Dupa ce, in sfarsit, se incearca repararea unei nedreptati strigatoare la cer, care dureaza de 65 de ani, recunoasterea cetateniei romane celor deposadati abuziv de ea de catre regimul terorist al URSS, iata cum co-autoarea primei sfartecari a Basarabiei continua opera lui Ribbentrop si Molotov, dar acum in UE. Germania, caci despre ea este vorba, partasa Rusiei de ieri si azi, a declansat deja o operatiune de prafuire a initiativei Romaniei. Apeland la zvonsitica si fara a oferi nici o sursa reala, agentia oficiala de presa a Germaniei, DPA, isi permite sa lanseze dezinformari tipice perioadei sovieto-naziste. Va las sa cititi, fara alte comentarii, in afara evidentierii unei alte minciuni crase: DPA sustine ca numai 20% dintre basarabeni sunt romani. Rusine, tovarasi! Luati-va de mana cu Putin! Ah, deja v-ati luat…, uitasem. Noroc cu harta asta, ca mi-am adus aminte. Parca voi aveati un fel de cancelar care acum e slujnicuta la Rodina-n casa…
Comisia Europeana, “nelinistita” de accelerarea acordarii cetateniei romane pentru “moldoveni”
Comisia Europeana nu doreste sa se pronunte deocamdata in privinta deciziei Romaniei de a simplifica procedura de acordare a cetateniei romane pentru cetatenii moldoveni, si asteapta din partea Bucurestiului o informare in acest sens, scrie joi presa de limba germana, citata de NewsIn. Cu toate acestea, in mod neoficial reprezentantii Comisiei Europene se arata ingrijorati de aceasta decizie, potrivit presei germane. Decizia Romaniei de a acorda cetatenie romana populatiei moldovene de origine romana inseamna ca peste 20% din populatia Republicii Moldova sa obtina o cetatenie europeana, observa agentia germana de stiri DPA. De pe urma acestui demers, cetatenii moldoveni eligibili ar beneficia de aceleasi drepturi ca si romanii, precum calatoria fara viza pe teritoriul UE si drept de munca fara a necesita un permis in acest sens. Oficialii de la Bruxelles contactati de agentia DPA s-au limitat la a spune ca decizia privind procedura de acordare a cetateniei este integral o decizie suverana a Guvernului de la Bucuresti. “Nimeni nu este in masura sa ii opreasca!”, a comentat un oficial al Comisiei Europene, citat sub acoperirea anonimatului de DPA. Cotidianul austriac Der Standard scrie, la randul sau, ca UE nu ia deocamdata nici o pozitie fata de intentia Romaniei de a acorda cetatenie pentru sute de mii de moldoveni. Comisia Europeana ar astepta, potrivit publicatiei, sa fie informata oficial de intentiile Guvernului de la Bucuresti, a declarat un purtator de cuvant al Comisiei Europene. “Pana acum am auzit doar explicatii, dar asteptam sa vedem ce decizii se iau”, a spus acesta. “Pana acum nu s-a decis nimic, iar reactia noastra trebuie sa se bazeze pe fapte”, a adaugat purtatorul de cuvant. Potrivit agentiei germane DPA, in contextul mai larg al relatiilor romano-moldovene, diplomatii UE au tratat pana in acest moment foarte precaut disputa dintre cele doua tari, emitand mesaje de solidaritate cu tara membra, Romania, si cerand Republicii Moldova sa reia abordarea constructiva care i-ar spori aspiratiile proeuropene. “Condamnam violentele din partea tuturor partilor implicate si cerem angajarea intr-un dialog constructiv, aceasta fiind singura cale de iesire din aceasta situatie”, a declarat miercuri Amedeu Altafaj Tardio, un purtator de cuvant al Comisiei Europene. Guvernul roman a decis miercuri simplificarea procedurilor de acordare a cetateniei romane si urgentarea unor termene prevazute de normele in vigoare. Premierul Emil Boc a precizat ca modificarile aduse Legii se refera la fostii cetateni romani, care au dobandit cetatenia prin nastere sau adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor, dar si la persoanele carora le-a fost ridicata cetatenia. Potrivit noilor norme, pot dobandi cetatenia descendentii cetatenilor romani pana la gradul III. Normele anterioare permit acest lucru doar pentru descendentii pana la gradul II. In jur de 60% dintre cele 4 milioane de cetateni ai Republicii Moldova au descendenta romana, iar in cadrul Ambasadei Romaniei de la Chisinau s-ar afla la ora actuala in jur de 800.000 de cereri de obtinere a cetateniei romane, potrivit presedintelui Romaniei, Traian Basescu. Konek PS: Mai bine i-ar zice DPTASS 🙂
Natalia Morari, sau Natasha, dupa cum ii spune sotul ei, cetateanul rus Илья Балабанов, adica Ilya Barabanov, ar fi jurnalista (cu “s” si fara “d” cred). Un fel de jurnalista care a reusit performanta nemaipomenita ca despre ea sa se scrie mai multe articole decat a scris ea vreodata, pana acum sau, de fapt, decat va scrie in toata viata ei. Din CV-ul ei oficial aflam ca a devenit “jurnalista” in 2007, la 23 de ani, la proaspat infiintatul saptamanal “Timpuri Noi”, adica новые времена adica “Novoye Vremea” sau “New Times”, cum isi mai zice pentru fraierii neobisnuiti cu “homo sovieticus”. Am incercat si eu sa-i citesc presupusele articole ale faimoasei jurnaliste, pe site-ul pompos inregistrat ca https://www.newtimes.ru/. In ciuda numelui, se gavareste only in ruseste. Si, in afara povestii care a facut-o celebra cu mijloacele clasice si banale din apanajul serviciilor, nu am gasit absolut nimic altceva pe tot internetul asta mare. Dar poate trebuie sa mai invat ceva ruseste… In fine, dupa cum v-am spus, in 2007 avea 23 de ani, conform putinelor date reale existente despre ea, si se afla in Rusia, la studii, deja de 6 ani. Deci, 23 minus 6, egal, cred, 17 ani. Se vede traba ca “nationalismul” ei romanesc de la 17 ani a fiert ceva, pana zilele trecute, cand a rabufnit la Chisinau. Si studiile ei sunt interesante: liceeul l-a terminat la Moscova, in 2002, dupa care, in 2007, a absolvit facultatea de sociologie a Universitatea de Stat din Moscova „M. V. Lomonosov”. In aceasta perioada a lucrat in cadrul fundatiei „Rusia deschisa”, facuta dupa modelul Soros de catre oligarhul rus Mihail Hodorkovski. Ulterior, a detinut functia de secretar de presa al coalitiei „O alta Rusie”. Cand i-a fost “interzisa” intrarea in Rusia pe aeroportul din Moscova, venea din Israel (retineti: nu a fost declarata oficial “persona non grata” in spatiul CSI, ca multi alti jurnalisti, romani sau straini, despre care, cel mai probabil, nu ati auzit nimic).
Ei, si, la cei 23-24 de anisori ai sai se casatoreste cu Ilya, de 22, si el tot “jurnalist” de “Timpuri Noi”. Am incercat sa citesc si articolele sotului ei, “jurnalist”, dar am avut cam acelasi noroc. Nu-i bai, poate scrie unul pana maine FSB-ul (sau Mossad-ul?) sau Hodorkovski (ca tot are timp) si mi-l trimite pe e-mail (daca se poate, of course). Asaaa si, cum spuneam, Наташа vine la Chisinau unde e “amenintata telefonic cu moartea”, dar rezista eroic nu fara a anunta si organele, ca sa ramana scris, nu-asa, vorba lui Brucan. Pana ieri, cand, ca-n povestile cu lupu’, na c-a arestat-o. Dar nu oricum, ci la domitiliu. Si, cica, n-are voie sa scrie pe internet. N-o lasa… lupu’ cel rau. Dar are voie sotu’. Care ne si spune ce si cum, unde?, pe blogul Natashei, care e, cum altfel, doar in rusa… Apropo, a auzit-o cineva pe fatuca asta vorbind romaneste?
Iata versiunea, tradusa automat, a snoavelor cuplului de “jurnalisti”:
С Наташей все в порядке. Cu Natasha e in regula. Она ни от кого не скрывается. Aceasta nu este nici de care nu este ascuns. Она не бежала в Румынию и не укрылась на территории посольства США. Nu este scăpat în România şi nu a fugit de la Ambasada SUA. (Nota mea: Ha, ha, ha! La Ambasada SUA?! Poate la Ambasada Rusiei…)
По первому же требованию, как только пришла повестка, она добровольно явилась в Генпрокуратуру Молдовы и ответила на все вопросы. La prima cerere, în cel mai scurt timp de sesizare a venit, a venit de bunăvoie pentru a Procuraturii Generale a Moldovei şi a răspuns la toate întrebările. Идет расследование. Nu există o anchetă. (Nota mea: interesant) Статья 285 УК Молдовы – организация массовых беспорядков. Articolul 285 Cod penal din Moldova – organizarea de masă perturbări. Наташа своей вины не признает. Natasha nu recunoaşte vinovăţia. И, надеемся, после объективного расследования все претензии к ней исчезнут. Şi sperăm că, după un obiectiv de investigare a tuturor cererilor acuzatia va dispărea. Она не в тюрьме. Nu este în închisoare. Ей не дали ни 72 часа, ни 30 суток. Ea nu are nici 72 de ore sau de 30 de zile. Мера пресечения – домашний арест. Penalizare – arest la domiciliu. Так что она дома. Deci, ea este acasă. С мамой и братом. Cu mama şi fratele. Ей нельзя в ближайшие дни контактировать ни с кем, кроме близких родственников (мама, брат, муж).
Ea nu poate fi în următoarele câteva zile, pentru a comunica cu nimeni altul decât rudele apropiate (mama, fratele, sotul). (Nota mea: Pai de ce, frate jurnalist? I-au legat mainile de tablia patului?)
Поэтому комментарии к этой записи будут отключены. Prin urmare, comentariile pe această înregistrare va fi dezactivat. Понятно, что все беспокоятся. Este clar că toate părţile implicate. Но огромная просьба – не звоните ей, не пишите e-mail, не пишите SMS. Dar uriaşe, vă rog – nu o sun, nu trimite e-mail, nu trimite SMS. Если только перед вами не стоит цели навредить. Cu excepţia cazului în care nu aveţi scopul de a face rău. Потом, когда будет можно, сообщим. Apoi, când vă pot spune. Всем привет. Salut tuturor. “
Of, Doamne! Alerta planetara! Sariti! (Acum, ma scuzati, dar e si vina fraierilor de “moldoveni”. Asta in cazul cel mai bun…)
Nu stiu ce sa va mai zic, ca m-am plictisit deja de schemele astea rasuflate. Nefrati rusi, mai veniti si voi cu ceva nou! Ca d-asta, cred, i-ati spus “Timpuri Noi”… Sau va gandeati la filmul lui Charlie Chaplin?
A, inca ceva: mai aflam din “presa” ca nu e singura. Scrie la gazete: “Natalia Morari şi Oleg Brega, liderii informali ai tinerilor revoluţionari din Chişinău”. Va dati seama: “revolutionari”, “jurnalisti”… acum si “lideri”. Tot inainte, mandri pioneri! Caci acest Brega este, cred (sunt mai multi…), tupeistul caruia i-am promis ca-i rup picioarele daca mai calca prin Romania, dupa ce s-a lipit cu organizatia lui cur-a-joasa la coada “oengeurilor” sorosiste si gedesiste, sau mai degraba OMG-urilor, care militau (si o fac si acum) pentru casatoriile homosexualilor si scoaterea icoanelor din scoli. Din scolile noastre! Ia mai duceti-va in origini, la mama voastra, Rusia, asta sau “alta”, si hodorkovskizati si jurnalizdati dreptomnist acolo pe unde puteti, mai pe centura, mai prin Piata Liubianka, mai pe la ФСБ sau mai pe la המוסד למודיעין ולתפקידים מיוחדים , unde gasiti si voi ceva de imbucat mai usor!
Haraso?!
PS: Scuzati “metaforele”, dar, vorba lui Emil Neacsu: o merita, cu varf si indesat!, mai ales cand in felul acesta sunt folositi si batjocoriti chiar tinerii Basarabiei.
VIDEO UPDATE: “Liderita” Natasha Morari gavareste in “moldo-ruseste”
EXERCIŢII DE LUCIDITATE PE TIMP DE PSIHOZĂ COLECTIVĂ Lecţii post-electorale pentru cei cu inimă şi minte sau Despre folosul de a-ţi păstra capul rece şi inima fierbinte
Acum este limpede. Întreaga operaţiune de luptă împotriva instituţiilor statului de drept şi a democraţiei reprezentative, derivate din alegeri libere şi bazate pe exprimarea voinţei majorităţii cetăţenilor de a-i acorda puterea unei anumite forţe politice, capătă în Moldova forme de-a dreptul monstruoase. Cele trei grupări zis liberale, care s-au aliat în a contesta rezultatele alegerilor din 5 aprilie, s-au bucurat de o susţinere isterică şi oarbă din partea unei întregi reţele de presă şi ONG-uri finanţate masiv din exterior. S-a văzut că devastarea violentă şi criminală a celor două clădiri ale principalelor instituţii ale statului a fost o acţiune planificată din timp pentru cazul eşecului electoral al câtorva grupări politice controlate şi ele din exterior. Rolul simpaticei şi dubioasei dudui Natalia Morari, a năbădăiosului Oleg Brega şi a celor îngăşcuiţi cu ei şi ghidaţi din umbră în declanşarea revoltelor a fost unul de comandou specializat în destabilizări. Nu a mai contat cum au votat alegătorii. Planul trebuia realizat cu orice preţ. Iar provocatorii din cele trei partide zis liberale au şi inundat centrul capitalei în ziua de 7 aprilie, incitând mulţimea la violenţă şi distrugere. Filmaţi de zeci de camere de luat vederi şi fotografiaţi de şi mai multe aparate foto, găştile de gangsteri şi infractori, conduse de căpeteniile aventurierilor din AMN, PLDM şi PL, după ce au organizat devastarea sediilor Preşedinţiei şi a Parlamentului, au dat vina pentru întregul dezastru iniţial pe Voronin şi pe autorităţi în ansamblu, apoi au extins-o asupra PPCD şi a organizaţiei de tineret creştin-democrat Noua Generaţie. Iar uneltele de presă, hrănite şi ele din exterior sau din bani murdari ai bandiţilor care şi-au tras câte un partid ca să ajungă la putere pentru a continua să fure, au tirajat minciunile respective fără nici o ruşine şi fără a se mai complica să afle sau să publice şi opinia celor vizaţi. Care a doua sursă, ce fel de norme profesionale mai contează atunci când stăpânii le ordonă o anume politică editorială lefegiilor din presa zis independentă? Logica maladivă a acestei reţele de tip mafiot, concrescute sub masca de partide, structuri media şi ONG-uri, este simplă. Dacă exponenţii lor nu au ajuns la guvernare, restul nu mai contează. În acest caz orice crimă ori minciună e justificată. Scopul scuză mijloacele, cunoaştem stilul. Mulţimea de adolescenţi şi tineri, aduşi la culmea agresivităţii, au fost o simplă masă de manevră. Pentru conspiratorii acestei acţiuni mârşave viaţa lor nu a mai avut nici o valoare. Nici cea a poliţiştilor, nici valoarea simbolică şi materială a celor două instituţii vandalizate, dar nici imaginea externă a ţării sau efectele dezastruoase asupra climatului investiţional sau asupra pieţei financiare. Dezinformarea, armă de război
Niciodată până acum dezinformarea ca procedeu de luptă în spaţiul public şi pe plan internaţional contra unor oponenţi politici, cum sunt în cazul dat comuniştii, nu a cunoscut asemenea proporţii. Cine declară că Voronin ar fi organizatorul acestei distrugeri fără precedent ori e manipulator conştient de rolul care îi revine în distorsionarea adevărului, ori e incapabil să priceapă un lucru absolut evident. Vorinin nu putea să aibă nici un interes să-şi taie creanga de sub picioare. După ce a obţinut un scor atât de mare în alegeri, ce rost avea să dea foc acelor clădiri şi birouri din care guvernarea urma să exercite puterea încă patru ani? Şi de ce ar fi urmărit să îşi şifoneze atât de grav imaginea în faţa comunităţii internaţionale? E absurd, evident. Dar iată că această minciună e repetată cu insistenţă de vreo zece zile. Şi ca să producă o şi mai mare confuzie, ca să şteargă urmele adevăraţilor făptaşi ai crimelor comise la 7 aprilie, aceiaşi capi ai partidelor pretins liberale, secondaţi de presa aservită acestora sau, mai bine zis, aservită aceloraşi forţe din exterior, au lansat minciuna precum că de fapt instigatorii acţiunilor violente şi autorii dezastrului din 7 aprilie ar fi – cine alţii?– PPCD şi Noua Generaţie. Cum vine asta? – vă veţi întreba. Doar organizatorii au apărut în imagini la toate posturile TV. Dar, contrar tuturor evidenţelor, contrar bunului simţ şi a logicii elementare, apostolii minciunii repetă ca papagalii şi pe la conferinţe de presă, şi prin instrumentele media care fac acelaşi joc murdar că anume creştin-democraţii ar fi făptaşii crimelor respective. Gazetele lor dezinformează lumea zilnic, trucând imagini, inventând situaţii, calomniind fără nici un scrupul. Ion Duminică, unul din fotoreporterii FLUX, este dat în imagini trunchiate, aşa ca să nu i se vadă aparatul de fotografiat în mâini, în preajma intrării în Preşedinţie în momentul atacului din 7 aprilie. Vlad Cubreacov, care a reuşit să iasă în ultimul moment prin flăcări din clădirea Parlamentului, împreună cu câţiva colaboratori, salvând din dezastru câteva angajate ale Legislativului care au sărit prin geamuri ca să scape de mâna vandalilor, este prezentat şi el ca participant la acele acţiuni criminale. Până şi individul care a instalat drapelul pe clădirea Preşedinţiei îmi este pus mie în cârcă, insul respectiv apărând în preajma Nataliei Morari la acea întâlnire de pomină de la ASEM, când am fost atacat de vreo treizeci de tineri dresaţi să mitralieze întrebări fără a aştepta răspunsuri în prezenţa camerelor celor două posturi TV care fac jocul străinilor, PRO TV şi TV 7, ultimul fiind al fiului lui Petru Lucinschi, Chiril, cu care enigmatica Natalia Morari a avut mai multe proiecte media comune. M-a întrebat cineva de la instrumentele media respective dacă insul cu pricina îmi e cunoscut sau dacă l-am avut cândva în pază? Nici pomeneală! Pentru că sarcina acestor şacali şi hiene de presă nu e să informeze, ci să dezinformeze, să-i cauzeze cât mai multe prejudicii de imagine celui care le-a făcut atâtea probleme foştilor demnitari corupţi (tot ei sponsorii gazetarilor vânduţi), pe care i-a demascat şi cu care s-a confruntat dur ani de zile. Mitingurile paşnice ale PPCD, cu rugăciuni şi pledoarii pentru valori Acum, când PPCD nu a depăşit pragul de 6%, spre satisfacţia tuturor inamicilor noştri, mercenarii de presă, slugarnici şi perverşi, continuă să lovească în noi. Bestializarea imaginii noastre, hăituirea publică, incitarea opiniei publice contra PPCD, crearea unui sentiment de ură şi intoleranţă în jurul nostru sunt ţintele urmărite de grupările de tip mafiot, organizate în partide, ONG-uri şi structuri media. Dar nu mor caii când vor câinii. Am plătit cu un rezultat modest riscul de imagine asumat acum patru ani, când am votat pentru candidatura lui Vladimir Voronin la 4 aprilie 2005 ca să menţinem stabilitatea politică, să evităm o lovitură de stat şi să asigurăm o dezvoltare evolutivă a ţării noastre. În alegerile care s-au consumat alegătorii şi-au polarizat opţiunile: unii au optat pentru stabilitate şi caracterul previzibil al guvernării, alţii — pentru discursul populist, pentru isterii anticomuniste, pentru pomeni electorale. Valorile creştine, faptele bune, proiectele concrete, viziunea strategică nu au contat pentru prea mulţi. Astfel încât loc pentru o a treia opţiune, care oferea abordări pragmatice, punea accentul pe eficienţa managerială, dar şi pe moralitatea demnitarilor, nu prea a rămas. Dar astăzi, când lumea începe să îşi revină din beţia electorală, care a oferit prilejuri multiple de consum excesiv de mituri şi imagini seducătoare ale unor „forme fără fond”, reprezentate de păpuşile electorale, decupate ba din revista VIP Magazin, ba din poveştile cu Feţi-Frumoşi, când apare perspectiva şi se pot face comparaţii, devine clar pentru tot mai multă lume rolul jucat de PPCD în momentele critice pentru ţară. În 2005, prin votul din 4 aprilie, anume PPCD a îndepărtat ţara de dezastrul, haosul şi criza politică fără precedent, care s-ar fi prăbuşit atunci asupra societăţii noastre, aşa cum s-a întâmplat acum ca urmare a atacului banditesc asupra instituţiilor statului din 7 aprilie 2009. Aventurierii politici care au comis aceste crime au aruncat ţara într-o instabilitate şi o incertitudine, al căror capăt nu se vede. Niciodată până acum societatea nu a fost mai divizată, niciodată ura şi setea de a nimici fizic adversarii politici nu a copleşit atât de grav mentalul colectiv. Din 1988 şi până în 2005 eu personal şi prietenii mei am organizat mii de mitinguri şi demonstraţii, autorizate şi neautorizate. Şi de fiecare dată noi, organizatorii, ne-am asumat toată răspunderea pentru acele întruniri. Adunările noastre au fost întotdeauna paşnice, non-violente, iar scopul lor a fost de fiecare dată afirmarea şi apărarea unor valori şi idealuri naţionale şi democratice. Protestele noastre stradale erau pline de dragoste pentru Hristos şi pentru Neam. Am rostit de mii de ori rugăciuni în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi în Oraşul Libertăţii. Abuzurile şi politicile antinaţionale ale guvernărilor respective nu trezeau în noi setea de răzbunare violentă, de distrugere şi de nimicire a oponenţilor. Caracterul paşnic, democratic şi moral al demonstraţiilor noastre sublinia un stil politic: nici un abuz şi nici chiar o crimă a puterii nu pot fi justificate printr-un alt abuz sau crimă, iar un scop politic nobil nu poate fi atins prin mijloace ignobile, murdare. Atunci când minţile mai aprinse încercau să împingă mitingurile noastre spre confruntare sau violenţă, eu personal eram cel care le opream pornirile agresive. Îmi asumam răspunderea personală pentru tot ce se întâmpla acolo. Rinocerii în spaţiul public sau cinismul şi nesimţirea ca arme ale opoziţiei corupte Dar iată că organizatorii de azi ai unor acţiuni de protest politic procedează cu totul altfel. Filat, Chirtoacă/Ghimpu, Urechean şi alţii, după ce au convocat mulţimile la miting, după ce le-au instigat la violenţă, s-au ascuns ca nişte laşi, lăsând mulţimile înfuriate pe seama provocatorilor. După care – culmea cinismului! – se spală pe mâini şi dau vina pe alţii. Această manieră făţarnică şi dezonorantă de a fugi de răspundere şi de a denigra pe alţii pentru crimele pe care ei înşişi le-au comis ne-a pus pe gânduri. Nu ei ne miră. Unii ca ei care îşi zic liberali au minţit mereu: şi atunci când au pretins că nu sunt corupţi, şi atunci când au susţinut că nu sunt ghidaţi din exterior de forţe oculte, şi atunci când au pretins că nu ar fi parte al acestor organizaţii de tip secret, numite loji masonice, despre care marele public nu prea ştie nimic. Ne-a uimit şi ne-a întristat profund uşurinţa şi chiar savoarea cu care s-a lăsat sedus şi manipulat un număr atât de mare de oameni, mulţi dintre ei intelectuali, care parcă ar fi trebuit să aibă ceva mai mult discernământ. Cum să nu mă întristez când văd oameni, mulţi dintre ei altfel destul de bicisnici în viaţa lor de filistini pe care şi-o petrec pentru micile lor interese private, care şuşotesc răutăcios şi ricanează triumfal pe la colţuri: da bine au făcut ăştia că au distrus cele două clădiri, mai bine îl prindeau şi îl ucideau şi pe Voronin. Iată o logică a urii, soră cu ura de clasă a comisarilor lui Lenin, pe care au cultivat-o cu atâta zel PRO TV, Vocea Basarabiei, Timpul, Jurnal de Chişinău, Unimedia şi toţi aceşti campioni ai minciunii şi ai perversiunii morale, erijaţi în postura de atleţi ai europenismului şi ai democraţiei. Intoxicarea regulată şi supradozată a opiniei publice cu intoleranţă tipic atee şi bolşevică, practicarea unui iacobinism de croială provincială a şi fost principala cauză a dezastrului din 7 aprilie. Trauma psihologică produsă de acţiunile barbare din acea zi va marca pentru lung timp conştiinţa publică. Cine compromite românismul la Chişinău sau orice leac supradozat devine otravă Acele evenimente zguduitoare au avut şi încă vor mai avea timp îndelungat efecte nefaste asupra procesului politic din ţară. Exacerbarea românismului, arborarea drapelului naţional al României pe clădirea Preşedinţiei, scrijelirea pe peretele sălii de şedinţe a Parlamentului, transformată în ruine, a cuvântului România, discursul contondent despre inutilitatea existenţei autorităţilor Republicii Moldova şi despre imperativul refacerii imediate a României Mari alimentează dintr-o dată, simetric, teza răsuflată a moldovenismului şi, implicit, a Moldovei Mari, precum şi vine drept fundament ideologic pentru separatismul transnistrean. Tot aici se conturează şi riscul, derivat din aceeaşi intoleranţă ideologică reciprocă, şi „modelul latino-american”, care divizează societatea în două tabere beligerante: dreapta de factură extremă şi stânga radicală de factură marxistă. În astfel de societăţi nu prea este loc pentru dialog social, pentru polemici civilizate, pentru o platformă a unui larg consens naţional în probleme de ordin strategic. Conştiinţa deţinerii adevărului în ultimă instanţă, ura până la setea de sânge a duşmanului politic devin ticuri mentale şi comportamentale generalizate. Orice abuz ar comite autorităţile, de orice ilegalitate s-ar face vinovate acestea, militanţii pentru drepturile omului, luptătorii pentru democraţie şi libertate nu au dreptul să comită în replică vreun abuz sau crimă şi nici să uzeze minciuna ca instrument de luptă politică. Însă iată că Republica Moldova dezminte cu ocazia recentelor evenimente modelul clasic al dihotomiei autorităţi (cripto)comuniste versus opoziţia democratică, pe care am cunoscut-o din perioada Perestroika şi până în prezent în întreg spaţiul URSS şi al ţărilor Pactului de la Varşovia. În Republica Moldova de azi nuanţele contează mai mult decât ambalajul ideologic şi discursul public al actorilor politici. O guvernare a unui partid care îşi zice comunist din raţiuni electorale, deoarece acest brand încă e în vogă pentru o parte importantă a publicului, a promovat o mulţime de reforme politice şi economice, dar şi menţine cursul proeuropean. Bineînţeles, inconsecvenţele în promovarea reformelor, discrepanţa între legislaţie şi practici, progresele limitate, toate aceste aspecte regretabile, caracteristice actualei guvernări, au fost criticate pe bună dreptate de organismele internaţionale şi de opoziţie. Dar ele nu justifică sub nici o formă faptul ca în calitate de replică opoziţia să apeleze la violenţă şi să pună în aplicare tentative de lovitură de stat. Statul de drept şi masca democraţiei pe chipuri de impostori
Obsesia de a-şi arăta muşchii, manifestată de „balaurul cu trei capete” al liberalismului autohton, Filat-Chirtoacă/Ghimpu-Urechean, insistenţa de a convoca chiar şi după ziua de 7 aprilie mitinguri în capitală, provoacă reacţii simetrice din partea guvernării. Acele mitinguri din centrele raionale, organizate la iniţiativa comuniştilor, sunt tot atâtea replici la comportamentul opozanţilor războinici de la Chişinău. Acum se zvoneşte că vajnicii anticomunişti, îmbătaţi de rezultatul electoral şi dornici să se manifeste, planifică şi ceva de genul unei mari adunări naţionale. Iar în replică, comuniştii ar pregăti şi ei un mare miting, şi tot în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dacă aşa ceva se va produce, e lesne de presupus până unde poate ajunge o astfel de escaladare a tensiunilor politice. O eventuală prezenţă masivă a adepţilor comuniştilor în centrul capitalei poate determina uşor câteva zeci, sute sau mii de tineri exaltaţi să se lase ispitiţi de dorinţa de a-i agresa, de a-i sfida cu orice preţ. Spiritul de frondă, maximalismul adolescentin şi simpla dorinţă de a epata, atât de caracteristică tinerilor, poate să îi împingă pe unii dintre ei spre gesturi radicale. Iar de aici până la un final tragic nu e decât un pas. Aroganţa, nesăbuinţa şi trecerea peste orice limite pe care au arătat-o opozanţii agresivi în ultimele săptămâni ne sugerează ideea că aceştia sunt alimentaţi din exterior nu doar cu bani, ei sunt inspiraţi să meargă până la capăt, sfidând legea, normele democratice şi cele ale luptei politice civilizate. E adevărat, instigatorii dinafară rămân în umbră. Unii au văzut în aceste evenimente „mâna Moscovei”, alţii – „uneltirile Bucureştiului”, iar alţii – şi umbra Washingtonului. Vom lăsa pentru altă ocazie identificarea păpuşarilor din exterior. Ceea ce, însă, se impune să subliniem acum este faptul că forţele care au inspirat aventurierii de la Chişinău la revoltă şi la răsturnarea puterii de stat prin violenţă nu le-au garantat nimic în caz de eşec al operaţiunii. Adică se pare că planul „B” nu a existat. În circumstanţele de faţă, pentru cei care au încălcat legea toate consecinţele, inclusiv cele de ordin penal, sunt posibile. Iar eventualele presiuni din exterior asupra autorităţilor riscă să le împingă spre ispita „strângerii şuruburilor”, a restrângerii libertăţilor democratice, de care s-a abuzat atât de grav în ultima vreme. Astfel, un posibil deficit de democraţie ar trebui să şi-l asume tot cei care au transformat lupta pentru libertăţi democratice în libertatea de a sfida normele legale şi spiritul democratic. „Non idem est si duo dicunt idem” (Eminescu. Glossă) Ar trebui spuse câteva cuvinte şi despre realităţile etnolingvistice şi etnopsihologice din Republica Moldova. Faptul că populaţia românească, vorbitoare de limbă română din Republica Moldova, ca urmare a două secole de ocupaţie rusească şi de asimilare, se autoidentifică în proporţii semnificative drept moldoveni vorbitori de limbă moldovenească este o realitate. Iată de ce etnonimul român versus moldovean şi, respectiv, glotonimul limba română versus limba moldovenească trebuie privite cu îngăduinţă şi înţelepciune, mai ales de către cei care au mai multă pregătire academică sau, ca în cazul românilor din România, nu au fost supuşi unui crunt proces de deznaţionalizare. Atunci când aceeaşi realitate etnolingvistică, existentă în mod obiectiv, este interpretată în mod subiectiv diferit, tactul şi bunăvoinţa, respectul pentru sensibilitatea fiecărui purtător al limbii şi culturii noastre ar trebui să devină atitudini cu adevărat frăţeşti. Revenirea din coma identitară, după lungul coşmar sovietic, necesită timp, răbdare şi efort pedagogic şi de culturalizare. Iar orice tentativă de a forţa lucrurile va naşte şi de acum încolo reacţii virulente, inflamări ale moldovenismului şi fracturi şi mai dureroase între conducătorii Republicii Moldova şi ai României. Bârna din ochiul tău şi paiul din ochiul fratelui Aici aş aduce un exemplu pe care am încercat să îl prezint unui înalt demnitar de la Bucureşti, căruia încercam să îi explic urmările dramatice asupra conştiinţei naţionale a românilor de la Răsărit de Prut. Faptul că unii se autoidentifică drept moldoveni nu constituie vreo vină sau culpă a oamenilor de acelaşi sânge cu noi, nici măcar atunci când ei încearcă să îşi afirme identitatea etnică în opoziţie cu cea românească. Nu este vina, ci drama lor. „Imaginaţi-vă, – i-am zis, – că doi fraţi gemeni merg în viteză mare într-un automobil care suferă un accident deosebit de grav. Din acel impact violent unul dintre fraţi iese întreg şi nevătămat, iar altul îşi face capul zob. Cel rănit supravieţuieşte ca prin minune, doctorii reuşesc să îl adune din bucăţi. Şi uite aşa, stând el în rezerva de la spital timp îndelungat, gemând în neştire, într-o bună zi medicii îi permit fratelui său să îl viziteze. El intră în rezervă şi îşi priveşte fratele zăcând în stare de inconştienţă pe patul de suferinţă. Dar iată că după lungi şi chinuitoare aşteptări, fratele lungit în pat, cu capul bandajat, îşi deschide ochii şi priveşte nedumerit către fratele care stă lângă el în picioare. Îl priveşte pierdut, absent, pare a nu-l recunoaşte. Ce credeţi, excelenţă, că ar trebui să facă şi ce să îi zică fratele teafăr fratelui suferind de amnezie?- l-am întrebat pe înaltul demnitar? – Să îl trateze cu dragoste, înţelegere, milă şi dorinţa de a-l ajuta sau să se răstească la el, să vocifereze, să se zborşească urât către el, supărat că nu e recunoscut ca frate?”. Demnitarul m-a privit cumva nedumerit. Ori pilda mea a fost deplasată, ori dânsul nu a avut urechi să o audă. Ori poate era grăbit, cu gândul la grijile ţării. Iar eu, naivul de mine, am încercat să spun că fratele cel traumat eram chiar noi, cei de dincoace de Prut, iar cel teafăr – fratele din Patria noastră istorică, de la care aşteptăm dragoste, îngăduinţă, răbdare şi ajutor. Chiar atunci când noi suntem răi, nedrepţi sau ingraţi. Noi venim dintr-un grav accident istoric, care ne-a mutilat conştiinţa identitară. Am supravieţuit cu greu, chiar dacă ne-au izbit cu capul de ziduri. Starea de convalescenţă mai durează. Deja ne-am ridicat în picioare, mergem copăcel, ne-am îndreptat spatele încovoiat şi ne-am ridicat frunţile şi privirile spre cer. Tare aş vrea ca prin faptă bună şi gând curat să putem dezminţi de ambele părţi vechiul proverb românesc, care zice aşa: „ — Cine ţi-a scos ochiul? — Frate-meu. — A, de aia ţi l-a scobit aşa de adânc.” În Republica Moldova este nevoie să se afirme politonimul de moldovean drept element identitar care ar defini orice cetăţean al statului nostru, iar autoidentificarea etnică şi culturală trebuie lăsată la latitudinea fiecăruia în funcţie de educaţia şi de percepţia subiectivă a acestuia. Dar teamă mi-i că astfel de abordări pozitive interesează din ce în ce mai puţin părţile aflate în conflict, care se văd ca părţi beligerante, tentate să urmărească anihilarea manifestării publice a celuilalt. Sus fruntea, fraţilor!
Şi încă ceva foarte important. Fac un apel către toţi groparii şi duşmanii PPCD. Nu vă grăbiţi să ne înmormântaţi. Şi lăsaţi-o mai moale cu satisfacţia maliţioasă prilejuluită de scorul modest acumulat de PPCD la ultimele alegeri. Foarte repede, mai repede decât vă închipuiţi, veţi vedea şi voi cum o mişcare politică viguroasă, care îşi soarbe seva din tradiţia naţională şi din credinţa creştină a neamului la care ţine mai mult decât la orice pe lumea asta, ştie să transforme o înfrângere de moment într-o victorie de mâine. În douăzeci şi unu de ani de luptă, câţi numără mişcarea noastră politică, am trecut prin tot felul de cumpene, urcuşuri şi coborâşuri. Dar niciodată n-am dat înapoi, nu am renunţat la crezul nostru politic şi nici la lupta pentru Libertate, pentru Adevăr şi pentru Dreptate. „Cu noi este Dumnezeu, de cine ne vom teme?” Râul de munte curge năvalnic, ba revărsându-se în cascade, ba dispărând sub stânci, dar torentul lui nu poate fi stăvilit de nimeni şi de nimic. Mai ţineţi minte cât de frumos exprima Radu Gyr aspiraţia firească a creştinului spre înălţare sufletească, urcuşul pe care îl urmăreşte un cruciat al zilelor de azi, aţintindu-şi privirea spre culmile celeste? „Sus ne-aşteaptă vulturii în ciocuri, Cu cununa spaţiilor sfinte!” Sus fruntea, fraţilor! Lupta continuă. Căci, iată, HRISTOS A ÎNVIAT! Iurie ROŞCA, acelaşi
Replică Jurnalului de bulevard din Chişinău FLUX Ediţia de Vineri Nr.200929 din 17 iulie 2007 Pe data de 7 aprilie 2009, fiind corespondent al publicaţiei periodice „FLUX”, am pregătit un amplu material documentar (imagini foto şi video) de la manifestaţiile „opoziţiei democratice” din centrul capitalei. Însă, „cuiva” nu i-a plăcut pe semne „să fie surprins în cadru” de mine, de aceea, peste o săptămână, Jurnalul de bulevard din Chişinău m-a numit „provocator-atacator-vandal”. Personal nu sunt ras pe cap, nu port pantalonii suflecaţi, nu am rucsac şi nu vorbesc cu nimeni prin semne codificate. Însă, deoarece trăim în epoca războiului mediatic, vinovaţii distrugerii patrimoniului naţional (arhiva istorică, politică şi legislativă a Parlamentului Republicii Moldova) s-au ascuns în tufari, în spatele protestatarilor şi au arătat cu degetul spre subsemnatul strigând: „Iată hoţul!” (provocatorul – n.n.). Mult stimabile ziarist necunoscut, autor al publicaţiei „Portretul robot al provocatorilor”, urmând logica dumneavoastră, reiese că jurnaliştii care stăteau în primele rânduri cu camera video (şi nu cu pietre), inclusiv eu, erau provocatori, iar politicienii „din spate”, cu mâinile în buzunare, au fost eroi. „Revoluţionarii” inocenţi sau provocatorii pot fi şi cu plete lungi, cu pietre în sân, pantalonii traşi la dungă şi cu pantofii din piele de crocodil. De aceea, este bine ca prin imaginile prezentate mai jos, opinia publică să cunoască feţele verzi şi nevinovate a „revoluţionarilor” inocenţi, „eroii” democraţiei moldoveneşti ascunşi prin tufari şi marionetele lor din avangarda „revoltei liberale”. Regret faptul că „presa democratică” a uzurpat misiunea organelor de anchetă şi-i taxează pe martorii şi cronicarii acestor evenimente politice obscure cu apelative denigratoare. Ion DUMINICĂ, FLUX
În cazul în care deţineţi informaţii despre alte persoane, solicităm să sesizaţi Primăria Chişinău, la tel: 20-15-16
Declaraţia primarului general Dorin Chirtoacă privind situaţia critică din Republica Moldova
Primăria municipiului Chişinău condamnă acţiunile represive, de o cruzime fără precedent, teroarea, violenţa şi intimidările la care s-au dedat structurile de forţă împotriva cetăţenilor, în special a tinerilor, inclusiv a minorilor, în urma manifestărilor de protest, din 7 aprilie 2009. Au fost inregistrate două cazuri de deces (Valeriu Boboc, Ion Ţibuleac), ditre care primul, cu siguranţă, ca urmare a descinderii în forţă a poliţiei în noaptea dinspre 7 spre 8 aprilie curent şi nu ca urmare a manifestaţiilor de protest. Nu excludem faptul că asemenea cazuri mai sunt, dar că se încearcă muşamalizarea lor. Poliţia continuă să aresteze în mod abuziv persoane din stradă, licee, universităţi, cămine studenţeşti. Legea nu este respectată. Cei arestaţi, sunt bătuţi cu cruzime, supuşi unui tratament inuman, degradant şi torturii. Persoanele arestate nu au primit hrană şi apă timp 48 de ore sau mai mult. Este refuzată spitalizarea persoanelor maltratate (cazul: Vadim Ungureanu – spitalizare refuzată de judecator şi procuror, deşi a fost chemată ambulanţa, iar un consiliu medical a cerut internarea pacientului). Ministerul Afacerilor Interne (MAI) nu prezintă o informaţie corectă şi completă asupra arestărilor efectuate. Conform MAI au fost arestate şi sancţionaţe 172 persoane (link: https://www.mai.md/stirile-min-ro/216738/ ) în urma acţiunilor de protest. Pe de alta parte, Primaria municipiului Chişinău a format, în baza apelurilor rudelor celor dispăruţi şi mărturiilor persoanelor eliberate deja din arest, o baza de date cu cel puţin 328 de persoane arestate şi sancţionate. Avem mărturii conform carora nu tuturor celor arestaţi le-au fost întocmite procese-verbale de reţinere, respectiv ei nu figurează în registrele MAI, deşi au fost reţinuţi şi maltrataţi. Estimăm că numărul total al celor urmăriţi de poliţie depăşeşte 1000 de cetăţeni. Pentru a muşamaliza cazurile de maltratare a persoanelor, cei arestaţi au fost repartizaţi în comisariate şi penitenciare din afara Chişinăului. Comunicăm că potrivit informaţiilor acumulate sunt cel puţin 4 persoane dispărute despre care parinţii în continuare nu ştiu nimic: Certan Ion, Donici Serghei, Tîrsina Dumitru, Tudorache Mihai. Reiterăm faptul că, deşi Legea administraţiei publice locale (art. 29, alin.1) lit.t)) prevede ca atribuţie de bază a primarului constatarea încălcărilor legislaţiei comise de persoane fizice şi juridice în teritoriul administrat, totuşi pe parcursul unei săptămâni este împiedicat constant accesul primarului şi al reprezentanţilor primăriei în locurile de detenţie. Ne exprimăm regretul că şi reprezentanţii instituţiilor internaţionale, ai organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului şi ai presei, nu au avut şi nu au acces în locurile de detenţie. De asemenea, ne îngrijorează faptul că până în prezent nu au fost trimise sau formate misiuni speciale pentru verificarea situaţiei la faţa locului, în locurile de detenţie. Pe această cale cerem comunităţii internaţionale implicare imediată şi insistăm asupra: · Opririi tratamentului inuman şi degradant, a torturii în locurile de detenţie; · Încetării terorii, a răpirilor de persoane, a ameninţărilor şi a intimidărilor; · Asigurării accesului avocaţilor, a ONG-urilor şi a presei în locurile de detenţie; · Garantării drepturilor persoanelor reţinute, în primul rând la apărare; · Informării depline asupra reţinerilor efectuate şi a incriminărilor aduse; · Pedepsirii celor vinovaţi de comiterea abuzurilor menţionate. Dovezi noi de maltratare de către poliţie a tinerilor arestaţi Comentarii (1)
Da, avem o istorie zbuciumată, care a croit pe parcursul secolelor soarta noastră în mod dureros. Vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă o numim diferit. Şi asta nu ar trebui să fie un prilej de războaie politice. Cred că dificultăţile noastre de comunicare şi de înţelegere au motive istorice şi de mentalitate uşor de înţeles. O bună parte din teritoriul României a fost o parte constitutivă a Statului Moldova…
Apel televizat al Preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin
15 Apr. 2009
Stimaţi compatrioţi,
Alegătorii din Republica Moldova încă mai urmează să dea aprecieri evenimentelor din 6 şi 7 aprilie 2009. Societatea moldovenească s-a convins de următorul lucru: în ţară există forţe care sînt capabile să sacrifice instituţiile democratice, respectul faţă de lege, opţiunea europeană a Republicii Moldova şi statalitatea ei de dragul ambiţiilor de a accede la putere. Anume aceste forţe au reuşit în doar cîteva zile să arunce ţara înapoi în atmosfera fricii şi neîncrederii de la începutul anilor 90. Anume ele, prin negarea consecventă a tuturor bazelor democratice ale societăţii moldoveneşti, se părea că au creat toate premisele posibile şi imposibile pentru ca ţara să se abată din calea modernizării europene, să dezlănţuie acţiuni de răzbunare împotriva oponenţilor săi, să discrediteze statalitatea sa prin dispreţul faţă de supremaţia dreptului.
Dar aceste provocări au eşuat. Puterea nu s-a lăsat atrasă în acel joc periculos, în care nu se respectă nici un fel de reguli, joc pe care încearcă să i-l impună oponenţii liberali. Astăzi puterea este preocupată cel mai mult de sarcinile unificării societăţii, vindecării acelui traumatism politic, care a polarizat opinia publică, a condus la crearea unei atmosfere de “război rece” între diferite tabere politice.
“Moldova europeană – o construim împreună!” – anume sub această lozincă a mers Partidul Comuniştilor în cadrul alegerilor din 2009. Nimeni nu bănuia că acest îndemn va fi atît de actual după alegerile parlamentare! Nimeni nici că se gîndea că va trebui să construim şi să restabilim în adevăratul sens al cuvîntului. Şi nu numai edificiile administrative, dar şi societatea noastră. Să restabilim în ea spiritul toleranţei, încrederii şi siguranţei în ziua de mîine. O putere viguroasă se deosebeşte de orice dictatură şi de orice regim autoritar prin faptul că nu se răzbună pe nimeni. Nu se răzbună, deoarece înţelege că conflictele politice sînt doar o proiecţie a ceea ce are loc în adîncul societăţii. Veţi fi de acord cu mine că cel mai uşor este să înăbuşi un conflict prin forţă, aplicînd litera legii, dar este mult mai greu să înţelegi cauzele acestui conflict. Statul moldovenesc a trecut prin multe încercări, dar sînt convins de faptul că din situaţia de criză care s-a creat, ţara noastră va şti să iasă şi mai puternică, iar societatea – şi mai unită.
Eu ştiu că anume asemenea acţiuni ale conducerii Republicii Moldova vor găsi înţelegere nu numai în societatea noastră şi că ele ne vor aduce solidaritatea tuturor prietenilor şi partenerilor externi. Şi acum, desigur, este important să avansăm împreună pe un făgaş constructiv comun, să soluţionăm problemele, dar să nu provocăm noi conflicte.
Anume în acest context considerăm extrem de tendenţioase şi inoportune toate acţiunile pe care le întreprinde faţă de Republica Moldova conducerea de vîrf a României. Discursul Preşedintelui României, Traian Băsescu, constituie cel mai bun şi cel mai elocvent comentariu la cele declarate în repetate rînduri de către conducerea Moldovei în demersurile sale adresate tuturor organismelor şi structurilor Uniunii Europene. Acest discurs – de la început pînă la sfîrşit – constituie un exemplu de revanşizm statal şi nu mai lasă nici un fel de îndoieli în privinţa la aceea cine anume îi inspiră pe acei politicieni, puţini la număr, din Moldova, pentru care lupta pentru valorile liberale se identifică, nu ştiu de ce, cu lupta împotriva independenţei Moldovei. Spre regretul nostru, Preşedintele României, în declaraţia sa, şi-a exprimat dubiile vizavi de concluzia observatorilor europeni cu privire la faptul că alegerile din Moldova au avut un caracter democratic şi au fost libere, a îndrăznit să declare că întreaga populaţie a Republicii Moldova e constituită din români, s-a angajat să sporească sprijinul organizatoric şi financiar pentru toate acele structuri care vorbesc zilnic despre necesitatea lichidării Moldovei, s-a adresat către tineretul moldovenesc cu un apel de solidaritate şi a promis să-i ducă pe toţi românii de peste Prut în Europa, prin acordarea în masă a cetăţeniei României. Dacă toate acestea nu înseamnă amestec în afacerile interne ale Republicii Moldova şi instigare la continuarea dezordinilor stradale, atunci, pe baza principiilor dreptului internaţional, toate acestea pot fi calificate în termeni mai duri.
Sînt convins că prin declaraţia sa Preşedintele României a restrîns considerabil aria identificării cauzelor politice interne ale evenimentelor din 6-7 aprilie 2009 din capitala Republicii Moldova şi a absolvit autorităţile moldoveneşti de acuzaţia că ar suferi de spionomanie.
Voi aminti că, în timpul desfăşurării evenimentelor din 7 aprilie, conducerea de vîrf a aşteptat în zadar o reacţie de condamnare din partea României. Reacţie, care să fi conţinut cel puţin o desolidarizare de pogromiştii care asaltau sediul Parlamentului şi al administraţiei prezidenţiale purtînd drapele româneşti şi lozinci unioniste. A urmat însă o tăcere stranie şi elocventă.
În acel moment critic, noi am fost nevoiţi să declarăm Ambasadorul României persona non grata. Pe parcursul întregului său mandat, acest diplomat a transformat Ambasada condusă de el nu într-un loc al dialogului politic dintre două state, ci într-un loc de întîlniri conspirative cu diferite personaje ale politicii moldoveneşti, care caută sprijin nu atît din partea societăţii noastre, cît din partea Guvernului României. Dar se dovedeşte că stimatul diplomat se comporta aşa numai de aceea că, în primul rînd, pentru propriul său preşedinte nu există noţiunile de identitate moldovenească şi de independenţă moldovenească.
În acea zi deosebit de încordată toţi au remarcat ostilitatea deosebită, practic, a tuturor canalelor româneşti de televiziune, care chemau făţiş populaţia ţării noastre la rebeliune. Societatea moldovenească a văzut cum se organizau voluntarii din România pentru a fi trimişi de urgenţă peste graniţă, la Chişinău, cum toate protestele stradale erau etichetate cu mîndrul cuvînt “revoluţie”. Toate aceste semnale alarmante ne-au determinat să introducem regimul de vize pentru cetăţenii români. Această măsură impusă este doar un răspuns statului vecin, care s-a lăsat antrenat făţiş în evenimentele politice interne din Moldova.
Rămîn pe conştiinţa Preşedintelui Băsescu toate aprecierile lui dure şi declaraţiile sale nereţinute. Sper că ele vor constitui obiectul unei investigaţii speciale în cadrul Uniunii Europene, care este obligată să poarte răspundere colectivă pentru acţiunile unei ţări care a procedat la provocarea de ciocniri stradale în altă ţară. În acelaşi timp, forţa şi spiritul valorilor europene rezidă nu numai în capacitatea de a ţine în frîu instinctele de grotă ale unor politicieni europeni. Forţa lor rezidă în a identifica în comun consensul în cele mai dificile situaţii. Cu mare părere de rău, relaţiile dintre Moldova şi România, fac astăzi parte din această categorie de probleme.
Pentru a exclude interpretări greşite, aş vrea ca anume eu să fac cunoscută încă o dată acea viziune asupra relaţiilor moldo-române, care ar putea fi acceptabilă pentru popoarele ambelor ţări.
Da, avem o istorie zbuciumată, care a croit pe parcursul secolelor soarta noastră în mod dureros. Vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă o numim diferit. Şi asta nu ar trebui să fie un prilej de războaie politice. Cred că dificultăţile noastre de comunicare şi de înţelegere au motive istorice şi de mentalitate uşor de înţeles. O bună parte din teritoriul României a fost o parte constitutivă a Statului Moldova. Mai bine de 20 de ani o parte din teritoriul Republicii Moldova s-a aflat în componenţa Statului Român. Şi de aici percepţia uneori naivă şi romantică, alteori plină de superioritate şi aroganţă, a noilor realităţi geopolitice, apărute după destrămarea URSS şi după proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Ideea refacerii României Mari sau unionismul a incendiat imaginaţia multora după 1989. Însă timpul a impus abordări pragmatice şi realiste, iar visătorii de ieri s-au maturizat şi la Chişinău, şi la Bucureşti. Totuşi ispita de a privi Republica Moldova ca pe un teritoriu pierdut, care, în anumite circumstanţe, ar putea fi recuperat, mai frămîntă minţile unora în ambele capitale. “Problema Basarabiei”, cum este numită la Bucureşti, a devenit şi un cal de bătaie electoral în însăşi România.
Sper că, mai devreme sau mai tîrziu, conducerea României actuale va conştientiza faptul că timpul intrigilor geopolitice perimate a trecut, că ţările europene depăşesc de mai mult timp cu succes vechile obide istorice. Aş îndrăzni să le sugerez prietenilor noştri de la Bucureşti un model de parteneriat regional din care ar trebui să ne inspirăm şi noi în relaţiile bilaterale: Polonia şi Ucraina. Polonia a pierdut şi ea teritorii importante în favoarea fostei URSS, teritorii care azi sînt parte integrantă a Ucrainei. Dar nimeni la Varşovia nu agită ideea revanşei, a pretenţiilor teritoriale faţă de Kiev. Nimeni nu încearcă să-i convertească pe ucraineni în polonezi, acordînd populaţiei acestei ţări cetăţenie, lipsindu-i de un stimulent de cea mai mare importanţă pentru integrarea europeană a propriei ţări. Dimpotrivă, relaţiile dintre cele două ţări sînt excelente. La fel ca şi relaţiile dintre Polonia şi Lituania. Aceasta în timp ce se ştie că şi graniţele dintre ele au avut de suferit modificări substanţiale. Dar aceasta nu reprezintă o piedică pentru raporturile de parteneriat şi cooperare strînsă între Varşovia şi Vilnius. În cazul României, însă, din păcate, se menţine o altă optică, care ne aruncă permanent în hăţişul spinos şi infinit al reproşurilor şi acuzaţiilor reciproce. Şi e păcat.
Eu consider că trebuie să depăşim naivităţile începutului anilor 90 şi să lăsăm la o parte aerele de superioritate. Ca oameni de stat, avem obligaţia să gîndim în mod realist. Altminteri, frustrările cauzate de obsesiile istorice vor provoca tendinţe revanşarde, care sînt deopotrivă şi depăşite, şi antieuropene.
Nedorinţa oficialităţilor de la Bucureşti de a semna tratatul de bază şi cel de delimitare a frontierei cu Republica Moldova este o dovadă evidentă a lipsei de sinceritate. Toate justificările şi pretextele din care se amînă în permanenţă semnarea acestor documente fundamentale pentru consolidarea relaţiilor noastre nu au nimic în comun nici cu practica internaţională, nici cu interesele naţionale ale României, nici cu interesele Uniunii Europeane. Ele doar arată clar că la Bucureşti “cartea Basarabiei” este jucată din simpla neînţelegere a esenţei noilor realităţi geopolitice din regiune.
Deosebit de dramatic este faptul că promovarea unui românism fundamentalist şi agresiv, ca şi acţiunile de destabilizare politică a Moldovei doar alimentează separatismul transnistrean, justificîndu-i pretenţia unui pericol iminent care ar emana dinspre România. Anume de aceea, toţi cei care le inspiră făţiş cetăţenilor minori ai ţării mele scenarii fanteziste despre refacerea României Mari, în primul rînd subminează stabilitatea regională. Nemaivorbind de faptul că acţiunile provocatoare sub acoperirea patriotismului aduc un prejudiciu indiscutabil şi intereselor naţionale ale Ucrainei, integrităţii ei teritoriale, împingînd astfel întreaga regiune spre pericolul unei balcanizări periculoase.
Trebuie să recunosc că în această calitate a sa România, din păcate, nu este un generator de stabilitate pentru Republica Moldova şi pentru regiunea din jur. Iar pretenţia domnului Băsescu de a se preocupa de “cele patru milioane de români” nu este decît o dovadă a neînţelegerii realităţilor de la noi. Asemenea atitudine, printre altele, nu ţine seama de faptul că în Republica Moldova trăiesc cetăţeni de diferite naţionalităţi, care au drepturi egale cu cele ale naţiunii titulare, grija obsedantă a domnului Băsescu pentru românii din Basarabia fiind nu doar o manifestare a românismului agresiv, ci şi un factor de aţîţare a vrajbei interetnice.
Îmi pare rău că autorităţile de la Bucureşti confundă istoria şi cultura cu politica. Ar fi bine ca ele să înţeleagă un simplu adevăr: afinitatea lingvistică şi spirituală nu acordă nici unui om de stat de la Bucureşti dreptul să-şi extindă autoritatea politică asupra cetăţenilor Republicii Moldova.
În calitatea mea de Preşedinte al Republicii Moldova, declar în mod univoc: ţara mea doreşte să dezvolte cele mai bune şi durabile relaţii de prietenie şi de colaborare cu România. Aprofundarea relaţiilor politice, economice şi culturale este în interesul ţării mele. Noi sîntem însă în drept să cerem autorităţilor române să ne trateze cu respect şi onestitate, ca pe un stat suveran, ca pe un popor care trăieşte după legile ţării sale, fără imixtiune din exterior, dezvoltînd democraţia în spirit european şi în conformitate cu normele internaţionale şi cu practica internaţională.
Noi considerăm că în condiţiile actuale cea mai bună dovadă a aspiraţiilor europene ale României şi a respectului sincer pentru statalitatea moldovenească ar fi semnarea Tratatului politic de bază între ţările noastre şi semnarea Tratatului de frontieră. Dar o şi mai mare contribuţie a României la dezvoltarea perspectivei europene pentru Moldova ar fi activizarea eforturilor României în cadrul Uniunii Europene în vederea acordării dreptului de liberă circulaţie cetăţenilor Moldovei. Nu mă îndoiesc că România este capabilă să-şi mobilizeze toată energia şi toată autoritatea pentru atingerea acestor scopuri.
În ceea ce priveşte criza trecută, eu, ca Preşedinte al Republicii Moldova, consider că este de datoria mea nu numai să păstrez stabilitatea şi încrederea faţă de instituţiile democratice. Eu sînt dator să fac totul pentru ca izbucnirile de violenţă disperată, care s-au manifestat pe 7 aprilie, să nu se mai repete în viitor, pentru ca poporul Moldovei să spună despre sine că e capabil să identifice fără ajutorul altora soluţii care îl pun în acelaşi rînd cu popoarele civilizate ale Europei.
Eu sînt sincer atunci cînd declar că nu înţeleg strategia oponenţilor liberali, nu înţeleg nici scopurile lor, nici valorile lor, nici lozincile lor. Dar eu ştiu un lucru – în spatele liberalilor stau alegătorii, stau cetăţenii Republicii Moldova. Îmi pare bine că am putut să evităm vărsările de sînge marţea trecută, zisă “neagră”, dar sînt extrem de îngrijorat de faptul că sute de cetăţeni tineri sînt nevoiţi să se afle în aresturi, să plătească cu libertatea lor pentru greşelile care sînt pe conştiinţa altor oameni, care îşi zic politicieni.
Eu ştiu că societatea din Republica Moldova va rămîne întotdeauna diferită, că opinia ei publică nu va fi adusă la acelaşi numitor. Unora le vor fi pe plac comuniştii, alţii vor vota pentru alte partide. Aceasta deoarece Moldova este un stat democratic. În aceasta constă puterea ţării noastre, în aceasta constă imunitatea ei faţă de orice provocări, faţă de orice episoade dramatice ale istoriei noastre contemporane.
În calitate de lider al partidului învingător, eu ştiu că anume acestui partid îi revine şi în continuare responsabilitatea nu numai pentru avansarea ţării pe calea modernizării europene, pentru prevenirea crizei economice, pentru asigurarea unei noii calităţi a vieţii. Partidul nostru este răspunzător şi pentru faptul ca, indiferent de convingerile sale politice, indiferent de acţiunile diverşilor provocatori, fiecare cetăţean al Moldovei să fie sigur că Patria sa este un stat liber, modern.
Anume de aceasta, precum şi profitînd de apropierea celei mai luminoase sărbători a tuturor creştinilor ortodocşi, îi îndemn pe toţi participanţii la procesul politic din Republica Moldova să revină pe făgaşul dialogului civilizat. Reprezentanţii lumii interlope şi recidiviştii care au profitat de situaţia politică complicată vor rămîne în locurile de detenţie. Pentru toţi ceilalţi participanţi la evenimentele din 7 aprilie, cer organelor abilitate iniţierea amnistiei totale şi solicit sistarea tuturor formelor de urmărire a participanţilor la acţiunile de protest stradal.
Puterea nu cere şi nici nu înaintează nici un fel de condiţii liderilor opoziţiei. Orice decizie a lor are un singur judecător – alegătorul. Anume el ne va aprecia pe noi toţi.
Doi preoti romani si o maica din Basarabia au primit interdictie de a intra in Republica Moldova dupa decretul lui Vladimir Voronin dat in urma evenimentelor din 7 aprilie, in ciuda faptului ca bisericile si manastirea lor ii asteapta de sarbatorile de Pasti. Preotii Ion Bigea si Constantin Dumitrascu ne-au declarat in exclusivitate cum granicerii CSI din Vama Oancea-Cahul nu le-au mai permis accesul in Republica Moldova invocand decretul-lege dat miercurea trecuta prin care cetatenii romani nu mai voie sa intre pe teritoriul Moldovei decat cu o viza speciala de la Ministerul de Interne de la Chisinau. Preotii Mitropoliei Basarabiei, care tine de Biserica Ortodoxa Romana, au permis de munca valabil pana in august 2009. Parintii ne-au mai spus ca ambele comunitati locale din satele Vadul lui Isac si Larga Noua, unde acestia au parohii, sunt ingrijorate din cauza faptului ca slujbele de Sfintele Pasti vor ramane neoficiate. “Sambata (11 aprilie -n.red.) la punctul de trecere Oancea-Cahul, granicerii moldoveni nu ne-au lasat sa intram din cauza ca aceasta legii data de Guvernul de la Chisinau care contine textual ca nici un roman indiferent de ce acte are nu va putea intra in Moldova”, ne-a spus parintele Bigea. “Singura solutie a fost sa rugam preoti din satele vecine sa sfinteasca macar pasca si ouale de Pasti ale oamenilor”, a mai spus preotul Bigea. Totodata, acestia ne-au mai declarat ca au incercat sa ia legatura cu autoritatile moldovenesti care i-au indrumat pe niste cai birocratice imposibil de rezolvat. “Am fost la consulatul Republicii Moldova si ni s-a raspuns ca nu stiu pe ce baza sa ne dea viza si ne-au indrumat sa obtinem invitatie de la Biroul de Imigrari si azil de pe langa Ministerul de Interne moldovean, desi noi avem permise de munca valabile eliberate de Republica Moldova”, a mai afirmat preotul roman. Cazul celor doi preoti nu este unul singular, iar din informatiile pe care le avem, in zilele urmatoare, vor fi intreprinse controale Ministerului de Interne de la Chisinau la mai multe parohii din Republica Moldova care se afla sub patronajul Mitropoliei Basarabiei direct subordonata Patriarhiei de la Bucuresti. “Am inteles ca mai exista o maicuta care este tot in aceeasi situatie, desi, si dansa are toate actele in regula. La granita mi s-a mai spus ca legea este data pentru toata suflare romaneasca, indiferent daca este vorba despre un diplomat sau nu”, a conchis parintele Dumitrascu. Cei doi preoti ortodocsi au mai patimit intr-un mod similar de Craciun, acum doi ani, cand au fost expulzati cu forta din Basarabia. La vremea respectiva, parintele Bigea afirma, pentru Romania libera: “Am fost trimis de Episcopia Husilor si Romanului in Republica Moldova, ca preot, in 1993. Mitropolia Basarabiei tocmai fusese reactivata de catre Patriarhia Romana si eu am fost trimis ca preot misionar intr-un sat pe malul Nistrului, Jora de Jos, Raionul Orhei. Dupa restabilirea parohiei Vadul lui Isac, Raionul Cahul, am fost numit preot acolo. In Vadul lui Isac, din 1944, cand a fost deportat preotul in Siberia, pana in 1994, cand am fost numit preot paroh, nu au existat biserica si preot. Nu aveam biserica la inceput, slujind sub cerul liber pentru cele peste 300 de familii enoriase. Pentru prima data, in Vadul lui Isac se sfinteau cozonacul si pasca de Pasti si pot sa va marturisesc ca a fost una dintre cele mai mari trairi sufletesti ale mele. Apoi, am construit un paraclis, pe locul unde fusese biserica ortodoxa, daramata cu buldozerul in 1944. Am inceput a construi o biserica, cu ajutorul lui Dumnezeu si al enoriasilor, aceasta fiind aproape gata. Nu a fost totul frumos de la inceput, am avut probleme mari cu cealalta Mitropolie, care are jurisdictia sub Patriarhia Moscovei, cu preotii din aceasta Mitropolie, cu Securitatea, insa nu s-a ajuns niciodata la momentul de a fi expulzat. Am fost dus de multe ori la Securitate, unde mi se reprosa tot timpul ca sunt roman, ca sunt pe stilul nou si nu am voie sa slujesc acolo, zazanie bagata de preotii Mitropoliei Moldovei, din cadrul Patriarhiei Moscovei. De pe 9 decembrie 2007 a inceput calvarul adevarat”. Ulterior, parintele Bigea, impreuna cu alti doi preoti, dintre care unul era parintele Dumitrascu, au fost expulzati, ceea ce a facut mai multi preoti si enoriasi din cadrul Mitropoliei Basarabiei sa organizeze un mars pe traseul Giurgiulesti-Cahul, in semn de solidaritate cu cei trei preoti. Participantii la mars s-au rugat ca acestia sa poata reveni in tara si sa poata sluji in continuare la bisericile Mitropoliei Basarabiei. Ca si atunci, si de data aceasta, credinciosii romani de peste Prut vor ramane fara slujba, la cea mai importanta sarbatoare a Ortodoxiei. In exclusivitate pentru ZIUA Online, cei doi preoti povestesc travaliul interzicerii revenirii la bisericile lor. M.N./V.R.
Prioritatea zero Romania – R. Moldova : acordarea de urgenta a cetateniei romane tinerilor basarabeni
Apel adresat Presedintelui Traian Basescu inaintea adresarii sale in Parlamentul Romaniei de catre membri fondatori ai Pietei Universitatii 1989-1990 victime ale Mineriadelor 1990-1991 si Represiunii comuniste 1944-1989, muncitorii anticomunisti de la Brasov 1987, luptatori anticomunisti in Rezistenta Armata din munti si Fosti Detinuti Politici 1938-1964 si dupa
Domnule Presedinte, ne adresam Dvs, in preajma unuia dintre cele mai grele momente din cariera dumneavostra politica si de sef de stat. Nu punem la indoiala calitatea sfatuitorilor dvs si nici nivelul de informatii de care dispuneti. Ne ingaduim insa sa punctam cateva elemente care provin din cunostintele noastre, date pe care le-am dobandit in urma unei experiente nemijlocite, de confruntare de decenii cu acelasi inamic reaparut astazi in forta la hotarele Romaniei. Evenimentele in curs de desfasurare de la Chisinau au plecat aparent de la contestarea vocala a alegerilor recente si de la protestele de strada ale tinerilor transformate apoi intr-un fel de replica a lui 13-15 iunie 1990, ceva foarte viu inca in amintirea semnatarilor acestui Apel. Replica dura a regimului Voronin ar avea ca scop distantarea Chisinaului de Bucuresti, din nou, sub pretextul “amestecului intern” etc La 7 aprilie 2009 la Chisinau s-a declansat o adevarata revolta populara impotriva fraudarii de catre comunisti a alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009. Peste 30 de mii de tineri au manifestat in fata Presidentiei si Parlamentului, luptandu-se cu fortele de politie si patrunzand in sediile Puterii politice, totul degenarand apoi intr-un protest haotic impotriva sistemului de tip sovietic care inca retine Basarabia in ghearele rusesti. Toate datele cu privire la cursul “revolutiei” de la Chisinau ne arata ca de fapt acolo s-a instrumentat o provocare majora iar miza intregii combinatii operative ar fi (re)asezarea sarmei ghimpate la marginea rasariteana a Romaniei, devenita de putina vreme frontiera NATO. Regimul de la Chisinau invoca din nou, si reinstituie, defuncta „Cortina de Fier” de data aceasta la hotarul de Est al Romaniei. Stim cu totii ca aceasta Cortina de Fier de trista amintire nu s-a creat din senin, ci a aparut la marginea dintre doua lumi – lumea sovietica si restul lumii. Lumea sovietica insemna nu doar un imperiu al ideologiei bolsevice ci si un teritoriu al pan-slavismului, o zona a rusificarii, un spatiu de tip concentrationar, al mortificarii constiintei. Aceste atribute le-a (re)capatat zona de la est de Prut, frontiera naturala a Romaniei, imediat dupa ce Romania a intrat in NATO, tara noastra devenind frontiera euro-atlantica, iar Basarabia – asa numita R. Moldova si o parte din actuala Ucraina -, devenind “buffer-zone”, in termenii seci ai geopoliticii. In Moldova, acum, se joaca cartea definirii si stabilizarii frontierei geopolitice a fostului / noului Imperiu Rus. Cadrul actual al evenimentelor de la Chisinau este determinat de vointa blocului estic al spatiului CSI, dominat de Moscova, de a largi falia frontierei, eventual asezand cat mai multa sarma ghimpata la buza prapastiei si de a tranforma asa-zisa “buffer-zone” cu numele de R. Moldova intr-un teren minat sau chiar interzis pentru NATO, respectiv pentru potentialii vectori de schimbare euro-atlantici, care ar fi putut fi alimentati de Romania. Frontiera rasariteana a UE, pe Prut, la Dunare si Marea Neagra, se constituie astfel intr-o noua linie de fractura ce face din acest spatiu locuit majoritar de romani o zona de confruntare iar nu una de cooperare. Din nou romanii sunt prinsi la mijloc intre faliile geopolitice, iar aceasta stare nu dureaza de azi de ieri. „Starea de beligeranta”, instituita in mod unilateral de catre oficialitatile de la Chisinau impotriva Romaniei, devine asadar, ca in vremurile URSS, o permanenta, in pozitia actuala pe care o ocupa acestea. Irascibilitatea si suspiciunile contra Romaniei, manifestate de puterea comunista din R. Moldova, tin de mentalitatea si optica deformate si folosite sub ocupatia sovietica, dupa care Romania ar fi fost tara-agresor in raport cu Rusia sovietica, plasata de propaganda partidului unic in ipostaza de „salvator al poporului moldovenesc de sub jugul fascisto-burghezo-mosieresc roman”. Anume in acest trecut istoric tragic trebuie cautate cauzele relatiei conflictuale de azi, asupra careia insista cu inversunare guvernantii moldoveni. Ideea ca Romania ar avea pretentii teritoriale sau de alt gen fata de Republica Moldova este naiva, atunci cand nu este una diversionista, inoculata in mintile credule ale celor care mai cred ca suveranitatea si independenta tarii noastre ar fi amenintata in vreun fel de peste Prut. Gesturile abuzive, antieuropene si neprietenesti ale Chisinaului comunist fata de Romania, se inscriu intr-un sir lung al altor actiunilor de acest fel, cum ar fi eliminarea Istoriei Romanilor din invatamant, refuzul de a coopera cu Ministerul Educatiei din Romania, prigonirea Mitropoliei Basarabiei si a preotilor ei si, viceversa, sustinerea Mitropoliei rusesti, care a devenit un minister al propagandei, blocarea initiativei de deschidere a celor doua birouri consulare romanesti la Balti si Cahul, suprimarea postului TVR 1, iar mai nou promovarea proiectului care interzice cetatenilor care detin dubla cetatenie (in primul rand pe cea romaneasca) sa detina functii publice. Despre cetateanul rus Vladimir Voronin legea nu zice absolut nimic. Resorturile psihologice ale unor astfel de reactii si atitudini sunt alimentate de strategii rusi care inteleg prea bine ca apropierea tarii noastre de Romania inseamna in mod automat si apropierea ei de NATO si UE, iar pentru a o mentine in sfera de influenta a Moscovei ei stimuleaza direct antiromanismul si “moldovenismul” ca politica de stat in R. Moldova in scopul largirii liniei de falie geopolitica pe Prut. Diversiunea ruseasca al „moldovenismului”, alimenteaza o grava criza de identitate, transata insa acum cateva zile de zecile de mii de tineri care au strigat in Piata Marii Adunari Nationale – “si noi suntem romani!”. In replica, regimul comunist a scos la iveala, din tenebrele sovietice, instrumentele statului totalitar, reprimari si abuzuri menite sa sperie poporul, sa readuca aminte epoca sinistra a sovietelor. Acesta este unul dintre scopurile manifestarii de forta discretionara manifestate de actualul regim de la Chisinau: instituirea fricii si reactivarea resorturilor amintirii represiunii cumplite din vremea stalinista. Actualii guvernanti de la Chisinau nu sunt comunisti decat cu numele; este o haina de lucru imbracata pentru a se mentine la putere de un grup de capitalisti sadea, de origine rusa in majoritate, hotarati insa sa utilizeze in orb cei in jur de 600 000 de romani basarabeni de peste 60 de ani, votantii “comunismului”, orbiti de himera stabilitatii aparente si de nostalgia vremurilor tineretii indoctrinate. La atat se reduce esalonul de vot al “comunistilor”. Voronin si toti cei din jurul sau sunt de fapt afaceristi verosi, capitalisti pe deplin, implicati in toate felurile de bussines-uri, cu contacte si combinatii serioase cu medii de afaceri straine, rusesti, israeliene, germane, americane etc. La nevoie, mai ales daca primesc ordin de la Moscova, comunistii de la Chisinau, ca si fratii lor de la Bucuresti, pot deveni pe loc social-democrati, monarhisti, liber-schimbisti, orice – doar sa-si mentina privilegiile si averea. Cei din asa zisa “Opozitie” nu sunt nici ei departe de optica clanului Voronin, mai ales unii, de genul unui Urechean, prezentat pe diverse canale media, inclusiv si mai ales de la Bucuresti, drept lider al “Opozitiei”. Stim cu totii, cei cat de cat informati, ca atat comunistii lui Voronin, cat si nomenclaturistii grupati in jurul lui Urechean nu reprezinta altceva decat doua fete ale aceleaiasi politici, rusesti, in Moldova. Personaje ale “Opozitiei” care au „lucrat“ intens in spatele scenei politice, fac parte din clanul Lucinschi, o figura-cheie a nomenclaturii sovietice. Urechean, matrioshca lui Lucinshi, este un produs al Scolii de Cadre de Partid de la Leningrad, ulterior activ in CC al PCM, apoi, multi ani, membru al Guvernului si, pentru un deceniu, fost primar general al Chisinaului (numit prin decret si, ulterior, ales) iar „opozantul” de azi, preferat al fondurilor dirijate de catre fosta guvernare PSD, ca deputat, a votat toate hotararile specifice guvernarii antiromanesti de la Chisinau: a votat impotriva inregistrarii Mitropoliei Basarabiei, impotriva introducerii religiei in scoli, a votat pentru instrainarea teritoriului Basarabiei, in beneficiul ucrainenilor, a interzis si prigonit ani de-a randul protestele anticomuniste din Piata Marii Adunari Nationale si a fost decorat cu mari distinctii de catre Patriarhia Rusa pentru serviciile aduse Rodinei. Rusiei adica. Tot Urechean a semnat atat cu PNL-ul, in octombrie 2007 la Chisinau, cat si cu partidul lui Putin, Edinaia Rosiia, la Moscova, un acord punte de colaborare intre formatiuni. Nici celalalt „opozant” de frunte, Vladimir Filat, nu este departe de performantele lui Urechean. Avand la baza aceiasi scoala a fost lansat in cariera politica de fostul maior KGB, Dumitru Diacov, cu sarcini speciale pe teritoriul Romaniei, in cursul anului 1989, cetatean al Federatiei Ruse, incuscrit cu Anatol Stati, un mogul al petrolului cu miros rusesc apropiat de clanul Lucinschi si de masinaria sistemului, tinand cont ca afacerile sale sunt conduse din Kazahstan. Dorin Chirtoaca, singurul tanar cu o educatie sanatoasa romaneasca si o orientare europeana este prins la mijloc intre acesti pseudo-opozanti ai regimului, si nici macar in propriul sau partid nu a scapat de “supraveghere”. Ieri, primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca, a scris disperat presei din Romania, cerand ajutorul opiniei publice romanesti si organismelor internationale pentru stoparea incalcarilor grave ale drepturilor omului din Basarabia. Revolta disperarii tinerilor basarabeni, numita deja revolta orfanilor, a celor abandonati de Romania si respinsi de regimul comunist de la Chisinau, intra in faza de represiune salbatica. Organizatii internationale, organizatii din Romania, fete bisericesti au adresat apeluri disperate la solidaritate cu cei arestati, torturati si chiar ucisi de autoritatile comuniste. Tinerii noii generatii au vrut cu disperare sa rupa “gardul de sarma ghimpata” intre cele doua maluri ale Prutului, dar resurectia anticomunista a tineretului din Basarabia nu a convenit nici “Opozitiei”, nici autoritatilor comuniste, nici Rusiei desigur, dar nici Uniunii Europene, desi Germaniei, ax european major, i s-a permis candva ceea ce Romaniei ii este interzis si sa pronunte public: Reintregirea. Libertatea a devenit o valoare atat de viguroasa incat nu mai poate fi stavilita iar tinerii de la Chisinau si-au facut auzita optiunea clar si apasat: Reintregirea! Acesti tineri si-au asumat identitatea romaneasca, un act de act de constiinta si de vointa curajos, pentru care acum au de suferit represiunea regimului. Precum Sfantul Nicolae a daramat idolii paganatatii, tot asa tinerii de la Chisinau – cu sau fara provocatori – au daramat si ars idolii comunismului, lovind cladiri devenite simboluri ale comunismului, tot asa precum Sfantul Apostol Pavel, Sfantul Nicolae si alti sfinti de-a lungul istoriei au daramat in ravna lor idolii paganatatii. Copii batuti de comunisti si tradati acum de Opozitie sunt martirizati si expusi unei salbatice urmariri si persecutii, care va continua multa vreme, cu scopul anihilarii elementelor romanesti active Domnule presedinte, si noi, semnatarii acestui Apel am trecut prin acest cosmar, in perioada comunista, apoi in cea neo-comunista, in iunie 1990 si dupa aceea. Stim bine prin ce trec acesti tineri, acesti elevi si studenti care au manifestat, ca si noi altadata, impotriva unui agent moscovit, un cetatean al Federatiei Ruse asezat in fruntea celui de-al doilea stat romanesc.
Detinutii politici: ne donam cetateniile basarabenilor!
De aceea va cerem: Va rugam acordati o sansa acestei generatii, oferiti-le dreptul la care ravnesc, dreptul optiunii la identitatea romaneasca. Romanii din Basarabia si Bucovina de Nord, impreuna cu cei din Romania constituie un element etnic unic, desi sunt despartiti de granite, cele doua-trei state cu organizari diferite cuprinzand impreuna o singura natiune. Suntem cu totii responsabili pentru siguranta fiecarui membru al acestei natiuni. Acesti tineri de la Chisinau, prigoniti de regim, trebuie ajutati si singura protectie care le poate fi oferita si la care au dreptul de altfel, este cetatenia, in regim de urgenta, la care au dreptul natural oricum, deoarece majoritatea celor patru milioane de basarabeni sunt romani din cei mai curati, neaosi, un adevarat tezaur uman romanesc. Ca sef al statului roman sunteti direct responsabil de strategia de protejare si afirmare a identitatii romanesti, la protejarea congenerilor si etnicilor romani oriunde s-ar afla acestia. Procesul de redobandire a cetateniei romane a fost blocat din 2002 de catre guvernarea PSD si asa a ramas pana astazi – blocat – sau cel mult lasat cu taraita pentru romanii din afara granitelor care au dreptul natural de a avea cetatenia romana. Recunoasterea acestui drept este absolut necesara, acum, mai mult decat oricand. Procesul de dobandire al cetateniei se de-blocheaza doar cand este vorba de o relatie nepotrivita – cum a fost cea a fostului premier Adrian Nastase cu fostul primar Serafim Urechean – sau de vreun fotbalist – asa cum s-a intamplat recent cand autoritatile romane au dovedit ca pot aloca in 24 de ore o cetatenie unui jucator de fotbal „importat” in Romania. Pentru restul milioanelor de romani de dupa noua „Cortina de fier” procedura de redobandire a ramas la fel de dificila si inaccesibila. Ani de-a randul coruptia de stat si o asteptare umilitoare toaca nervii si seaca inima romanilor care vizeaza la dreptul lor natural, consfintit chiar prin Constitutia Romaniei: dreptul la cetatenie. Este inacceptabil ca sute de mii de oameni sa nu beneficieze de drepturi legale care le sunt garantate si prin conventiile internationale la care Romania este parte. Practic este vorba de un refuz al statului de a aplica legislatia in vigoare, functionarii statului roman perpetuand astfel consecintele pactului Hitler Stalin, mai cunoscut sub numele de acordul Ribbentrop – Molotov. Sute de mii de etnici romani din afara frontierelor actuale ale Romaniei au depus sau vor sa depuna cereri de acordare a cetateniei romane. Spre deosebire de alte state, in Romania, acordarea cetateniei pentru un roman din Basarabia, Ucraina, Serbia, Macedonia sau Albania, este un adevarat calvar. Cererea se aproba in ani de zile dupa indeplinirea unor criterii absolut aberante pentru o tara care are datorii morale imense pentru cei care fara voia lor au ramas in afara actualelor frontiere ale Romaniei, multi preferand sa-si obtina cetatenia bulgara, care se da mult mai usor, desi este tot stat UE. Daca Grecia acorda masiv si in regim de urgenta cetatenia greaca aromanilor din Macedonia si Albania pentru a le cumpara identitatea, daca Bulgaria pe o simpla declaratie prin care semnatarul isi asuma originea bulgara da cetatenia pe banda rulanta bulgarilor din Basarabia, Serbia si Macedonia, dar si romanilor basarabeni care se declara bulgari, Romania, printr-un sistem birocratic de tip comunist, incearca sa descurajeze cat mai mult pe romanii care vor ca si in acte sa devina romani. Ne adresam dvs ca la o ultima instanta posibila si deoarece inca din data de 14.06.2005 ati afirmat, domnule presedinte, in cadrul unor dezbateri cu studentii din Universitatea Bucuresti „ca este unul din obiectivele noastre sa gasim o formula de continuare a procesului de acordare a cetateniei romane pentru romanii care locuiesc in Republica Moldova. Avem in vedere acest lucru si sper sa reusim sa-l dezlegam in perioada imediat urmatoare si accelerarea acestui proces”. In data de 17.02.2006 Ministrul Afacerilor Extern din aceea vreme, numit de dvs sef la SIE, ulterior, excelenta sa Mihai Razvan Ungureanu, aflat intr-o vizita la Chisinau, la invitatia omologului sau basarabean Andrei Stratan, a subliniat necesitatea simplificarii procedurii prevazute de legislatie in asa fel incat procesul birocratic de analiza a dosarelor sa fie mult accelerat. Seful diplomatiei romane a promis ca va solicita Ministerului Justitiei modificarea legislatiei de acordare a cetateniei romane, astfel incat romanii din Basarabia sa primeasca mai repede aceasta calitate. Acest lucru insa nu s-a intamplat deoarece in data de 21.02.2006, fostul premierul Calin Popescu Tariceanu a respins o initiativa legislativa care viza imbunatatirea procesului de acordare a cetateniei pentru romanii din Basarabia si Bucovina de Nord, in ciuda faptului ca aceasta initiativa avea avizul favorabil al Consiliului Legislativ al Senatului. Cu doua zile inainte de gestul regretabil al liberalului nr.1 al Romaniei, in data de 18.02.2006, fostul purtatorul de cuvant al PSD, Cristian Diaconescu, actual ministru de externe a afirmat transant: – “PSD se opune categoric unui astfel de demers pentru ca, din punct de vedere al intereselor Romaniei in ce priveste integrarea europeana, varianta cu acordarea cetateniei intr-o procedura simplificata ar putea sa reprezinte un argument negativ hotarator in ce priveste modul in care Romania isi indeplineste obligatiile in materie de securizarea frontierelor sau de libera circulatie a cetatenilor romani in spatiul Shenghen”. Dar, totusi, Bulgaria, Ungaria sau Polonia nu au aceleasi obligatii, domnule Presedinte? Inutil sa precizam faptul ca Directoratul General pentru Extindere al Comisiei Europene a afirmat, in contradictie cu PSD/PNL, cat se poate de clar, ca nici unul din tratatele europene nu impiedica redobandirea cetateniei romane de catre basarabeni, ba mai mult, Conventia Europeana a Consiliului Europei privind Cetatenia afirma raspicat la articolul 9: “solicitarile de redobandire a cetateniei trebuie sa fie prelucrate intr-o perioada rezonabila de timp”. Timpul acesta nu mai este deloc “rezonabil” si se scurge in defavoarea congenerilor nostri, sacrificati si de fortele politice de la Bucuresti si de fortele politice si politienesti de la Chisinau. Acesti tineri sunt orfani, aruncati la mijloc intre Cortina de catifea si cea de fier. Va rugam, domnule Presedinte, sa puneti capat acestei drame si sa ne ingaduiti sa adoptam, fiecare, un basarabean, oferindu-i cetatenia noastra, daca altfel nu se poate. Sunt multi dintre noi, mai ales martiri ain inchisorilor, cu 10, 15 si 20 de ani de temnita comunista, care sunt dispusi sa-si doneze cetatenia romana basarabenilor, daca altfel nu se poate! Suntem dispusi sa renuntam noi la a noastra, sa ramanem apatrizi “europeni”, oferind-o in schimb cate unui basarabean dintre cei aflati in aresturile politiei lui Voronin. Asa cum Vestul “infia” cate un oras sau cate un sat din Romania, inainte de 1989, sau, ulterior, cate o familie napastuita de soarta, tot astfel ne propunem sa ne ajutati pentru a-i “infia” pe orfanii revoltei de la Chisinau, haituti acum de regim, gasind calea legala rapida, cu celeritate, de a li se acorda cetatenia, in regim de urgenta. Dumneavoastra va revine puterea de a determina o interventie legislativa pentru simplificarea procedurii administrative de redobandire a cetateniei, in special prin impunerea unui termen limita pentru rezolvarea cererilor. De exemplu 24 de ore. Va multumim, Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania Asociatia 15 Noiembrie Brasov 1987 Centrul Rezistentei Anticomuniste Seniorii Ligii Studentilor Grupul Independent pentru Democratie Asociatia Victimelor Mineriadelor Asociatia Pentru Apararea Drepturilor Apatrizilor si Refugiatilor Asociatia Civic Media 14.04.2009
“Vreau să ştiţi că am avut foarte multă răbdare cu privire la ceea ce s-a întâmplat în republica Moldova, iar a răspunde peste gard preşedintelui Voronin ar însemna să intrăm în jocul preşedintelui Republicii Moldova. Ştiu că Voronin are tendinţa de a ridica o cortină de fier faţă de România, dar nu cred că trebuie să răspundem la fel”, a afirmat Traian Băsescu la finalul negocierilor de la Cotroceni. Preşedintele Traian Băsescu a declarat astăzi, după negocierile de la Cotroceni, că autorităţile de la Chişinău au lansat acuzaţii nefondate şi că va oferi mai multe detalii pe acest subiect marţi în Parlament. Preşedintele Băsescu a spus că Voronin poate decide “sau poate încerca să ridice o cortină de fier pe Prut”, dar că nu va avea ocazia să facă acest lucru pentru că România va avea “un comportament european”. “Un comportament responsabil, nu faţă de preşedintele Voronin, ci faţă de cei 4 milioane de români care trăiesc în Moldova. 4 milioane de români, cetăţeni ai Republicii Moldova, parte a acestui popor”, a aprecizat Traian Băsescu.
Şeful statului a anunţat că marţi va susţine în Parlament un discurs “dedicat exclusiv evenimentelor din Moldova şi acuzaţiilor nefondate pe care autorităţile de la Chişinău, inclusiv preşedintele Voronin, le-au adus României”.”Va fi un discurs de circa 30 de minute dedicat evenimentelor din Moldova şi cu această ocazie voi lămuri punctul de vedere al statului român”, a spus Băsescu. Citeşte şiTraian Băsescu se va adresa marţi Camerelor Reunite ale Parlamentului
De pe “blogul” lui Iliescu: Fara indoiala, evenimentul cel mai grav la care am asistat in ultima saptamana, a fost deznodamantul alegerilor din Republica Moldova care au provocat revolta tinerilor din Chisinau, urmata de masurile de reprimare luate de regimul comunist al lui Voronin, care-si permite chiar sa acuze Romania pentru actele de violenta si devastarile de cladiri oficiale, pe care, se pare, tot ei le-au pus la cale. Reactia moderata, dar explicita a autoritatilor romane a fost motivata, tocmai pentru a nu da “apa la moara” domnului Voronin. Este, in schimb, semnificativa lipsa de reactie sau tonul moderat din partea cercurilor occidentale, interesate in menajarea relatiilor cu Rusia. In schimb, Jirinovski a facut o apreciere corecta. Au aparut, la noi, tot felul de reactii; unele cam naive. Sa credem, spre exemplu, ca problema spatiului dintre Prut si Nistru ar putea fi abordata si solutionata prin dialog intre Romania si Rusia, este de-a dreptul naiv. La o asemenea propunere, rusii ne-ar trimite, pur si simplu, la plimbare! Ne-ar si acuza de nerespectarea suveranitatii unor state suverane, ca si a deciziilor politice, la nivel international, privind respectarea frontierelor! Pe aceasta tema, au aparut, de asemenea, inca din anii ’90 si se repeta si acum, unele “reprosuri”, ca n-am fi stiut “sa profitam” de situatia din anii ’90 – ’91 pentru a realiza unirea Basarabiei, sau a Rep. Moldova cu Romania. Cum sa fi abordat aceasta problema? Si cu cine? Pana in 1991, Rep.Moldova era parte a URSS. In Transnistria se aflau bazele si efectivele Armatei a 14-a (cu generalul Lebed). Dupa proclamarea independentei Republicii, in 1991, conducerea acesteia s-a confruntat cu probleme complicate, mai ales sciziunea Transnistriei si provocarea conflictului armat. Atunci, Romania a initiat, in vara anului 1992, la Istanbul, cu prilejul Summitului Tarilor din zona Marii Negre – intalnirea celor patru presedinti – din Rusia, Ucraina, Moldova si Romania , care a dus la incetarea ostilitatilor din Transnistria. S-a creat o Comisie de lucru, a reprezentantilor celor patru state. Ulterior, prin manevre abile ale Rusiei, componenta Comisiei a suferit modificari, care au dus la inlaturarea Romaniei. Dupa 1989, si mai ales dupa proclamarea Republicii Moldova – in ciuda dificultatilor prin care treceau ambele state – relatiile bilaterale au cunoscut o dezvoltare benefica. Atat presedintele Snegur, cat si Lucinski, au fost deschisi si au sustinut activ dezvoltarea cooperarii dintre cele doua tari, iar relatiile interumane au avut o dezvoltare fireasca. Din pacate, fortele active din Rep.Moldova, care reusisera sa creeze, inca din anii 1987 – ’1988 o atmosfera entuziasta in jurul actiunii unitare pentru impunerea limbii romane si a scrierii latine, a cunoscut o continua slabire, ca urmare a divizarii fortelor politice si a luptei pentru putere. Fortele conservatoare au folosit aceasta slabiciune, grupandu-se in jurul Partidului Comunistilor, atragand sustinerea activa a populatiei rusofone (peste 35% din populatia tarii). Plecarea la munca, in Europa, a peste un milion de romani din Rep. Moldova a slabit si mai mult pozitia partidelor romanesti. In aceasta conjunctura, Voronin si partidul sau, au reusit sa preia puterea si sa instituie un regim autoritar, pseudo-democrat, cu puternice accente de sorginte stalinista. Starea grava din economie, saracia accentuata a populatiei, dependenta de livrarile de gaze din Rusia si de piata rusa pentru produsele destul de limitate la export (vin, fructe, tutun, etc) accentueaza aceasta situatie dificila. Solutia va fi in organizarea pe o baza noua si solida a fortelor politice democratice din Rep. Moldova, interesate sa asigure, inclusiv prin dialog multietnic, dezvoltarea tarii in spiritul vremii si integrarea ei, in perspectiva, in Europa.
Vocea Basarabiei incearca sa demonteze acuzatiile presedintelui Vladimir Voronin la adresa Romaniei
Chisinau, 13 apr /Agerpres/ – Ziaristii basarabeni de la postul de radio independent Vocea Basarabiei demonteaza acuzatiile formulate de presedintele comunist al Republicii Moldova, Vladimir Voronin (al carui mandat a expirat in data de 7 aprilie), la adresa Romaniei.
1. In ceea ce priveste acuzatia referitoare la consultanta partidelor politice din Republica Moldova, recurgerea la serviciile unor consultanti straini este o practica internationala. Este, de altfel, un lucru arhicunoscut ca Partidul Comunist condus de Vladimir Voronin a primit consultanta masiva nu doar din partea unor experti din Rusia, ci a beneficiat si de sfaturile oficialilor de cel mai inalt rang de la Moscova, intre care presedintele rus Dmitri Medvedev si ministrul rus de externe Serghei Lavrov. Intre altele, unul dintre cei mai importanti consilieri ai lui Vladimir Voronin este ‘analistul american’ Vladimir Socor, trotkist de marca deghizat in ‘luptator anticomunist de la Europa Libera’, scrie in comentariul sau Vocea Basarabiei.
2. Niciun partid politic din Romania nu a facut declaratii vizavi de alegerile din Republica Moldova. Niciun partid politic din Romania sau din Republica Moldova nu a antrenat studenti si elevi pentru actiuni violente. Manifestatiile din 6 si 7 aprilie au fost spontane si au exprimat opinia libera a tinerilor fata de fraudarea masiva a alegerilor de catre comunisti, potrivit sursei citate.
3. ‘Specialistii romani in spionaj’ reprezinta o aberatie patologica a lui Vladimir Voronin, considera ziaristii moldoveni. Pana la ora actuala, niciun ‘specialist roman in spionaj’ nu a fost arestat si nu s-a demonstrat in niciun fel ca ‘specialistii’ romani ar fi organizat vandalizarea sediilor Presedintiei si Parlamentului. Singurul ‘cetatean roman’ a carui retinere a fost data publicitatii de Procuratura de la Chisinau este JOHNATTAN JERUSALAYEM NETANYAHU, al carui nume sugereaza mai degraba implicarea Mossad in revolta de la Chisinau decat cea a Bucurestilor.
Dimpotriva, toate informatiile de care dispune opozitia din Republica Moldova releva ca vandalizarea institutiilor statului a fost organizata de Vladimir Voronin, ministrul de interne Gheorghe Papuc si directorul SIS Artur Resetnikov, asistati de ofiteri ai serviciilor speciale ruse, potrivit postului mentionat de radio.
4. In Republica Moldova nu se vinde niciun ziar romanesc, iar ‘sustinerea informationala a ostilitatilor prin presa din Romania’ constituie un non-sens fiindca presa de mare tiraj din Romania, cu parere de rau, pana la 7 aprilie nu s-a preocupat de alegerile din 5 aprilie si de ceea ce se intampla in Basarabia, ci, cum se stie, a fost interesata intr-un grad mai mare de cazul Gigi Becali, comenteaza Vocea Basarabiei.
Potrivit ziaristilor de la acest post de radio, niciun partid politic din Republica Moldova nu a cerut in programele electorale unirea cu Romania. Alta este insa opinia libera a cetatenilor, mai ales a majoritatii tinerilor, care s-au saturat pana peste cap de statul politienesc al lui Vladimir Voronin si de crizele interne pe care autoritatile de la Chisinau le transfera in responsabilitatea unui ‘inamic extern’.De altfel, tocmai Partidul Comunist al lui Vladimir Voronin a incalcat grav Constitutia Republicii Moldova in anul 2001 cand si-a facut campanie electorala cu sloganul ‘Unirea Republicii Moldova cu Uniunea Rusia-Belarus’, scrie, in comentariul sau, Vocea Basarabiei.
April 17th, 2009 
VR 
Dupa ce, in sfarsit, se incearca repararea unei nedreptati strigatoare la cer, care dureaza de 65 de ani, recunoasterea cetateniei romane celor deposadati abuziv de ea de catre regimul terorist al URSS, iata cum co-autoarea primei sfartecari a Basarabiei continua opera lui Ribbentrop si Molotov, dar acum in UE. Germania, caci despre ea este vorba, partasa Rusiei de ieri si azi, a declansat deja o operatiune de prafuire a initiativei Romaniei. Apeland la zvonsitica si fara a oferi nici o sursa reala, agentia oficiala de presa a Germaniei, DPA, isi permite sa lanseze dezinformari tipice perioadei sovieto-naziste. Va las sa cititi, fara alte comentarii, in afara evidentierii unei alte minciuni crase: DPA sustine ca numai 20% dintre basarabeni sunt romani. Rusine, tovarasi! Luati-va de mana cu Putin! Ah, deja v-ati luat…, uitasem. Noroc cu harta asta, ca mi-am adus aminte. Parca voi aveati un fel de cancelar care acum e slujnicuta la Rodina-n casa…
Posted in Uncategorized 
Tags: _02.jpg)
