De trei luni de zile Theodor Paleologu poartă un război crâncen împotriva unor declaraţii aparţinând lui Theodor Paleologu.
În februarie ministrul Culturii a spus într-o conferinţă de presă că preşedintele Băsescu e „o pleaşcă“ ce a căzut peste pedelişti şi i-a adus la putere. Aşa o fi, dar chestia asta nu trebuie spusă cu voce tare. De aceea, colegii de partid l-au criticat cu blândeţe. În fond, inodorul şi incolorul personaj făcuse o greşeală mică, în rest era perfect pentru blazonul PD-L. Ministerul Culturii avea nevoie de un ministru, după cum avea nevoie şi de un portar. Şi cine era mai potrivit pentru funcţie decât purtătorul unui nume mare care seamănă cu tatăl său cum seamănă copia xerox a unui tablou mare cu originalul. Alegerea a fost perfectă. Partidul i l-a impus ca secretar de stat pe Octavian Ştireanu, fostul consilier al lui Iliescu, şi n-a zis pâs. A tăcut şi când guvernul Boc i-a taxat pe actorii pensionari, tace şi acum când bugetul Ministerului Culturii a fost redus, scurt, la jumătate. În schimb, ministrul are o mare problemă cu „pleaşca“ ce i-a scăpat din gură. A mai făcut o conferinţă de presă „explicativă“, unde a făcut teoria şi etimologia cuvântului. N-a mers. A dat-o pe glumă, susţinând că e „un leu pleoştit“. N-a ţinut. Acum câteva zile a schimbat complet registrul. Într-o altă conferinţă de presă, vorbind de conferinţa cu pleaşca, l-a calificat pe ziaristul de la Gândul care i-a consemnat spusele ca fiind cretin şi mincinos. De ce? Pentru că n-a spus „nu cred că dacă Ionel Brătianu ar apărea acum, ar câştiga alegerile cu Băsescu“. A spus „invers“. Probabil că a vrut să spună că Traian Băsescu, teleportat prin 1920, l-ar fi înfrânt pe Brătianu. Chiar dacă e aşa, reacţia e deplasată. Astfel, Theodor Paleologu a tranşat definitiv problema cu pleaşca: funcţia de ministru al Culturii e o pleaşcă prea mare pentru fiul lui Alexandru Paleologu.
Paleologu in ADEVARUL de azi: „Nu pot să dau mese ca episcopii“
„Eu, ca ministru, nu pot să dau mesele, dineurile şi prânzurile pe care le dau episcopii noştri, nu am bani, nu am voie să dau“,a declarat, vineri, Theodor Paleologu, ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
Chiolhanurile date de Paleologu – din COTIDIANUL de azi:
“Reţeta este simplă: il însoţeşti pe ministrul Culturii, Thodor Paleologu, într-o delegaţie la Rasnov si Brasov, unde tine conferinta “Republica si laicitate”. Plecarea se face la ora 8 dimineaţa, în acelaşi autocar cu ministrul şi consilierii lui. Ai parte de carnati, discursuri in ploaie si, nu in ultimul rand, de alpinism pe patrimoniu. (…) Aghiotanţii cer de urgenţă să ni se deschidă drumul cu o maşină de poliţie. (!?) Când mai sunt câţiva kilometri până la Râşnov ne găseşte şi maşina de poliţie, care ne preia mergând în faţa noastră să deschidă un drum deja liber cu viteza legală de oraş. (!) Datorită antemergătoarei am mai pierdut 25 minute, dar toate capetele din oraş se întorceau după autocarul nostru.”
NOTA MEA: Ce spune legea Potrivit legii, singurele institutii care au dreptul sa foloseasca girofarul rosu, la lumina caruia soferii sunt obligati sa opreasca sunt Politia si Pompierii. In rest, masinile Jandarmeriei, Serviciului de ambulanta, Protectiei Civile, SPP, SRI, Ministerului Justitiei – Directia Generala a Penitenciarelor, precum si cele ale procurorilor criminalisti din Ministerul Public au dreptul sa foloseasca girofare albastre, soferii aflati in trafic fiind obligati sa incetineasca si sa faca loc, fara insa a opri. Legea mai prevede ca folosirea girofarului se permite numai atunci cand este vorba de actiuni de interventie sau misiuni care au caracter de urgenta.
“Tot oraşul vuia din cauza apariţiei delegaţiei de la Bucureşti. Ajungem în centru unde într-o parcare foarte bine securizată suntem debarcaţi, întâmpinaţi de către oficialitaţi, două caleşti şi un alt autocar supraetajat şi decapotabil, care ne preiau să ne conducă la poalele Cetăţii.O doamna blondă, foarte elegantă, Erna Hennicot-Schoepges, care stătea în caleaşcă, a fost nevoită să coboare pentru a urma protocolul cu ministrul, ca apoi să urce la loc. (…)
Ajungem în grădina cetăţii, unde ne aştepta o masă câmpenească. Simţeam 1 mai din plin. Nu au lipsit nici micii, nici cârnaţii… totul delicios, doar că locurile erau deja ocupate când am ajuns noi, iar toată lumea ne îmbia: “Dar puneţi-vă la masă”. Unde?!Consilierul a vorbit cu organizatorii care, buimaci, şi-au dat seama de greşeală şi, de nicăieri, au apărut bănci, tacâmuri şi tot ce era necesar pentru a ne înfrupta din bucate. (…)
După gustoasele bucate, ministrul a plecat cu o maşină lăsându-ne singuri şi abandonaţi cu consilierii lui. Sentimentul nu a durat mult, iar consilierii şi-au făcut meseria, liniştindu-ne că îl vom reîntâlni la Braşov. Deîndată ce ministrul a plecat, edilii s-au relaxat şi au început să bea şi să se comporte ca la ei acasă, dând semnele unei petreceri ce ar fi urmat. (…)
Dupa conferinta, pentru a ramane in spiritul zilei, am nuantat rugaciunea de a opri undeva sa mancam. ministrul a fost de acord, iar in secunda urmatoare a venit si oferta: directorul Directiei Cultura, Culte si Patrimoniu din Brasov ne-a condus intr-un loc special, unde am fost tratati regeste si din partea casei.”
Amnezie Ministrul Culturii spune că nu-şi aminteşte ce a întreprins în cazul furtului mărcii „BPT“ .De aproape două luni, de când „Jurnalul Naţional” foloseşte ilegal brandul „BPT – Biblioteca pentru toţi“, Theodor Paleologu nu a făcut nimic să-şi recupereze marca. „BPT – Biblioteca pentru toţi”, devenită marcă de notorietate, este folosită de Editura Minerva de mai bine de 50 de ani. Cu toate acestea, brandul a fost preluat în mod abuziv de cotidianul „Jurnalul Naţional”, care a început din 18 martie o colecţie de carte ce poartă acest nume. Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) avea înregistrată marca „BPT” la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) încă din 23 mai 2001. Marius Tucă, directorul „Jurnalului Naţional”, a depus în luna ianuarie a acestui an o cerere la OSIM pentru înregistrarea siglei extinse „Biblioteca pentru toţi”. Cu toate că OSIM nu a soluţionat cererea respectivă, „Jurnalul Naţional” a început să publice cărţi sub numele de colecţie „Biblioteca pentru toţi”, având pe copertă şi sigla „BPT“.
Ocolirea răspunsului
Încă din vremea campaniei de promovare a colecţiei „Jurnalului Naţional”, „Adevărul” a cerut o reacţie din partea Ministerului Culturii în legătură cu furtul mărcii „BPT”, care îi aparţine. Şeful de cabinet al ministrului, Alexandru Bălăşescu, ne-a invitat să facem o cerere scrisă, cu număr de înregistrare, la care ni se va răspunde tot în scris. Această procedură este gândită, de fapt, să descurajeze interpelările din partea presei şi să evite răspunsurile. După două săptămâni de la solicitarea noastră, am primit următorul răspuns din partea lui Dan-Marius Zarafescu, pe vremea aceea director al serviciului Cultură Scrisă:„La solicitarea Dvs. privind situaţia brandului «Biblioteca pentru toţi», informaţiile pe care suntem în măsură să vi le transmitem la această dată sunt următoarele: a) în prezent, brandul «Biblioteca pentru toţi» nu figurează înregistrat la OSIM; b) Editura Minerva, sub a cărei siglă a apărut colecţia «Biblioteca pentru toţi», nu a înregistrat acest brand. Orice detalii pe care le vom obţine din analizarea situaţiei semnalate de Dvs. vă vor fi comunicate în timp util.” Prin urmare, nimic despre „BPT”, marca aflată în proprietatea ministerului. Este inutil să mai adăugăm că niciun detaliu nu ne-a mai fost comunicat ulterior.
În aşteptare
Când colecţia „Jurnalului Naţional” funcţiona deja de ceva vreme, am revenit cu cererea noastră către Ministerul Culturii de a ne prezenta o reacţie. Am obţinut telefonul noului şef al serviciului Cultură Scrisă din MCCPN, Ioan Matei, şi l-am întrebat personal. Acesta ne-a declarat că, deocamdată, ministerul este în aşteptarea deciziei OSIM: „Când o să aflăm că Marius Tucă este proprietarul brandului «Biblioteca pentru toţi», vom vedea dacă Ministerul Culturii îl va da în judecată, ca să-şi recupereze sigla.” Nu a putut să ne declare, în schimb, nimic despre ce face ministerul în momentul de faţă, în situaţia în care sigla care îi aparţine este folosită abuziv.
„Prins pe picior greşit“
Văzând că angajaţii Ministerului Culturii nu ne pot oferi o poziţie clară a instituţiei faţă de acest furt, am solicitat un interviu cu ministrul Theodor Paleologu. Din partea cabinetului ministrului, ne-a venit acelaşi răspuns: „Faceţi o cerere scrisă pentru aceasta, pe care s-o depuneţi cu număr de înregistrare.” Am profitat, totuşi, de vizita ministrului la Râşnov, de 1 Mai, şi reporterul nostru Ionuţ Dincă i-a adresat, pe fugă, câteva întrebări legate de scandalul „BPT”. Cu această ocazie, Theodor Paleologu a confirmat faptul că „Jurnalul Naţional” foloseşte ilegal această marcă, dar a evitat să formuleze un răspuns tranşant asupra subiectului. Întrebat dacă măcar a fost formulată de instituţia pe care o conduce o notificare către „Jurnalul Naţionalul”, Paleologu a răspuns: „M-aţi prins pe picior greşit. Nu mai ştiu dacă am semnat sau nu… Cunosc problema, dar nu vreau să spun o tâmpenie. Am vorbit de chestia asta acum vreo două luni şi ştiu că nu avem nicio înţelegere cu «Jurnalul»“.
Stand by pentru Minerva
Editura Minerva a depus şi ea la OSIM cerere de înregistrare a mărcii „Biblioteca pentru toţi”, asupra căreia are drepturi morale şi culturale, iar cererea nu a fost încă soluţionată.
Un ministru cu tată celebru
Theodor Paleologu s-a născut la Bucureşti, în anul 1973. Tatăl lui a fost cunoscutul cărturar Alexandru Paleologu, căruia, după Revoluţie, i-a fost descoperită colaborarea cu Securitatea (angajament semnat în timpul detenţiei politice). În 2005 a fost numit ambasador al României în Danemarca şi Islanda, funcţie din care a plecat în toamna lui 2008, când a fost ales deputat PDL. În decembrie 2008 a fost instalat la conducerea Ministerului Culturii, în Guvernul Boc. S-a căsătorit la vârsta de 20 de ani cu Sarah, o franţuzoaică de origine libaneză, de care s-a separat acum un an. Are un băiat de 14 ani, Mihail.
Ce trebuie să facă ministrul Paleologu
Cu fiecare zi care trece, Ministerul Culturii este păgubit de cotidianul „Jurnalul Naţional”, care foloseşte fraudulos marca „BPT – Biblioteca pentru toţi”, aflată în proprietatea ministerului. Pentru că ministrului Paleologu îi este neclar ce trebuie să facă în situaţia aceasta, „Adevărul” îi oferă consultanţă gratuită:
1 Să trimită notificare către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), pentru a-i atrage atenţia că marca solicitată de cetăţeanul Tucă Marius, „BPT – Biblioteca pentru toţi”, este proprietate a Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. 2 În temeiul articolului 23 din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, să facă opoziţie la marca publicată, dacă cererea cetăţeanului Tucă Marius va fi admisă. Până în acel moment, să iasă cu declaraţii publice în mass-media, prin care să critice abuzul grav pe care-l săvârşeşte „Jurnalul Naţional” prin promovarea cărţilor din colecţia „BPT – Biblioteca pentru toţi”. 3 Să solicite, printr-o notificare scrisă, cotidianului „Jurnalul Naţional” să înceteze folosirea mărcii „BPT – Biblioteca pentru toţi” în scopuri comerciale. 4 Să intenteze un proces în faţa instanţelor de judecată, în care, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să-i fie interzisă „Jurnalului Naţional” folosirea mărcii „BPT – Biblioteca pentru toţi”. 5 Să deschidă acţiune în instanţă pentru recuperarea prejudiciului produs de „Jurnalul Naţional”, prin folosirea ilegală a mărcii „BPT – Biblioteca pentru toţi”.
Aceste acţiuni în justiţie pot fi promovate în temeiul articolului 35 din Legea 84/1998, care statuează următoarele: „Titularul mărcii (în acest caz, Ministerului Culturii) poate cere instanţelor judecătoreşti competente să interzică terţilor (în acest caz, «Jurnalul Naţional») să folosească în activitatea lor comercială (punerea în vânzare de cărţi sub marca «BPT – Biblioteca pentru toţi») fără consimţământul titularului.“ https://www.adevarul.ro/
de mihai.vantu@cotidianul.ro Reţeta este simplă: il însoţeşti pe ministrul Culturii, Thodor Paleologu, într-o delegaţie la Rasnov si Brasov, unde tine conferinta “Republica si laicitate”. Plecarea se face la ora 8 dimineaţa, în acelaşi autocar cu ministrul şi consilierii lui. Ai parte de carnati, discursuri in ploaie si, nu in ultimul rand, de alpinism pe patrimoniu
Din Editia Print, care difera de Editia Online: Ministrul a preferat sa vina de 1 mai cu autocarul cu jurnalistii pentru ca, “vorba stiti dvs cui, sunt alaturi de oameni si impreuna cu ei”. Ziaristii prezenti l-au taxat pentru intarziere si l-au intrebat daca si-a “schimbat cumva orientarea politica”. Zambind, Theodor Paleologu le-a raspuns in gluma ca este “un Iliescu de dreapta”…
Theodor Paleologu şi-a condimentat discursul despre Biserica Ortodoxă cu citate din comedia „Vizitatorii“: “On este en Republique bordel de merdre”.
Nici nu pleci bine şi coada de maşini pline ochi de oameni care se năpustesc să ia o gură de aer de 1 Mai în afara Bucureştiului te opreşte şi-ţi răpeşte 30 de minute din viaţă. Asta e infrastructura…. Suntem în întârziere deşi programul este bine stabilit. Trebuie să ajungem la Braşov ca apoi să plecăm la Râşnov cu un tren de epocă. Pe drum se dau telefoane, se stabilesc ultimele detalii, însă reparaţiile de pe şoseaua de centură din Ploieşti ne obligă la pauze lungi, în care mai mult stăm decât mergem. Depăşim situaţia, dar deja avem întârziere aproape o oră. Publicitate Încercăm să o recuperăm, însă valul de “evadaţi” cu ocazia celebrei zile a muncii ne supune la o răbdare de fier. Să parcurgem Sinaia ne ia aproape o ora. Aghiotanţii cer de urgenţă să ni se deschidă drumul cu o maşină de poliţie. La locul de întâlnire nu era nici o maşină de poliţie. Slavă Domnului, de la un punct încolo, drumul era liber, aşa că am putut recupera din timpul pierdut pe drumurile ciuruite de hârtoape. Dar era, totuşi, târziu, aşa că s-a renunţat la călătoria cu trenul de epocă. Când mai sunt câţiva kilometri până la Râşnov ne găseşte şi maşina de poliţie, care ne preia mergând în faţa noastră să deschidă un drum deja liber cu viteza legală de oraş. Datorită antemergătoarei am mai pierdut 25 minute, dar toate capetele din oraş se întorceau după autocarul nostru. Tot oraşul vuia din cauza apariţiei delegaţiei de la Bucureşti. Ajungem în centru unde într-o parcare foarte bine securizată suntem debarcaţi, întâmpinaţi de către oficialitaţi, două caleşti şi un alt autocar supraetajat şi decapotabil, care ne preiau să ne conducă la poalele Cetăţii. O doamna blondă, foarte elegantă, Erna Hennicot-Schoepges, care stătea în caleaşcă, a fost nevoită să coboare pentru a urma protocolul cu ministrul, ca apoi să urce la loc. Caleştile au urcat până sus la cetate. Pe noi, autocarul trendy ne-a lăsat în parcarea de la poale de unde drum lung şi greu ne aştepta. Întâi a trebuit să trecem de o barieră proaspăt vopsită, pe care uitaseră hârtia avertizoare, apărută peste noapte sub forma unei lance. Ne-am amuzat cum nimic nu se schimbă şi am urcat, şi am urcat, şi… am urcat. Ajungem sus, priveliştea superbă, cetatea se arată în toată splendoarea ei, nişte trâmbiţaşi de pe ziduri încep să cânte solemn şi funebru. A început. Se simte agitaţia organizatorilor. Totul trebuie să fie perfect, sunt oaspeţi importanţi, ziarişti, imaginea lor e în joc. Intrăm în cetate, unde personaje costumate în ţinute de epocă ne întâmpină cu surâsuri de bun venit, gardieni care se comportă exemplar, drepţi şi riguroşi (puteai intra, dar dacă ieşeai nu mai intrai din nou), gloata din cetate, trubaduri care încearcă să atragă atenţia… Şi încep dicursurile. Îmi pornesc camera şi o las să-şi facă treaba, pentru a putea urmări, mai târziu, în detaliu, oamenii. Se spun discursurile tipice în care toată lumea mulţumeşte tuturor, în care toţi regretă ce s-a întamplat până acum şi promit că de acum vor schimba totul, lucruri serioase…. prea serioase pentru 1 Mai. O ploaie torenţială decide că ar trebui pus punct şi porneşte în rafale peste noi. Domnul Matteo Rosati de la UNESCO, care tocmai îşi începuse discursul, văzând că lumea fuge pe lângă ziduri şi nu are cui să-şi mai exprime mulţumirile, decide că e mai bine să pună stop. Îl urmează la discurs Aristotel Căncescu, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, care se încăpăţânează să vorbească în ciuda ploii şi a lipsei de auditoriu. Presa îl vâna pe ministru, turiştii încercau să priceapă cu ce ocazie se mulţumeşte atât, iar oficialitaţile destul de indignate de trecutul apropiat şi zgomotos al cetăţii erau ocupate să-l pârască pe italian ministrului. Căncescu – singur în ploaie, vorbind la microfon. Unul dintre artişti îi dădea de înţeles că ploaia i-ar putea distruge instalaţia de sunet, însă fără mare succes. Omului îi plăcea să vorbească. Şi a vorbit. Ministrul înconjurat de microfoane răspundea la întrebările atât pe subiect, cât şi pe lângă. Undeva în lateral stătea foarte atent consilierul de comunicare al ministrului, sorbind fiecare cuvânt rostit de presă sau de ministru. S-a oprit ploaia şi inaugurarea centrului de informaţii a început. O cămăruţă întunecată, cu curent electric, dar neutilizat, pentru atmosferă, cu tot felul de hârtii şi pliante peste tot, însă fără a şti să te ghideze spre ceva banal cum ar fi toaleta. La această întrebare – grea altminteri – s-au blocat şi nu au ştiut ce să răspundă. Au bălmăjit că doar la poalele dealului. Când tocmai pentru această vizită atât de oficială, edilii oraşului au adus o toaletă mobilă, cu apă, imediat după colţul cetaţii. Urmează vizitarea cetăţii, unde ni se explică ce şi cât a stricat fostul său chiriaş, italianul. Oamenii ne-au arătat cetatea, şi-au exprimat doleanţele aşteptând vizibil aprobarea ministrului la toate catastrofele petrecute acolo din cauza unei erori de administraţie. E drept că nu e vina ministrului care de-abia a fost instalat in funcţie, la fel cum e drept că nu e vina primarului, care şi el e nou – e vina autorităţilor, şi atât. Ne-am căţărat prin toată cetatea, am admirat priveliştea de vis, însoţiţi de localnicii foarte emoţionaţi. Cineva a ţinut să ne prezinte mândria oraşului Râşnov: “Domnu’ ministru, am tot vorbit despre cetate, da’ lăsaţi-ma să vă prezint mândria oraşului Râşnov şi, spre deosebire de cetate, ea e vie. O fetiţă care a escaladat un “munte” artificial. Am consemnat-o şi am lăsat-o să escaladeze plăcile agăţate pe ziduri. Amuzant, venisem să vorbim despre patrimoniu, nu să facem alpinism pe el. Ajungem în grădina cetăţii, unde ne aştepta o masă câmpenească. Simţeam 1 mai din plin. Nu au lipsit nici micii, nici cârnaţii… totul delicios, doar că locurile erau deja ocupate când am ajuns noi, iar toată lumea ne îmbia: “Dar puneţi-vă la masă”. Unde?! Consilierul a vorbit cu organizatorii care, buimaci, şi-au dat seama de greşeală şi, de nicăieri, au apărut bănci, tacâmuri şi tot ce era necesar pentru a ne înfrupta din bucate. Atmosfera de priveghi era dată de meseni, care, evident, au uitat de ce se aflau acolo şi se mai înţepau aşa cât să audă presa, doar-doar va deveni o ştire. A reînceput ploaia, dar corturile ne protejau minunat. După gustoasele bucate, ministrul a plecat cu o maşină lăsându-ne singuri şi abandonaţi cu consilierii lui. Sentimentul nu a durat mult, iar consilierii şi-au făcut meseria, liniştindu-ne că îl vom reîntâlni la Braşov. Deîndată ce ministrul a plecat, edilii s-au relaxat şi au început să bea şi să se comporte ca la ei acasă, dând semnele unei petreceri ce ar fi urmat. Într-un final am plecat. Am ajuns la Braşov unde directorul Bibliotecii Judeţene George Bariţiu ne-a aşteptat gâtuit de emoţie. Ne-a condus în încăperea unde urma ca ministrul să ţină conferinţa, unde, câte doi, cuminţi, o sală întreagă de oameni serioşi îl aşteptau pe ministru în băncuţele de lectură numerotate. A ajuns rapid şi ministrul, care şi-a ţinut conferinţa într-o linişte deplină. Au urmat întrebări din auditoriu, trei oameni ar fi întrebat non stop, în vreme ce toţi ceilalţi ascultau atenţi.
Dupa conferinta, pentru a ramane in spiritul zilei, am nuantat rugaciunea de a opri undeva sa mancam. ministrul a fost de acord, iar in secunda urmatoare a venit si oferta: directorul Directiei Cultura, Culte si Patrimoniu din Brasov ne-a condus intr-un loc special, unde am fost tratati regeste si din partea casei. Urcaţi în autocarul Teatrului Naţional din Bucureşti (cu care şi venisem), consilierul revizuia, cu voce tare, ideile din care ar putea ieşi ştiri, panicat fiind de impactul potenţial al unei glume nevinovate a ministrului. Consilierul ştia ce ştia, era cu şacalii în maşină. Lamentările lui nu au oprit ştirile să fie difuzate deja, iar gluma să fie prezentată drept senzaţional. Iniţiativa unei colege de breaslă de a juca Fazan a captat atenţia tuturor, şi toate cele rele au fost uitate, cel puţin până mai târziu. Am preferat să dorm şi să închei această foarte frumoasă zi de 1 mai în care toată lumea, mai puţin ministrul, se comporta la fel de febril ca şi înainte de ‘89. https://www.cotidianul.ro/
NOTA MEA: “Criza! Criza!”; nu sunt bani pentru profesori, pentru cultura, pentru nimic! Ne ia Biserica banii! Dar Ministrul Culturii are fonduri sa care dupa el pentru o conferinta anodina de-a sa, pe banii nostri, un card de jurnalisti pe care-l mai si indoapa, doar-doar or scrie de bine de el…
Comunicat de presă Libertatea presei în România riscă să devină o ”fata morgana” București, 3 mai 2009:
Astăzi, de Ziua Libertății Mondiale a Presei, constatăm cu îngrijorare că presa română, acest câine de pază al democrației, riscă să devină un biet ”cățel”, iar libertatea de exprimare ‐ o veritabilă ”fata morgana”. De 20 de ani de când presa și fiecare cetățean în parte și‐au recâștigat dreptul la libera exprimare, mulți politicieni și‐au propus ca principal scop să pună botniță presei întocmai ca în perioada comunistă. Tentativele de subminare a libertății presei s‐au comis prin diverse acțiuni și propuneri legislative, dintre care amintim: “Codul Macovei” ‐ prin care jurnaliștii aveau “asigurate” locuri în celule, proiectul Legii proporționalității știrilor pozitive și negative, precum și politizarea excesivă a instituțiilor publice de radio și televiziune. La acestea se adaugă agresiunile verbale și fizice asupra jurnaliștilor sau presiuni ale autorităților la adresa instituțiilor de presă, cum ar fi anchete ale Poliției și ale Parchetului care au avut drept scop intimidarea jurnaliștilor. De cele mai multe ori s‐a urmărit divulgarea surselor confidențiale sau confiscarea/copierea unor documente legate de articole de presă. Un capitol aparte îl constituie preocuparea autorităților pentru interceptarea comunicațiilor. Motivațiile pentru adoptarea unor astfel de decizii au fost dintre cele mai hilare, cum ar fi necesitatea reglementării libertății de exprimare prin adoptarea unei Legi a presei, deși atât Constituția României, cât și principiile internaționale consființesc dreptul cetățenilor de a fi informați, precum și libertatea de exprimare.
În prezent, Uniunea Europeană este invocată de către guvernanți ca motiv suprem pentru adoptarea unor măsuri care subminează principiile democrației în România. În mare grabă, Președinția, Guvernul și Parlamentul au luat decizia de a adopta noile proiecte ale Codului Civil și Codului Penal până pe data de 15 mai a.c., fără nicio consultare cu cetățenii, încălcându‐se astfel legislația natională, precum și normele europene. Acest fals pretext invocat de guvernanți a fost demontat și de Federația Europeană a Jurnaliștilor (FEJ), care a solicitat zilele trecute un punct de vedere oficial din partea Comisiei Europene. Într‐o scrisoare transmisă Federației Române a Jurnaliștilor MediaSind și Coaliției ”Opriți Codurile!”, FEJ a comunicat poziția oficialilor de la Bruxelles. Comisia Europeană a precizat că “nu a fixat niciun termen limită pentru reforma codurilor civil și penal, nici în România și nici în alte state membre. Mai mult, Comisia Europeană a încurajat constant cea mai largă dezbatere posibilă cu societatea civilă și cu organizațiile non‐guvernamentale în momente în care era necesară adoptarea unor astfel de proiecte de lege vizând drepturile cetățenești”. ”Un astfel de document este împotriva oricărui principiu european al liberății presei”, susținea și Arne Konig, președintele Federației Europene a Jurnaliștilor, la momentul trimiterii Codurilor spre adoptare în Parlament. “Jurnaliștii nu pot fi forțați de lege să răspundă la orice fel de solicitare publică și în niciun caz nu pot fi forțați să își dezvăluie sursele pentru a‐și demonstra buna credință”. Proiectul noului Cod Civil dă dreptul justiției ca, în baza unei decizii judecătorești de urgență (ordonanță președințială), să dispună „sechestrarea, distrugerea, confiscarea sau retragerea din circulație a bunurilor ori a mijloacelor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea faptei prejudiciabile” (adică la realizarea unui material jurnalistic), potrivit articolului 263, alineatul 2. De asemenea, potrivit articolul 225 din proiectul Codului Penal, jurnaliștii pot fi condamnați la închisoare de la trei luni la doi ani pentru anumite fapte care au legatură cu activitatea de presă. Iar acestea sunt doar câteva exemple din articolele care încalcă în mod flagrant libertățile cetățenești. La toate aceste atacuri se adaugă și presiunile economice asupra mass‐media. Presa din România este supusă unei fiscalități excesive, fiind impozitată la fel ca orice altă industrie. În multe state din lume guvernele acordă o importanță aparte sprijinirii acestui sector vital pentru democrație. Însa, în Romania, guvernanții mimează un dialog ”al surzilor” și refuză cu obstinație să discute serios despre aceste probleme, mai ales în această perioadă de criză economică. După mai multe runde de negocieri cu membrii Comitetului Anticriză pentru Mass‐media, reprezentanții Guvernului Boc, prin conducerea Ministerului Finanțelor Publice, au considerat fiecare revendicare drept “o măsură susceptibilă de a avea caracter de ajutor de stat”, confirmând încă o dată faptul că mass‐media nu reprezintă o prioritate pentru statul român. În aceste condiții, nu mai miră pe nimeni faptul că, potrivit ultimului raport întocmit de Freedom House, libertatea de exprimare din România este situată pe un rușinos loc 95, presa fiind considerată ”parțial liberă”, alături de state ca Peru, Panama și Ecuador. Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind face apel la solidaritatea membrilor întregii comunități jurnalistice să nu accepte limitarea drepturilor constituționale ale presei și, în consecință, ale fiecărui cetățean. Guvernanții interpretează anumite semnale de la Uniunea Europeană și profită de criza economică actuală pentru a pune botniță presei, privând astfel cetățeanul de unul dintre cele mai importate drepturi: acela de a fi corect informat. Comitetul executiv al FRJ MediaSind, Cristi Godinac, preşedinte Mihaela Căciuleanu, vicepreşedinte televiziune Adrian Moise, vicepreşedinte radiodifuziune Cornelius Popa, vicepreşedinte presă scrisă Dumitru Mangu, vicepreşedinte edituri şi tipografii Ion Moraru, coordonator departament televiziune Liliana Hinoveanu, coordonator departament radio Maria Schifirneț, coordonator departament presă scrisă Adrian Scorțaru, coordonator departament edituri şi tipografii
La care subsemneaza si Asociatia Civic Media
FRJ MediaSind ‐ Federația Română a Jurnaliştilor reprezintă peste 8000 de membri din presa scrisă, radio, televiziune, edituri şi tipografii şi este membru cu drepturi depline în Federația Internațională a Jurnaliştilor: Federația Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România, Federația Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune, Sindicatul 2002 din Societatea Română de Televiziune, SJP din Agenția Națională de Presă Agerpres, Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii, SZR – Federația Sindicatelor din Întreaga Presă, Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova
Motto: “Trebuie convinsi deputatii, senatorii, episcopii si preotii sa aiba moderatie si precautie. Avem nevoie de o dezbatere publica pentru a vedea daca, pe timp de criza, putem cheltui acesti bani pentru cateva sute de biserici, sacrificand astfel programe culturale extrem de importante”
Desi e ministru ales din partea PDL – dupa cum se spune ridicat de pe olita chiar de Andrei Plesu, eminenta cenusie a tuturor guvernarilor, de la FSN la CDR, PSD si PDL – Toader Paleologu, fiul masonului de moda veche Alexandru Paleologu, altfel un tip citit, si-a facut deja un obicei din a insulta romanii. Pe langa atacul agresiv la adresa Bisericii – nu este vorba de “ridicarea a peste 800 de biserici”, cum a sustinut, ci de construirea a 2-300 si de restaurarea a sute de alte biserici de sute de ani, monumente ale artei si arhitecturii romanesti – el acopera, cu buna stiinta, si alte “ciudatenii” in Ministerului Culturii si Cultelor (parca a uitat ca este si ministru al Cultelor!). De exemplu, intr-o totala contradictie cu realitatea politica, el l-a mentinut in functia de “consilier personal” pe ungurul Demeter Andras, fost secretar de stat în Ministerul Culturii, numit în guvernarea Tăriceanu la propunerea UDMR, cel care a desfiintat, anul trecut, prin Hotarare de Guvern 13 reviste culturale romanesti, printre care Contemporanul, Literatorul, Manuscriptum şi Teatrul. Mai mult decat atat, el il mentine in functia de presedinte al INMER (“Memoria Exilului”), echivalenta cu aceea de secretar de stat, pe liberalul-regalist Dinu Zamfirescu, unul dintre cei care au semnat pentru suspendarea lui Traian Basescu. La fel de anormala este si pastrarea pe pozitie a lui Marius Oprea, un alt “gestionar” profitor al “afacerii anticomunismului”, fost consilier de securitate fara ORNISS al lui Tariceanu, inamic personal al lui Traian Basescu, pastrat si azi de Guvernul Cioc-Boc in functia de presedinte al asa-zisului IICCR (“Investigarea Crimelor Comunismului”). Si anomaliile “sectei intelectualilor” GDS-ICR continua, fara jena.
Sustinatorul “Printului” Radu
Acum, de exemplu, aflat de 1 mai la Braşov pentru a susţine o conferinţă pe tema “Republică şi Laicitate”, ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional i-a răspuns unei jurnaliste că “Principele Radu are dreptul să candideze şi reprezintă un vector de civilitate în confruntarea electorală”. Ministrul a susţinut în timpul conferinţei că este „foarte apropiat de familia regală a României” şi că, pentru domnia sa, „monarhia este parte din patriotism”. „Tatăl meu era şi el regalist. Fiul meu trebuia să-l aibă ca naş pe regele Mihai”, a adăugat Toader Paleologu. La finalul conferinţei, ministrul a fost întrebat de o jurnalistă ce părere are despre candidatura la preşedinţie a principelui Radu Duda. Theodor Paleologu a ţinut să precizeze : „Radu Duda are dreptul de a candida şi, cel mai important, reprezintă un vector de civilitate în confruntarea electorală”. Paleologu a argumentat că principele Duda este un om „civilizat şi non-agresiv”.
Despre “laicitate”
„Laicitatea e foarte puţin prezentă în dezbaterile publice de la noi. Laicismul francez nu este cea mai fericită metodă, în schimb laicitatea pozitivă pe care o tot aminteşte Sarkozy reprezintă o şansă pentru religii. Laicitatea nu exclude orice fel de prezenţă a bisericii în spaţiul public, statul modern încearcă să neutralizeze doar politic, nu şi public, biserica.”, a continuat Theodor Paleologu. Ministrul a făcut o scurtă referire la politica abilă a Bisericii Ortodoxe Române care, prin apolitismul ei, primeşte bani de la toată lumea. „Politicienii cred că pot fi aleşi şi realeşi. Cu cât îşi fac cruci mai mari la TV cu atât sunt mai lipsiţi de cultură teologică dar dau mai mulţi bani la biserică în teritoriu. Biserica trebuie să înţeleagă că sărăcia e o virtute evanghelică, că este corpul mistic, corpul lui Hristos şi că nu are nevoie de construcţii aberante (…) Modelul de neutralizare politică a religiilor este pus în discuţie din ce în ce mai mult. Trebuie să promovăm laicitatea pozitivă. Nu trebuie să uiţi propria credinţă, dar ce drept ai s-o manifeşti public, mai ales în mod zgomotos?”, s-a întrebat Paleologu.
“Trufia” de la Putna
Ministrul a dat exemple de biserici care au primit destui bani dar i-au folosit în mod distructiv. Printre altele a menţionat o biserică de sat, renovată cu zeci de miliarde, în care s-a pus podea de marmură şi picturi de prost gust, cu Isus (sic) stând pe tricolorul românesc la judecata de apoi sau mânăstirea Putna unde s-au făcut picturi de interior după ce, de secole, mânăstirea uimea prin simplitatea ei. „Providenţa a dat ca la Putna să nu existe picturi. De ce, în secolul 21, să vrem să corectăm providenţa? E o trufie. Biserica ar trebui să fie responsabilă de patrimoniul pe care îl administrează. Modestia e o altă virtute evanghelică”, a menţionat Theodor Paleologu. Făcând o paranteză, ministrul s-a întors la politică susţinând că şi apolitismul este tot o politică. „Cei 70% dintre români, care nu votează, fac totuşi politică. Îi înţeleg. Când ai o coaliţie, riscul de neparticipare la vot este enorm. Îi poţi pierde pe toţi. Iar la o coaliţie dreapta-stânga toţi sunt catalogaţi la fel şi nimeni nu mai votează”, a spus ministrul. O altă problemă abordată de Theodor Paleologu în cadrul conferinţei “Republică şi Laicitate” a fost cea a lipsei unui protocol între biserică şi stat, a lipsei de protocol în general. „România nu are protocol. E o brambureală de la cap la coadă. Mi-ar plăcea să fiu Ministrul Protocolului şi Bunelor Maniere”, a încheiat, ironic, Theodor Paleologu.
Serviciile secrete germane urmăresc îndeaproape activitatea organizaţiei Scientology de la deschiderea sediului acesteia în capitala germană, la începutul lui 2007.
Practicile aşa-numitei religii îngrădesc drepturile omului, fiind neconstituţionale, consideră majoritatea politicienilor germani. După doi ani de la inaugurare, Scientology i-a pregătit Berlinului, în secret, o nouă “surpriză”. Scientology isi va deschide al doilea sediu in Berlin iar ultimele care au aflat vestea surprinzatoare au fost autoritatile germane. Primaria cartierului Spandau, zona unde urmeaza sa functioneze un birou de informare al organizatiei, a aflat cu stupoare ca spatiile viitorului sediu au fost deja inchiriate si amenajate pentru inaugurare. Fractiunea Crestin Democrata (CDU) a propus la Berlin ca subiectul sa fie tratat cu prioritate la urmatoarele sedinte ale comisiei de control a serviciilor secrete. La deschiderea primului centru Scientology in capitala germana, reprezentantii acesteia au declarat ca Berlinul este o locatie importanta, pentru ca “fiecare sediu se afla intr-un punct strategic, intr-o zona de mare insemnatate culturala.” Si de aceasta data organizatia a inchiriat un spatiu pe baza aceleiasi consideratii: noua cladire se afla in apropierea mai multor scoli. Unul dintre purtatorii de cuvant ai Fractiunii CDU, Andreas Gram, e de parere ca, in cele mai multe cazuri, cei atrasi de filosofia promovata de Scientology sunt “copiii si persoanele labile psihic”. Ministrul Federal de Interne, Wolfang Schauble, a declarat in urma cu an ca se vor lua masurile necesare pentru interzicerea activitatii Scientology pe teritoriul Republicii Federale. Totusi, pana in prezent, statul german nu a reusit sa faca demonstratia ilegalitatii organizatiei. Sefa biroului regional din Berlin al serviciilor secrete, Claudia Schmid, a confirmat ca, in ciuda practicilor neconstitutionale, activitatea gruparii – autodenumita religie – nu poate fi interzisa, in conditiile in care metodele de atragere a “clientilor” sunt “perfide, dar nu si agresive.” Potentialul de marketing al filosofiei Scientology sta intr-o idee relativ banala: reteta “drumului catre fericire”, printr-o serie de cursuri de lunga durata. Maestrii promit atingerea unui stadiu mental si spiritual pur, prin metode care elibereaza memoria reactiva de tensiunile provocate de amintiri neplacute, “fericirea” Scientology fiind bineinteles comercializata. Membrii organizatiei vor deveni in consecinta persoane lipsite de insecuritate, stres, teama sau orice alte emotii negative. Aceste idei sunt vandute in zonele aglomerate ale Berlinului, prin internet, sau in cadrul unor seminarii si evenimente culturale. Pe o axa verticala, dupa cum sustin majoritatea politicienilor germani, dar si fosti membri Scientology, scopul organizatiei este de a acumula putere prin infiltrarea in politica la nivel mondial. De aici si incercarile, in cateva tari europene, de a interzice functionarea ei, pe baza neconstitutionalitatii si a pericolului social pe care il reprezinta. Conceptul si practicile gruparii au fost caracterizate si ca o noua forma a extremismului politic de catre Ursula Caberta, cunoscut critic al organizatiei si presedintele grupului de monitorizare al Scientology din cadrul senatului Hamburg. “Pericolele extremiste apar in diverse forme”, a declarat Caberta. “Scientology este un astfel de pericol. Faptul ca se autonumesc religie, este cea mai buna strategie la care au putut sa apeleze. Articolul 4 din Constitutia Federala garanteaza libertatea religiilor, iar Scientology, la fel ca alte organizatii, face abuz de acest bun. “ Prof. Dr. Ralf Abel, fost membru al comisiei de ancheta pentru secte si asa-numite psiho-grupuri din cadrul Bundestag-ului, a avertizat ca “Scientology nu trebuie subestimata”. Pericolul, a declarat Abel, il reprezinta tocmai activitatea organizatiei in zona gri dintre politica, religie si societate. Serviciile secrete germane monitorizeaza din 2007 activitatea Scientology, motiv pentru care Fractiunea CDU a cerut explicatii legate de “surpriza” inaugurarii unui nou centru de informare in Berlin. Autor: Lavinia Pitu
Nicolae “Niki” Manolescu, un membru al Sectei cu vreo cinci salarii de la stat si vreo zece functii oficiale, a atins paroxismul. El isi propune ceea ce nu au reusit nici comunistii: sa interzica libertatea cuvantului prin intermediul “Justitiei”, pretinzand daune pentru “defaimare”. Nu este primul caz. Metoda a fost brevetata de alti doi membri ai Sectei, patronati de fostul tovaras judecator al TMB al RSR Valeriu Stoica. Gabriel “Lulu” Liiceanu si Horia “Scato” Patapievici si-au propus acelasi lucru, dand in judecata mai multi jurnalisti de la ZIUA pentru ca le-au demascat afacerile necurate, de la FSN pana la ICR, si solictand “daune morale” care ajungeau la un total de 5 miliarde de lei vechi. Patapievici a pierdut cu brio aberatia de proces iar Liiceanu, pentru care se trag totusi mai multe sfori, o sa si-o ia similar. Pentru aducere aminte: in timp ce Manolescu publica randurile de mai sus prin care il pupa in cur pe Ceausescu, in “Literatura romana de azi 1944-1964”, si era incurajat de Securitate sa adune mustele si sa puna stampile in asa-zisul “Cenaclu de luni”, poetul si scriitorul Liviu Ioan Stoicu era urmarit si hartuit de aceeasi Securitate. E drept, si “Niki” era urmarit, dar de 0110, ca si tov Iliescu, Brucan, Magureanu, Plesu, Dinescu si restul Sectei…
Cititi si va cruciti:
Manolescu ii baga pumnul in gura poetului Liviu Ioan Stoiciu
Presedintele Uniunii Scriitorilor aminteste de politica Securitatii dinainte de 1989, care interzicea scriitorilor incomozi sa vorbeasca * Acesta ii cere vrinceanului daune morale de 1.000 de lei pe zi daca mai critica Uniunea Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, il ameninta pe scriitorul vrincean Liviu Ioan Stoiciu (LIS) cu plata a 1.000 de lei pe zi daca mai face aprecieri negative asupra persoanelor din conducerea Uniunii. Gestul sefului scriitorilor din Romania este unul fara precedent dupa 1989 si se aseamana cu masurile luate de autoritatile comuniste impotriva lui LIS, cind acesta avea domiciliu obligatoriu si era urmarit pas cu pas de Securitate.
Manolescu ii cere adjudeanului Stoiciu sa “inceteze calomnierea prin presa a Uniunii Scriitorilor si a persoanelor din conducerea acesteia, sub sanctiunea unor plati de daune cominatorii a cite 1000 lei/ zi. Prin articolele sale se lanseaza din ce in ce mai mult intr-o defaimare aberanta la adresa Uniunii Scriitorilor din Romania si a conducerii sale, inventind scenarii pe care le consideram total neadevarate”, se arata in plingerea adresata Judecatoriei Bucuresti si semnata de Nicolae Manolescu.
Pentru a-si justifica plingerea, acesta citeaza un articol publicat de LIS in 30 aprilie 2008, pe care-l ia ca dovada a calomniei. In acest material, ca si in altele, LIS pomeneste despre anumite practici neortodoxe instaurate in comisiile Uniunii Scriitorilor, despre restauratia care s-a produs in lumea scriitorilor prin revenirea in forta a unor colaborationisti din “gasca” poetului de curte Adrian Paunescu, capatuirea unora si altora, cumetrizarea institutiei, intr-un cuvint realitati care nu trebuie demonstrate, dar pe care Manolescu, in prezent la Paris, ca ambasador pe linga UNESCO, nu le accepta. De altfel, conflictul dintre cei doi este unul de notorietate si a fost agravat de excluderea publicistului LIS de la conducerea revistei “Viata Romaneasca” de catre Manolescu, pe motiv ca l-a publicat in paginile revistei pe cel mai mare opozant al regimului comunist, scriitorul Paul Goma.
“Nu pot decit sa-mi exprim public stupefactia ca Nicolae Manolescu (ambasador al României la UNESCO, care ar trebui sa stie exact care sint macar Drepturile Omului, nu?) solicita instantei, oficial, sa-mi suspende semnatura! Adica, sa-mi puna pumnul în gura! Marturisesc, nici nu stiam ca e posibil sa fiu cenzurat «legal», împotriva bunului simt si a Constitutiei – la aproape 19 ani de la Revolutie, cind singurul cistig real postcomunist a fost acela de a avea libertate de exprimare, putind sa spui lucrurilor pe nume. N-am mai pomenit: sa fiu amenintat prin instanta cu plata a 10 milioane de lei pe zi daca am opinii critice si scriu articole de atitudine! A ajunge azi sa consideri o calomnie taman critica elementara facuta la adresa abuzurilor conducerii operative a Uniunii Scriitorilor (îndeosebi a presedintelui ei, N. Manolescu, care se crede providential, de neatins, desi lasa grav de dorit în functiile detinute, motiv sa-l amendez), da de gol care mai e, de fapt, nivelul moral al mentalitatii scriitorilor români de azi, în general, nedesprinsi de reflexele trecutului compromitator. Îmi este mie rusine ca N. Manolescu se face înca o data de ris (amintiti-va de interzicerea semnaturii lui Paul Goma în revistele US), cu o lipsa de demnitate iesita din comun, pretindu-se la asemenea procedura de intimidare. Îi depling decaderea”, ne-a spus Liviu Ioan Stoiciu.
Iata ca, ceea ce nu a reusit sa faca regimul comunist este pe cale sa se produca intr-o Romanie a anului 2008, in care principala calitate este sa apartii unei gasti si sa nu ai ochi pentru a vedea imoralitatea in care traim. Doamne fereste sa o mai si arati cu degetul!
„Muzeul nu e capelă!” – Reactia lui Radu Calin Cristea la cererea familiei Cezar Ivanescu de a omagia poetul dupa moarte
Exista Justitie! – Comunicat de presă Acţiune admisă în cadrul procesului privind anularea Concursului de director general al Muzeului Naţional al Literaturii Române
Miercuri 25 iunie a.c., Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de dl. Sande Varjoghe având ca obiect anularea concursului desfăşurat pentru ocuparea postului de director general al Muzeului Naţional al Literaturii Române. Prin soluţia acordată în dosarul nr. 5326/3/2008, instanţa de judecată a anulat atât Decizia nr. 3/30.01.2008 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor prin care a fost respinsă contestaţia formulată de dl. Sande Varjoghe cât şi concursul desfăşurat în perioada 09 – 23.01.2008 pentru ocuparea postului vacant de Director General al Muzeului Naţional al Literaturii Române. Astfel, Tribunalul Municipiului Bucureşti a restabilit adevărul într-un concurs în cadrul căruia au fost încalcate în mod abuziv nomele legale care au stat la baza desfăşurării concursului, respectiv Ordonanţa nr. 26/2005, precum şi Metodologia nr. 10288/19.12.2007. În perioada 09 – 23.01.2008 a avut loc concursul pentru ocuparea postului vacant de Director General al Muzeului Naţional al Literaturii Române, iar, în urma respingerii contestaţiei depuse de către dl. Sande Vârjoghe, câştigătorul concursului a fost declarat dl. Radu Calin Cristea. Precizăm faptul că persoana declarată câştigătoare era neeligibilă pentru participarea la concurs (proiectul de management depus de către aceasta fiind în fapt un articol sumar de gazetă despre Muzeului Naţional al Literaturii Române) şi nu întrunea condiţiile minime legale pentru participarea la acest concurs. Cu toate acestea, la data de 15.02.2008 acesta a fost numit ilegal în funcţia de Director General al Muzeului Naţional al Literaturii Române, deşi Primăria Municipiului Bucureşti fusese notificată asupra procesului promovat de către reclamant în data de 07.02.2008. Motivele invocate de dl. Sande Vârjoghe în cadrul procesului formulat împotriva Primăriei Municipiului Bucureşti au fost următoarele: Primăria Municipiului Bucureşti (organizatorul concursului şi ordonatorul de credite al Muzeului) a admis ilegal în concurs proiectul de management depus de către Radu Călin Cristea, care nu întrunea condiţiile legale pentru participarea la acest concurs şi a respins abuziv contestaţia depusă de către reclamant; Membrii Comisiei de concurs, formată din Mircea Mihăieş, Ioan T. Morar şi Romeo Pop, nu au întrunit condiţiile legale şi profesionale necesare evaluării unui proiect de management pentru Muzeul Naţional al Literaturii Române şi au evaluat abuziv şi incorect proiectele de management prezentate de către candidaţi; Primăria Municipiului Bucureşti a numit ilegal în funcţia de Director General al Muzeului Naţional al Literaturii Române pe dl. Radu Călin Cristea, deşi fusese notificată anterior numirii asupra procesului în temeiul Legii contenciosului administrativ deschis de către reclamant. Tribunalul Municipiului Bucuresti a constatat ilegalităţile şi abuzurile de drept care au stat la baza desfăşurării Concursului, admitând, în consecinţă cererea de chemare în judecată formulată de dl. Sande Varjoghe şi anulând concursul pentru ocuparea postului vacant de Director General al Muzeului Naţional al Literaturii Române. Date de contact: Sande Vârjoghe – telefon (021) 212. 96. 53 Cabinet de Avocat “Alexander Stefan Popa”: Avocat Paul Cosmovici – telefon 0314.283.744/0314.283.783
May 4th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
