Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 17.00, la standul Editurii RAO din cadrul Târgului de Carte Gaudeamus de la Romexpo are loc lansarea unei noi cărţi a academicianului Eugen Mihaescu: REBEL, al treilea volum publicat la Rao, după lucrările autobiografice Strigate în pustiu şi Între linii. Prefaţa cărţii este scrisă de academicianul DR Popescu. Redăm un extras mai jos. Vom reveni!
“Spre deosebire de câţiva călători danubiano-pontici, care, odată ajunşi prin geografii străine, care, odată depăşită graniţa României, înverşunaţi de politica roşie ce-i dezgustase până în ficaţi, căpătau o greaţă faţă de tot ce lăsaseră în urma lor, şi, firesc, nu-şi mai aveau la inimă propria ţară – spre deosebire de aceştia, zicem, Eugen Mihăescu, adăugându-şi luminile şi umbrele noilor posibile patrii din occident, nu se lepăda o clipă de sine, de părinţii săi, de casa în care, an de an, a simţit cum se înalţă din copilărie în maturitate, iubind arta, colegii… Însă Eugen Mihăescu n-a fost niciodată extaziat până la pierderea simţului realităţii, cum se mai întâmplă în lumea culturală atunci când preopinenţii se înflăcărează privindu-se cu nesaţ în propria lor oglindă – dăruită cu generozitate de Narcis-bace!
Dezamăgit, fireşte, de destui paşi bâlbâiţi făcuţi în propria sa ţară, dezamăgit şi de alţi paşi făcuţi prin diverse capitale ale lumii contemporane, Eugen Mihăescu, întâlnindu-se cu varii întâmplări mai dulci, sau mai bolborosite, niciodată, totuşi, n-a fost dezamăgit de energia cu care şi-a visat visul de a se împlini ca artist… Şi, mai zicem noi, de a se împlini ca scriitor! Fiindcă „Rebel” este un remarcabil roman autobiografic!”
Acum, că m-am mai lăsat de scris şi caut mai mult opinii pe gustul meu, citesc cu deosebită plăcere editorialele lui MAKE din Bursa, ultimul dinozaur al presei scrise nouăzeciste şi, totodată, ultimul meu patron. Şi, în plus, fost tonitzist, ca şi mine. De la editorialul despre libertatea presei, pe care îl recomand mai jos, am preluat ilustraţia genială de mai sus. Cu această ocazie, anunţ şi Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism 2016, oferit ziariştilor Radio România Simona Lazăr şi Valentin Ţigău de Ziua Libertăţii Presei. Felicitări!
MAKE dixit:
04.05.2016 – A DOUA ZI DUPĂ 3 MAI Libertatea presei – un chichirez dificil pentru Cristian Tudor Popescudetalii
06.05.2016 – SLOGANUL LUI NICUŞOR DAN Az nuz oodetalii
26.04.2016 – CANDIDAŢI LA PRIMĂRIA BUCUREŞTIULUI Bîlciul mincinoşilordetalii
PS: Fotografia de frontispiciu cu Cetatea Albă este aleasă pentru a marca această zi. La 16 mai 1812 Imperiul rus “ortodox” anexa Basarabia Română în întelegere cu Imperiul otoman musulman. Pentru România ar trebui sa fie o zi oficială de doliu naţional. Dupa cum se vede, românii au o imensă răbdare. Rabdare care vine şi cu speranţe! Ucraina e varză şi nici Rusia nu se simte prea bine. Sunt sigur ca cetăţile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt se vor întoarce acasa iar Europa civilizată va reveni cu graniţa pe Nistru sau poate chiar pe Bug. Felicit din toata inima autorul acestei fotografii! Reprodusă de aici: https://basarabia-bucovina.info/2012/01/02/cetatile-romanesti-de-la-nistru-pumnii-stransi-ai-europei-crestine/
Recomand şi: https://dacoromania.net/article/centenarul-răpirii-basarabiei-16-mai-1812-16-mai-1912
Victor Ponta a declarat, joi seara (ieri, 27.09.2012), la România TV, că informaţia conform căreia Dan Diaconescu ar dispune de46 milioane euro într-o bancă din Olanda este falsă, iar acesta nu a depus până în prezent vreo dovadă că are banii pentru Oltchim.
Întrebat cum comentează documentul conform căruia o firmă olandeză garantează că Dan Diaconescu dispune de 46 milioane euro într-o bancă din Olanda, premierul a afirmat că această informaţie este una falsă. “Este o informaţie falsă. Nu a depus dovada că are banii. Nu este adevărat, nu există“, a spus Ponta, preluat pe RTV.NET.
“Dan Diaconescu a dovedit deja că, pentru a deveni erou şi a-şi creşte corespunzător valoarea contului bancar, este în stare să petreacă un timp oarecare în închisorile democraţiei capitaliste de azi.
Acesta este cazul cel mai probabil în “Scandalul Oltchim” dacă ţinem cont de informaţiile, parvenite din surse proprii, că Dan Diaconescu a introdus, din grabă sau diletantism, acte şi informaţii false în oferta sa pentru privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea.”
Totodata, ziarul BURSA face o precizare simpatica azi:
Televiziunea România TV prezintă, în aceste minute, conţinutul articolului din BURSA, “Privatizarea Oltchim, după planul lui Roibu (prin “Harry Potter”)“, semnat de MAKE, fără să precizeze că a preluat informaţiile din BURSA, ba chiar susţinând că are “exclusivitate” asupra lor.
Suntem foarte multumiţi că BURSA i-a impresionat într-atât pe colegii noştri, încât să creadă că este ziarul lor.
Ghiţă, Ghiţă…
Dupa cum spuneam ieri, “ziarul BURSA a reusit printr-o serie de articole foarte bine documentate sa prezinte Cazul Oltchim si repercusiunile lui pe piata economica, politica si de securitate nationala in toata complexitatea lui”. Azi, seful SIE confirma ca Afacerea Oltchim este o problema de securitate nationala.
Ramane valabila si intrebarea lui Gigi Becali: DNA si Parchetul General ce fac in acest caz, al unei fraude flagrante de miliarde de euro? Tot ancheteaza batranei prin biserici?
A vorbit Băsescu.
Prima oară, după o tăcere adâncă.
Mă aşteptam să-şi anunţe demisia.
Băsescu nu demisionează.
Da, eu sunt dintre aceia care susţin că Referendumul nu a fost decât o speculaţie politică asupra prăbuşirii de popularitate a preşedintelui.
Speculaţie însoţită de propaganda jegoasă, primitivă, plină de minciuni, stimulând ura, pe fondul nemulţumirii populare.
Susţin că USL a confiscat nemulţumirea populară, în propriul beneficiu politic, fără nicio intenţie să ne amelioreze viaţa: singurul său scop – preluarea completă a puterii, controlul absolut asupra instituţiilor statului.
Da, susţin că impunerea Referendumului nu a respectat regulile democraţiei.
Da, susţin că “alternativa” Antonescu este o mizerie.
Nu ţin la Băsescu, dar resping minciuna.
Minciuna, propaganda, ura.
Speculativ cum a fost, Referendumul, însă, a avut loc.
Cum – necum, Băsescu s-a întors la Cotroceni.
Ce se întâmplă acum?
Continuăm netulburaţi?!
Frate, păi a avut loc un Referendum!
Nu ne putem preface că nu s-a petrecut, Referendumul a fost bătut cu ciocanul într-o realitate în care, acum, trăim.
Circa jumătate din electorat a votat demiterea lui Băsescu.
Avem cuiul ăsta bătut în noi.
Dacă înainte de Referendum, în faţa manifestaţiilor antiprezidenţiale, era valid argumentul alegerilor din 2009, acum el nu mai poate fi invocat.
Cu ce drept moral, Băsescu mai poate vorbi naţiunii?
Ce legitimitate mai are preşedintele?
Cine îl ascultă?
Cei care n-au venit la Referendum?
Şi ceilalţi, ceilalţi ce gândesc?
Or fi fost manipulaţi, or fi fost victimele minciunilor şi ale propagandei – nene!, oricum vor fi fost, sunt cetăţeni şi şi-au exprimat voinţa, nu ştii tu mai bine ca ei, nu tu poţi vota în locul a şapte milioane de cetăţeni, nu le poţi spune “Ascultaţi-mă pe mine, că ştiu mai bine!”
Ce ştii tu mai bine?!
În primul său discurs de după întoarcerea la Cotroceni, Băsescu ne-a spus că ştie mai bine cu Europa şi cu euro.
“Devine o prioritate îndeplinirea condiţiilor intrării în zona Euro”, a spus Băsescu.
Serios?!
De unde ştii?
Păi, ştiu de mult, de prin anul 1999.
Aha!
Ştiţi, domnule preşedinte, între timp au trecut vreo treisprezece ani…
Şi?
A fost o criză în America…
Şi?
A intrat şi Europa…
Şi?
Zona Euro e pe butuci…
Şi?
OK, voiam să spun că situaţia comunităţii monetare europene de acum nu mai seamănă cu cea de acum treisprezece ani şi că nu există nici un om care să ştie, astăzi, dacă mai este bine să aderăm la ea sau dacă nu este mai bine să fugim de ea scăpărându-ne călcâiele; voiam să spun că intrarea noastră în Zona Euro este un subiect de Referendum, un Referendum nespeculativ, un Referendum absolut natural, pentru că schimbarea monedei naţionale nu este o decizie pe care sunteţi îndrituit să o luaţi dumneavoastră, de capul dumneavoastră.
Dar, bine, dacă nu înţelegeţi, domnule preşedinte, atunci trebuie să vă informez că, recent a avut loc şi un Referendum şi că peste şapte milioane de cetăţeni v-au votat demiterea, adică, cu tot respectul, vă întreb, mă înţelegeţi?…
Băsescu pare să-şi fi asumat o misiune:
“După opt ani de experienţă, consider că Uniunea Europeană nu are şanse de supravieţuire decât printr-un proces accelerat de integrare. Niciun stat membru, fie că este Grecia, Portugalia, România, Franţa sau Germania, nu va rezista globalizării decât prin integrare. Drumul unei mai puternice integrări este soluţia”.
Băsescu vrea să salveze Europa.
Raţionamentul poate fi urmărit lesne: un bau-bau numit “globalizare” pune Europa în pericol să cadă pe locul al treilea în lume, iar Româ-nia face parte din Europa şi vom cădea odată cu ea, pe locul al treilea în lume, aşa că, dacă îi salvăm Europei locul întâi în lume, atunci şi Româ-nia va fi pe locul întâi în lume.
Domnule preşedinte, cu respect vă atrag atenţia că, în calitate de cetăţean de rând al României, cu drept de vot oarecare, nu prea mă interesează locurile din lume, ci irigaţiile noastre.
Mă interesează să muncesc şi să fiu răsplătit pe măsură, când munca mea este folositoare, mă interesează să nu fiu furat de autorităţile statului prin legi şi interpretarea lor ostilă, mă interesează să fiu judecat drept şi să fiu apărat de cel rău.
Altfel, mă cam doare-n şpiţ pe ce loc ne aflăm noi în lume, pe ce loc e Europa sau Planeta Pământ, în Univers. N-aveţi decât să vă asumaţi dumneavoastră, domnule preşedinte, misiunea salvării Europei, dar nu ca preşedinte, ci ca persoană particulară, că tocmai a avut loc un Referendum – ştiţi?, vreo şapte milioane v-au cerut să plecaţi… Am o sugestie: daţi-vă demisia şi angajaţi-vă cardinal la Papa Benedict, că el vrea un Guvern Mondial. Aţi putea fi folositor.
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România. * România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Analiza integrala despre: * Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: “Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor” inBURSA
“România a luat-o razna”, şi-a intitulat Deutsche Welle comentariul de marţi, în care afirma că “Guvernul Ponta plănuia falsificarea listelor electorale la scară largă”, adăugând că “datele falsificate aveau ca scop să declare valid, în mod retroactiv, Referendumul controversat de pe 29 iulie, privind demiterea lui Băsescu”.
Aşa se vede de acolo.
Nemţii nu ne caută în coarne.
Nu stă nimeni să-i ia un interviu lui Victor Ponta, ca să-l audă cum minte că tot ce face este constituţional şi că totul este perfect democratic şi că totul este normal.
Nemţii nu lucrează la HotNews, să-i încurce Ponta.
Pentru ei totul este limpede.
Simplu: România are un premier care minte.
Străinii nu intră în controverse.
Guvernul României este condus de un plagiator, care minte că n-a plagiat şi care a folosit puterea Guvernului să nu fie declarat oficial drept “plagiator”.
Ce să discuţi cu el?!
Discuţia nu duce nicăieri.
Nu discuţi cu buştenii.
Minciunile perechii Ponta-Antonescu nu-i încurcă pe nemţi şi nu prea încurcă pe nimeni din străinătate.
Asociatia Jurnalistilor din Romania (AJR), un fel de aripa de juniori a CRP, cere explicatii conducerii Trustului Realitatea – Catavencu dar si Parchetului privind Stenogramele Rusinii. Ce e amuzant: din Comitetul Director al AJR face parte insusi… CTP, fostul sef al CRP, mare judecator al presei si procuror al natiunii. “Manjit” de Vintu cu sute de mii de euroi si un mincinos patentat privind relatia sa cu mogulul “Alitos” (prietenii stiu cine e) si alti milionari ai presei gauriti in fund, cum ar fi “grasunelul” Bogdanel Chirieac. Relatie patrupeda deconspirata de Cristian Sima de la HotNews. Dar in privinta lui CTP, si CRP si AJR au acelasi imbold: ciocul mic. Mucles. Oare despre sclavul sef al lui Vintu, dupa Buscu -RAAPPS, Sergiu Toaderica, ar putea, cumva, CRP si AJR sa zica ceva? Sau prefera tot prin batista, cum ar titra “Alitos”. Iata ce scrie BURSA, despre ambele cazuri:
SOVăiala CTP
Manipularea ordinară din mass-media, dezvăluită prin publicarea stenogramelor care consemnează convorbirile lui Sorin Ovidiu Vîntu cu angajaţii săi din trustul de presă “Realitatea”, i-a prilejuit lui Cristian Popescu să-şi mai răspândească încă o dată confuziile deontologice.
Iată ce a publicat ieri, în ziarul “gândul”: * “Asta le transmite Vântu şefilor din trustul său: acest trust este o unealtă în mâna mea, care poate fi o armă sau puf de păpădie în bătălia politică după cum doresc eu. Voi sau executaţi, sau demisionaţi. Nici unul nu îi spune că “aiasta nu se poate”, că s-o putea într-o fabrică de încălţăminte, dar în ziaristică, nu.”
Chestia asta cu fabrica de încălţăminte Cristian Popescu o ţine minte de acum şase ani, când (la 4 octombrie 2004), mi-am început articolul din “BURSA” în felul următor: * “Vreau să ghiciţi ce profesie are cel care a ţinut următorul discurs: * “Că linia politică o fac redactorii de la Evenimentul zilei este, după părerea mea, o reminiscenţă comunistă. În nici o fabrică liniile tehnologice şi politica de producţie a fabricii nu le hotărăsc muncitorii, din câte ştiu eu! Dacă renunţăm la modelul comunist, o hotărăşte patronatul împreună cu marketingul şi cine mai e pe acolo. Deci dacă acceptăm asta la fabrici, de ce nu acceptăm asta la un ziar?”
În mod normal, veţi spune că un astfel de discurs aparţine unui cizmar.
Surpriză: da, este un ziarist!
El se numeşte Cristian Tudor Popescu şi şi-a împărtăşit aceste opinii deunăzi, la un talk-show televizat.”
După cum observaţi, opinia de astăzi şi cea de acum şase ani diferă remarcabil.
Cristian Popescu, din anul 2010, îi spune lui Cristian Popescu din 2004 că “aiasta nu se poate”.
Popescu susţinea, cu şase ani în urmă, acelaşi lucru cu Vîntu.
Pe atunci, era preşedintele Clubului Român de Presă.
Atât Popescu cât şi Clubul habar n-au ce-i aia “politică editorială”.
Iată cum este definită această noţiune, în actele CRP (“RECOMANDARE PRIVIND AUTO-REGLEMENTAREA RELAŢIILOR PRO-FE-SIO-NALE DINTRE PATRONII DIN MASS-MEDIA, EDITORI ŞI JURNALIŞTI” , la care face trimitere şi el, în articolul său de ieri, dar şi Indira Crasnea, actualul preşedinte al CRP, în Comunicatul pe care îl reproducem mai încolo):) * “Politica Editorială – ansamblul normelor specifice care reglementează raporturile dintre patron, management, editori şi jurnalişti în cadrul unei societăţi de mass-media, cu privire la conţinutul produselor de mass-media.”
Am auzit că Popescu ar fi, de fapt, inginer.
Într-o măsură, asta explică.
Pentru cultura generală, precizez că “normă” este sinonim cu “regulă”, în timp ce definiţia simplificată a “politicii” o identifică drept “scopuri şi mijloace de îndeplinire”.
Dacă nu deţii noţiunea de “politică”, atunci nu cunoşti nici ce înseamnă “politica editorială”.
O confunzi cu ceea ce “hotărăşte patronatul împreună cu marketingul”, aşa cum credea şi încă mai crede Popescu.
Delimitarea sa de Vîntu e părelnică.
De altfel, Popescu crede că nu-i ilegal ce face Vîntu:
“Ce citim în aceste stenograme nu reprezintă ilegalităţi. Sunt doar imaginea unui despot de presă primitiv, al nivelului jos de civilizaţie profesională din presa românească.”
Se înşală.
Sau crede că respectarea Constituţiei ar fi opţională.
Tot pentru cultura generală, consemnăm o definiţie simplificată a noţiunii de “politică editorială”: “Strategie redacţională pe termen lung, sub o anumită viziune asupra: valorilor profesionale, morale, culturale, politice.”
LIBERTATEA PRESEI, PE TARABĂ
Exclusiv: Comisioanele secrete ale şefilor Realitatea TV
Un circuit financiar similar cu cel practicat de SOV în cazul Popa a fost aplicat de Vîntu şi pentru a-şi recompensa principalii manageri din trust * Sergiu Toader, şeful trustului Realitatea, încasa, suplimentar, 90.000 de euro pe an, prin intermediul unei firme din Cipru * Conform stenogramelor apărute acum în presă, Sergiu Toader îi promitea lui Vîntu că îi va crea la Realitatea o organizaţie care să răspundă exclusiv comenzilor sale, cu încălcarea gravă a prevederilor constituţionale
Make – Florian Goldstein – publica astazi un nou interviu de exceptie cu Sorin Ovidiu Vintu, in continuarea unor propuneri avansate de cunoscutul speculatorul intr-un dialog precedent. Solutia lui Vintu pentru stoparea caderii Romaniei pe derdelusul crizei mondiale este o strategie nationala care sa prevada si planificarea. Interesant!
SORIN OVIDIU VÎNTU: “Este necesar un Consiliu al planificării” Speculatorul Sorin Ovidiu Vîntu a revenit cu o intervenţie la solicitarea ziarului “BURSA”, după ce, cu zece zile în urmă, publicaserăm un interviu acordat spontan, prin telefon.
În interviul de atunci, Vîntu opinase că finanţarea de către state a giganţilor financiari aflaţi în dificultate ar fi o greşeală. “Este o greşeală să bagi bani buni ca să fie susţinuţi banii virtuali”, a afirmat acolo Sorin Ovidiu Vîntu. Tot aşa, Vîntu a avertizat: “Guvernele care, acum, se hotărăsc să intervină asupra crizei, în viitor vor avea prea multă putere şi vor adopta măsuri dure. Dictaturile vor fi justificate cu situaţia”. În discuţia ulterioară, cea de acum, Sorin Ovidiu Vîntu pare, la prima vedere, că se contrazice, susţinând că este necesară intervenţia statului şi o “planificare a consumului”. Să urmărim cum agregă Vîntu această contradicţie într-un tot unitar.
Reporter: Aceste zile sunt delicate, căci, deşi autorităţile ne-au asigurat că sistemul bancar este solid, totuşi dobânzile de pe piaţa interbancară au explodat, ilustrând lipsa de încredere a bancherilor înşişi în sistem.
Sorin Ovidiu Vîntu: Deşi România pare să se găsească într-o situaţie ferită faţă de criza financiară internaţională, totuşi pericolul este real. Este doar o chestiune de timp ca, dacă rămânem pasivi, să avem români în stradă, manifestând nu pentru majorări salariale, ci gata să reteze capete. Va fi o criză mare, dacă Guvernul nu se deşteaptă să construiască un pachet de soluţii, de măsuri.
Reporter: Ceea ce spui este numit, îndeobşte, drept “un semnal de alarmă”.
Sorin Ovidiu Vîntu: Numeşte-l cum vrei, pe mine mă interesează să se înţeleagă că trebuie demarat un proces de conştientizare la nivel de Stat. Că suntem un stat, iar nu o adunătură de bandiţi grupaţi în trei tabere. Nu suntem trei cvartale din Ferentari care să se bată pentru supremaţie în cartier. Suntem un Stat, trebuie să ne comportăm ca un stat.
Reporter: Ce vrei să spui cu asta?
Sorin Ovidiu Vîntu: Este nevoie de o strategie economică a statului român şi de un Consiliu de planificare alcătuit din mari economişti şi mari monetarişti ai acestei ţări. Este o necesitate imperioasă a acestui moment. Statul are nevoie de aşa ceva. Noi toţi avem nevoie de aşa ceva.
Reporter: Planificare?!
Sorin Ovidiu Vîntu: Da. Este o oportunitate a momentului să revenim la planificare la nivel naţional. Companiile minuscule, cele care trăiesc de pe o zi pe alta, nu dispun nici de mijloace, nici de condiţiile planificării afacerii. Dar, pe măsură ce te ridici pe nivelul business-ului, planificarea este din ce în ce mai elaborată, ajungând la strategii şi tactici de dezvoltare ori de survolare a dificultăţilor. Cum se poate ca o ţară întreagă să parcurgă optsprezece ani fără nicio planificare?Această criză de acum este o oportunitate pentru România să revină la normal.
Da! Planificare.
La jocul de şah (ai ştiinţă că-s titrat ca şahist) se spune că-i mai bine să ai o strategie de joc proastă, decât să nu ai nicio strategie.
Până acum, admiterea în NATO şi integrarea europeană au constituit obiective naţionale, transpartinice. Ele au ţinut loc de obiective strategice.
În prezent, însă, ele sunt atinse, lăsând un gol în categoria obiectivelor strategice naţionale.
Golul devine cu atât mai grav sub presiunea ameninţării crizei internaţionale financiare.
De aceea, absenţa unei strategii naţionale devine intolerabilă.
Reporter: Este rezonabil. Concret, ce vrei să spui că trebuie făcut? Unii susţin că perioada crizei se va întinde până la mijlocul anului 2010.
Sorin Ovidiu Vîntu: Nu ştiu dacă va ţine o jumătate de an, un an şi jumătate sau mai mult. Întrebarea care se pune este unde se va afla România la sfârşitul crizei? Înfiptă în abis cu picioarele în sus, sau va avea şansa să trăiască în continuare normal, măcar la nivelul de azi? Este nevoie de un Consiliu de planificare şi de o planificare a consumului.
Reporter: Planificarea consumului?! Sună cam sălbatic. De planificarea producţiei am mai auzit, dar de planificarea consumului se vorbeşte numai la fondurile de pensii şi în teoriile financiare matematizate…
Sorin Ovidiu Vîntu: Da, “meseriaşii” înţeleg…
Reporter: În interviul anterior, te pronunţai ferm contra intervenţiei statului, iar acum eşti un susţinător al ei.
Sorin Ovidiu Vîntu: Nu, sunt contra intervenţiei statului în forma sprijinului pentru balonul de săpun al banilor virtuali. În schimb consider stringent necesară o acţiune a Statului nostru pentru conturarea unei strategii de evitare a impactului negativ al crizei internaţionale. Se prăbuşesc marile bănci de investiţii. “Coca Cola” pare să sufere. Şeful FED-ului, va anunţa oficial recesiunea, dacă economia americană va înregistra al doilea trimestru de cădere.
Avem nevoie de o dezbatere naţională, cele mai luminate capete să ne traseze o strategie iar Guvernul, indiferent care este ori ar fi, să o aplice.
Reporter: Te-ai arătat mereu suspicios cu privire la întărirea rolului statului în economie…
Sorin Ovidiu Vîntu: Da, în aceste condiţii de criză, vor veni guverne foarte ferme, care vor recurge la măsuri dictatoriale ca să ţină în frâu lucrurile. Dacă vom adopta strategii pentru evitarea intrării în criză, astfel de dictaturi vor apărea în alte state, dar nu şi la noi.
Reporter: Ce măsuri imediate ai recomanda?
Sorin Ovidiu Vîntu: Creşterea cheltuielilor statului şi diminuarea impozitelor şi taxelor, ca şi reducerea dobânzii “cheie” a Băncii Naţionale.
Reporter: N-ar fi paradoxal că creşti cheltuielile statului când ar renunţa la o parte din venituri prin diminuarea impozitelor?
Sorin Ovidiu Vîntu: Diminuarea impozitelor a condus la creşterea veniturilor bugetare. Dar, înlesnirile pot fi şi nefiscale. Vrei porumb, creezi facilităţi pentru producătorii de porumb, vrei grâu, facilitezi producţia de grâu.
Reporter: Ai auzit de noţiunea de “corupţie” în legătură cu România? Ce garantează aici că, fiind nevoie de porumb, nu vor fi acordate facilităţi producătorilor de grâu?!
Sorin Ovidiu Vîntu: Bună! Da. În mod vag, am auzit de corupţie. Dar, vorbim de un Consiliu de planificare alcătuit din profesionişti adevăraţi. Îi plătim bine să ne facă o minimă planificare. Oricum, recomandările mele de măsuri concrete nu contează, important este să-i aducem la o masă pe Isărescu, Dăianu, Stolojan şi Mişu Negriţoiu, de pildă, chiar dacă sunt simpatizanţi ori membri ai unor partide diferite. Să plătim experţi internaţionali să dea expertiză statului. Încă mai avem experţi ai planificării din regimul trecut.
Discutăm despre Statul Român. Nu discutăm de Vîntu, Ţiriac, Patriciu şi Voiculescu, nu discutăm de PNL, PSD, PC şi PLD, nu discutăm de regimurile politice. Discutăm despre raţiunea de a fi a Statului Român. Este obligaţia clasei politice să acţioneze.
Reporter: Până la sfârşitul anului, clasa politică se află în căldurile electorale. După Anul Nou, clasa politică va fi mahmură, cel puţin o lună. Negocierile pentru sinecuri ale noii puteri vor depăşi Mărţisorul. Afirmi, însă, că nevoia de dezbatere şi structurarea unui Consiliu al planificării este imperioasă şi imediată. În aceste condiţii, mesajul tău nu devine utopic?
Sorin Ovidiu Vîntu: Clasa politică trebuie conştientizată.
Reporter: De altfel, nu eşti singurul care afirmă necesitatea intervenţiei statului şi nevoia găsirii de soluţii naţionale în faţa ameninţării crizei. Cristian Sima, într-un interviu de acum două săptămâni, publicat în “BURSA”, a spus-o. Iar Ioan Cuzman, într-un interviu care va fi publicat mâine sau poimâine, o spune, de asemenea.
Sorin Ovidiu Vîntu: Nu ţin la paternitatea mesajului.
Reporter: O.K. MAKE 20.10.2008
BURSA: Relaxaţi-vă! Nu mai e nimic de pierdut
Speculatorul Sorin Ovidiu Vîntu a răspuns cu veselie în cursul interviului acordat instantaneu la solicitarea ziarului “BURSA”, prin telefon. În câteva ocazii a glumit teribil. Nu s-a arătat afectat de criză. Vîntu nu a răspuns întrebării în care îi ceream să precizeze cum l-a prins criza (în bani, în acţiuni sau în proprietăţi), dar nu a fost clar dacă a evitat-o deliberat sau dacă era prea preocupat să spună altceva.
Reporter: Se prăbuşesc giganţii financiari, guvernele bagă bani…
Sorin Ovidiu Vîntu: Este o greşeală.
Reporter: Ce este greşit?
Sorin Ovidiu Vîntu: Intervenţia guvernamentală în forma adoptată aiurea – finanţarea celor mari, aflaţi în dificultate – este o greşeală. Soluţia crizei este alta şi este naturală. Este o greşeală să bagi bani buni ca să fie susţinuţi banii virtuali.
Reporter: Adică?
Sorin Ovidiu Vîntu: Crizei acesteia nu i se aplică principiul lui Lomonosov – “Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.”Dimpotrivă!
Astăzi, în finanţele mondiale, dispar banii. Dispar sume imense! Înainte, când unii sărăceau, alţii se îmbogăţeau. Acum, nu! Banii dispar, pur şi simplu. Pare un spectacol de hocus-pocus al lui David Copperffield, la scară planetară.
Reporter: Magie?
Sorin Ovidiu Vîntu: Magia banilor virtuali. Speculaţiile pe derivate. Bani care n-au existat vreodată, dar care asigurau un nivel de trai peste cel derivat în mod normal de realitatea economică.
Asistăm la schimbări radicale: mai întâi a dispărut comunismul, acum dispar banii virtuali. Au loc reaşezări la nivel de planetă.
Reporter: Este o criză a progresului?
Sorin Ovidiu Vîntu: N-am spus că progresăm.
Reporter: Către ce ne îndreptăm?
Sorin Ovidiu Vîntu: Guvernele care finanţează societăţile în dificultate, nu fac decât să cumpere timp ca să găsească soluţii. Dar soluţia pentru perpetuarea acestui mod de viaţă, nu există. La capăt, se vor găsi şi fără soluţie şi fără bani. Nu ne aşteaptă o escaladare către “mai bine”, ci o nivelare în sărăcie.
Desfrâul consumului în exces va fi eliminat, iluziile destrămate.
Lumea va învăţa, din nou, să trăiască greu.
Guvernele care, acum, se hotărăsc să intervină asupra crizei, în viitor vor avea prea multă putere şi vor adopta măsuri dure. Dictaturile vor fi justificate cu situaţia.
Reporter: Un tablou expresiv. Care ar fi soluţia?
Sorin Ovidiu Vîntu: Soluţia nu trebuie formulată, pentru că se va ajunge la ea, vrei-nu-vrei. Lumea se va întoarce cu faţa la producţie.
Spre valorile clasice, valorile sigure – munca.
Reporter: Sunteţi un speculator; care va fi locul speculatorilor într-o astfel de lume?
Sorin Ovidiu Vîntu: Banii virtuali şi speculatorii sunt specii pe cale de dispariţie.
Reporter: Ce soartă credeţi că ne aşteaptă pe noi, în context?
Sorin Ovidiu Vîntu: Avem motive să fim optimişti. Dar, riscul uriaş pentru România este ca milioanele de concetăţeni care lucrează în străinătate să fie silite, din cauza crizei, să se repatrieze.
Oficial, românii din străinătate asigură un influx de şapte miliarde de euro, anual. Neoficial, este vorba de douăzeci de miliarde.
Repatrierea muncitorilor din străinătate nu doar că ne-ar lipsi de miliardele cu care ne finanţează, ci ar însemna încă două-trei milioane de guri de hrănit. Pe termen scurt, ar fi un dezastru.
Reporter: Şi pe termen lung?
Sorin Ovidiu Vîntu: Pe termen lung ar fi un câştig uriaş. Sunt milioane de meseriaşi. Piaţa noastră este înfometată de forţă de muncă. Reîntoarcerea muncitorilor din străinătate ar creea condiţii de dezvoltare, nu doar de supravieţuire. Repet, socotind pe termen lung şi fără să calculăm ce s-ar petrece în primă instanţă. Am atât de mare încredere în ţara asta, încât poţi spune că-s…
Reporter: … ce?
Sorin Ovidiu Vîntu: … tâmpit!
Reporter: În ce poziţie v-a surprins criza – în bani, în acţiuni sau în proprietăţi? Pentru speculatori, crizele sunt ca apa pentru peşte…
Sorin Ovidiu Vîntu: Crizele sunt elementul meu natural. Sunt expert în gestiunea crizelor. De altfel, ce fac eu de opt ani încoace? Gestionez crize!
Reporter: Ce ar trebui să facă investitorii, astăzi?
Sorin Ovidiu Vîntu: Să se relaxeze.
Reporter: ?!
Sorin Ovidiu Vîntu: Oricum, nu mai au nimic de pierdut.
ZIUA: Strategie nationala pentru cadavrul Romanieide Victor RONCEA Intr-o Romanie in care, in timp ce sunt arestati generali ai Armatei Romane, agenti maghiari si rusi zburda prin Parlament (chiar si in cel European) si Guvern – dupa cum afirma si un fost responsabil al serviciilor secrete, mai exista, totusi, oameni, care se preocupa, desi aproape in van, si de problemele reale ale tarii…
November 18th, 2016 
VR 
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 17.00, la standul Editurii RAO din cadrul Târgului de Carte Gaudeamus de la Romexpo are loc lansarea unei noi cărţi a academicianului Eugen Mihaescu: REBEL, al treilea volum publicat la Rao, după lucrările autobiografice Strigate în pustiu şi Între linii. Prefaţa cărţii este scrisă de academicianul DR Popescu. Redăm un extras mai jos. Vom reveni!
Posted in 
Tags: 
