Detalii la InConstantIn: Lista foştilor agenţi KGB din Republica Moldova – Lista lui Șandrovschi
Posts Tagged ‘PNL’
Aurolacii Ponta si Antonescu la Rosia Montana si o colectie de tablouri politice ale USL pe gustul lui Ion Iliescu KGB
Vezi Pozitia PSD si PNL fata de Proiectul Rosia Montana. Aceeasi cu pozitia “societatii civile bolsevice” a lui George Soros, in frunte cu Renate Weber si europarlamentara PDL (?) Monica Macovei: aurolac in nasul nostru si praf in ochii romanilor. De unde le vin ideile spargatorilor de mituri politice, Crin Antonescu si Victor Ponta? Gugulanul de dezvaluie: Atelierul Rosu al lui Ion Ilici Iliescu
Adrian Majuru: „Disidenţii” falsificându-şi propria istorie (Herta Muller şi Daniela Crăsnaru). De la CC al UTC la Nobel si PNL. Mentori şi ciraci (cum e turcul şi pistolul)
Una dintre marile acuze aduse sistemului comunist era aceea că îşi rescrie anual propria istorie.
Pentru obişnuiţii cu istoria comunismului, ştim că tovarăşi cândva acceptaţi dar deveniţi cu timpul indezirabili erau eliminaţi din manuale, din cărţi de istorie, ba chiar mai mult, imaginea lor dispărea şi din pozele colective.
Disidenţii închipuiţi de la noi procedează întocmai. În continuarea cercetărilor mele am descoperit două cazuri flagrante de modificare a trecutului: Herta Müller şi Daniela Crăsnaru. Una premiantă Nobel, iar cealaltă deputat PNL şi, până nu demult, editorialistă la „Adevărul”. Şi amândouă oferă lecţii de morală.
Herta Müller a debutat în anul 1982 cu volumul „Ţinuturi joase”, a cărui publicare la editura Kriterion a fost amânată în dese rânduri iar textul, cenzurat peste măsură. Aşa apare în biografia publicată de Editura Polirom, bănuim, şi cu acceptul autoarei. Dacă este aşa, şi nu vedem de ce nu ar fi, atunci este un lucru foarte grav.
În anul 1982, într-adevăr, Herta Müller cunoaşte debutul literar, dar într-o manieră de invidiat chiar şi pentru aceia care publicaseră deja mai multe volume. Cartea de debut, „Niederungen”, în traducerea de atunci, „Depresiuni” (şi nu „Ţinuturi joase” cum apare în biografia de azi a autoarei), a fost premiată de Uniunea Tineretului Comunist la secţiunea „lucrări în limbile naţionalităţilor conlocuitoare”.
Herta Müller, aceea de atunci, din anul 1982, la primirea premiului UTC a afirmat următoarele: „Un premiu nu este o stimulare absolută în ceea ce priveşte scrisul. Dar îmi dă posibilitatea de a constata că există oameni care împărtăşesc ceea ce am pus pe hârtie. Şi acest lucru mă bucură” („Suplimentul Literar şi Artistic al Scânteii Tineretului”, anul III, nr. 24, 12 iunie 1983, p. 5).
Frumos. De ce însă Herta Müller, cea de azi, ascunde Premiul UTC al debutului, oferind chiar şi o altă traducere a titlului cărţii: „Ţinuturi joase” în loc de titlul original „Depresiuni”? De ce dezinformează practic publicul larg? Doreşte uitarea?
Ce însemna un premiu UTC? Însemna o promovare asigurată pentru viitor. Cum premiul a fost primit în anul 1983, nu mă miră republicarea cărţii, în Germania, anul următor. Cine participa la o asemenea premiere? La festivitate participau „membri ai secretariatului CC al PCR, reprezentanţi ai Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, membri ai Uniunii Scriitorilor, Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, activişti ai UTC”, dar şi „un numeros public”.
Ce însemnau premiile UTC şi care erau criteriile de alegere a titlurilor premiate? Operele premiate trebuiau să dea „expresie voinţei tinerilor creatori de a-şi aduce întreaga contribuţie la îmbogăţirea patrimoniului cultural-artistic al societăţii noastre socialiste cu lucrări artistice al căror conţinut să oglindească munca, viaţa, realizările remarcabile ale poporului român, pătrunse de un profund spirit patriotic, revoluţionar, de înaltele idealuri ale umanismului socialist care să sădească în conştiinţa tineretului sentimentul datoriei de a face totul pentru înfăptuirea neabătută a Programului partidului, a indicaţiilor şi orientărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al PCR, preşedinte RSR” („Viaţa Studenţească”, anul 28, nr. 42, 17 octombrie 1984, p. 3).
Iar premierea „s-a desfaşurat sâmbăta la amiază la sediul Ansamblului artistic al UTC în cadrul unei şedinţe festive a cenaclului Confluenţe”, deschis de cuvântarea „tovarăşului Pantelimon Găvănescu, prim-secretar al CC al UTC” (Ioan Lazar, „Moment de afirmare a valorilor literaturii şi artei tinere, a puterii ei educative”, „Scânteia Tineretului”, anul 39, seria II, nr. 10581, 6 iunie 1983, p. 1-4).
Celălalt caz este Daniela Crăsnaru, poetă cu renume astăzi, dar şi fost parlamentar liberal cu state vechi. Aceasta nu-şi recunoaşte ascendenţa foarte legată de partidul comunist român, şi prin urmare, din biografia sa pe care o puteţi consulta pe internet lipsesc referinţele începutului de drum, ale drumului partidului. Aceasta a protestat vehement regăsindu-se în „Antologia ruşinii” a lui Ierunca, afirmând că textele erau scrise de redacţie şi semnate cu diverse nume fără acordul autorilor. Dar mă întreb de ce aceste amănunte le spune la 20 de ani de la revoluţie. Iată cum şi-a început acest drum Daniela Crăsnaru, povestit chiar de către autoare în anul 1972:
„(…) Ce puteau vedea, ce puteau înţelege ochii unui adolescent privindu-l atât de aproape pe Conducătorul Ţării? (…) Atunci am înţeles că nici o imagine televizată, nici o fotografie nu le poate surprinde adevărata strălucire, pentru că ochii aceia nu se pot oglindi deplin decât în ochii oamenilor, alături de care şi pentru care Preşedintele Ţării trudeşte la înălţarea României Socialiste”. Daniela Crăsnaru a fost cu prilejul acestei întâlniri „emoţionată şi fericită că mi s-a dat privilegiul de a aduce gândul studenţilor craioveni în faţa Preşedintelui Ţării de la tribuna Conferinţei (…)” (Daniela Crăsnaru, „Oglinda chipului în ochii oamenilor”, „Amfiteatru”, anul XIII, nr. 1, 1972, p. 3).
Daniela Crăsnaru a publicat şi poezii omagiale precum „Noi toţi într-o singură inimă”: „(…) Un viitor spre care se îndreaptă/ acest popor având în fruntea sa/ un OM DEPLIN, cu gândul şi simţirea/ călăuzite pururi de o dreaptă stea./ Un OM care înalţă de o viaţă/ către lumină steagul ţării sale”.
Culmea este că aceste personaje, Herta Müller şi Daniela Crăsnaru, incriminează atitudinea altora de a-şi părăsi trecutul sau partidul. Dar refuză să se uite în propria ogradă. E bine ca cei care fac morală să aibă trecutul nepătat, altfel totul devine o mărturisire grotescă.
Mentori şi ciraci (cum e turcul şi pistolul)
OPINIE Razvan Boanchis: Crin Antonescu, acest Ciuri-Buri al Opoziţiei. FOTO Gugulanul: Crin imbujorat – curiozitati din lumea plantelor

Avînd de toate, parlamentarilor le-a fost tîrşală să protesteze pe motiv că li se vor reduce salariile cu 25%. Unul singur nu s-a abţinut. Crin Antonescu. Fiţi atenţi ce a debitat acest Ciuri-Buri al Opoziţiei: „sînt mînios, pentru că sînt doar bugetar. Suma tăiată de acolo era una consistentă. Nu ştiu foarte bine de unde o să tai, o să văd pe parcurs”. Nu ştii foarte bine nimic! Brătienii ar fi mîndri să afle că succesorul lor vorbeşte de parcă ar fi în Partidul Poporului. Marele om de dreapta are discurs de sinistrat. Menirea liberalilor e să apere mediul de afaceri. Crin Antonescu plînge pentru puşculiţa lui şi de dragul bugetarilor. Dacă pe mîna lui ar încăpea un butic, ăsta ar fi în stare să împartă profitul cu proletariatul. Pe urmă s-ar răzgîndi şi ar fugi cu încasările. Bineînţeles că ar proceda aşa din raţiuni revoluţionare — muncă multă, bani puţini. Realizaţi cine a candidat pentru Preşedinţia României? Unul care ar vrea să fie întreţinutul acestui stat falit. Se vede că a fost cadru didactic. Are toate reflexele profesorilor de azi, care nu intră la ore, dar ies la miting.
Sursa: Ziarul National
Ilustratie: BloGuerilla Gugulanului
CURENTUL: Stafia lui SOV si a GDS bântuie iar TVR: Alexandru “Andi” Lăzescu, un altfel de Turcescu: perfect lustrabil! De la PCR la PNL pentru SRTV iar acum la PD-L, pe filiera GDS, tot pentru TVR.
Scris de George Roncea
Numele lui Alexandru (Andi) Lăzescu a intrat din nou în cărţi pentru şefia TVR, propus de Preşedinţie. TVR nu este o instituţie necunoscută pentru Andi Lăzescu. Înainte de 2000, cu ajutorul lui Lăzescu, Sorin Ovidiu Vîntu s-a înnodat în TVR controlând atent politica editorială a Televiziunii Naţionale din postul special creat pentru el, de director executiv, şi devenind, practic, „omul numărul unu“ în administraţia Televiziunii. După izbucnirea crizei FNI, în toamna lui 2000, Lăzescu demisionează brusc din funcţie. Ambiţiile sale politice nu s-au potolit însă. După alegeri, a sărit din mers în bărcuţa PNL, unde, invocând poziţia importantă deţinută în cadrul reţelei „Monitorul“, a ajuns vicepreşedinte al Filialei judeţene Iaşi. Nici legăturile cu Vîntu n-au fost întrerupte. Dimpotrivă, după ce a pierdut franciza pentru „Monitorul“ de Iaşi, Andi Lăzescu şi Vîntu sunt iar în aceeaşi barcă, primul încercând să închege din resturi un minitrust de presă pentru “părintele” FNI.
În data de 6 martie 2002, Biroul Permanent Central al PNL a stabilit persoanele de bază ale partidului din Consiliile de Administraţie ale Radioului şi Televiziunii publice. În cazul TVR, PNL l-a desemnat pe Alexandru Lăzescu, devenit membru în CA al Televiziunii pe baza sprijinului fostului preşedinte Emil Constantinescu, la recomandarea consilierilor prezidenţiali Zoe Petre şi Dorin Marian, membri ai Centralei neocominterniste a GDS-ului.
Utecist de nădejde, interfaţa lui SOV în GDS
În anii ‘80, Lăzescu a fost colegul Alinei Tatiana Mungiu, fiind vicepreşedinte al studenţilor comunişti din Iaşi, şef cu agit-propu’ de partid. Director, alături de aceeaşi Mungiu, la revista „Opinia Studenţească“, apoi intrat sub pulpana lui Sorin Ovidiu Vîntu, care l-a pus şef la reţeaua locală „Monitorul“, unde a funcţionat zece ani.
Lăzescu a tot urcat pe aripile vântului în diverse comiţii şi firme, devenind fondator al reţelei naţionale de cotidiene locale „Monitorul“, apoi Director Executiv al SRTV (Societatea Română de Televiziune), Preşedinte al Colegiului Editorial al „Ziarului de Iaşi“, membru în conducerea organizaţiei „Transparency International“, în Consiliul de Administraţie al FDSC – pe unde se scurgeau banii de afară la societatea în civil – membru în conducerea GDS, stipendiat al Soros, analist la Realitatea TV şi publicist comentator la revista „22“.
În Grupul de presă Medianet, editor al „Ziarului de Iaşi“, lângă Alexandru Lăzescu gravita alt amploaiat al lui Vîntu, Cezar Caluschi, un apropiat al clanului pesedist Solcanu. Caluschi s-a evidenţiat pe plan extern ca şef de campanie electorală al fostului primar al Chişinăului, Serafim Urechean, unul dintre pionii de vârf ai Moscovei în Republica Moldova. În Grupul de presă Ziarul SRL, pe lângă acelaşi Caluschi se mai regăsea şi cunoscutul asociat al lui SOV, Daniel Condurache, prezent înainte de 1989 pe lista cu „persoane de sprijin“ ale Securităţii, (lista publicată de presa locală). Condurache a primit de la Sorin Ovidiu Vîntu o tipografie şi un post de radio şi este asociatul mogulului la Comac Ltd., un off-shore care controlează o bună parte a imperiului media al lui Vîntu. Condurache este, totodată, consilier de taină al PF Daniel Ciobotea, pe care l-a învăţat să-şi facă trust de mogul, pe modelul SOV.
Lăzescu a avut, aşadar, instructori de vârf în activitatea sa, dar a ajuns cu adevărat notoriu datorită isprăvilor sale în perioada în care controla postul de radio Mix FM.
Farcas: Lăzescu, „libidinos cu creierul pane“
(more…)
Gargara “patriotica” a lui Crin Antonescu la momentul adevarului. Renate Weber l-a sustinut oficial pe Laszlo Tokes. Va fi eliminata din PNL? Din PDL, Marian Jean-Marinescu s-a impotrivit. Cinste lui, romanului (poate singurul?)!
Preşedintele liberal Crin Antonescu a declarat sâmbătă că europarlamentarii PNL nu vor putea vota decât împotriva candidaturii lui Laszlo Tokes la funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European, având în vedere “declaraţiile şi acţiunile acestuia” împotriva graniţelor României. Antonescu a precizat că se aşteaptă de la acelaşi lucru şi de la PDL şi Traian Băsescu, scria ziarul Gandul.
“Doresc să vă spun foarte limpede şi foarte răspicat care este poziţia mea ca preşedinţe al PNL, şi luni după BPC, care este şi poziţia Biroului Politic, într-o chestiune despre care se discută puţin dar pe care o considerăm deosebit de importantă-candidatura domnului Tokes Laszlo, cetăţean român, pentru funcţia de vicepreşedinte al PE. (…) Voi propune luni o dicizie imperativă pentru europarlamentarii români şi cine va continua să fie parlamentar şi membru al PNL va vota împotriva candidatiurii domnului Tokes Laszlo”, a susţinut Crin Antonescu, citat de Mediafax.
Ca gargara e ieftina, stim, ca altfel n-ar mai face-o Antonescu asa de bine. Sa dam filmul inapoi: cine vroia sa dea pe gratis Ungariei Fundatia si mostenirea Gojdu, a Bisericii Ortodoxe si a tinerilor romani saraci din Transilvania? Guvernarea PNL. Cine era asociat intr-o firma cu seful rezidentei de spionaj maghiere din Romania, Rudas Erno? Prim-ministrul (?) Romaniei (?) casatorit si catolicizat la Budapesta: Calin Popescu Tariceanu.
Sa ne intoarcem la realitate: Iata ce scrie fosta presedinta Soros actuala europolitruca PNL in Parlamentul European, bagand si soparlele specifice muncii ei de agenta:
“Episcopul Laszlo Tokes e propus de grupul popularilor europeni ca vicepresedinte al Parlamentului European.
Este sustinut de delegatia Ungariei in PPE (vine pe locul negociat de acestia) si pot confirma ca de cand sunt in PE am remarcat ca dl Tokes se bucura de un respect formidabil din partea delegatiei Ungariei.
Propunerea este deja agreata de tot grupul sau politic, asa ca are foarte mari sanse sa fie ales. Personal voi vota in favoarea lui.
Laszlo Tokes a fost initiatorul unei intrebari lansate in Plenul PE care a dus la elaborarea si votarea rezolutiei care cere interzicerea folosirea cianurii in minerit. Iar daca va fi ales, din noua pozitie de vicepresedinte, cuvantul sau va avea o alta greutate, inclusiv in ceea ce priveste chestiunea mineritului cu cianuri, si implicit in ceea ce priveste soarta proiectului de la Rosia Montana.
De altfel, colegii mi-au spus ca in grupul PPE, Marian Jean-Marinescu, mare sustinator al proiectului Rosia Montana, s-a pronuntat foarte vehement impotriva lui Tokes.
Am vazut ca din delegatia PNL la PE au fost deja exprimate doua pareri diferite.
Cristi Busoi in favoare, Adina Valean impotriva.
In acest al doilea caz, nu stiu cat a contat pozitia lui Laszlo Tokes in chestiunea minoritatii maghiare din Romania… sau mai degraba tot pozitia lui extrem de ferma impotriva proiectului minier de la Rosia Montana.” (Sursa: Pagina personala de pe FaceBook)
Ce va face Antonescu? O va da afara din partid sau va face ciocu’ mic?
Ia sa vedem noi cum au votat toti parlamentarii romani de la PE…
Pana atunci, cititi https://atitudini.wordpress.com: Laszlo Tokes – costurile ascunse ale votului de azi
ILIESCU-KGB a pus laba pe PNL. Crin Antonescu, groparul national-liberalilor
Scris de George Roncea
In urmă cu aproape o lună, în data de 27 octombrie, „Curentul“ publica un material intitulat „Crin Antonescu îl spală de sânge pe Ion Iliescu“, articol care a generat un mare număr de comentarii, atât pe forumul ziarului, cât şi în mediul online, unde a fost preluat de sute de internauţi şi comentat de alte câteva mii.
Am marcat la vremea aceea o situaţie cu totul stranie pentru un liberal care pretinde că a empatizat cu Piaţa Universităţii, deşi Crin se afla la Tulcea în timp ce minerii lui Iliescu ne spărgeau capetele imediat după ce unităţile militare au deschis focul cu gloanţe de război asupra noastră la ordinul expres al „cârpei kaghebiste“.
Crin Antonescu declarase „că Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ’90 nu a pus Armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii“. Am demonstrat în paginile ziarului, publicând în întregime Jurnalul de luptă al Armatei din perioada 13-15 iunie 1990, că Ion Iliescu este principalul responsabil pentru deschiderea focului împotriva civililor sub pretextul că Armata luptă împotriva unei „rebeliuni legionare şi că trebuie să acţioneze ca atare“ – pentru a-l cita pe Ion Iliescu.
Mai scriam atunci: „Să-l auzi pe liderul liberalilor Crin Antonescu cum îl ridică în slăvi pe criminalul ce a distrus 20 de ani din istoria României face cât o vizită în bestiarul grădinii zoologice a kominternului. Pe de altă parte, şi bătrâna cucuvea kominternistă şi-a găsit, în sfârşit, lăudătorul potrivit – un broscoi exoftalmic care orăcăie cretinisme – fără orice complex al bunului-simţ – pe orice post de televiziune din ograda GRIVCO-FNI.
Pentru cei care au uitat, Ion Iliescu, din punct de vedere antropologic, un criminal cu mâinile roşii de sânge – este cel care în iunie 1990 a cerut şi coordonat reprimarea cu bestialitate a manifestaţiei din Piaţa Universităţii. În urma represiunii din iunie 1990, a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1.300 de bucureşteni au fost bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), au «rezultat» 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri, în 14-16 iunie.
Ca unul dintre cei care au fost ţintă directă a gloanţelor trase la ordinul lui Ion Iliescu şi din toate aceste motive consemnate mai sus, cred cu tărie, astăzi, că Crin este un cretin, o javră neghioabă şi un jeg sub-uman, antropologic vorbind. Semnez şi susţin“.
Geoană: „demagog, laş mincinos, maimuţoi, handicapat“
Mulţi comentatori au fost de părere că greşesc asumându-i lui Crin Antonescu intenţia, premeditarea poziţionării în tabăra criminalului Ion Iliescu, blestemul României, pentru a-l cita pe defunctul Ticu Dumitrescu.
Alţi comentatori au notat pe marginea articolului din „Curentul“ opinii pertinente, şi cu viziune aş zice acum, după ce asistăm la surprinzătoarele declaraţii de afecţiune lansate de Crin Antonescu la adresa lui Geoană, „demagog, laş mincinos, maimuţoi, handicapat“ – pentru a-l cita pe liderul PNL şi afirmaţiile sale din campania electorală.
„Un oportunism de joasă factură l-a făcut pe Antonescu să-i lingă târtitza lui Iliescu, acum în context electoral. Orice calcul ar avea această Giocondă a liberalilor este evident unul idiot. Genul acesta de poziţionări distrug orice urmă de credibilitate a partidului.
Personal, nu cred că Crin a trecut prin Piaţa Universităţii, homosexualii preferau Piaţa Operei, dar, chiar şi aşa, să te apuci acum să-l scoţi basma curată pe Iliescu minţind cu neruşinare şi inventându-i merite pe care nu le-a avut este aproape o blasfemie. Faptul că Ion Iliescu este un criminal cu mâinile roşii de sânge este deja o axiomă. Nu uitaţi, totuşi, că Crin este fetitza din flori a lui Iliescu cu Dinu Patriciu“… astfel de comentarii, unele chiar mai acide probau faptul că internauţii beneficiază de o avansată cultură politică şi de o corectă înţelegere a contextului actual.
Un alt comentator a adăugat un remember al trădărilor PNL – Patriciu în favoarea Iliescului, trădări care pun într-o ecuaţie a „normalităţii“ bătaia de joc a liderilor „liberali“, faţă de propriul electoral, anti-Iliescu organic.
Remember: trădările PNL – Patriciu în favoarea Iliescului
În anul 1990, Dinu Patriciu devine membru fondator al PNL – „impulsionat“ de Caraman – fost cadru al Securităţii suspectat de legături cu KGB-ul. În legislatura 1990-1992, Patriciu a fost ales ca deputat de Timiş pe listele PNL. A făcut parte din Comisia pentru administraţie centrală şi locală, amenajarea teritoriului şi urbanism şi din Comisia pentru echilibru ecologic şi protecţia mediului.
După o scurtă perioadă de la alegeri, intrând în conflict cu vechii liberali, Dinu Patriciu, împreună cu Călin Popescu-Tăriceanu, Horia Rusu şi Viorel Cataramă, au provocat o sciziune în partid prin înfiinţarea la 25 iulie 1990 a PNL-Aripa Tânără, formaţiune ce va fi condusă de Patriciu.
În anul 1991, PNL-Aripa Tânără semnează, alături de FSN, Carta pentru Reformă şi Democraţie, intrând în guvernul Petre Roman (2) remaniat. Ca urmare a acestei alianţe, Dinu Patriciu devine ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului.
Episodul primei ieşiri a PNL din Convenţie
Înainte de alegerile din septembrie 1992, PNL părăseşte Convenţia şi încearcă să participe singur la alegeri. Rezultatul a fost neintrarea în parlament a PNL. Acest moment marchează schimbarea numelui Convenţiei în Convenţia Democrată din România (CDR). De de a făcut asta PNL-ul?
Pentru că feseneaua trebuia ajutată, căci anul 1992 este semnificativ prin aceea că a surprins primele alegeri locale libere. În februarie, pentru prima dată, opoziţia câştiga în faţa FSN. În marile oraşe, opoziţia câştiga chiar detaşat. Crin Halaicu, reprezentantul CD, îl învinge pe Cazimir Ionescu (din FSN) la alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei.
Aşa că, prin ajutorul dat de PNL, feseneaua şi-a revenit în septembrie.
În alegerile din 1992, CDR a pierdut 20% comparativ cu rezultatele pe care le-a înregistrat în februarie. Aşa că trăiască PNL şi FSN!
PNL şi PSD
Ultima concluzie la care a ajuns Crin Antonescu formulată astfel: „pentru PNL, răul mai mic este PSD“, cuprinde în ea toată dinamita cu care aceşti „liberali“, în inconştienţa sau poate conştienţa lor, duc la distrugerea unui partid, ultimul partid istoric, după ce au pus şi ei umărul la distrugerea PNŢCD.
PSD şi Iliescu reprezintă cel mai mare rău care ni s-a întåmplat din ’89 încoace şi aducerea lor în fruntea ţării din nou ar fi o crimă.
Adevăratul gropar al PNŢCD se numeşte Emil Constantinescu, marele susţinător de acum al lui Crin Antonescu.
În data de 4 august 2006, Biroul de Presă al PNL anunţa: „Declaraţiile lui Dinu Patriciu referitoare la o posibilă guvernare PNL-PSD reprezintă o poziţie personală regretabilă şi inacceptabilă, care se situează în afara liniei politice şi acţiunilor partidului“. În comunicat se mai afirma că PNL a respins permanent orice colaborare la guvernare cu PSD, partid care „a ridicat corupţia la rang de virtute politică şi care a ales vanghelizarea drept o soluţie de reformare“.
Astăzi, PNL-ul lui Crin Antonescu, urdurosul cu nume de floare (mortuară) – o trompetă ruginită la fel cu „flaşneta“ hårbuită Nikolai – interpretează o partitură (Imnul indecenţei şi al îmbogăţirii fără scrupule) compusă de Patriciu la indicaţia lui Iliescu şi a sprijinitorilor din spate – investitorii ruşi pe care i-a vizitat Geoană, din KGB-ul rusesc care şi-au putut face jocurile murdare în voie pe aici prin Romånica…!
Cele de mai sus reprezintă opiniile comentatorilor ziarului nostru, la fel de inteligenţi sau chiar mai inteligenţi decât noi, comentatori care au întrevăzut de la începutul campaniei electorale refacerea Alianţei PNL-PSD, Patriciu-Ion Iliescu, via Hrebenciuc. Ceea ce mă face să reiterez afirmaţia de acum o lună când scriam: „Ca unul dintre cei care au fost ţintă directă a gloanţelor trase la ordinul lui Ion Iliescu şi din toate aceste motive consemnate mai sus, cred cu tărie, astăzi, că Crin este un cretin, o javră neghioabă şi un jeg sub-uman, antropologic vorbind. Semnez şi susţin“.
MOGULUL VINTU FACE INCERCARI DISPERATE sa-l salte pe Crin. Sclavii de la ZIUA, antrenati in sluj, il ataca acum pe Geoana, mai vulnerabil decat Crin

Dupa ce l-au pupat in toate orificiile pe Geoana, sclavii lui Vintu din presa sunt pusi sa faca “dreapta”-mprejur. Calculele mogulilor arata ca in turul doi Geoana este mai vulnerabil decat Crin in fata lui Basescu. Atunci, in ura lor fata de presedinte, incearca o miscare sinucigasa pe ultima suta de metri, inventand chiar date false pentru a se debarasa de Geoana si a-l salta pe Crin. Daca-i asa sunt in stare sa merg sa-l votez pe Geoana 🙂 Parerea mea este ca mogulii, ca si papusile lor politice si sclavii lor de presa, sunt intr-o cadere libera care nu mai poate fi oprita nici de Mama Omida Iliescu cu tot aparatul KGB cu tot!
AFACEREA GEOANA si banii de campanie plus Conexiunea PSD-PNL-KGB, în „Curentul“ de luni


Ieri, Crin Antonescu a ieşit public într-o conferinţă de presă a PNL cerând explicaţii liderului PSD, Mircea Geoană, cu privire la misterioasa sa deplasare la Moscova. În calitate de vicepreşedinte al CSAT, Geoană s-a deplasat pe şest, neoficial, la Înalta Poartă, purtând cu el o mapă cu date solicitate MAE, în luna aprilie a acestui an. Iniţial, atât Viorel Hrebenciuc, cât şi Cosmin Guşă au negat vehement informaţia, dar ulterior fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, a confirmat datele prezentate de Hotnews, dar a afirmat că nu ştie cu cine s-a întâlnit liderul PSD, ce a discutat şi cât a durat vizita.
Informaţiile Hotnews au plecat de la o postare anonimă de pe site în care se afirma că „vizita lui Geoană de la Moscova a fost aranjată prin intermediul lui Boris Golovin, fost spion rus cu afaceri în domeniul energiei în România, apropiat de Viorel Hrebenciuc“. Urmau date precise care s-au confirmat după ce reporterii Hotnews au investigat informaţiile sursei anonime, descoperind atât cursa cu care s-a deplasat Geoană, cât şi hotelul la care acesta a fost cazat la Moscova.
În mod politicianist şi ipocrit, Crin Antonescu a vituperat pe seama secretei deplasări a lui Geoană la Moscova, având grijă în acelaşi timp să-l atace pe Traian Băsescu pentru că, în opinia sa de Crin, preşedintele României ar fi avut un comportament necorespunzător faţă de Marele Vecin de la Răsărit.
Dacă tot a ridicat la fileu această temă, tocmai liderul PNL, Crin Antonescu, publicaţia „Curentul“ va oferi săptămâna viitoare cititorilor săi fragmente ale unui vast material primit la redacţie cu mai multă vreme în urmă, cu privire la Boris Golovin şi afacerile sale din România, conexiunile Moscovei cu membri ai clanurilor politice ale PNL şi PSD, detalii cu privire la nivelul de infiltrare şi control realizat de structurile specializate militare ruseşti, cele care, mai mult ca sigur, i-au pus la dispoziţie lui Mircea Geoană, în data de 27 aprilie 2009, culoarul de comunicare cu Kremlinul controlat la vârf exclusiv de cadre militare.
Astfel de căi de comunicare a căutat însă şi PNL-ul să le obţină, în repetate rânduri, iar unele dintre aceste secvenţe au fost surprinse şi de „Curentul“, unde s-a mai scris pe această temă. In extenso, începând cu numărul de luni, vom prezenta elemente ale dosarului infiltrării ruseşti în România prin intermediul unora dintre membrii reţelei create de cârtiţa Ion Ilici Iliescu, tătucul de la care a preluat ştafeta Mircea Geoană.
Scris de George Roncea
EDITORIAL RONCEA: Pierdut organ PNL pe Insula Şerpilor. Îl declar nul. JURNAL DE CAMPANIE cu balalaica lui Patriciu-FSB in capul lui Ludovic Orban
Lumea văzută de la Bucureşti
Scris de Victor Roncea
Criză mondială, criză naţională, criză de Cabinet şi, coborând la genunchiul broaştei, criză de organ; organ de Orban, şi el un fel de „os de ardelean“, pardon, „os de liberal“, ca don Pedro de Neulander ot Moskba.
„Am stat şi urmăm a sta neturburaţi în faţa unor certe intestine, pe câtă vreme ele nu vor avea ca rezultat de a compromite soarta ţării şi mai mult cum este deja compromisă sau pe câtă vreme negoţierile pentru înlocuirea celor morţi nu vor trece peste cercul partidului aşa-zis liberal.
Vom aştepta dar în linişte rezultatul crizei într-un fel sau într-altul, şi atunci numai vom avea a zice şi noi cuvântul nostru.
Astăzi, voim a face numai ceea ce s-ar putea numi diagnosis crizei ministeriale, fără a ne preocupa dacă boala este mortală sau cine va fi moştenitorul, în caz de moarte.
Spectacolul ce ne este dat a privi este, fără îndoială, din cele mai extraordinare“, scria marele Caragiale într-o cronică de-a sa din „Timpul“ prietenului Eminescu, parcă anticipând reproducerea la nesfârşit a unor asemenea „spectacole extraordinare“.
Suntem pe drojdie, asta-i clar. Ţara parcă chiar se sfârşeşte, moare sireaca, neguvernată şi neguvernabilă, răpusă de acea pătură superpusă, identificată de Eminescu, sociologul şi jurnalistul, ca o clasă ocupantă, sugând seva poporului, de undeva de deasupra lui, fără nicio legătură cu rădăcinile neamului. Roşii de ieri, intelectuali, sclavi, politicieni sau oligarhi, sunt astăzi în toate partidele, mai mult sau mai puţin acoperiţi, mai mult sau mai puţin descoperiţi. Aşa şi Organ, pardon, Orban, fiul securistului Orban, căpitanul penal dat afară până şi din Securitate din cauza sadismului cu care îşi tortura victimele anchetate, la Braşov. După ce şefuţul lui, Crin Antonescu, l-a spălat de sânge pe mâini, cu limba, pe Iliescu-KGB, afirmând că „Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ‘90 nu a pus armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii“, Orban a recepţionat şi interpretat corect mesajul, în cod: e timpul să ne descoperim că, vorba „prostănacului“, „nici noi nu mai ştim câţi suntem“. Câţi securişti prostănaci, să ne-nţelegem.
Aşa se explică probabil şi afirmaţia fără de organ de ieri făcută împotriva ministrului de Externe desemnat în Cabinetul Croitoru: „Da’ cine mai e şi Aurescu ăsta?“. Nu, nu era cocoţat pe vreo masă la vreun chef de sectorişti alcoolişti, zdrăngănind din balalaică; era în Parlament, la audierile noilor miniştri, printre care se numără şi diplomatul de carieră, Bogdan Aurescu. Tânărul profesionist este arhicunoscut în România, şi nu numai, pentru îngenuncherea Ucrainei la Curtea de la Haga şi recuperarea zonei de exploatare marină din jurul Insulei Şerpilor (dacă mica stâncă româneasă nu a putut fi redobândită, tot din cauza lui Iliescu-KGB şi a urmaşului său, Constantinescu-SBU).
Orban, chiar dacă nu avea organul muncii la el, cânta din guriţă şi el, cum a fost învăţat, pe acordurile patronului KAZ-PNL-GAZ, alt acoperit, care, împreună cu premierul său, descoperit, a încercat să şterpelească şi aceste rezerve naţionale, după ce a făcut dispărut Rompetrolul. Deci, ca să-i răspundem lui Orban: în baza procesului câştigat de Aurescu la Haga, acum, şefii lui mai mari sau mai mititei au o nouă şansă de a vedea grătarul şi gratiile celulei, de pe dinăuntru, odată cu declararea operaţiunii Sterling, mijlocită de angajaţii lui Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu şi Dorin Marian, drept o afacere penală. Tot înainte, vrednici organişti!
Curentul – miercuri, 28 octombrie 2009

November 20th, 2011
VR
Posted in
Tags: 




































