Posts Tagged ‘sfintii inchisorilor’

“Raportul Tismăneanu a fost scris după dictare”. Conferinte despre jertfa martirilor anticomunisti. Acatistul Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu

December 17th, 2008 VR No Comments »

„Nu îmi pare rău de clipele prin care am trecut. Dacă ar fi nevoie aş trece încă o dată prin aceleaşi momente. În suferinţă m-am apropiat mai mult de Dumnezeu”
Doamna Iulia Mocanu in conferinta la Oradea
Luni 15 decembrie 2008, intr-o conferinta publică sustinută la Casa Armatei din Oradea cu prilejul implinirii a 19 ani de la căderea comunismului în România, invitatii prof. Fabian Seiche, teolog, şi doamna Iulia Mocanu din partea Asociatiei Fostilor Detinuti Politici au vorbit despre martirii ortodocşi din inchisorile comuniste.
În cadrul conferintei s-a vizionat filmul „Binecuvântată fii închisoare”, producţie a cinematografiei române.
Oradea
Luni 15 decembrie 2008, a avut loc la Casa Armatei din Oradea conferinţa publică cu tema „Pe urmele mărturisitorilor” susţinută de teologul Fabian Seiche din Cluj şi doamna Iulia Mocanu din partea Asociaţiei Foştilor Deţinuti Politici din Turda. Conferinţa a fost precedată de vizionarea filmului „Binecuvântată fii închisoare”, o producţie a cinematografiei române, sub regia lui Nicolae Mărgineanu după romanul cu acelaşi nume al fostei deţinute Nicoleta Valeria Grosu.

Acatistul Sf Valeriu Gafencu

În cea de a doua parte a conferinţei, teologul clujean Fabian Seiche a vorbit despre santajele si presiunile asupra intelectualilor şi clerului din acea perioada: „îi apreciem pe cei care au rezistat, pe cei care au dus crucea până la capăt cu credinţă şi curaj dar în acelaşi timp nu avem voie să îi judecăm pe cei ce au cedat datorită neputinţelor omeneşti”, exemplificându-i printre martiri pe fostul episcop al Oradiei P.S. Nicolae Popovici, preoţii Ioan Bărdaş şi Ioan Porumb din Oradea, preotul Gheorghe Liţiu, preotul Liviu Brânzas din protopopiatul Beiuşului, diaconul Teodor Savu şi alţii.
Tânărul teolog a vorbit despre moaştele preoţilor ortodocşi din închisorile comuniste exemplificând pe preotul Ilie Lăcătuşu al cărui trup se găseşte neputrezit în cimitirul Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti, preoţii şi tinerii ortodocşi din lagărul de exterminare de la Aiud a căror moaşte se găsesc în osuarul mausoleului din oraş: „A recunoaşte dacă preoţii ortodocşi care au suferit în închisori au fost martiri e o chestiune de respect faţă de jertfa lor. În această privinţă trebuie să ştim că părerile omeneşti sunt influienţate de duhul lumii acesteia, de aceea e bine să îl lăsăm pe Dumnezeu să decidă. Ce dovadă mai clară e moaştele acestora si minunile ce se săvârşesc acolo”.
Doamna Iulia Mocanu, a vorbit despre experienţele petrecute în acea perioadă alături de soţul ei, pe atunci preot: „Nu îmi pare rău de clipele prin care am trecut. Dacă ar fi nevoie aş trece încă o dată prin aceleaşi momente. În suferinţă m-am apropiat mai mult de Dumnezeu”. Despre raportul Tismăneanul, doamna Mocanu, a spus ca: „A fost scris la comandă. Ar trebui ca istoricii să aibă mai mult curaj să spună adevărul despre trecutul poporului nostru atât după 1948 cât şi înainte de această perioadă”. „Îi admir pe evrei pentru felul în care ştiu să îşî mărturisească istoria lor. Ar trebui să spunem şi noi adevărul despre cele petrecute în lagărele de exterminare comuniste că avem ce spune. În închisorile comuniste au fost mulţi morţi, multe victime, foarte multe, mii şi sute de mii” spune doamna Mocanu.
La Beiuş: „Capitalismul e la fel de periculos ca şi comunismul”
Conferinţa a fost continuată a doua zi, 16 decembrie, la Beiuş unde doamna Iulia Mocanu a spus că testamentul lui Mircea Vulcănescu: “Să nu ne răzbunaţi” e valabil pentru toţi deţinuţii politici care l-au cunoscut pe Dumnezeu în închisoare, „dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne cunoaştem istoria, şă ascundem cele ce s-au petrecut acolo”. În continuare doamna Mocanu a spus că se întârzie în mod intenţionat cu Procesul Comunismului „deoarece se aşteaptă ca supravieţuitorii care au mai rămas să treacă la cele veşnice şi astfel nu vor mai fi martori şi nici persoane care să lupte pentru scoaterea la iveală a celor petrecute acolo”.
Teologul clujean a vorbit despre minunile petrecute la moaştele mucenicilor de la Aiud, despre modul de vieţuire al unor foşti deţinuţi ca: Valeriu Gafencu, Daniil Sandu Tudor, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, Marin Naidin, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, monahia Mihaiela Iordache, Aspazia Oţel Petrescu,Trifan şi alţii precum şi despre felul prin care anumite ideologii politice influienţează viaţa religioasă a individului: „Capitalismul e la fel de periculos ca şi comunismul. Comunismul incerca scoaterea lui Dumnezeu din inima omului într-o formă comună, la mai mulţi o dată prin colectivizare, în timp ce capitalismul face acelaşi lucru prin individualizare”.
În cadrul conferinţei de la Beiuş profesorul Fabian Seiche a amintit şi numele unor ierarhi care au murit în condiţii suspecte: PF Nicodim Munteanu, PF Iustinian Marina, PF Iustin Moisescu, PS Nicolae Popovici, PS Valerian Zaharia, PS Grigore Leu şi alţii (as adauga, inclusiv PF Teoctist – nota mea).
Conferinţa a fost organizată de ASTRADROM – secţiunea Bihor, avândul ca moderator la Oradea pe studentul Ciprian Budău de la Universitatea din Oradea iar la Beiuş pe învăţătorul Ilie Vesa.
Prof. Cristian Marc

Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

Conferinta "Din temniţe spre Sinaxare", azi la Cluj. Danion Vasile si Ieromonah Augustin de la Aiud

December 16th, 2008 VR No Comments »

Doamne ajuta!
La iniţiativa Grupului Areopag, miercuri, 18 februarie 2009, la Târgu Ocna se va face un parastas pentru Valeriu Gafencu şi ceilalţi mărturisitori din temniţele comuniste. Sunt aşteptaţi preoţi, monahi şi credincioşi din toate colţurile ţării…
Marti, 16 decembrie 2008, la Cluj, va avea loc conferinta “Din temniţe spre Sinaxare” – invitati: ierom. Augustin de la Aiud si Danion Vasile.
La Amfiteatrul Facultăţii de business, ora 18.00. Organizator: ASCOR Cluj.
Conferintele pe aceasta tema din alte orase (Bucuresti, Iaşi, Constanţa etc) au fost amanate pentru lunile ianuarie, februarie 2009.

Posted in Uncategorized Tags: , No Comments »

Despre cum a murit ca un martir Mircea Vulcanescu si caderea catolicismului cu marturisitorul Nicolae Purcarea, fost detinut politic

December 11th, 2008 VR 1 Comment »

Ar trebui să înălţăm un monument până la cer mamelor noastre

Doresc sa îi urez “La mulţi ani” domnului Nicolae Purcărea, meşterul popular din Şcheii Braşovului, care a îndurat 17 ani de temniţă grea. De câte ori merg la dânsul, am impresia că îl văd pe Moş Nicolae. Este o asemănare izbitoare! Şi, ca şi Moşul, îi place să dăruiască şi să se dăruiască copiilor! Cei cărora le-a fost profesor, înţeleg bine ce vreau să spun.

Poeziile lui Gyr erau hrană spirituala pentru noi

Florian Palas: Domnule Purcărea, am vorbit despre credinţă, despre rugăciune. Un alt element care v-a păstrat şi sufletul şi mintea a fost poezia din închisori. Ce ne-aţi putea spune despre semnificaţiile acestei poezii?
Nicolae Purcărea: Pentru noi se punea problema în închisori de a ne menţine integritatea spirituală. Pentru a nu cădea în dejnădejde. Ori pentru aceasta trebuia ca memoria să fie cât mai activă. Pentru aceasta unii s-au apucat să predea diverse ştiinţe, a trebuit să învăţăm fel de fel de poezii. Închisoarea a devenit un forum superior pentru că aveam profesori mari şi de la fiecare puteam lua câte ceva. Unul din stâlpii de lumină care ne-a călăuzit în închisoare a fost Radu Gyr. Lui ar trebui să-i ridicăm un monument până la cer, pentru că el a fost acela care ne-a întreţinut spiritual şi ne-a insuflat în permanenţă nădejdea, dar nu numai atât. El era acela care ne-a ţinut cât mai aproape de Dumnezeu, ne-a ţinut cât mai aproape de spiritualitatea românească. Poeziile lui au fost medicamentul cel mai important care ne-a ţinut pe noi în închisoare. Radu Gyr a fost pentru noi un monument care ne-a adus şi bucurie, şi nădejde, şi care ne-a îmbărbătat în permanenţă.
F.P.: Cum învăţaţi poeziile?
N. P.: Poeziile ne erau transmise prin alfabetul Morse. Aşa s-au transmis balade de sute de versuri pe care Radu Gyr le-a făcut. Cum le-a făcut, în gând, fără creion şi hârtie, numai Dumnezeu ştie. Poeziile lui Gyr erau hrană spirituală pentru noi.
Mai trebuie să înălţăm un monument până la cer mamelor noastre. E greu de înţeles, dar mamele noastre ne-au dat viaţă, ne-au dat hrană sufletească, ne-au axat pe linia care leagă pe om de Dumnezeu. Cei care s-au bucurat de căldura sufletească, de dragostea mamelor îşi pot da seama ce înseamnă acest lucru.
Ne punem întrebarea: cine l-a făcut pe Creangă scriitor sau pe alţii? Mamele lor. I-au îndreptat. Ea era aceea care observa calităţile fiilor lor.
Mircea Vulcănescu a murit ca un martir
F.P.: Ce ne puteţi spune despre Mircea Vulcănescu?
N.P.: Mircea Vulcănescu a murit ca un martir. A fost izolat în celulă special, cu ciment pe jos, cu apă pe jos. El s-a aşezat pe jos ca să poată sta alţi doi peste el şi s-a îmbolnăvit. Boala i s-a accentuat. A fost pedepsit pentru că ţinea conferinţe şi băgat la izolare, unde i s-a agravat boala şi a murit ca un martir. Ar trebui ca Biserica ortodoxa să-l canonizeze. Şi pe el, şi pe alţii. Spre exemplu, Traian Trifan, care în permanenţă a dus o viaţă de ascet. Era tot aşa de puternic ca şi Valeriu Gafencu, care de altfel a fost elev al lui Trifan. De asemenea, Părintele Arsenie Boca, avea o personalitate puternică, avea un mare har.
Crima cea mare a comuniştilor e că au omorât oameni cu potenţe uriaşe. Au distrus elitele. Ştiţi cum e vorba la noi, românii? Dacă îl pui pe ţigan împărat, întâi îl omoară pe taică-său. Aşa şi comuniştii. Au omorât pe toţi cei care erau mai pregătiţi ca ei. Era la Aiud colonelul Crăciun, un fost muncitor, cu aroganţă extraordinară. Plăcerea lui cea mai mare era să jignească, să insulte, privea de sus. „Bă, Ţuţeo” îi spunea marelui filozof creştin. Se credeau dumnezei. Ăsta e păcatul lor cel mare.
Am învăţat să sculptez de la ucenicii Părintelui Arsenie Papacioc
F.P.: Cum aţi rezistat, totuşi, acelor experimente satanice?
N.P.: Ajunşi în închisoare, ne-am pus problema: ce ne facem? Şi domnul Trifan, şi cu Marian, şi cei din jurul lor, au spus că singurul nostru mijloc, singura posibilitate de a trece peste 10-20 de ani de închisoare este să ne ancorăm în credinţă. La fel au gândit Gafencu, Ianolide, Părintele Arsenie Papacioc, Nicu Mazăre, Virgil Maxim şi alţii. Toţi aceştia au ajuns la un grad de înduhovnicire destul de ridicat.
L-am cunoscut pe Părintele Arsenie Papacioc, care era un om ca noi toţi. Era un sculptor nemaipomenit. El a făcut la Aiud, împreună cu ucenicii săi, un chivot al mănăstirii Curtea de Argeş. Parte dintre ei fiind elevi, au foşti aduşi la Alba-Iulia, unde eram şi eu închis. Era acolo un mic atelier în care am început să lucrez şi eu. Am învăţat să sculptez de la ucenicii Părintelui Arsenie Papacioc.
Influenţa lui Nae Ionescu a fost covârşitoare
F.P.: Care a fost influenţa lui Nae Ionescu asupra generaţiei dumneavoastră?
N.P.: Influenţa lui Nae Ionescu a fost covârşitoare. Eu cred că destinul ţării noastre este acela de a fi focar de lumină şi cultură la gurile Dunării. Pentru aceasta trebuie oameni dotaţi. Se pare că între cele două războaie au existat oameni care au ridicat România pe culmi: Mircea Eliade, Brâncuşi, Eugen Ionescu, Cioran, Vulcănescu, Ţuţea. Au fost oameni care au încercat să ridice România pe linia destinului. Asta au făcut ei, şi alţii. Ca şi Iorga, care a fost unul dintre marii oameni de cultură ai ţării.
F.P.: Vă consideraţi o generaţie învinsă?
N.P.: Cine e învinsul? Cel ce dă sau cel care rezistă? Învinsul e cel care dă. Dumnezeu ne-a dat fiecăria câte un dram de rezistenţă şi am rezistat. Mâna Lui ne-a ajutat de multe ori. De exemplu, la Piteşti, după ce şapte luni de zile am trecut prin reeducare şi urma din victimă să devin călău, Dumnezeu mi-a întins mâna şi m-a dus la Canal. După aceea, la Gherla, când am fost pedepsit la izolare şapte luni de zile pentru că am trădat marea cauză a demascării, când eram aproape de moarte, Dumnezeu mi-a întins mâna, luându-l pe Stalin la el. De ce? Pentru că atunci directorul Goiciu ne-a iertat pe cei izolaţi. Altădată, la Canal, am adormit pe şina de cale ferată, cu gamela în mână. Şi, deodată, m-am pomenit că mă împinge cineva. Nu ştiu cine a fost, dar a trecut locomotiva imediat. Sau, m-au băgat la camera mortuară din cauza faptului că am avut o infecţie mare în spate şi urma să mor. După trei zile, văzând că n-am murit şi mirându-se de asta, pentru că muriseră toţi cei din jurul meu, m-au scos de acolo. N-am făcut septicemie, şi atunci au luat un bisturiu să mă taie şi a ţâşnit o găleată de puroi. În timp, m-am vindecat.
F.P.: Sunteţi un mărturisitor al minunilor lui Dumnezeu pentru că se pare că au existat momente în care Dumnezeu v-a ţinut în braţele lui.
N.P.: Exact.
F.P.: Sunteţi optimist în ce priveşte viitorul neamului românesc?
N.P.: Da. Sigur că da. Asta cred. Va trece perioada asta, dar până la urmă va renaşte poporul nostru. Vor mai trece generaţii până când copiii se vor ridica, se vor întoarce la biserică şi la neam.
Catolicismul este într-o cădere abruptă
Ne confruntăm cu o nouă utopie, cea a globalizării. Şi se pare că cea care va abdica foarte curând este biserica catolică. Catolicismul este într-o cădere abruptă, chiar dacă constituie, în acest moment, o putere economică foarte mare. Nu vezi? Unde este cel mai mare haos? În Italia.
Catolicismul a devenit prea raţional. Raţionalismul neagă tainele. Sunt lucruri pe care palpabil, prin raţiune, nu le poţi înţelege. Cea mai mare taină e taina naşterii! Cum este minunea asta a naşterii? Asta o neglijează toţi naţionaliştii ăştia cartezieni.
F.P.: Care ar fi cea mai mare dorinţă a dumneavoastră în postul Naşterii Domnului?
N.P.: Să-mi dea Dumnezeu să nu păcătuiesc, să mă feresc de rele. Parcă altceva n-aş dori. Ce iese din gura ta, aici e cea mai mare problemă a creştinilor. Armele noastre cele mari sunt postul şi rugăciunea. Dar necazul este că am atâtea ispite pe cap! Cel mai greu e să te abţii de la gânduri, de la tentaţii. De la vorbe. Sunt ispite care ne apar, pe care trebuie să le alungi. Şi apoi, nici nu poţi să te închizi în casă, că uneori aici vin mai mulţi draci decât afară. O mare agresiune ne vine prin televizor. Trebuie să stăm de veghe.
Surse:
Veghea – Publicaţia Generaţiei Neaşteptate – https://www.veghea.ro/
Romania, uneste-te – https://vlad-mihai.blogspot.com/
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , 1 Comment »

Un jurnalist crestin: Dumitru Manolache, "Andrei, Apostolul lupilor", Sfintii Inchisorilor si anticrestinismul ca o problema de stat in Romania

November 27th, 2008 VR No Comments »

Miercuri 26 noiembrie, ora 14,00, la librăria Mihail Sadoveanu din Capitală, Editura “Dacica” a lansat editia a II-a revizuită şi augmentată a volumului “Andrei, Apostolul lupilor”, al cărui autor este jurnalistul Dumitru Manolache, realizatorul paginii crestine a cotidianului “Gardianul”. Apărută în condiţii grafice de excepţie, cartea are un cuvânt înainte semnat de părintele Arsenie Papacioc. La lansare au vorbit eseistul Răzvan Codrescu, jurnalistul Alecu Racoviceanu, directorul cotidianului “Gardianul”, şi părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.
Lansarea este dedicată apropiatei sărbători a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României (30 noiembrie).
D-l Răzvan Codrescu, eseist, apreciază că, „fără a fi teolog, publicistul Dumitru Manolache a cercetat cu dragoste şi migală mărturiile sau argumentele scripturistice, patristice, istorice, arheologice, lingvistice, mitologice şi folclorice referitoare la Sfântul Andrei, Cel dintâi chemat, şi la misiunea lui evanghelizatoare la gurile Dunării, unde strămoşii românilor, vechii daci (al căror nume etnic se tălmăceşte „lupii”), au primit creştinismul de timpuriu, în mod paşnic şi organic, pregătiţi tainic pentru aceasta de henoteismul spiritualist al religiei lui Zamolxis.
Andrei, Apostolul lupilor este cea mai completă sinteză de până astăzi a tradiţiei globale privitoare la Sf. Andrei şi la originile apostolice ale creştinismului românesc, oferind reflecţiei teologice un vast material factologic, în parte inedit, într-o vreme în care conştiinţa românească are nevoie mai mult decât oricând de o recuperatio a propriilor temeiuri istorice şi religioase.”
“Pentru mine, lansarea celei de a doua editii a volumului „Andrei, Apostolul lupilor“ reprezinta bucuria incununarii unei munci de peste 15 ani pe care am dedicat-o acestui incitant subiect: prezenta in spatiul romanesc a Primului dintre apostoli – Andrei – chemat la ucenicia Mantuitorului. Cartea aduce in discutie un numar insemnat de informatii, unele dintre ele foarte putin cunoscute, opinii, controverse, scenarii, interpretari. Stiu ca este un volum care va da nastere la multe discutii. Dar daca nu ar fi asa, ce fel de carte ar mai fi ?”, ne-a povestit autorul. Lansarea se constituie intr-un eveniment dedicat zilei Sfantului Andrei, pe care o praznuim duminica viitoare.

Gardianul – «Apostolul Lupilor», o carte de ziua Sfantului Andrei

Dumitru Manolache este si autorul articolului
Anticrestinismul – o problema de stat in Romania

Saisprezece organizatii romanesti au inaintat ieri o scrisoare presedintelui Traian Basescu, Guvernului si Parlamentului Romaniei, prin care semnaleaza „acte grave de instigare la ura religioasa si nationala, precum si incalcarea libertatii religioase si de gandire a crestinilor ortodocsi. Scopul acestui demers este recunoasterea prin lege a „genocidului anticrestin in Romania comunista si dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe.
Conform comunicatului dat publicitatii, cele 16 organizatii semnatare (Asociatia Prietenii Muntelui Athos, Liga Tinerilor Crestini Ortodocsi Romani – filiala Campia Turzii, ASCOR – filialele Cluj si Iasi, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Asociatia Ieromonah Arsenie Boca, Asociatia Brancoveanu, Asociatia Civic Media, Asociatia Altermedia, Grupul Independent pentru Democratie, Asociatia ROST, Grupul Cathisma, Asociatia Drept, Uniunea Vatra Romaneasca, Liga pentru Combaterea Anti-Romanismului LICAR, Asociatia „Suflet pentru suflet”) cer clarificarea temeiurilor legale in baza carora s-a recurs, la Iasi, in luna august a.c., la inchiderea expozitiei itinerante „Destine de martiri”, organizata de CNSAS si Asociatia ROST. Obiectul expozitiei l-au constituit dosarele a sase fosti detinuti politici, dintre care patru preoti ortodocsi. Semnatarii scrisorii considera acuzatia de „imagine facuta unor legionari” adusa expozitiei de catre „directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului in Romania drept «instigare la ura religioasa si defaimare comisa printr-un act normativ al statului roman».
Cei sase detinuti politici, interzisi de autoritati
Cei sase detinuti ale caror dosare de cercetare au facut obiectul expozitiei amintite sunt: parintele Arsenie Boca, parintele Sandu Tudor, care s-au dezis de Miscarea Legionara, parintele Arsenie Papacioc si parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, care, dupa eliberarea din inchisoare, au dus o activitate exclusiv misionar-spirituala, nefacand parte din vreun partid sau miscare politica, Ioan Ianolide si Valeriu Gafencu, ultimul murind in inchisoare si salvand viata pastorului evreu R. Wurmbrand. Semnatarii scrisorii mai spun in acelasi comunicat ca „aluzia cum ca personalitatile ale caror dosare au facut obiectul expozitiei ar intra sub incidenta Legii privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii este deplasata. Este stiut ca mai multi membri ai Miscarii Legionare au fost anchetati de o comisie de pe langa Tribunalul de la Nurnberg si ca in urma cercetarilor s-a declarat ca «legionarii» nu se faceau responsabili de crime de razboi in Est, astfel ca au fost absolviti de orice responsabilitate privind abuzurile contra populatiei si evreilor de peste Nistru.”
Crestinii protesteaza fata de discriminare
Printre altele, in scrisoarea amintita se mentioneaza: „Crestinii ortodocsi protesteaza fata de discriminarea de orice fel, condamnand ideile si manifestarile fasciste, rasiste sau xenofobe, invitand institutiile si autoritatile statului sa se mentina in limitele unei democratii reale, care sa asigure dreptul la opinie si credinta”. Orice aspect al vietii sociale, precum si orice vedere asupra fenomenelor si evenimentelor istorice pot constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atat timp cat prin aceasta nu este pusa in pericol viata nimanui. Din comunicatul amintit mai reiese ca, la vremea interzicerii expozitiei, au protestat 54 de istorici care s-au adresat CNSAS, cerand liberul acces al specialistilor la informatiile cuprinse in dosarele aflate in aceasta institutie, demers care a ramas fara raspuns.
Cazul Dumitreasa, o mostra de inscenare comunista
Documentul inaintat ieri presedintelui, Guvernului si Parlamentului face referire intr-o trimitere la faptul ca „majoritatea fostilor detinuti asa-zis «politici», printre care se numara 2.000 de preoti ortodocsi, in afara de calugari, au fost invinuiti in mod fals de «spionaj» si de alte delicte care pot fi incadrate la infractiuni contra pacii si omenirii”. Un caz celebru in acest sens este cel al parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, care a petrecut in temnitele comuniste 21 de ani. Se stie ca parintele Calciu a fost o personalitate publica cunoscuta in Occident drept un luptator pentru pace si drepturile omului. Dupa eliberarea din inchisoare, a fost expulzat din tara in urma demersurilor facute de presedintele american Ronald Reagan, de Papa Ioan Paul al II-lea si de alte personalitati ale vietii politice din Occident. A fost dupa aceea primit la Casa Alba in mai multe randuri ca un martir al contemporaneitatii. In tara insa, parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost considerat un delincvent vinovat de infractiuni impotriva pacii si omenirii.
Dumitru Manolache
https://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=125038&all=1

Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

Manastirea de maicute de la Petru Voda, Caminul de copii si Azilul de batrani ridicat de Parintele Justin Parvu si Moaste ale Sfintilor Inchisorilor

November 24th, 2008 VR No Comments »


Doi ani fara Parintele Calciu. Dumnezeu sa-l aiba la dreapta Sa!

November 21st, 2008 VR No Comments »

”O sa se bata cu noi si morti, iar noi o sa fim alaturi de voi ca sa ne aparati. Si morti vom izbandi!”

Ce dor ne e de părintele Calciu

Azi se împlinesc doi ani de la despărţirea de părintele Gheorghe Calciu. A trecut la Cer senin, curajos, cu un cuvînt bun pentru cei rămaşi. S-a purtat pînă la sfîrşit cu acelaşi firesc de-o viaţă. Mi-e tare dor de sfinţia sa, de sfaturile cumpănite, de dojana aspră, de verbul pătrunzător ca un fier roşu în conştiinţele păcătoase, de rîsul său molipsitor, de cum povestea despre suferinţele din temniţă, de parcă era viaţa altcuiva (dar ce duh aveau acele istorisiri!)… Tuturor celor care l-au cunoscut, sau doar l-au preţuit, le este dor de părintele Calciu. Un reper fundamental într-o Românie bezmetică, scrie Claudiu Tarziu.

Mîine, la mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, unde este îngropat, părintele Iustin Pârvu, înconjurat de un sobor de preoţi, îi vor face un paratas părintelui Calciu. Să-i cinstim memoria nu numai prin rugăciuni şi pomenire, ci şi prin felul în care trăim.

Dumnezeu să-l aibă în ceata sfinţilor Săi!

Cititi aici, pe blogul lui Claudiu Tarziu despre ultimile zile ale parintelui.

Vezi si Biserica Parintelui Calciu despre Pãrintele Gheorghe Calciu

Razbointrucuvant:

2 ani fara Parintele Calciu – intre strigatul marturisitor si slava prigonitorilor neo-farisei



Astazi se implinesc 2 ani de cand parintele Gheorghe Calciu a parasit aceasta lume si a intrat si el, condus de Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, in Sfanta Sfintelor cea mai presus de ceruri, traind implinirea fagaduintelor bogate ale lui Hristos, Cel pentru Care a trait, pentru Care a suferit si pentru Care s-a primejduit pe sine intreaga viata, pana in clipele cele din urma. Parintele si-a sfarsit si si-a plinit alergarea pe calea cea stramta si cu chinuri, iar acum traieste plenar Fericirea celor prigoniti pentru dreptate. A lui este Imparatia cerurilor cu adevarat pentru ca prigonit ca nimeni altul a fost intreaga viata sa si sicanat pana si dupa moarte de rautatea si meschinaria unor neo-farisei. (Nu putem sa nu ne amintim ce comunicat de presă incalificabil referitor la aprobarea inmormantarii parintelui a Petru-Voda au produs atunci oamenii Mitropolitului de atunci al Moldovei si actualului Patriarh, care pe langa pretextele proceduriste pur fariseiste, dadea de inteles ca se face numai o concesie unui om… certat cu Biserica in timpul vietii sale(!): “Deşi nici Părintele Gheorghe Calciu, pe când trăia, nici Părintele Iustin Pârvu, nici familia Părintelui Gheorghe Calciu n-au solicitat binecuvântarea Chiriarhului locului pentru înmormântarea Părintelui Gheorghe Calciu la mănăstirea Petru Vodă din Arhiepiscopia Iaşilor, ci totul s-a rezumat la o înţelegere personală dintre Părintele Iustin Pârvu şi Părintele Gheorghe Calciu, totuşi dorinţa testamentară a Părintelui Gheorghe Calciu se poate împlini fără a fi condiţionată de binecuvântarea arhierească în ceea ce priveşte slujba de înmormântare şi înhumarea sa la mănăstirea Petru Vodă. Arhiepiscopia Iaşilor, prin iconomie, respectă testamentul persoanelor privind înmormântarea lor, chiar dacă ele n-au respectat rânduielile bisericeşti canonice în vigoare pe când erau în viaţă, deoarece trebuie preţuită mai întâi lumina unei persoane care a trecut la Domnul. Secretariatul Centrului eparhial Iaşi”).

Lepadandu-se de orice cinste si de cea mai mica mangaiere omeneasca a ales sa duca aproape de unul singur de multe ori Razboiul intru Cuvant. Astazi strigatele sale impotriva daramarii bisericilor si impotriva minciunii ateiste ar fi ridiculizate de catre “inteleptii” si “diplomatii” crestini postmodernizati ca fiind “patetice” sau fanatice, pentru ca astazi este la moda ca nimic sa nu se ia in serios, totul sa fie relativizat, bagatelizat, compromis, tavalit in vorbe zeflemitoare care sa anuleze valoarea exemplara si practica a oricarui model marturistor! Ce razboi, doml`e, fugi d`aci, plimba ursul, noi trebuie sa ne aranjam aicea, sa ne facem o situatie, sa facem orice numai sa ne punem bine cu Patriarhul, sa nu ne stricam ploile cu Episcopul, cu oamenii Episcopului, cu cutare si cutare, sa ne dea si noua un os de ros in “misiunea Bisericii” (ce, e musai sa marturisesti impotriva ecumenismului, iote, ma, de parca trebuie sa o faci pe martirul, cand poti sa sa stai linistit in banca ta, ca doar nu salvam noi Biserica, nu?) Orice forma de eroism intra automat in “tarbaca” deriziunii pamfletare, a cinismului batjocoritor sau, daca nu, sunt temeinic ignorate, sistematic boicotate prin tacere, asa cum au si fost, de altfel, repetatele si explicitele avertismente ale parintelui Calciu legate de satanizarea lumii, de “Pitestiul” generalizat si globalizat care se construieste peste tot, de intrarea Romaniei in UE (”imperiul satanei“), de tradarea Bisericii in fata Statului, de prigonirea manastirilor si, mai ales, de ecumenism (cine a mai avut curajul ca el sa afirme negru pe alb ca ecumenismul nu este doar erezia ereziilor, ci pur si simplu o diabolica strategie a masoneriei?).

Dar constiinta ne spune tuturor celor care nu vrem sa ne mintim ca parintele Calciu este stalpul si reperul nostru, ca el – si nu vedetele ecleziale agreate de Biserica oficiala – este pilda de urmat pentru cei care vor sa ramana cu Hristos in vremurile acestea in care omul a dat coplesitor de multe drepturi satanei si s-a vandut aproape complet, desi pe nesmitite, Tatalui minciunii si ucigasului de suflete… Parintele Nicolae Steinhardt a spus-o definitiv in al sau “Jurnal al fericirii“: “Singura sansa de supravietuire a crestinismului rasaritean este aceea a unui razboi întru cuvânt. Solutia noastra este aceea a lui Calciu-Dumitreasa“. Deci aceasta este Solutia si Calea nu de a fi sfinti, ci de a supravietui ca si ortodocsi!

Parintele Gheorghe Calciu este marturisitorul prin excelenta al Bisericii si neamului nostru in secolul XX si este inca si mai mult: rascumparatorul fricii, lasitatii si apostaziei noastre, cel care a ales sa strige Adevarul din toti rarunchii cand cei mai multi taceau, iar altii turbau si scrasneau din dinti impotriva-i, perfect aidoma evreilor scandalizati mai intai de Hristos si apoi de Apostolii care Il marturiseau fara frica, vadindu-le minciuna si rautatea. Parintele Gheorghe a fost mereu un incomod pentru conformismul si “cumintenia” lumeasca a crestinilor, mereu o constiinta treaza; intr-o lume in care despre Dumnezeu se vorbeste “frumos” si “cultivat”, dar cu vorbe goale si moarte, el a fost un martor viu, a intrupat in viata sa Evanghelia lui Hristos, a facut-o lucratoare si ne-a aratat-o posibila! Este, fara exagerare, un adevarat Apostol al veacului nostru. Cu inima ca o torta arzand pentru durerea celor necajiti (inclusiv cand era in spital, in ultimele sapatamani de viata, chinuit de cancer!), framantat pentru soarta Bisericii, pentru adevarul Ortodoxiei, gata mereu sa sara in apararea celor slabi (a fost unul din putinii aparatori ai parintelui Daniel de la Tanacu), sa infrunte pe cei puternici, sa marturiseasca adevarul, de multe ori singur, doar cu Hristos in mijlocul furtunilor celor mai mari, mergand pana la capat in toate.

Cititi aici pentru Continuare



Va recomandam sa cititi materialele dedicate parintelui Calciu pe pagina noastra:

“SA ROSTIM RASPICAT ADEVARUL!”

Parintele Calciu: “Stai ca un stalp neclintit in fata satanei!”

Cea mai grea lovitura – cea de la frati

Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI

File de Pateric cu parintele Calciu

Parintele Gh. Calciu – inedit: “POATE CA VOM INTRA IN CATACOMBE DIN NOU…”

Parintele Calciu despre rugaciune

“NU, DOMNULE!” – IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI

Parintele Gheorghe Calciu despre Biserica si calugarii de la Tanacu

Marturia Parintelui Calciu despre IPS Bartolomeu Anania – 2006

Masoneria si familia

MASONERIA SI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE

Pr. Gheorghe Calciu despre masonerie

PR. GH. CALCIU: “Ortodoxia si ecumenismul”

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

Ortodocsii ii scriu presedintelui Traian Basescu in memoria Sfintilor Inchisorilor

November 21st, 2008 VR 1 Comment »

SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNULUI TRAIAN BĂSESCU,
adresată de către un grup de creştini-ortodocşi, reprezentînd un şir de organizaţii, prin care se semnalează acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor-ortodocşi
1. Evenimentele recente, cînd la Iaşi a fost închisă expoziţia „Destine de martiri” dedicată unor foşti deţinuţi politici creştini, unde au fost expuse materiale din fondurile CNSAS, lucru admis de Constituţia României, ne descoperă existenţa cenzurii de tip totalitar în statul român de azi. Printre cele 6 personalităţi a căror memorie a fost cinstită, cu scop educativ, prin expoziţia „Destine de martiri” se numără şi 4 preoţi ortodocşi, motiv pentru care creştinii au perceput închiderea ordonată a expoziţiei ca pe o încălcare a libertăţii religioase şi de opinie.
2. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, garantează dreptul oricărei persoane de a-şi manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, religia pe care o împărtăşeşte: „Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte. Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase. Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă” (Art. I, al. 1-2; Art. II, al. 1).
3. Se ştie că un loc aparte în credinţa creştinilor (ortodocşi şi catolici) îl constituie cultul sfinţilor. Sfinţi sînt consideraţi oamenii care au plăcut lui Dumnezeu în orice timp. Din mărturiile Sfintei Scripturi, cei mai vrednici de cinstire sînt consideraţi mucenicii sau martirii. Martirii au fost cinstiţi chiar de la întemeierea Bisericii Ortodoxe, primul martir fiind Apostolul Ştefan, de neam evreu. Cinstirea sfinţilor în Biserica Ortodoxă nu cunoaşte graniţe naţionale, de rasă, ori de obîrşie socială. Astfel creştinii, indiferent din care Biserică locală fac parte, cinstesc atît sfinţii proveniţi din rîndul poporului lor, cît şi pe cei proveniţi din rîndul grecilor, romanilor, evreilor, ruşilor, sirienilor, egiptenilor, iar mai nou, chinezilor, indienilor, iraqienilor etc. Cultul sfinţilor în Biserica Creştină are rădăcini în credinţa vechilor iudei, care cinsteau mormintele prorocilor şi drepţilor, fiind cunoscut că şi în zilele noastre evreii venerează mormîntul Sfîntului Proroc David.
4. Există toate temeiurile prevăzute de tradiţia creştin-ortodoxă pentru a-i cinsti pe martirii din închisorile comuniste drept sfinţi. Canonizarea lor oficială de către Sfîntul Sinod al BOR este doar o formalitate ce ţine de timp, ştiut fiind că alte Biserici Ortodoxe cu care Patriarhia Română se află în comuniune canonică şi liturgică, deci cinsteşte aceeaşi sfinţi, au canonizat mii de martiri din perioada comunistă. Credincioşii ortodocşi din România cinstesc icoanele şi cîntă imne închinate martirilor din perioada comunistă. Dovada sfinţeniei lor, pe lîngă mărturiile camarazilor de suferinţă rămaşi în viaţă, o constituie rămăşiţele lor pămînteşti care răspîndesc bună-mireasmă, izvorăsc mir şi fac tămăduiri, ceea ce le face să fie cinstite ca sfinte moaşte. Prin urmare, închiderea expoziţiei „Destine de martiri” a fost percepută şi ca o jignire adusă memoriei colective a Bisericii Creştine, inclusiv a cultului sfinţilor.
Continuarea la Parintele Savatie Bastovoi
SCRISOAREA ORTODOCŞILOR CĂTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
Ataşăm acestei scrisori şi cererea fără răspuns a celor 54 de istorici adresată CNSAS.
Vezi şi Scrisoarea pe înţelesul tuturor
Scrisoarea este semnata, pana acum, de urmatoarele organizatii:
Asociatia ROST
Asociatia Cathisma
Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni
Asociatia Prietenii Muntelui Athos
Asociatia Ieromonah Arsenie Boca
Asociatia Brancoveanu
Asociatia Drept
Asociatia Civic Media
Posted in Uncategorized Tags: , , , , 1 Comment »

15 Noiembrie 1987 – Lectia muncitorilor brasoveni si a martirilor anticomunisti. Nu o vom uita niciodata!

November 16th, 2008 VR No Comments »

Nimeni si nimic nu ii va mai putea opri pe romani de acum incolo in castigarea si apararea libertatii si demnitatii lor nationale, ori de cate ori va fi nevoie.
In Romania, evenimentele sangeroase din 1989, precedate de o serie de alte manifestari de protest, au fost provocate, in mod evident, de natura regimului totalitarist importat din Uniunea Sovietica in urma cu 45 de ani. Comunismul a fost instaurat in Romania sub influenta deosebit de mare a serviciilor secrete sovietice venite inainte, cu si dupa trupele de ocupatie rusesti. Conservele si cartitele lor isi fac si astazi veacul in Romania mica eclipsand adevaratul for moral al Romaniei, fostii detinuti politici si luptatori anticomunisti. Strategii URSS au provocat o fractura adanca in trupul si fiinta natiunii, o rana care se resimte si astazi, in mentalitatile generatiilor chinuite, in familiile romanesti despartite de o granita nedreapta.
De-a lungul celor 45 de ani de comunism, torte vii au ars spre luminarea generatiilor viitoare: elita tarii, stinsa in inchisori, luptatorii anticomunisti din munti, studentii protestatari ai anului 1956, minerii lui 1977, urmati de putinii militanti care s-au solidarizat cu ei si cu cei din Europa de dincoace de Cortina de Fier. Romania a avut detinuti politici si martiri pana si in deceniul noua: sa ni-i amintim pe regretatul parinte Gheorghe Calciu, care a fost eliberat numai la presiunile Statelor Unite ale Americii si apoi expulzat din propria lui tara, si pe eroul Liviu Babes, care si-a dat foc pe partia de la Brasov, pentru a alerta Occidentul, intr-un protest suprem.
In 1987, muncitorii de la Brasov si-au adus contributia lor la daramarea comunismului in Romania. Incontestabil, revolta anticomunista a muncitorilor brasoveni a reprezentant inceputul sfarsitului pentru regimul socialist din Romania. O lovitura care a fisurat pentru prima oara, grav, sistemul aproape infailibil reprezentat de Partidul Comunist si Securitate. Pe fondul caderii pieselor de domino care zgaltaiau, rand pe rand, harta Europei de Est, revolta de la Brasov a reaprins romanilor flacara sperantei. Atunci s-a cantat, liber, cu burtile, dar si cu piepturile goale: “Desteapta-te, Romane!”. Se poate!, si-au spus romanii intariti apoi si de vestea caderii Zidului Berlinului. Nimic nu i-a mai putut opri in 1989 si nimeni si nimic nu ii va mai putea opri pe romani de acum incolo in castigarea si apararea libertatii si demnitatii lor nationale, ori de cate ori va fi nevoie.
La 60 de ani de la 1947, anul care a marcat instaurarea comunismului cu adevarata sa fata, de teroare bolsevic-ateista, la 30 de ani de la 1977 si 20 de ani de la 1987, comemorarea evenimentelor de la Brasov in 2007 nu ar trebui sa constituie numai un moment de reflectie pentru romani; ci si o ocazie pentru ca celelalte natiuni din regiune sa se informeze cu privire la procesul de restaurare a tarii si a adevaratelor sale valori si sa constientizeze situatia si exemplul Romaniei crestine, cu miile sale de jertfe, in Europa de Est si, de la 1 ianuarie anul acesta, in Europa reunita. Europa care nu va fi cu adevarat reintregita pana cand nu vor cadea toate ramasitele Zidului Berlinului.
Poporul roman are menirea sa fie liber. Aceasta este lectia pe care am invatat-o de la muncitorii brasoveni din 1987 si tinerii insurectiei anticomuniste din 1989. Nu o vom uita niciodata!

Victor RONCEA
Vezi si
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

CNSAS si BOR refuza sa raspunda apelului Dreptate pentru Sfintii Inchisorilor, semnat de 54 de istorici ai Romaniei

November 13th, 2008 VR No Comments »

https://rafaeludriste.blogspot.com/ informeaza:
CNSAS refuză să răspundă solicitării unui număr de 54 de istorici prin care se cere “revenirea la decizia de retragere a documentelor din cadrul expoziţiei “Destine de martiri” în care erau evocate o serie de 6 personalităţi creştine” (foto stanga) . Pentru a înţelege just demersul d-nei Emilia Corbu de la Muzeul Judeţean din Slobozia şi a grupului celor 54 de istorici care susţin ideea, vă invit să citiţi hârtia oficială emisă de CNSAS (foto dreapta) ulterior deciziei de autoexcludere din expoziţia itinerantă “Destine de martiri”. Cine semna această notificare? Ladislau Antoniu Csendes, preşedinte, Foarea (?) Dobre, director al Direcţiei Cercetare, Expoziţii, Publicaţii şi Francesco-Alexandru Popescu, Director al Direcţiei Juridice.
Se întâmplă în România anului 2008: o acţiune vădit antiromâneasă şi anticreştină sub auspiciile Statului Român. Citiţi şi faceţi-vă cruce!

Pentru cine cereau dreptate semnatarii Apelului catre Patriarhia Romana si CNSAS:

Cerem cele arătate mai sus în numele celor a căror memorie este terfelită pe nedrept şi anume:
Ioan Ianolide, cu 21 de ani de temniţă şi o viaţă mutilată, simbol a sute de tineri din generaţia lui;
Valeriu Gafencu, „Sfântul Închisorilor”, mort în penitenciarul de la Târgu Ocna, după ce îşi donase doza de streptomicină oferită de un prieten pentru salvarea evreului Richard Wurmbrand;
Părintelui Gheorghe Calciu, cu cei 21 de ani de temniţă şi mărturisire împotriva dărâmării bisericilor în anii 80, primit de doi preşedinţi americani la Casa Albă, devenit simbol al apărării drepturilor omului în România comunistă;
Preotului Daniil (Sandu Tudor), iniţiator al Rugului Aprins, mort muceniceşte la Aiud după ce purtase patru ani lanţuri la picioare;
Părintelui Arsenie Boca, supranumit încă din timpul vieţii „Sfântul de la Sâmbăta”, inainte-vazator, închis, umilit, caterisit, marginalizat până la sfârşitul vieţii, al cărui mormînt este vizitat şi acum de sute de mii de ortodocşi;
Nu în ultimul rând al Părintelui Arsenie Papacioc, trăitor în pustia lumii acesteia, născut din nou prin Duhul Sfânt.

Cu noi este Dumnezeu!
Vezi si
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

Doua editii SEMNE de exceptie. Documentarele TVR "Pelerinaj la temnita prigonitilor" si "De ce nu canonizam sfintii inchisorilor?"

November 13th, 2008 VR No Comments »

Pelerinaj la temniţa prigoniţilor

Invitaţi: Părintele Augustin, Schitul “Înălţarea Sfintei Cruci”- Aiud, Marcel Petrişor, scriitor, fost deţinut politic, Danion Vasile, publicist, Părintele Ioan, mănăstirea Petru Vodă – Neamţ, Emilia Corbu, istoric – Muzeul Judeţean Slobozia, Ştefan Ruxanda, revista “Atitudini”.
Director de imagine: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Reportaj-documentar difuzat la TVR 1, SEMNE, 8.11.2008
Disponibil spre vizionare la

Vezi si
Emisiunea TVR despre sfinţii închisorilor
Vă oferim pentru descarcare şi vizionare două episoade ale emisiunii SEMNE de la TVR realizată de Rafael Udrişte pe tema sfinţii închisorilor.
Partea 1 – De ce nu canonizam sfintii inchisorilor?
Posted in Uncategorized Tags: , No Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova