Acum, că m-am mai lăsat de scris şi caut mai mult opinii pe gustul meu, citesc cu deosebită plăcere editorialele lui MAKE din Bursa, ultimul dinozaur al presei scrise nouăzeciste şi, totodată, ultimul meu patron. Şi, în plus, fost tonitzist, ca şi mine. De la editorialul despre libertatea presei, pe care îl recomand mai jos, am preluat ilustraţia genială de mai sus. Cu această ocazie, anunţ şi Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism 2016, oferit ziariştilor Radio România Simona Lazăr şi Valentin Ţigău de Ziua Libertăţii Presei. Felicitări!
MAKE dixit:
04.05.2016 – A DOUA ZI DUPĂ 3 MAI Libertatea presei – un chichirez dificil pentru Cristian Tudor Popescudetalii
06.05.2016 – SLOGANUL LUI NICUŞOR DAN Az nuz oodetalii
26.04.2016 – CANDIDAŢI LA PRIMĂRIA BUCUREŞTIULUI Bîlciul mincinoşilordetalii
PS: Fotografia de frontispiciu cu Cetatea Albă este aleasă pentru a marca această zi. La 16 mai 1812 Imperiul rus “ortodox” anexa Basarabia Română în întelegere cu Imperiul otoman musulman. Pentru România ar trebui sa fie o zi oficială de doliu naţional. Dupa cum se vede, românii au o imensă răbdare. Rabdare care vine şi cu speranţe! Ucraina e varză şi nici Rusia nu se simte prea bine. Sunt sigur ca cetăţile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt se vor întoarce acasa iar Europa civilizată va reveni cu graniţa pe Nistru sau poate chiar pe Bug. Felicit din toata inima autorul acestei fotografii! Reprodusă de aici: https://basarabia-bucovina.info/2012/01/02/cetatile-romanesti-de-la-nistru-pumnii-stransi-ai-europei-crestine/
Recomand şi: https://dacoromania.net/article/centenarul-răpirii-basarabiei-16-mai-1812-16-mai-1912
O poveste cel putin interesanta pe care v-o recomand , chiar asa lunga cum e. Contine multe personaje interesante : salvatorul Nicusor Dan, verdele Remus Cernea, oengistul Mircea Toma, ex-guvernatorul Liviu Mihaiu, printesa-activista Brianna si, nu in ultimul rand, finantatorul universal, Soros George. Pierdeti cateva momente, merita, va promit.
Si-acum o alta poveste adevarata ignorata de toti “salvatorii” lui peste:
SUPRAVIETUIREA PRIN CULTURA. Sau povestea unui banner.
Pana vineri, intr-o piata cu un nume simbolic – Tricolorului (fosta Sarindar) – din centrul Capitalei, a fost arborat un banner. Aproape opt luni…
Asadar, o importanta si foarte circulata intersectie a Capitalei (Calea Victoriei cu Bdul Regina Elisabeta), cu o zona pietonala generoasa si un trafic pe masura a ”gazduit” un banner publicitar cu un subiect de o actualitate aparent limitata. Cel putin temporal: ”Zilele culturii ruse”. De altfel, un comunicat din 1 octombrie 2012 anunta acest eveniment, aflat la a doua editie, pentru perioada noiembrie-decembrie 2012. Deci nu zile, ci, de fapt, luni… Pana la urma, trimestre si, iata, semestre…
Desigur, in tara se mai gasesc inca panouri si alte variante publicitare cu figurile triste ale unor candidati la ultimele alegeri, referendumuri etc. Ba chiar, pe unele ziduri se mai pot inca citi lozinci mobilizatoare gen ”Votati Soarele!”
Daca azi un asemenea banner poate fi ”uitat” luni de zile, cum o fi fost prin anii 50? Pe de alta parte, la Moscova sau la Sankt Petersburg sau in oricare alt mare oras european ar putea asemenea anunturi expirate sa ocupe atat de mult campul vizual?
Oricum, intamplarea ca atare poate reprezenta si un studiu de caz pentru cei care lucreaza in marketing, PR, publicitate. Pana atunci, cazul este unul petrecut in orasul Bucuresti, chiar in centrul lui, oras care este locuit, nu doar tranzitat. Primul reflex ne indeamna sa aratam cu degetul spre Primarie. Si, poate, nici nu gresim. Ea este institutia responsabila sa administreze orasul. N-or exista atributii la nivelul structurilor specializate ale Primariei? Unele sa verifice aplicarea unor contracte de publicitate (totusi este vorba si de bani; cat costa chiria pe zi?), altele starea ”peisajului urban” (inclusiv existenta mobilierului urban, a panourilor publicitare etc.).
Indolenta? Nesimtire? Ne mai miram de atata mizerie, de lucruri care sunt evident anapoda in orasul nostru? Sistemul de indicatoare, de semnalizare frizeaza hilarul.
Dar bucuresteanul (cetateanul), nu vede? Chiar n-a vazut nimeni, atatea luni de zile respectivul banner? N-a ridicat nimeni privirea? Cei care merg la Casa Armatei sau la Capsa, pe Calea Victoriei…
Cultura civica, estetica nu par a fi in largul lor pe malurile Dambovitei. Ne mai intereseaza orasul in care traim? Sa fim chiar atat de apasati de vremuri si privim doar in pamant. Sa fi ajuns oare sa avem un Bucuresti al indiferentei si blazarii? Ce fac cetatenii – bastinasi, venetici, expati? Si mai sunt, cati or fi, si turistii. Ei fac poze.
Din autocarul supraetajat descoperit, ei admira bannere expirate si le fotografiaza. Precum acesta cu zilele culturii ruse.
Au fost totusi atatea evenimente care ar fi putut fi promovate printr-un banner in centrul Bucurestilor. Ziua culturii romane (15 ianuarie), de exemplu.
Trebuie spus ca si banner-ul cultural a avut calitatile lui. Dincolo de continutul mesajului, calitatea materialului s-a dovedit a fi una foarte buna. Nu a fost afectat nici de gerurile iernii, nici de vanturi. Bine legat de stalpii din jur. Imun la vitregiile vremii si vremurilor. Ca si marea cultura rusa. Chiar si dupa violenta furtuna de saptamana trecuta, ”batranul” banner a supravietuit. Doar prin cultura?
Motivul pentru care il votez pe Gheorghe – Gigi Becali este foarte simplu: este singurul credincios dintre toti candidatii cu sanse pentru Primaria Capitalei. A ctitorit biserici, a donat milioane de euro oamenilor saraci ai Romaniei, a sprijinit si sustine, cu discretie, numeroase proiecte romanesti, este singurul roman care s-a ingrijit material de patriotii din Transnistria din fostul Grup Ilascu, eliberati dupa 12 si 15 ani inchisoare, provine dintr-o familie de aromani verzi, autentici anticomunisti, fosti detinuti politic si deportati ai regimului comunist.
De ce nu il votez pe Nicusor Dan – independentul GDS, dupa modelul Sorin Oprescu – independentul PSD: In ciuda intentiilor sale bune, este capcanat de o gasca de trepadusi si profitori ai tuturor regimurilor, care-i paveaza cu mare grija drumul spre iad. In urma coabitarii cu toate gioarsele “societatii civile”, de la locotenentul pasiv al lui Soros, militantul anticrestin Mircea Toma, la gaozarul cu staif “european” al aceluiasi Soros, “moldovenistul” Cristina Ghinea, Nicusor Dan a ajuns sa-si conteste propriile convingeri si sa sustina astazi manifestarile exhibitioniste ale homosexualilor sustinand ca “este deschis faţă de toate minorităţile“. Intre acestea se detaseaza cele anticrestine, daca tinem cont ca mazgaliciul sef al campaniei lui, Dan Perjosvschi, i-a oferit un afis electoral in care Catedrala Mantuirii Neamului aparea printre primele proiecte care ar trebui sa dispara daca va ajunge la Primarie. Dupa ce, in 22 de ani, antiromanii afiliati Grupului de Dialog Social si scoliti in pepinera de cadre a neokominternului de la Colegiul Noua Europa al lui Andrei Plesu, nu au reusit sa ofere decat rateuri, consacrand adevarate “deseuri politice”, astazi GDS-ul si aripa sovietica din PDL se folosesc de bietul Nicusor Dan, ca independent, dupa smecheria golaneasca patentata de PSD cu Sorin Oprescu. Precizez ca, din stima pentru el si ceea ce facea pentru Bucuresti, cunoscand MO-ul celor care il folosesc astazi, l-am avertizat personal asupra soartei pe care o va avea, de manipulat cu mot al unor grupari toxice antiromanesti, inca in urma cu mai multi ani. Mai mult, planurile celor din spatele vedetei “societatii civile” de azi sunt sa il ridice pentru alegerile anticipate la Primaria Bucurestiului, care vor urma dupa ce Sorin Oprescu va candida la presedintia Romaniei si, foarte posibil, va si castiga. Din nou ni se adevereste cum GDS a ramas mana in mana cu succesorul FSN si tartorul ambelor structuri ale brigazilor rosii din Romania, “Batrana Sandrama” Ion Ilici Iliescu. Doar ca ulciorul nu merge de multe ori la apa…
Cand mergeti la vot ganditi-va ca prin semnatura Dvs va raliati la conceptiile strambe sau drepte despre lume si viata ale celui caruia ii dati votul Dvs. Chiar daca cel ales nu va ajunge Primar, votul Dvs reprezinta si o asumare totala a celor sustinute de candidat – comunistul vopsit Oprescu, anticrestinul fanfaron Prigoana, dezorientatul uzat si abuzat Nicusor Dan – sau un semn de solidaritate fata de crezul altui candidat, cum ar fi in cazul flamboiantului dar credinciosului Gigi Becali.
Despre crezurile generatiilor anticomuniste de la 1927 si 1948, continuate de generatia de la 1989, aflati din emisiunea Eugeniei Voda, “Profesionistii”, cu regretatul Constantin Iulian, fost presedinte al Federatiei Romane a Fostilor Detinuti Politic si Luptatori Anticomunisti:
May 16th, 2016 
VR 
Acum, că m-am mai lăsat de scris şi caut mai mult opinii pe gustul meu, citesc cu deosebită plăcere editorialele lui MAKE din Bursa, ultimul dinozaur al presei scrise nouăzeciste şi, totodată, ultimul meu patron. Şi, în plus, fost tonitzist, ca şi mine. De la editorialul despre libertatea presei, pe care îl recomand mai jos, am preluat ilustraţia genială de mai sus. Cu această ocazie, anunţ şi Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism 2016, oferit ziariştilor Radio România Simona Lazăr şi Valentin Ţigău de Ziua Libertăţii Presei. Felicitări!
Posted in 
Tags: 
