA, ostila presedintelui Barack Obama, au invadat sambata strazile Washingtonului”…. În primul rînd, estimările hotnews, preluate fără o minimă verificare din Le Monde, sînt eronate intenţionat pentru bagatelizarea fenomenului. New York Times a vehiculat numărul de 300.000 de participanţi iar Glenn Beck a estimat numărul participanţilor undeva între 350.000 şi 650.000.

Manifestanţii, numiţi mai la vale “ultraconservatori”, sînt “majoritar albi” (era de aştepat în SUA, ţară majoritar albă) şi au “invadat” străzile Washingtonului, ca o şleahtă de rednekşi ce se află, sîntem lăsaţi să credem. Ca o paranteză, şleahta de redneckşi primitivi a lăsat National Mall în urma lor impecabil de curat, asta spre deosebire de dezastrul “ecologic”, cum l-ar numi progresiştii de bine, rămas în urma obamaioţilor, tot ei, progresişti de bine, la inaugurarea lui Barack Hussein Obama (100 de tone de gunoi).

Din articol mai aflăm că Glenn Beck a fost odată un alcoolic recuperat, un biet beţivan nedemn de luat în serios, ce îl acuză pe Obama de rasism împotriva albilor. Acelaşi Obama a spus în 2008 că americanul mediu “se agaţă de religie şi arme”, chipurile, pentru a depăşi greutaţile vieţii, acelaşi Obama care a frecventat timp de douăzeci de ani biserica pastorului Jeremiah Wright (pe care l-a numit mentorul lui) care afirma că SUA au inventat SIDA pentru a-i extermina pe negri. Acelaşi Jeremiah Wright a mai spus şi că:

Rasiştii de dreapta sînt supăraţi că oamenii săraci sînt pe punctul de a fi ajutaţi.

Douăzeci de ani a frecventat Obama biserica onorabilului reverend. Judecaţi singuri.

În ultimul paragraf, tînărul dactilograf de la hotnews.ro, R.M, ne vorbeşte despre “ultra-liberali, simpatizantii Tea Party”. Ce a uitat dumnealui este că nu are nici cele mai vagi noţiuni de politică americană, iar ultra-liberalii sînt Obama, progresiştii şi comuniştii de care s-a înconjurat, nu susţinătorii Tea Party, care sînt conservatori/republicani.

Continuarea la Patruped:bun Biped:rau:

Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: , , , 6 Comments »

Alina Tatiana Mungiu: “Udrea se promovează pe ea, nu brandul ţării”. Macar are ce. Comparati singuri. FOTO-INFO

July 29th, 2010 VR 7 Comments »

„La noi ori de câte ori e vorba de promovarea României, demnitarii înţeleg să se promoveze pe ei, cum fac acum doamna Udrea şi domnul Baconschi.” – Presedintele SAR, Alina Tatiana Mungiu Pipidi

Pentru cine nu stie ce este SAR iata lista membrilor fondatori si veti intelege totul:

Lista membrilor fondatori ai SAR
– Mihai Şora
– Aurora Liiceanu
– Ioan Popa
– Sorin Vieru
– Alina Mungiu – Pippidi
– Stelian Tănase
– Andrei Pippidi
– Ana Maria Sandi
– Elena Siupiur
– Daniel Barbu
– Zoe Petre
– Stere Gulea
– Rudolf Graf
– Gabriel Liiceanu
– Carmen Bendovschi
– Andrei Cornea
– Sorin Ioniţă
– Neagu Djuvara
– Horia Roman Patapievici
– Andrei Pleşu

No (more) comment(s) 🙂

Posted in Documentare, Top News Tags: , , , , 7 Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova