Posts Tagged ‘securitatea nationala in pericol’

Un maghiar acuza. Prof. Gall Zoltan: Domnule Frunda, prezentaţi public, vă rog, conţinutul dosarelor de presupus informator al securităţii comuniste, de la CNSAS!

Pe adresa Roncea Ro:

“Ca locuitor maghiar al Tg. Mureşului, oraş în care m-am născut şi am crescut, urmăresc cu viu interes ceea ce se întâmplă în viaţa politică locală a maghiarimii. Şi pot să spun că schimbările recente legate de principalul candidat maghiar la Primăria Tg. Mureş, cel desemnat de U.D.M.R., au fost primite cu reticenţă de mulţi dintre maghiarii de rând. De ce nu a fost bun Vass Levente (o figură nouă, tânără, dinamică, de viitor) şi a trebuit schimbat cu Frunda Gyorgy, care face parte din vechea gardă neocomunistă a U.D.M.R. ? Plus că noul candidat nici nu este 100 % maghiar. La aceste întrebări trebuie să dea răspunsul public, pe înţelesul tuturor, conducerea judeţeană şi centrală a U.D.M.R. Cu ce ar fi mai bun şi ar avea mai multe şanse Frunda Gyorgy decât Kelemen Attila şi Borbely Laszlo, ultimii doi care au încercat la Primărie şi au eşuat lamentabil ? Aproape cu nimic, dezavantajul comun al acestora este faptul că nu ştiu să se adreseze omului de rând pe limba şi înţelesul fiecăruia, ci vorbesc arogant de la adăpostul scaunelor pluşate şi capitonate pe care stau la Bucureşti sau în alte capitale europene şi cu limbajul impus de cămăşile scrobite, cravatele scumpe şi pantofii lăcuiţi pe care le poartă. De averile lor enorme, nu mai vorbim.
Multă vreme s-a discutat despre faptul că ar fi bine ca acele persoane care vor să ne conducă oraşul, judeţul, ţara, să fie dintre cei care nu au nici o legătură cu vechiul sistem ceauşist, când litera de lege era cea impusă de Securitate. Şi din acest punct de vedere, Vass Levente avea un avantaj mare în faţa lui Frunda Gyorgy. Tinereţea şi imaginea curată a domnului doctor urolog Vass era o garanţie a faptului că vechiul sistem nu l-a atins, spre deosebire de ceea ce se spune despre domnul avocat şi senator Frunda. Îmi amintesc că acum 5 sau 6 ani a fost un mare scandal în presă legat de faptul că Frunda Gyorgy ar fi colaborat cu Securitatea, apăruseră public şi declaraţii în acest sens ale unui fost comandant al Securităţii din Tg. Mureş. Nu mai ştiu exact cum s-a terminat acel scandal, dacă Frunda Gyorgy a demonstrat sau nu că nu a fost informator al organului represiv. Unii spun că l-ar fi dat în gât şi pe prinţul Albert de Monaco ori pe unii colegi avocaţi şi chiar pe unii prieteni. Oricum, ceea ce vorbesc maghiarii despre faptul că Frunda Gyorgy l-a turnat la Securitate pe domnul avocat Kincses Elod nu poate fi oprit şi interzis dacă nu se face public conţinutul acelor dosare. Cu siguranţă, domnul Kincses Elod şi familia dumnealui ştiu mai multe despre acest subiect, iar maghiarii din Tg. Mureş ştiu în principiu despre ce este vorba. Oricum, nu sunt naiv, ca să umbli prin Europa înainte de 1989 trebuia să ai bune relaţii cu Securitatea. Frunda a călătorit de multe ori. Ce să cred ?
Domnule Frunda Gyorgy, dacă doriţi să demonstraţi maghiarilor de rând din Tg. Mureş că sunteţi la fel de curat ca şi Vass Levente, în ceea ce priveşte colaborarea cu fosta Securitate, faceţi urgent public conţinutul integral al celor două dosare de presupus informator al securităţii comuniste, aflate acum la CNSAS. Altfel, percepţia că aţi fost un biet informator va rămâne şi, cel puţin un vot pentru dumneavoastră, din partea unui maghiar, se va pierde sigur. Şi nu exclud ca votul meu să meargă la dl. prof. dr. Benedek Imre-Sandor.

Prof. Gall Zoltan

PS: M-am adresat dumneavoastra deoarece redactorii de la Nepujsaj din Tg. Mures, ziar pe care il citesc in fiecare zi, nu au dorit sa-mi publice scrisoarea. Cei de la Erdely TV nici nu au vrut sa ma asculte. Multumesc frumos.”

Cititi si: Gura bate fundul. Senatorul Gyorgy Frunda se va alege cu o Plangere Penala pentru fals in declaratii si uz de fals ca colaborator al Securitatii acoperit de CNSAS

Adevarul si Ziaristi Online: Cazul maiorului Agache, linsat bestial de unguri in 1989, si aparatorii ucigasilor: Ion Iliescu, Laszlo Tokes, Tamas Sandor, Gyorgy Frunda, Katona Ádám

Editorial: Senatorul György (Gheorghe) Frunda NU (prea) vrea să se înscrie în lupta electorală pentru Primăria Tîrgu-Mureş

Zvonurile despre candidatura lui György (Gheorghe) Frunda la Primăria Tîrgu-Mureş au circulat cu viteza focului în aceste ultime zile punând mari probleme senatorului, care, cu îngrijorare, se vede prins într-un joc total străin de el şi de temperamentul său. Plimbat şi răsfăţat prin cercurile rafinate europene de la Bruxelles, absent ani dearândul din viaţa de zi cu zi a oraşului, critic constant din interiorul Uniunii a diverselor decizii politice ale colegilor săi, “aristocratul” domn Frunda se vede aruncat dintr-o dată în realitatea politică ( ce îi şifonează groaznic cămaşa impecabilă) a politicii mureşene. Din surse deosebit de apropiate distinsului  senator am aflat că această perspectivă de intrare în lupta pentru Primărie îi provoacă o pronunţată stare de disconfort. Pur şi simplu nu ştie cum să evite această “misiune” care i-a fost cerută (impusă) de însuşi liderul Marko Bela.

O primă îngrijorare îi provoacă reîncălzirea unui subiect mai vechi: relaţia cu vechiul său fost prieten şi actual inamic Kinces Elod, dar în special cu fiica acestuia Kincses Reka, care prin 2006 lansa filmul „Balkan Champion”. În film există o scenă ce sugerează că senatorul UDMR, Frunda György, l-a turnat la Securitate pe tatăl regizoarei, nimeni altul decât Kincses Elod. Filmul a câştigat Marele Premiu la Festivalul Filmului Maghiar de la Budapesta, dar a produs multă rumoare şi în Tîrgu-Mureş, unde o seamă de vechi prieteni ai senatorului au început să îşi reamintească episoade demult trecute. Nu sunt de lăsat la o parte nici cele ştiute despre acest subiect de fostul şef al Securităţii judeţului Mureş, colonelul (r) Gheorghe Mărieş, care a spus şi poate spune mai multe.

Apoi, un alt punct sensibil este poveste în care domnul Frunda suţine “reabilitare” criminalului de război Albert Wass. Wass Albert de Szentegyed a fost condamnat la moarte în contumacie pentru crime de război. Din depozitia martorului Jacob Rozenberg făcută în anii ’50, în faţa Tribunalului, reiese că după ce militarii maghiari le-au arestat pe cele doua cumnate ale sale, Rozalia (24 de ani) si Estera Mihaly (18), acestea au fost reţinute într-o magazie a contelui Wass. Ulterior, cele doua femei au fost duse în comuna învecinată, Ţaga, unde la marginea satului au fost împuşcate împreună cu alţi doi ţărani români, cadavrele fiind aruncate intr-o groapa comună. Din documentele păstrate în arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington rezultă clar că Albert Wass şi tatal sau, Andrei, i-ar fi instigat în septembrie 1940 pe militarii unguri să ucidă patru persoane din satul Scutard, doi români şi două evreice.

Nu în ultimul rând, de numele senatorului Frunda se leagă şi faptul că s-a opus în Parlament prevederii ca politicienii să îşi declare averile, fiind un înverşunat inamic al Agenţiei Naţionale de Integritate. În 2010, au fost anumite ziare care au interpretat această ostilitate faţă de A.N.I ca fiind legată de afacerile soţiei senatorului. Doamna Frunda deţine printre altele două firme, S.C. Marmed şi S.C Ortoprofil România SRL, care încasează anual milioane de euro de la casele judeţene de asigurări de sănătate. C.A.S Bihor a plătit, într-un singur an, nu mai puţin de 400.000 de euro pentru proteze medicale livrate de Ortoprofil. Şi mai sunt şi alte judeţe unde s-au făcut deconturi către această firmă. În concluzie, există o vorbă: “prietenii” ţi-o “coc” mai bine decât duşmanii”.

Întrebarea firească este, de ce a primit această “sarcină” ingrată, tocmai acum, senatorul György Frunda ?. Răspunsul este simplu. Pentru ca să se şifoneze în alegerile locale şi să nu mai fie “frumos şi plăcut uscat” la alegerile generale, când i se va transmite suav că “datorită erodării din alegerile locale, colegiul său a fost reevaluat şi acordat unui alt reprezentant al UDMR”. Prin urmare, diplomat, discret, extrem de atent cu imaginea sa, senatorul Frunda se află într-o situaţie delicată. NU ştie cum să facă să arunce “pisica” ce i-a fost pusă cu grijă în braţe de colegii săi dragi. O confruntare cu contracandidatul PSD-ist Cornel Brişcaru, cu jigniri şi discuţii neprincipiale îi provoacă repulsie. Apoi, o discuţie cu actualul primar Dorin Florea i-ar evidenţia rapid lipsurile mari pe care le are în domeniul administraţiei. Îl vedeţi pe Frunda în cartiere, verificând dacă se pun bordurile bine? Îl vedeţi stricându-şi pantofii impecabili şi strălucitori, prin cartierele oraşului pentru a discuta cu oamenii ? Am zâmbit atunci când am discutat cu Ferike de la Salubriserv, romul care mătură pe strada unde stau şi pe care îl mai cinstesc din când în când cu o ţigară. “No, abia aştept să-l văd pe domnul Frunda în Valea Rece să vină să ne rezolve problemele noastre, ale ţiganilor. N-ar fi mişto ?” Şi uite cum nişte zvonuri îţi pot provoca mari dureri de cap, asta dacă te cheamă György Frunda.

Adrian Luca / Targumuresanul.ro

General de brigada al SRI (r): Vladimir Tismaneanu s-a infiltrat in SUA cu sprijinul KGB. In atentia CSAT: un agent ex-sovietic in cadrul institutiilor statului roman si in anturajul presedintelui Traian Basescu si al premierului Emil Boc

În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.

Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.

Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.

Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.

Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.

Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).

Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:

“1) Intr-o fisa a Securitatii privitoare la V.T. [n.n. atentie ! ], elaborata in primavara anului 1987, publicata de Mihai Pelin in anii 2000, se specifica printre altele urmatoarele:

a/ lui V.T. i s-a aprobat o viza de calatorie in Franta si Spania (impreuna cu mama, Hermina M);

b/ V.T. nu a mai calatorit in tari capitaliste, nici in tari socialiste;

c/ V.T. nu are rude in alte tari;

d/ V.T. corespunde normelor pentru acordarea vizei de calatorie.

Nedumerirea in legatura cu cele mentionate in raportul de la acea data, vine dintr-o serie de alte rapoarte ale aceleasi institutii. De exemplu, din documente ale Directiei de Informatii Externe ,din anii ’70, reiese ca V.T . avea rude in mai multe tari precum: Franta, pe Cristina Boico (sora mamei si fiica acesteia, Olga si Andrei Boico, fiul Cristinei Boico), Venezuela, Sofia Imber, verisoara tatalui lui V.T., in URSS, Tismenetchi Nahona (sora tatalui lui V.T).

Mai mult, V.T. voiajase in anii 70 si in tari capitaliste (RFG) si in tari socialiste (RDG).

Momentul intocmirii fisei respective, primavara 87, este de asemenea , foarte important, deoarece atunci V.T. impreuna cu Dorin Tudoran si Michael Radu au obtinut fonduri de la National Endowement for Democracy pentru a publica revista Agora (unde colaborau opozanti din Romania). Revista era distribita in Romania pe diverse cai si comentata la Europa Libera. Acest grup, prin Agora, erau primi reprezentanti ai opozitiei din Romania finantati de guvernul american , dezvoltind grupurile de mai tirziu ale societatii civice, primele reviste, formatori de opinie, etc., in continuare finantate cu sume semnificative pana in anii 93-94.

Din perspectiva celor de mai sus s-ar putea interpreta ca V.T. ar fi putut beneficia de un anumit sprijin/protectie, intr-un moment cheie, din partea unor persoane foarte influente in conducerea statului (probabil CC/PCR) pentru a explica exceptia acordarii vizei de calatorie… Cum interpretati ? Cine ar fi avut puterea sa ghideze producerea si scurgerea (pentru ochii americanilor) a datelor incorecte? Cu rezultatul ca acea “fisa curata” a permis crearea grupului de reprezentare a actiunilor sponsorizate in Romania. (De remarcat ca V.T. a fost contestat vehement inainte si dupa initierea acelor programe. V.T. a intimpinat greutati pentru emigrarea in S.U.A. A putut emigra prinr-o casatorie aranjata , divortand apoi imediat ce si-a obtinut resedinta permanenta ).

2) V.T. are doua surori, amandoua nascute in URSS. Una dintre ele, Rodica, casatorita Tonciulescu, inginer chimist, a lucrat in apropierea Elenei Ceausescu. Dupa activitatile “anti” Ceausescu ale lui V.T., cum poate fi interpretata aceasta alta exceptie ?!

3) Rapoartele Directiei de Informatii Externe, dar si alte surse, sugereaza discret ca V.T. ar fi avut un comportament ( ….) atipic cunoscut. Numele unui profesor important si foarte apropiat de V.T. si al unui coleg cu care a tinut legatura multa vreme dupa plecare ar contura ceea ce se sugereaza. Cum ar fi putut influenta aceste date evaluarile analistilor securitatii vis-a-vis de V.T.?

4) Cu numele ofiterilor “G” si “M. L.” sunt semnate mai multe rapoarte, in diferite perioade, referitoare la V.T. si Hermina T. Ar fi posibila identificarea lor ?

Sunt, de asemenea, binevenite orice alte sugestii care ar putea contribui la dezlegarea misterelor care plutesc in jurul “itinerariului” lui V.T.”

Am încheiat citatul.

Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe, care apar în dosarul cazului cu numele lor de serviciu, s-au ocupat de… marşrutizări şi infiltrări de agenţi în obiective străine, inclusiv în “redactiile posturilor de radio ostile României”. Fără comentarii!

Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe consemnau că “obiectivul are rude stabilite în străinătate, după cum urmează (…) şi a mai efectuat călătorii turistice în (…)”, în timp ce ofiţerul din unitatea serviciului intern nu a menţionat aceste elemente, cu şase ani înainte, în susţinerea avizului pentru eliberarea paşaportului.

În legătură cu această neconcordanţă şi aspectele ridicate de investigatorul republican se impun câteva precizări:

1. Pentru acoperirea interesului Centrului de Informaţii Extene faţă de o persoană care urma să se deplaseze în străinătate, verificările şi avizul pentru aprobarea eliberării paşaportului erau chipurile “lăsate la aprecierea unităţii serviciului intern”, pentru ca în dosarul de paşapoarte să nu existe documente care să conducă la o eventuală deconspirare. Se ajungea, astfel, în situaţia ca ofiţeri ai serviciului intern să fie sancţionaţi pentru “neprevenirea rămânerii ilegale în străinătate” a unor persoane care, în realitate, erau trimise în misiuni de către serviciul extern al securităţii statului. În acest fel se consolida acoperirea.

2. În 1987, fişa era rezultatul evaluării stricte a Centrului de Informaţii Externe, faţă şi de noua perspectivă deschisă lui Vladimir Tismăneanu.

3. În mai multe cazuri, persoanele “anti” Ceauşescu, cu o oarecare notorietate, care au ajuns în străinătate, au avut ca numitor comun stimularea opoziţiei lor de către duşmanii României de la Moscova, folosindu-ne steagul pentru plantarea în Occident a aşa-zişilor disidenţi. Cu o carte de vizită confecţionată printr-o opoziţie regizată împotriva regimului din România, KGB îşi infiltra cârtiţele în Occident, inclusiv pentru controlul şi manipularea exilului românesc.

4. În 1987, în plin avânt al “perestroika şi glasnosti”, nu trebuie omisă conlucrarea subterană (“interservicii”) a marilor puteri, care pregăteau lumea de după 1989, după cum nu ar trebui să treacă neobservat interesul comun pentru înlăturarea liderilor comunişti nereformişti.

5. Nu a existat moment în întreaga perioadă a Războiului Rece în care KGB să nu se afle la originea celor mai multe dintre mişcările de rezistenţă anticomunistă, inclusiv a celor apărute în Occident. Era mai simplu să le creeze şi să le controleze decât să apară la iniţiativa altora şi să încerce ulterior abordarea lor.

6. Plecarea lui V.T. în străinătate s-a realizat “pe firul scurt”. Pentru cine nu ştie, denominaţia semnifică o intervenţie pe telefonul “S”, deţinut numai de demnitarii cu rang ministerial. O bună prietenă a mamei sale, pe care la Moscova se conta într-o eventuală debarcare a lui Ceauşescu printr-o mişcare din interiorul conducerii partidului, a făcut o asemenea intervenţie.

7. Refuzul lui V.T. de a reveni în ţară nu a produs nici un deranjament major până în primăvara anului 1987, când s-a simulat o anchetă internă a circumstanţelor plecării. Scandalizarea a fost la nivelul şefului Centrului de Informaţii Externe, dar “oalele sparte” s-au decontat la unitatea serviciului intern care a avizat plecarea.

8. Unul dintre ofiţerii care au avut în studiu, verificare şi pregătire obiectivul a trebuit să-şi întrerupă fortuit activitatea. Circumstanţele ar merita un studiu de caz.

9. Elementele reţelei KGB de control asupra acţiunilor Securităţii trebuie obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice şi mult mai dificil, dacă nu imposibil, de controlat pe zonele externe ale activităţii, unde exista, la un moment dat, o adevărată inflaţie de agenţi ai Moscovei originari din Basarabia şi care treceau drept români.

10. S-a arătat că obiectivul a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima ţară de tranzit spre SUA.

Nota bene: Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic şi, în general, ţările din America Latină pentru “acomodarea” agenţilor cu destinaţie SUA sau Canada, deoarece spaţiile respective erau fieful KGB.

Aurel I Rogojan

Publicat si de cotidianul.ro
PS: Am pus de doua ori aceasta informare ca sa fiu sigur ca e inteleasa 🙂

General de brigada al SRI (r): Vladimir Tismaneanu s-a infiltrat in SUA cu sprijinul KGB. In atentia CSAT: un agent ex-sovietic in cadrul institutiilor statului roman si in anturajul presedintelui Traian Basescu si al premierului Emil Boc

În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.

Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.

Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.

Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.

Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.

Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).

Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:

(more…)

TENSIUNE in randul cadrelor militare din intreaga tara. MApN si Fortele Speciale protesteaza. Securitatea nationala in pericol. Aburi la Rasarit


Dupa desfiintarea mai multor unitati speciale importante din sistemul de aparare si securitate nationala nu ramane decat sa atragem atentia ca, prin aceasta noua tensiune indusa fortelor armate, printr-o masura aberanta, Romania este atrasa intr-o capcana periculoasa, intr-un moment in care la Rasarit se intrevad aburii unui conflict din ce in ce mai fierbinte. Alarmant!

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova