3. La începutul campaniei electorale, ONG-urile au sesizat Avocatul Poporului cu privire la “fraudarea morală a alegerilor” de către preşedintele Traian Băsescu. Organizaţiile nonguvernamentale spun că preşedintele se foloseşte de referendum în campania electorală şi promovează ideea de parlament unicameral fără să dea şansa altei opţiuni. Sesizarea a fost semnată de de Agenţia de Monitorizare a Presei – Active Watch, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul de Resurse Juridice şi Transparency International România.
Apreciez aceasta actiune perfect democratica.
Organizarea referendumul reprezinta si costuri suplimentare in situatia in care cautam solutii pentru reducerea cheltuielilor, obligand bugetarii sa-si ia concediu fara plata in prag de Craciun. Se face o risipa irationala printr-un act total inutil deoarece acest referendum nu are nicio finalitate deoarece abia dupa referendum ar trebui intreprinse demersuri parlamentare pentru modificarea Constitutiei.
Acest capriciu basescian complica procesul electoral putand deveni sursa de nereguli si fraude electorale, incarcand bugetul, si asa fragil cu cheltuieli suplimentare.
Este total nerational, fapt pentru care consider ca, cea mai buna pozitie a electoratului ar trebui sa fie aceea de IGNORARE a acestui referendum, daca el, totusi va fi organizat. Aceasta se realizeaza usor, prin refuzul de a lua buletinul pentru referendum cu verificarea consemnarii acestui gest (barare) pe lista ce consemneaza prezenta la vot.
Opt lideri de opinie din presa si societatea civila, cadre acoperite, in special ale SIE si SRI, sunt in pericol de a fi deconspirate, prin diverse sifonari, ca urmare a agresivitatii crescande a factorilor si intereselor electorale de-o parte si de a alta. Cineva ii preseaza atat pe George Maior cat si pe Razvan Ungureanu pentru ca persoanele in cauza sa fie compromise public cu scopul de anihilare a mesajului lor destul de ingrosat in ultima perioada. Persoanele in cauza apar destul de des la televizor, ceea ce nu il incanta deloc pe Cineva. In contextul in care Cineva a facut un acord cu Altcineva pentru Marea Finala, ingerenta unor voci ascutite care, pentru a da impresia ca nu apartin serviciilor, isi ridica si mai tare tonalitatea, nu mai pare de acceptat. Cu toate ca sefii celor doua servicii importante ale Romaniei se opun, Cinevaul este foarte insistent si vehement. Decizia de compromitere a celor opt cadre acoperite, prin santaj sau deconspirare brutala, ar putea distruge in totalitatea respectabilitatea si profesionalismul recastigate cu greu de cele doua servicii in urma atacurilor structurilor inamice la aparatul de securitate nationale din si de dupa 1989 si pana astazi. Desigur, pe de-o parte ar fi si amuzant si, oarecum, s-ar inscrie in orbita Campaniei De-Mascarea inceputa de Civic Media recent cu U.M. Catavencu S.A, mai ales ca unele din cele opt cadre sunt de la Armata si Politie. Cu toate acestea as fi preferat ca Cinevaul sa se ocupe mai mult de situatia agentilor straini din presa si societatea civila, intentie care a stat la baza Campaniei Voci Curate dar care, la blocajul puternic al tradatorilor – care activeaza pentru servicii dusmane Romaniei atat in presa si societatea in civil dar mai ales in institutii ocupate ale statului -, a ramas intr-o continua franare cu cabluri bine intinse din exterior. La ora aceasta depinde doar de puterea sefilor serviciilor implicate daca cei opt ofiteri acoperiti aflati in pozitii de larga vizibilitate (momentan) vor fi sau nu prajiti. Aviz “amatorilor”! Mai amintesc ca, recent, sefii celor mai importante structuri au dat de inteles ca exista presiuni politice care se manifesta cu o oarecare insistenta asupra serviciilor de informatii.
PS 1: Nu e vorba si de mine ca altfel nu ma dadeau afara astia de la ZIUA ci ma tineau bine-mersi, in puf, cu fir intins, ca pe alti tovarasi de pe-acolo. 🙂 Dusmanii mei nu sunt nici Cineva nici Altcineva – persoane cu care am pactizat in anumite cazuri, pe anumite proiecte romanesti – ci sunt din categoria celor vizati de Voci Curate! PS 2: Rog SRI-ul, daca tot ii fac treaba de PR, sa-mi raspunda cum se cuvine la adresa trimisa. Raspunsul primit ieri priveste doar apartenenta personajului la Securitate – ceea ce nu ma intereseaza, pentru ca sunt edificat asupra acesteia. Intrebarea era daca o eventuala deconspirarea a relatiilor de colaborare secreta ale personajului, cu o putere straina, dupa 1990, ar fi de natura sa prejudiceze securitatea nationala a Romaniei sau asa zisului coleg al ei in NATO? Daca lucratorii romani pot fi pusi pe gratar asa usor nu pot concepe, in calitate de simplu cetatean, contribuabil si alegator, cum agentii unor servicii straine, oricare ar fi ele, se implica in campania pentru alegerile prezidentiale. 🙂
Pentru documentare:
OFITERII DE PRESA
Prezenta ofiterilor de informatii infiltrati in redactii pe post de ziaristi constituie in aceste zile subiect de discutii atat in breasla gazetarilor, cat si in mediile politice. Totul a pornit de la o dezvaluire a ziarului Curentul care publica in urma cu cateva zile un material din care rezulta ca SRI recunostea oficial, inca din anul 2001, prin vocea directorului Radu Timofte, ca principalul serviciu de informatii din Romania are ofiteri acoperiti in randul jurnalistilor. Stirea a fost confirmata ulterior in paginile ziarului ZIUA de Marius Bercaru, purtatorul de cuvant al SRI. Acesta s-a ferit sa ofere detalii despre numarul ziaristilor spioni sau redactiile unde acestia se afla infiltrati. In schimb, Timofte a revenit si a spus ca nu SRI are cei mai multi ofiteri acoperiti pe post de gazetari. El a declarat ca acesti “ziaristi” apartin altor servicii secrete. Daca e sa dam crezare informatiilor neoficiale, fosta 0215, actuala DGIPI, are cei mai multi ofiteri acoperiti in mass-media. Nu trebuie sa neglijam nici celelalte servicii de informatii, SIE, DGIA, SPP si STS, care si ele au un apetit pentru a-si racola surse sau chiar si-au infiltrat oameni in principalele redactii. In aceste conditii se pune intrebarea logica: exista amenintari la adresa sigurantei nationale care pot fi eliminate prin infiltrare de ofiteri de informatii in media sau scopul nedeclarat este acela de a avea un control asupra celei de a patra puteri in stat, cainele de paza al democratiei. (D.D.)
CSAT nu este strain de operatiuni
Comisia parlamentara de control al activitatii SRI a decis ieri sa audieze conducerea Serviciului si pe purtatorul de cuvant al institutiei, Marius Bercaru, in problema ofiterilor acoperiti care activeaza in mass-media, a declarat secretarul Comisiei, deputatul PSD Ion Stan. Parlamentarii au luat aceasta decizie in conditiile in care atat Bercaru, cat si presedintele demisionar al SRI au dezvaluit ca in mass-media sunt infiltrati agenti ai serviciilor secrete sub acoperire. Stan a precizat ca exponentii Comisiei vor sa fie informati vizavi de motivatiile care au stat la baza recrutarii unor ofiteri din randul jurnalistilor si sa afle care au fost amenintarile privind siguranta nationala care au impus racolarea. “Comisia doreste sa stie daca nu cumva acesti ofiteri acoperiti din mass-media, formatori de opinie, nu au fost folositi si in alte scopuri decat cele de siguranta nationala. Am vrea sa stim in ce masura SRI a identificat, potrivit legii de organizare, anumite riscuri la siguranta nationala, care ar exista in redactii si in ce masura s-a impus recrutarea unor astfel de ofiteri de acoperire”, a insistat Stan. El a reliefat insa ca legislatia in vigoare permite recrutari si a explicat ca, potrivit legii de functionare a SRI, activitatea Serviciului se desfasoara atat cu personal oficial, cat si cu personal acoperit.
Manipularea redactiilor
Stan a marturisit insa ca Parlamentul nu prea are ce sa faca in ceea ce priveste agentii acoperiti avertizand ca CSAT nu este deloc strain de aceste operatiuni. El a precizat ca legislatia permite recrutari, precizand ca, potrivit legii de functionare a SRI, activitatea acestei institutii se desfasoara cu personal oficial si cu personal acoperit. Pe de alta parte, Ion Stan a insinuat ca ofiterii de informatii care au capusat mass-media ar putea avea si un alt scop, care nu cade sub incidenta pericolelor care planeaza asupra securitatii nationale. El a insinuat ca acesti agenti ar putea fi plasati in redactiile ziarelor si televiziunilor si pentru a da gir unor manipulari de factura politica. La randul sau, Presedintele Comisiei de control al SRI, Radu Stroe (PNL), a declarat ca membrii comisiei au avut doar “o prima discutie” pe tema ofiterilor acoperiti din mass-media. “Va trebui sa avem un punct de vedere de la SRI, sa audiem conducerea SRI, purtatorul de cuvant si, in functie de concluzii, vom face o conferinta de presa” (…) e in interesul nostru sa vedem daca exista o relatie intre riscurile la adresa sigurantei nationale si redactie”, a precizat Radu Stroe. Pe de alta parte, Comisia a decis sa solicite SRI elaborarea unui documentar, care sa prezinte activitatea de monitorizare desfasurata in cazul Omar Hayssam si modul in care serviciul a cooperat cu celelalte institutii ale statului. (Razvan GHEORGHE)
Marius Bercaru, purtator de cuvant SRI : SRI are ofiteri in toate mediile
“Serviciul Roman de Informatii are ofiteri acoperiti in toate mediile in care a considerat necesar. Confirmarea acestei informatii dateaza din anul 2001, in momentul in care s-a raspuns unei interpelari parlamentare. Nu ne dezicem de acel raspuns. Singurele informatii pe care le-am pus la dispozitie in legatura cu acest subiect sunt la dispozitia comisiei, singurul organism care poate decide asupra activitatii SRI.”
Radu Timofte, fost director al SRI : Nu am o cifra exacta
“Procentul retinut de dumneavoastra nu este cunoscut de SRI, insa, cu certitudine, este mult exagerat. De altfel, referitor la aceste estimari, nici un serviciu de informatii nu ar putea face publice cifre exacte. SRI este abilitat sa utilizeze ofiteri acoperiti pentru realizarea unor sarcini de domeniul sigurantei nationale.”
Serviciile la control
Comisia de control al SRI a luat, ieri, in discutie problema ofiterilor acoperiti care lucreaza in presa. Marius Bercaru, purtatorul de cuvant al SRI, a declarat ca SRI a raspuns solicitarii Comisiei parlamentare de control in privinta motivelor care justifica prezenta unor ofiteri acoperiti in redactiile romanesti. Bercaru a precizat ca “am primit o solicitare in acest sens de la Comisia de control al activitatii SRI si am raspuns in termenii legali comisiei.” Confirmarea prezentei ofiterilor acoperiti in mass-media dateaza din anul 2001, in momentul in care SRI a raspuns unei interpelari parlamentare a lui Damian Brudascu adresata conducerii SRI. Solicitarea Comisiei de control SRI a venit dupa ce atat purtatorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, cat si fostul director Radu Timofte au confirmat ca in randul ziaristilor romani s-ar afla mai multi ofiteri de informatii care lucreaza sub acoperire. Timofte a indicat ca aceste persoane ar proveni, cu preponderenta, de la alte servicii secrete decat SRI. Ion Stan, deputat PSD si secretarul Comisiei comune a Parlamentului pentru controlul SRI, a calificat problema jurnalistilor-ofiteri de informatii drept una delicata. Stan s-a aratat surprins de faptul ca in redactiile ziarelor sau televiziunilor sau ale altor mijloace de informare ar exista ofiteri acoperiti ai unor servicii de informatii, atat timp cat in mass-media informatiile sunt publice. “Mai mult, existenta unor ofiteri sub acoperire ar presupune si existenta unor amenintari care sa vizeze siguranta nationala. Pana in momentul acesta, vreau sa va spun ca nu am reusit sa inventariez nicio amenintare”, a precizat deputatul Ion Stan… (D.E.I.)
Ion Stan: Dorim sa aflam motivele infiltrarii redactiilor
Este o practica normala infiltrarea ofiterilor de informatii in redactiile ziarelor si televiziunilor? Daca ne raportam la cadrul legal, activitatea SRI se desfasoara potrivit legii, la vedere si sub acoperire. Ramane doar ca serviciile sa aprecieze care sunt zonele in care sunt exercitate presiuni la adresa securitatii nationale. In ceea ce priveste infiltrarea agentilor sub acoperire in redactii, eu si colegii din Comisie nu am reusit sa identificam vreun cat de mic pericol la adresa securitatii nationale exercitat in redactiile diverselor publicatii sau televiziuni. Ar fi bun modelul german Ce masuri poate lua Parlamentul vizavi de aceste practici ale serviciilor secrete? Comisia SRI solicita Serviciului sa isi motiveze actiunile. Dorim sa aflam motivele care au impus ca necesare aceste infiltrari. De asemenea, am solicitat factorilor de decizie ai SRI sa ne explice ce operatiuni au desfasurat in redactiile mass-media. Pe de alta parte, suntem interesati si daca omului de presa i-au fost atinse atributiile de formator de opinie. Ar fi bine ca, pe viitor, sa fie pus in practica modelul german cand este vorba de astfel de activitati. In Germania, cancelarul a solicitat in mod public serviciilor secrete sa se dezica de aceste practici. Probabil ca s-ar impune astfel de masuri si in tara noastra dupa clarificarea situatiei.
SRI trebuie sa-si justifice actiunile
Putem discuta despre o practica curenta a SRI in a posta ofiteri acoperiti in cadrul institutiilor civile? Potrivit legii, SRI poate recruta surse secrete umane din toate domeniile de activitate. Legea nu interzice acest lucru daca aceste actiuni sunt motivate de lezarea securitatii nationale. Altfel nu se poate. Serviciul trebuie acum sa isi justifice actiunile. CSAT este strain de plasarea informatorilor in cadrul mass-media? Dupa ce vom finaliza ancheta la nivel de Parlament, ne vom adresa CSAT pentru o ancheta in acest sens. In CSAT se stabilesc sumele destinate operatiunilor informative. (Interviu realizat de Razvan GHEORGHE)
Aidan White, secretarul general al Federatiei Internationale a Jurnalistilor, cere deconspirarea ofiterilor din mass-media
“Publicul trebuie sa stie cine sunt ziaristii-spioni”
Intr-un interviu acordat ZIUA pe tema campaniei “Voci curate”, Aidan White, secretarul general al Federatiei Internationale a Jurnalistilor, sustine ca este nevoie ca publicul sa stie cine dintre jurnalisti a colaborat sau colaboreaza inca cu serviciile secrete. “In Olanda ne-am confruntat cu situatia in care ziaristi aveau telefoanele puse sub ascultare. Si nu e vorba despre jurnalisti din presa de scandal, sunt cu totii ziaristi de investigatie foarte seriosi, oameni de o foarte inalta reputatie profesionala. Si, cateodata, ei devin tinta urmarita de serviciile de informatii. Trebuie sa stopam aceasta situatie. Cum? Stiind noi insine cine sunt cei din mass-media care au colaborat si colaboreaza cu aceste servicii. Si asta se aplica nu numai Romaniei si Bulgariei, ci tuturor tarilor europene. In acest sens, cred ca initiativa Civic Media deschide o usa pentru a reitera cererea ca in tari precum Germania, Franta, Danemarca, Olanda, Marea Britanie, asupra relatiei dintre serviciile de securitate si mass-media si de a sti daca se poate dezvalui mai mult din ceea ce se petrece. In contextul actual in care traim, cred ca este vorba despre o campanie extrem de importanta. Odata demarat un asemenea proces, dupa ce incepe sa fie desfasurat ghemul complicat al relatiilor oamenilor care incearca sa se ascunda, cred ca vor aparea si vor fi demascate, asa cum se cuvine, si numele marilor personalitati din domeniu care au fost implicati in colaborarea cu Securitatea si cu dusmanii libertatii presei. Cred ca este un demers foarte important. Nu sunt pesimist in ce priveste rezultatele si nu cred ca intreaga campanie va duce doar la nominalizarea catorva pestisori marunti”. De asemenea Aidan White a subliniat ca “Voci curate” nu reprezinta o vanatoare de vrajitoare: “Cred ca aceasta actiune este importanta oricum, indiferent de faptul ca Romania si Bulgaria vor adera la UE. Cred ca este foarte important ca jurnalistii insisi sa fie foarte clar lamuriti in privinta relatiilor lor cu serviciile de securitate si de informatii. Sunt foarte interesat de aceasta campanie demarata de Civic Media pentru ca stiu ca miza este deconspirarea, de a vedea cine ce a facut in trecut si acum, dar nu este vorba despre o “vanatoare de vrajitoare” sau o victimizare a celor care, odata, s-ar fi putut sa colaboreze sau sa dea informatii serviciilor Securitatii (sau altor servicii – nota mea). Cred ca acest lucru este foarte important pentru ca oamenii trebuie sa stie ce se intampla”. (D.E.)
Nita Constantin (PSD), vicepresedintele Comisiei parlamentare de control SIE: E normal sa aiba surse in presa “Ziaristii au surse in cadrul serviciilor de informatii si e normal, probabil, ca si serviciile de informatii sa aiba surse in mass-media. Eu cred ca nu ar trebui sa fie infiltrati agenti sub acoperire in absolut toate domeniile. La Comisia SIE vom aborda aceasta problema in cursul lunii septembrie.” (R.G.)
Daniela Buruiana (PRM), secretar al Comisiei parlamentare de control al SIE: “Toate serviciile occidentale opereaza in acest fel”
“Daca serviciile secrete considera ca exista anumite zone de vulnerabilitate vizavi de siguranta nationala, ca se opereaza cu informatii clasificate, este normal ca serviciile sa isi ia masuri de protectie. Este o operatie care are scopul de a stopa scurgerile de informatii. Serviciile fac totul pentru a stopa fenomenul. Nu este normal ca presa sa jongleze cu informatii clasificate. Serviciile nu ar penetra anumite zone daca nu ar fi in pericol siguranta nationala. Vreau sa stiti ca toate serviciile secrete din Occident opereaza in acest fel. Normal ar fi ca SIE sa aibe oameni infiltrati in mass-media.” (R.G.)
Un conglomerat cu denumire generică – societatea civilă – apare când şi când în plan public, asumându-şi diferite cauze, de regulă cu substrat politic nedeclarat. Invocând atribute ale moralităţii, lansând campanii ce au în vedere apărarea drepturilor omului şi susţinând că exprimă vocea tăcută a majorităţii sau că ar media reprezentarea unor opinii ale unor câmpuri vaste ale societăţii româneşti, reprezentanţii aşa-numitei societăţi civile ocupă sau revendică platforme de autoritate în spaţiul opiniei publice. Mai nou, vedem aşa-numiţi reprezentanţi ai „societăţii civile“ puternic implicaţi în contestarea – inclusiv juridică – a codurilor, pentru motive nedeclarate deschis, dar care devin vizibile observând suportul unor organizaţii cunoscute pentru legăturile cu reţele europene de stânga, anticreştine şi pro-homosexualitate. Deşi nu au calitate procesuală clară, aceste organizaţii ce pretind a reprezenta „societatea civilă“ sunt înzestrate şi cu un alt abtribut, cel al imposturii. Pe de o parte, deoarece sintagma „societate civilă“ nu este definită juridic sau normată în vreun fel de vreo prevedere legislativă. Ziariştii „Curentul“ au luat legătura cu avocatul Cătălin Predoiu, ministru al Justiţiei, pentru a ne edifica asupra termenului şi pentru a afla dacă există un text de lege ce delimitează şi stabileşte cine anume este „societatea civilă“ în România şi ce atribute juridice încarcă acest termen. La aceste întrebări, domnia sa ne-a comunicat că termenul apare în „vechiul Cod Civil într-o manieră pe alocuri desuetă“ doar pentru a diferenţia distincţia dintre societate comercială şi societate civilă ca entitate ne-comercială – relaţie dintre mai multe persoane care se asociază în vederea atingerii unor scopuri sau interese comune. Şi senatorul Iulian Urban, avocat şi vicepreşedinte al Comisiei Juridice a Senatului, ne-a confirmat faptul că nu se poate defini calitatea procesuală activă a unei generice „societăţi civile“ câtă vreme nu există criterii care să stabilească cine anume reprezintă această entitate şi din ce organizaţii este formată societatea respectivă. Deşi în anumite texte de lege se specifică ideea de parteneriat dintre instituţii ale statului cu „societatea civilă“, nicăieri nu este delimitat în termeni juridici conceptul şi nu este delimitată distinct aria pe care ar acoperi-o „societatea civilă“.
Societatea civilă – „sistem al puterilor non-statale“
Pe scurt, definirea clară a grupării care este acoperită generic de acest termen nu există în sens juridic şi nici nu se regăseşte în vreun text de lege vreo aproximare măcar, o listă sau un număr de organizaţii care au sau nu calitatea de a purta flamura „societăţii civile“. Sergiu Tamaş scrie în „Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică“ (Editura Academiei Române, 1993) că „formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese. Organizaţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome, în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale“. Aşadar, avem un sistem al puterilor non-statale format însă din cine şi cu ce atribute ale legitimităţii? Cine a creat şi fondat „societatea civilă“ din România, unde s-a născut ea, în ce laboratoare şi ce fel de vector al societăţii reprezintă ea şi mai ales cât de „civil“ a fost şi este acest vector? De la aceste întrebări se ramifică mai degrabă alte noi semne de întrebare decât un răspuns coerent şi clar. Este consemnată public o replică pe această temă ce aparţine profesorului francez Claude Karnoouh, care a predat la Universitatea din Cluj multă vreme şi-i cunoaşte bine pe eroii „societăţii civile“ din România: „În România nu a existat nicio iniţiativă intelectuală care să creeze vreo legătură între mişcarea muncitorească şi intelighenţie, aşa cum a fost, de exemplu, Solidaritatea din Polonia (…) Ei se declară dizidenţi, dar am stat mulţi ani în România, pe timpul lui Ceauşescu (1971-1982) şi, cu excepţia lui Paul Goma, n-am auzit, văzut sau cunoscut dizidenţi. Şi dacă ei au existat, s-au manifestat probabil atåt de discret, încåt nimeni nu i-a auzit…” Profesorul francez mai constată că aceşti intelectuali au fost „grăbiţi ca şi activiştii fostului aparat de partid să caute imediat avantaje şi privilegii“, în timp ce nu a existat şi nu există o reflexie veritabilă asupra comunismului la intelighenţia română, după cum niciun examen al propriei ei conduite, înainte şi după 1989.
„Impostura de anvergură“
Iată de ce, spunea acelaşi comentator francez, lumea, tinerii şi-au pierdut încrederea într-o „intelighenţie“ grăbită la avantaje şi privilegii, formată în mare parte, adăugăm noi, în jurul Grupului pentru Dialog Social, fondat de altfel de un Silviu Brucan, fost cadru NKVD, fost şef de secţie la „Scånteia“, ambasador comunist la Washington, „călător“ pe ruta Moscova, ce a jucat un rol central în revoluţia-lovitură de palat din decembrie 1989. După ce a înfiinţat practic structura Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organism de inspiraţie sovietică şi cu agenţi sovietici la vârf, Brucan s-a aplecat şi asupra „societăţii civile“ înfiinţând Grupul de Dialog Social, primul mugur (putred din păcate) al aşa-zisei alternative civile la puterea de stat şi de partid ce a devenit baza unui „sistem al puterilor non-statale“. Membrii grupării s-au opintit pentru început să încerce confiscarea anticomunismului, din motive de capital politic, iar analiza resorturilor sale reale a fost înlocuită cu o continuă mistificare ce urmărea exonerarea adevăraţilor responsabili şi ascunderea rădăcinilor otrăvite ale sistemului comunist. Dinu Săraru i-a caracterizat astfel pe membrii grupării, foşti tovarăşi din cârciumile literare ale epocii comuniste: „Mulţi şi-au construit biografii de luptători în ilegalitatea anticomunistă din România, dar ani de zile şi-au făcut studiile în străinătate, au luat cu devotament toate premiile de la UTC până la Academie, s-au bucurat de toate stipendiile comuniste. Şi acum dau lecţii, fac apeluri către toate ipostazele nemerniciei, erijându-se în arhanghelii purităţii şi justiţiei morale. Această lăcomie a incontinenţei lor prezenţe perpetue şi agresive ar putea fi numită foarte bine cu o sintagmă aflată chiar în doctrina lor – „impostura de anvergură“.
Reţeaua Soros – fondată şi condusă de un agent al serviciilor comuniste
În sediul acestui grup al imposturii s-a constituit „Societatea deschisă“ din România sub oblăduirea lui Soros, care a înfiinţat la Bucureşti, oficial, în 1990, fundaţia care îi purta numele: „Fundaţia Soros“. Maestru de ceremonii a fost însuşi Ion Iliescu. Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundaţia pentru o Societate Deschisă“. A fost primul ONG – nod de reţea înfiinţat în România din cadrul mai vastei reţele a „Soros Open Network România“. George Soros a investit în 1990, pentru fundaţia sa din Romånia, 1,5 milioane de dolari, iar apoi investiţia a crescut progresiv, de la 4,3 milioane de dolari în 1992 la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma-record de 15,8 milioane de dolari. Aceste sume gigantice pentru România au fost iniţial rulate pentru recrutarea membrilor de vârf ai aşa-zisei „societăţi civile“ de către un „civil“ numai cu numele, Alin Teodorescu, sociolog, apoi cancelar al Guvernului PSD, deputat etc. De altfel, majoritatea membrilor de vază ai acestor ONG-uri s-au aflat mereu cu un picior în „societatea civilă“ şi cu celălalt în Parlament sau în Guvern, mereu însă în câmpul de influenţă politică. Esenţial mi se pare însă faptul că, încă de la origini, reţeaua a avut la vârf şi a fost fondată practic de către un personaj – Alin Teodorescu – care a avut o relaţie ambivalentă nu doar cu un serviciu secret comunist, ci cu două! Promitem de la acest punct încolo să detaliem în numerele viitoare ale „Curentului“ o analiză extinsă a „societăţii în civil“ a României. George RONCEA
Scris de George Roncea „Justiţiarul“ Victor Alistar devine din ce în ce mai interesant pe măsură ce se agită mai cu foc, scuturându-şi pletele rebele la diferite ocazii publice. Aparenta sa luptă haiducească cu „autorităţile abuzive“ şi „clasa politică“ ne-a determinat să căutăm a-i înţelege resorturile, pentru a vedea ce-l mână în luptă şi cum de îl deranjează atât de tare guvernanţii în general, câtă vreme ştiam că organizaţia sa primeşte (sau în orice caz primea) bani de la guvern. Am descoperit, însă, cu surpriză, că organizaţia pe care pretinde că o reprezintă, Transparency International Romania, nu există din punct de vedere legal! Este doar un nume folosit pentru rezon publicitar, probabil, deoarece ONG-ul pe care-l reprezintă Alistar se numeşte de fapt Asociaţia Română pentru Transparenţă. Încercând să ne lămurim pe cine reprezintă, totuşi, acest Victor Alistar care se erijează în reprezentant al societăţii civile din România, iată ce am aflat:
De pe site-ul oficial al asociaţiei lui Alistar www.transparency.org.ro aflăm codul unic de identificare al ONG-ului, respectiv 12486550. Accesăm mai departe site-ul www.mfinante.ro şi aflăm că acest cod unic nu corespunde entităţii „Transparency International Romania“, care nici nu există înregistrată, ci Asociaţiei Romåne pentru Transparenţă (vezi facsimil 1). Această organizaţie a fost declarată ca fiind de utilitate publică de Adrian Năstase şi a primit gratuit un spaţiu RA-APPS frumuşel, în buricul Capitalei, de 476 m2 de la Tăriceanu prin HG 1476/24.11.2005 (vezi facsimil 2).
Şi atunci pe cine reprezintă Alistar de fapt?
Căutăm mai departe în actele oficiale publicate în Monitorul Oficial şi stupoare: cånd Alistar se prezintă oficial ca reprezentant al ONG-ului, foloseşte numele „Transparency International Romania“ sau „Asociaţia romånă pentru Transparenţă/Transparency International“ (vezi facsimil 3). Asta oare nu este ca şi cum Ion Balint, de exemplu, ar semna cu numele Nuţu Cămătaru, nick-ul sub care s-a consacrat. Dar domnul Victor Alistar nu poate invoca necunoaşterea legii penale, care oricum nu i-ar înlătura răspunderea, pentru că este avocat (vezi facsimil 4). Prin urmare, Victor Alistar, cu riscul de a înfunda puşcăria, săvârşind infracţiunea de fals în formă continuată, desfăşoară o activitate strict în interesul „Transparency International“, încălcând astfel art.38 din OG 26/2000, care reglementează funcţionarea organismelor de utilitate publică, activitatea acestora trebuind să se desfăşoare în interes general sau al unor colectivităţi, după caz. Ce e de făcut? Cu falsul, e treaba procurorilor care deja îl cercetează sub acest aspect la solicitarea ANI, iar cu beneficiile de la stat e simplu: conform art.42-(2) din OG 26/2000, în cazul în care asociaţia sau fundaţia nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile care au stat la baza recunoaşterii utilităţii publice, Guvernul, la propunerea autorităţii administrative competente sau a Ministerului Justiţiei, va retrage actul de recunoaştere. Împrejurările prevăzute la alin. (2) şi (3) pot fi sesizate autorităţii administrative competente, Ministerului Justiţiei sau Guvernului de către orice persoană fizică sau persoană juridică interesată. Prin urmare, sesizăm şi solicităm retragerea statutului de utilitate publică şi eliberarea de îndată a sediului din bd. Bălcescu, precum şi returnarea tuturor fondurilor solicitate şi primite până acum de ONG-ul lui Alistar sub denumirea falsă. Vezi toate dovezile aici:
Mi-am zis ca doar Alistar, pretinsul sef al TIR, se jura ca nu fura si e prins cu coruptia-n gura. Dar iata cum si un post de radio asa-zis de prestigiu, cum ar fi Deutsche Welle, fura patronul german BND la relatari. Am demonstrat aici in cateva randuri partizanatul intolerabil al angajatilor plecati din Romania ai postului public german platit de statul federal. Iata inca o dovada, descalificanta, care ar trebui sa intre in atentia unor organisme ca CNA si Clubul Roman de Presa, atat din Romania cat si din Germania. Pe scurt: Horatiu Pepine isi permite una sa relateze in eter alta sa posteze pe site-ul Deutsche Welle, pentru ca, deh, in atatia ani de manipulator, stie ca verba volant, scripta manem. Pentru a-l apara pe coruptul “anti-corupt” Victor Alistar, membru al grupului de interese murdare din care face parte si Pepine, in transmisia Deutsche Welle despre acest caz, Pepine ridiculizeaza actiunea Agentiei Nationale de Integritate si introduce dubiul asupra probei clare ca Alistar si-a falsificat Declaratia de Avere, dupa cum a demonstrat indubitabil ANI, motiv pentru care si este CERCETAT PENAL. Iata ce scoate Pepine pe gura, conform trascrierii RADOR, in relatarea sa: “(…) presedintele executiv de la Transparency International Romania, care ar fi masluit declaratia de avere, ca sa ascunda o masina scumpa pe care a achizitionat-o recent“. Acum, iata cum posteaza aceeasi stire pe siteul Deutsche Welle, sub obladuirea Rodicai Binder si a lui Petre Iancu (plecat in ’87 din tara, de la Studioul Cinematografic PCR Sahia, in “ultimul val” avizat de cine trebuie): “(…) preşedinte executiv al organizaţiei Transparency International, acuzîndu-l că a falsificat declaraţia de avere ca să ascundă o maşină scumpă achiziţionată recent” . Hopa! A disparut, brusc, formula “ar fi”. Pai, mai Pepine, mai, n-ar fi mai simplu, daca tot te plateste cetateanul german ca prostul, sa te duci in numele “deontologiei” pana in curtea “anti-coruptului” Alistar si sa vezi acolo, ca jurnalist, daca ar fi sau n-ar fi: troneaza un BMW model “Siegfried” (vezi cazul Liiceanu) sau nu?! Si dupa aia sa te uiti singur in Declaratia lui de Avere. Ce zici? Ca sa nu mai ai dubii orale de genul “ar fi” sau “n-ar fi”… Pana la urma, care este misiunea ta la Deutsche Welle: de informator sau de dezinformator? Sau, si mai simplu, de ce nu i-ai crede pe colegii nostri, de presa, de la “Catavencu”, care au si fotografiat BMW-ul cu numere preferentiale de Ministerul Justitiei (!)? DEUTSCHE WELLE, rusine! Cititi mai jos dovezile FALSULUI IN RELATARE PUBLICA facut de Deutsche Welle si doua articole revelatoare, de la Catavencu si Curentul, despre putoiul de Alistar: RELATAREA DEUTSCHE WELLE pe gura lui Horatiu Pepine: DW:Conflict intre Organizatia Transparency International si ANI DEUTSCHE WELLE (22 iunie, ora 14:05) – Realizator: Petre Iancu – Lupta impotriva coruptiei risca sa devina la Bucuresti o comedie amara. Organizatia Transparency International, care masoara perceptia gradului de coruptie, a acuzat Agentia Nationala de Integritate ca se ocupa de lucruri marunte, iar Agentia Nationala de Integritate a replicat declansand o actiune impotriva presedintelui acestei organizatii. Reporter: Horatiu Pepine – ANI a sesizat Parchetul Judecatoriei Sectorului 1 pentru a face cercetari impotriva lui Victor Alistar, presedintele executiv de la Transparency International Romania, care ar fi masluit declaratia de avere, ca sa ascunda o masina scumpa pe care a achizitionat-o recent. ANI face un denunt similar si impotriva sotiei lui Victor Alistar, Lavinia Nicoleta Ciuta. Anuntul ANI a sunat ca o bomba, intrucat Victor Alistar conduce o organizatie neguvernamentala angajata fervent in lupta impotriva coruptiei, in primul rand prin masurarea perceptiei coruptiei in Romania, in cadrul unor masuratori internationale, in al doilea rand, prin studiile, analizele si mai ales luarile de pozitie fata de realitatile politice locale. La un moment dat, presa chiar vehiculase numele lui Victor Alistar ca posibil ministru al Justitiei. Lucrul acesta se intampla putin inaintea numirii lui Catalin Predoiu. Presedintele Consiliului de Administratie al Transparency International Romania, Marian Popa, a respins insa toate aceste acuzatii si a dat un comunicat prin care declara ca il sustine fara rezerve pe Alistar. El a mai dat de inteles ca actiunea ANI nu este decat o meschina razbunare, intrucat Transparency International a atras atentia asupra conflictului de interese in care s-ar gasi conducerea ANI. Transparency se asociase, de asemenea, unor critici, cum au fost acelea formulate de Centrul pentru Resurse Juridice, care arata ca ANI simuleaza doar lupta impotriva coruptiei, alegand doar acele sesizari putin importante. Asadar, ANI ar fi un organism corupt el insusi, ceea ce n-ar surprinde insa chiar atat de tare. Totusi, Victor Alistar, director executiv al Transparency International, nu pare sa fie nici el un cavaler al dreptatii. Cu ceva timp in urma, Victor Alistar se distinsese, alaturi de alti reprezentanti ai societatii civile, printr-o campanie foarte dura impotriva ministrului de Justitie de atunci, Monica Macovei, una de natura sa ofe re credibilitate actiunilor guvernului Tariceanu si PSD, care cauta sa il scoata basma curata pe Adrian Nastase. Asadar, nici ANI, dar nici Transparency International nu au cu adevarat autoritatea morala de a vorbi despre combaterea coruptiei si, mai ales, de a emite comunicate intransigente. De aceea, lupta impotriva coruptiei pare sa ia in Romania aspectul unei glume amare. Data: 2009-6-22 – ora: 15:27:38 RADOR
RELATAREA DEUTSCHE WELLE in scris (sesizati diferentele): România 22.06.2009 Lupta parodică împotriva corupţiei Transparency International România şi Agenţia Naţională de Integritate se acuză reciproc de corupţie. Agenţia Naţională de Integritate l-a denunţat la Parchetul Judecătoriei Sectorului 1 pe Victor Alistar, preşedinte executiv al organizaţiei Transparency International, acuzîndu-l că a falsificat declaraţia de avere ca să ascundă o maşină scumpă achiziţionată recent. ANI a făcut un denunţ similar şi împotriva soţiei acestuia, Lavinia Nicoleta Ciută. Anunţul ANI a sunat ca o bombă, deoarece Victor Alistar conduce o organizaţie angajată fervent în combaterea corupţiei, atît prin măsurarea percepţiei corupţiei în cadrul unor evaluări internaţionale, cît şi prin analizele şi mai ales luările de poziţie faţă realităţile politice locale. La un moment dat, presa vehiculase chiar numele lui Alistar ca posibil ministru al Justiţiei. Preşedintele Consiliului de administraţie al Transparency International, Marian V. Popa, a respins însă toate acuzaţiile şi a dat un comunicat prin care declară că îl susţine fără rezerve pe Alistar. Marian V. Popa a mai dat de înţeles că denunţul ANI nu ar fi decît o răzbunare meschină datorată faptului că TI a atras atenţia asupra conflictului de interese în care s-ar afla membrii conducerii executive a acestei instituţii. Conducerea TI susţine de asemenea că Victor Alistar plăteşte astfel intransigenţa dovedită în privinţa Codurilor judiciare. În fine TI i-a scris şi lui Jose Manuel Barroso, preşedintele CE, cerîndu-i sprijinul. Se deduce din toate acestea că organismul anume creat ca să descurajeze corupţia, ANI, ar fi el însuşi corupt. Dar nici Victor Alistar nu pare să fie un cavaler al dreptăţii. Cu ceva timp în urmă, el se distinsese, alături de alţi reprezentanţi ai unor ONG-uri cunoscute, printr-o campanie insidioasă împotriva ministrului Justiţiei de atunci, Monica Macovei, una de natură să ofere credibilitate acţiunilor guvernului Tăriceanu şi aliaţilor săi de la PSD care căutau să distrugă mecanismul judiciar anticorupţie. Aşadar nici ANI, dar nici TI nu par a avea autoritatea morală de a vorbi cu aplomb şi mai ales de a emite comunicate intransigente. În acest context, lupta împotriva corupţiei pare să ia, la Bucureşti, aspectul unei glume amare. Autor: H.R.–DW Bucureşti Redactor: Rodica Binder
Ali-star, “starul” anticorupţiei, cercetat penal pentru instigare la fals
Scris deGeorge Roncea Victor Alistar, un fel de Maicăl Jackson (are un joc de glezne foarte tare) al societăţii civile este cercetat penal. „Anti-coruptul“ Alistar, corupt pånă în măduva nevestei, este luat la ochi de Agenţia Naţională de Integritate, care a sesizat Parchetul Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti pentru a face cercetări cu privire la săvårşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual de către directorul executiv al Transparency International Romania, precum şi cu privire la comiterea infracţiunii de fals intelectual de către soţia sa, Lavinia Ciuta.
În urma verificărilor, inspectorii de integritate au constatat că între declaraţia de avere depusă de Victor Alistar, care în perioada 12 octombrie 2001-1 martie 2009 a fost şi expert în cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, şi cea a soţiei sale există o serie de neconcordanţe cu privire la anumite bunuri şi venituri. În declaraţia soţiei nu sunt menţionate un autoturism, două datorii către bănci şi venituri din activităţi independente, în cuantum de aproape 100.000 de lei. Potrivit ANI, Victor Alistar i-a pus la dispoziţie soţiei sale diferite adeverinţe de venit şi se prezuma că modificările aduse declaraţiei de avere au fost făcute la îndemnul acestuia. Victor Alistar a declarat că nu există nicio diferenţă între declaraţia sa de avere şi cea a soţiei sale. Preşedintele ANI, Cătălin Macovei, a declarat că a cerut Parchetului să intervină deoarece „Noi suspicionăm faptul că doamna Ciuta Lavinia, la îndemnul soţului său, Victor Alistar, şi cu complicitatea unor persoane din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, au înlocuit o filă din declaraţia de avere a doamnei Lavinia Ciuta. În primul rând, că sunt date diferite între declaraţiile celor doi soţi, dar, mai mult, sunt date diferite între cele două file care noi considerăm că au fost înlocuite“.
Intervenţii pe uşa din dos
Şi un alt tovarăş de-al starului anticorupţiei, coruptul Alistar, tot din cadrul Transparency, Codru Vrabie (ambii in foto), care este şi membru în Consiliul Naţional de Integritate, este vizat de ANI. Faţă de el, preşedintele ANI a cerut Senatului revocarea din funcţia de membru al CNI. Cătălin Macovei a motivat cererea sa întrucât „amicul lui Alistar a solicitat informaţii dintr-un dosar aflat pe rolul inspecţiei de integritate, ceea ce înseamnă o interferenţă gravă în activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate“. „Curentul“ i-a acordat recent atenţia cuvenită tânărului coafat delicat, prezent aproape continuu în spaţiul public, pe post de purtător de cuvânt al coaliţiei împotriva Codurilor. Model al imposturii generalizate în „societatea civilă“ Profilul lui Alistar, băieţaş de mingi al PSD şi al organizaţiei sale este semnificativ şi ilustrativ pentru reţeaua din care face parte – o reţea de persoane şi ONG-uri legate prin ţesătura densă a banilor de la Sörös, într-o primă instanţă, şi alimentate apoi neîncetat din conducta fondurilor europene prăduite de „civili“ pentru „dezvoltarea societăţii civile şi a mediului asociativ şi politic“ din România. Alistarul are toate calităţile pentru a reprezenta cu cinste toate Coaliţiile lui peşte: candidat al PSD pentru funcţia de ministru „independent“ al Justiţiei, crescut în creşa „Ştefan Gheorghiu“ – actual SNSPA, devenit de la o vârstă fragedă purtătorul de cuvânt al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în timpul lui Octav Cozmâncă, în perioada de maxim impact al corupţiei instituţionalizate şi a uriaşelor abuzuri săvârşite de PSD, beneficiar peste rând al unor locuinţe din partea primăriei Capitalei, pe când era fidelul slujbaş al acelui Lis de tristă amintire, etc-etc, cercetat penal pentru fals intelectual… https://www.curentul.ro/
Alistar Wars: Atacul RON-ilor În trafic, oengistul Alistar se dă de la Justiţie Acest articol a aparut in Academia Caţavencu din 17 Iun 2009
Despre Victor Alistar, directorul executiv al Transparency International Romånia, se spune că vorbeşte la telefon cu Geoană mai des decît vorbeşte cu soţia din dotare. Mă rog, răutăcisme, desigur. Păi, ce ar putea să vorbească Alistar cu Geoană? Despre plăcintele soacrei liderului PSD? Despre o eventuală nominalizare a oengistului la Justiţie, după modelul Macovei? Mda, nu prea ştim ce să zicem de plăcintele machidoneşti ale Margaretei Costea, dar de dorinţa acerbă a lui Alistar de a ajunge în capul Justiţiei am mai auzit cîte ceva pe ici, pe colo. Mă rog, ar merge, pe criza asta de posturi la stat, şi un post de procuror general sau, poate, o funcţie de conducere la ANI (Agenţia Naţională de Integritate) pentru Alistar. Publicitate
Dar, desigur, noi nu băgăm mîna în foc pentru aceste zvonuri nesimţite.
Pentru ce am băga mîna în foc ar fi informaţia că, deşi nu are portofoliu la Justiţie, Alistar are maşină de Ministerul Justiţiei. Ei, de fapt nu are, dar vrea să pară că are. Să ne explicăm: Alistar şi-a cumpărat anul trecut un BMW 735 IA (pentru necunoscători, doar atît vă şoptim: e din ăla mare cît un microbuz şi scump cît un apartament în centru). La mîna a doua, ce e drept. Dar, la maşinoiul ăsta, Alistar a vrut ceva la prima mînă: numărul de înmatriculare. Şi ce credeţi că a ales? B 45 TIR (adică Transparency International Romånia)? Sau, poate, B 32 ONG? Neee, nicidecum.
Nu, omul şi-a ales, cu mînuţa lui, fix numărul B 06 WMJ (vezi foto). Pentru magistraţii care merg cu RATB-ul, acest număr s-ar putea să nu însemne nimic. Pentru restul lumii însă, numărul ăsta (cu maşinoiul BMW aferent) trimite direct la Guvern. Dacă nu ne credeţi, uitaţi-vă pe stradă. Cu puţine excepţii, numerele de înmatriculare care încep cu „W“ aparţin fie unor ministere, fie unor instituţii guvernamentale, fie Parlamentului. Şi, da, v-am anticipat întrebarea, sînt greu de obţinut dacă nu ai pile la Poliţie. Iar Ministerul de Justiţie, de exemplu, are trei maşini cu numere de înmatriculare care conţin „WMJ“. Pot fi adesea vizionate chiar în faţa ministerului. Da, ăla la care vrea să ajungă Alistar. https://www.catavencu.ro/
Radio Romania Actualitati: Victor Alistar cercetat penal Reporter, Madalina Radu: Agentia Nationala de Integritate a sesizat, astazi, Parchetul Judecatoriei sectorului 1 din Bucuresti pentru a face cercetari cu privire la savarsirea infractiunii de instigare la fals intelectual de catre Victor Alistar, directorul executiv al Transparency International Romania, precum si cu privire la comiterea infractiunii de fals intelectual de catre sotia sa, Lavinia Ciuta. În urma verificarilor, inspectorii de integritate au constatat ca intre declaratia de avere depusa de Victor Alistar, care in perioada 12 octombrie 2001 – 1 martie 2009 a fost si expert in cadrul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, si cea a sotiei sale exista o serie de neconcordante cu privire la anumite bunuri si venituri. Cu explicatii, presedintele ANI, Catalin Macovei: Catalin Macovei: Am sesizat, astazi, Parchetul pentru cercetarea domnului Victor Alistar pentru savarsirea infractiunii de instigare la fals intelectual. Noi suspicionam faptul ca doamna Ciuta Lavinia, la indemnul sotului sau, Victor Alistar, si cu complicitatea unor persoane din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor, au inlocuit o fila din declaratia de avere a doamnei Laviniei Ciuta. În primul rand, ca sunt date diferite intre declaratiile celor doi soti, dar, mai mult, sunt date diferite intre cele doua file pe care noi consideram ca au fost inlocuite. Reporter: Un alt reprezentat Transparency, Codru Vrabie, care este si membru in Consiliul National de Integritate, este vizat de actiunile ANI. Fata de el, presedintele ANI a cerut Senatului revocarea din functie de membru CNI, deoarece, potrivit unor surse, s-ar fi interesat de verificarile inspectorilor in dosarul lui Victor Alistar. – Am solicitat, in cursul acestei saptamani, Senatului Romaniei revocarea din calitatea de membru CNI a domnului Codru Vrabie. Motivul general este faptul ca domnia sa a solicitat informatii dintr-un dosar aflat pe rolul inspectiei de integritate, ceea ce inseamna o interferenta grava in activitatea Agentiei Nationale de Integritate. (RADOR) RADOR (19 iunie) – Agentia Nationala de Integritate a sesizat Parchetul Judecatoriei Sectorului 1 pentru a-i cerceta pentru fals intelectual pe presedintele Transparency International, Victor Alistar, si pe sotia acestuia, in legatura cu informatiile consemnate in declaratiile de avere. ANI a descoperit mai multe neconcordante intre declaratiile de avere ale lui Victor Alistar si ale sotiei sale, Lavinia Ciuta. Astfel, in declaratia sotiei nu sunt mentionate un autoturism, doua datorii catre banci si venituri din activitati independente, in cuantum de aproape 100.000 de lei. De asemenea, au fost constatate neconcordante intre doua declaratii de avere depuse de Lavinia Ciuta. Agentia Nationala de Integritate a sesizat, vineri, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1, in vederea efectuarii de cercetari cu privire la savarsirea infractiunii de instigare la fals intelectual. Potrivit ANI, Victor Alistar i-a pus la dispozitie sotiei sale diferite adeverinte de venit si se p rezuma ca modificarile aduse declaratiei de avere au fost facute la indemnul acestuia. Sotia sa, Lavinia Ciuta, va fi cercetata pentru fals intelectual. Victor Alistar a declarat ca nu exista nici o diferenta intre declaratia sa de avere si cea a sotiei sale. Vezi si:RETEAUA MALIGNA A IMPOSTURII. Coalitia Codurilor de la cap se impute. Victor Alistar, un Mickey Mouse Jackson al “societatii civile”
OPERATIUNEA “OPRITI CODURILE FAMILIEI SI ALE NORMALITATII”
O nouă societate
de Bogdan Mateciuc
Aşa cum este ea, cu destule neajunsuri pe care le cunoaştem şi pe care dorim să le combatem, putem spune că, în comparaţie cu alte ţări, societatea românească e încă una conservatoare, ataşată valorilor morale. Acest ataşament faţă de valori se datorează concepţiei naturale a românului despre viaţă; se datorează educaţiei şi normelor sociale împământenite şi, de obicei, există un fundament religios pentru aceste valori. Cu toate astea, există presiuni externe şi interne pentru reconfigurarea acestei societăţi, aşa cum o vedem astăzi, după linii noi, menite să reaşeze fundamental întreaga societate. Aceste noi linii de aranjare sunt de natură umanistă seculară. Termenul de umaniste este înşelător pentru mulţi. Mulţi îl asociază cu omenia şi umanitatea, dar lucrurile stau cu totul altfel. Am învăţat la şcoală ce este acela umanism – în perioada Renaşterii, gânditorii vremii l-au pus pe Om în centrul filosofiei lor de viaţă, afirmând centralitatea acestuia în raport cu Dumnezeu. Dacă până atunci Dumnezeu era sursa oricărui sistem valoric, treptate Omul a devenit primordial, substituindu-se oricărei noţiuni de Divinitate. Totuşi, în perioada Renaşterii, Dumnezeu încă avea un rol în ordonarea socială a vieţii. Astăzi încă, filosofia umanistă seculară îl elimină şi doreşte să-l elimine complet pe Dumnezeu şi orice referire la Divinitate din viaţa socială, din viziunea globală asupra vieţii şi a societăţii. Astfel, întrucât umaniştii secularizanţi percep credinţa şi religia ca reprezentând fundamentul oricăror valori morale şi sociale afirmate astăzi, pentru ei, eradicarea credinţei şi scoaterea religiei din societate ar însemna prăbuşirea întregului sistem de valori pe care îl avem astăzi. Iar ei tocmai asta urmăresc, demontarea şi eliminarea completă a sistemului valoric şi social de astăzi şi înlocuirea lui cu unul nou. Este vorba de o nouă societate, o societate în care morala şi orice principii nu mai purced de la Dumnezeu, ci sunt făcute de om. Un prim aspect vizibil al acestei viziuni utopice este acela că orice sistem valori creat de om nu poate fi decât unul subiectiv. Şi, în al doilea rând, nu poate fi unul singur, pentru că cine, dintre oameni, are dreptul să decidă că sistemul lui valori este mai bun decât al meu? La această transformare radicală a societăţii româneşti lucrează mai multe organizaţii. Toate împărtăşesc o viziune umanistă asupra vieţii, deşi multe îşi disimulează filosofia de lucru în spatele unor sloganuri general acceptate, cum ar fi cel al nediscriminării şi al drepturilor omului. Astfel, s-a înfiinţat în anii de după Lovitura de Stat o serie de asociaţii care acţionează la unison şi servesc aceleaşi idealuri umaniste seculare: Asociaţia pentru Libertatea de Conştiinţă (dedicată luptei împotriva icoanelor şi în general a prezenţei lui Dumnezeu în şcoli, inclusiv în manualele de Biologie)
Liga Pro Europa (condusă de Smaranda Enache, activistă comunistă înfocată pe vremuri, convertită după Lovitura de Stat din 1989 la valori “europene”)
Societatea Academică Română (un ONG condus de Alina Mungiu-Pippidi, care nu are nici o legătură nici cu societatea şi nici cu Academia Română; numele este special ales pentru a induce în eroare)
APADOR CH (o asociaţie dedicată promovării valorilor „europene” ale drepturilor omului; ce înseamnă pentru ei acestea, ştim prea bine)
Asociaţia Accept (asociaţie a sodomiţilor şi lesbienelor)
Centrul pentru Resurse Juridice (o anexă a asociaţiei Accept; toate comunicatele de nuanţă juridică ale lui Accept sunt semnate şi de CRJ)
Romani Criss (teoretic, o asociaţie dedicată luptei împotriva discriminării ţiganilor; în fapt, o anexă a lui Accept, care încearcă să-i prezinte pe sodomiţi ca pe nişte minoritari etnici, asemenea ţiganilor, discriminaţi de majoritate)
Agenţia pentru Monitorizarea Presei – ActiveWatch (Cine are nevoie de monitorizarea presei? Pentru cine monitorizează această asociaţia presa şi în ce scop?). Ioan T. Morar, fost comediant la grupul Diverstis, este acum „analist” la acest ONG.
Toate aceste asociaţii sunt finanţate ori de către Uniunea Europeană, din fonduri alocate luptei împotriva discriminării şi drepturilor omului, ori de magnaţi afiliaţi unor cercuri de interese transnaţionale (Notahttps://www.romaniamurdara.ro/: SOROS, care asigura “Centrala” GDS plus “motorul” Pro-Democratia al pro-homosexualului C. Pirvulescu). Iarăşi, idealuri universal acceptate, însă aceste asociaţii se folosesc de acestea, amestecându-le cu „valorile” lor şi prezentându-le publicului şi factorilor de decizie spre avizare. Sub aceste două titluri generale – anti-discriminarea şi drepturile omului – se desfăşoară acţiunile acestui mănunchi de asociaţii pentru reconfigurarea radicală a societăţii româneşti. Trebuie menţionat că în numai câţiva ani de la căderea comunismului, aceste organizaţii străine de spiritul şi valorile românilor au reuşit să capete vizibilitate, erijându-se în voci ale cetăţenilor. Astăzi, reprezentanţii lor – Cristian Pîrvulescu, Renate Weber, Monica Macovei, Alina Mungiu-Pippidi – sunt invitaţi la radio şi televiziune, în show-talk-show-uri în care îşi desfăşoară viziunea lor asupra societăţii, iar canalele media îi servesc maselor ca pe nişte oracole supreme. Cine sau ce le dă dreptul acestor „analişti” să traseze norme sociale pentru un întreg popor? Din punct de vedere valoric, absolut nimic. Din punct de vedere practic, banii care îi finanţează. Sunt nişte impostori care pretind că vorbesc în numele poporului, dar slujesc intereselor altcuiva. Această „societate civilă” şi-a arătat colţii cu ocazia dezbaterilor pe marginea celor patru Coduri noi propuse de Ministerul Justiţiei. Pentru că nu au avut timp să tragă sforile pentru a avea nişte Coduri aşa cum vor ele, aceste asociaţii au trecut la presiuni asupra Guvernului pentru a le retrage din Parlament, sub pretextul necesităţii unor dezbateri publice. În realitate nu este vorba de nici o dezbatere „publică”, ci de nişte acţiuni de culise ale acestor impostori pentru a modela Codurile după viziunea social-politică a străinilor care îi finanţează. Aceste eforturi ale lor sunt dublate şi de acţiunile din exterior ale Uniunii Europene. Avem de-a face nu doar cu un import dorit de asociaţiile sus-menţionate, ci şi cu un export iniţiat de structuri ale Uniunii Europene, în special de acele comitete şi organizaţii unionale care sunt controlate, mai mult sau mai puţin, de reprezentanţi ai unor asociaţii de orientare similară active la nivel central al Uniunii. ILGA (asociaţia internaţională a sodomiţilor şi lesbienelor) este numai un exemplu; aceasta coordonează acţiunile tuturor asociaţiilor de sodomiţi din ţările membre ale Uniunii. Avem astfel de-a face cu presiuni interne şi externe pentru remodelarea societăţii româneşti aşa cum o avem astăzi. În numele nediscriminării şi al drepturilor omului, noua societate se prefigurează ca o societate fără repere morale şi valorice; o societate în care ciudăţenia şi bizareria au dreptate în faţa decenţei şi a cumpătării; o societate în care toţi nebunii şi dezaxaţii sunt liberi să se manifeste cum doresc, în numele drepturilor omului iar nimeni nu le poate spune nimic, pentru că i-ar discrimina. Există ţări în care noua societate umanistă este deja implementată într-o mare măsură. Aceste ţări ne sunt prezentate noua ca modele de urmat, ca ţări avansate, civilizate şi democratice. În comparaţie cu ele, noi, cei care încă avem repere, suntem primitivi şi fundamentalişti. Canada, de exemplu, ţară în care un om este condamnat pentru discriminare pentru că publică într-un ziar un anunţ cu două referinţe din Biblie la adresa homosexualităţii, nu poate decât să ne amintească nouă, românilor, de vremurile Republicii Populare Romîne a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, o epocă în care aberantul avea legea de partea lui. Publicului din România îi vine greu să creadă că asemenea aberaţii, cum ar fi căsătoriile între două persoane de acelaşi sex, ar putea să aibă loc şi în ţara noastră. Dar, oare câţi credeau acum zece ani că vor vedea sodomiţi îmbrăcaţi în femei şi vopsiţi ca nişte paparude defilând prin centrul Capitalei? Mulţi au spus atunci, la momentul dezincriminării homosexualităţii, că lucrurile nu vor ajunge aşa departe. În Germania lui Adolf Hitler, când evreilor li s-a spus la început că îi paşte exterminarea, foarte mulţi au luat avertismentul în serios. Gândind în limitele bunului simţ şi al moralei LOR, le era greu să-şi închipuie că societatea poate atinge asemenea niveluri de degradare. Foarte puţini au crezut, dar majoritatea nu. Şi au sfârşit în lagărele de exterminare. Privind la acele ţări care ne sunt date ca exemplu, se poate vedea că agenda de lucru a asociaţiilor anti-valori din România nu a ajuns cu implementarea nici măcar la jumătate. Lipsa de informare şi apatia publicului lasă loc liber acţiunilor acestor organizaţii. Potopul ideologic anti-valori şi anti-creştin va veni peste ei, iar când copiii lor vor veni de la şcoală îndoctrinaţi cu „valorile” homosexualităţii, nu se va mai putea face nimic. În acest război al valorilor, există şi unele organizaţii pro-valori, de orientare creştină, însă în general acestea sunt orientate mai degrabă spre interior, nu spre exterior. Ele sunt ocupate cu organizarea de conferinţe, seminarii şi alte acţiuni cu caracter închis, la care sunt invitaţi să vorbească ai lor pentru ai lor, fără a încerca în vreun fel influenţarea publicului general şi transmiterea acelor valori în exterior. Aceste organizaţii trebuie să devină conştiente de acest război şi de faptul că promotorii noii societăţi, o societate satanică, sunt bine organizaţi şi lucrează metodic. Ciorile se aud atunci când au tăcut privighetorile. Vremea acţiunii este ACUM. Lucrurile au ajuns deja foarte departe în rău. Noi, creştinii, avem o obligaţie şi o responsabilitate faţă de copiii noşti şi înaintea lui Dumnezeu.
Nota mea: Chiar daca exista motive intemeiate pentru a fi impotriva anumitor modificari ale codurilor, trebuie sa fim constienti ca “societatea civila” de mai jos se situeaza exact la polul opus noua, urmarind imbunatatirea codurilor care privesc homosexualii si extremismele altor minoritatilor. Sa fim atenti!
Stirea Realitatea TV si ZIUA Online: Traian Basescu i-a intrebat pe reprezentantii Coalitiei “Opriti Codurile”, in debutul discutiilor de miercuri de la Palatul Cotroceni, daca au venit la intalnire doar pentru a face o “poza cu presedintele”, contrariat de refuzul lui Mircea Toma de a-i prezenta amendamnetele ONG-urilor la coduri, relateaza NewsIn.Presedintele Traian Basescu le-a spus celor 25 de reprezentanti ai Coalitiei “Opriti Codurile”, cu care s-a intalnit, miercuri, la Palatul Controceni, ca le sta la dispozitie pentru 55 de minute pentru a discuta despre cele patru coduri aflate, in acest moment, in dezbatere publica in Parlament.”Coalitia “Opriti codurile” s-a nascut din ingrijorare si din credinta ca aceste legi care ne vor influenta vietile mie, colegilor mei si dumneavoastra merita respectat si acest respect nu poate fi asigurat decat printr-o dezbatere publica reala”, a deschis discutia presedintele CRP, Indira Crasnea. “Noi suntem ingrijorati ca legi atat de importante au facut drumul de la initiator pana la Parlament ca niste pasageri clandestini in cala unui vapor, cand de fapt li se cuvenea un bilet pe puntea superioara”, a mai spus Crasnea. Seful statului a cerut, inainte ca un alt reprezentant al Coalitiei “Opriti Codurile” sa ia cuvantul, lista cu amendamentele propuse de asociatiile reunite in aceasta alianta. Basescu le-a spus ca va face tot posibilul ca Parlamentul sa tina cont de ele. “Vreau sa va prezint, dincolo de amendamentele pe care le-ati ridicat…”, a intrevenit in discutie Radu Nicolae, reprezentant al Centrului de Resurse Juridice. ” Eu nu am ridicat niciun amendament”, a intervenit presedintele. Apoi, Basescu a continuat “Am o mare rugaminte! Eu primesc foarte multi oameni care vin pentru poza, vin sa faca o poza la presedinte dupa care sa iasa si sa vorbeasca foarte urat. Uitandu-ma la dumneavoastra, constat ca sunteti o grupare sau mai multe grupari reprezentate de foarte multi oameni tineri. Si atunci intrebarea mea cinstita la demersul dumneavoastra, care sunt convins ca este cinstit, este, sau rugamintea mea este: Dati-mi o lista cu amendamentele la cele patru coduri si va promit ca voi invita partidele la o discutie si le voi cere sa tina cont de amendamentele dumneavoastra. Este posibil? Dati-mi un raspuns acum si daca il avem continuam intr-o maniera discutia, daca nu avem observatii, sigur, discutam in general. Vreau sa stiu ce fel de discutie urmeaza sa facem”, a replicat presedintele Traian Basescu.Victor Alistar, presedintele Transparency Internationat s-a plans ca, desi exista o serie intreaga de sugestii si analize care au fost puse pe site-urile organizatiilor romanesti , acestea nu sunt luate in considerare de autoritatile statului. Replica lui Alistar l-a facut pe seful statului sa intrebe, retoric, daca lui i s-a adresat vreo organizatie non-guvernamentala, insistand, din nou, sa primeasca o lista cu amendamentele propuse pentru cele patru coduri.”Avem lista de amendamente pe care nu vrem sa le dam. Nu vrem sa le dam, asta incerc sa comunic, pentru ca sunt doua puncte de vedere: unu, faptul ca ceea ce se intampla acum in Parlament, din punctul nostru de vedere, este inafara legii. Au fost incalcate cel putin doua legi. Nu pot sa intrevin cu amendamente pe un proiect care se dezbate inafara legii”, a spus Mircea Toma, presedinte al Agentiei de Monitorizare a Presei. “Am o rugaminte. Daca aveti pretentia sa fiti respectati, nu cred ca puteti veni la presedinte sa spuneti: Avem amendamente, dar nu vrem sa le dam! Dar pentru ce ati venit acum, pentru poza?”, a raspuns, contrariat, presedintele Basescu.Presedintele Traian Basescu a dat curs solicitarii Coalitiei “Opriti Codurile”, organizand, miercuri, la Palatul Cotroceni, o intalnire la care au venit 25 de reprezentanti ai ONG-urilor romanesti interesate de pachetul legislativ aflat, in acest moment, in dezbaterea Parlamentului. Cei 25 de reprezentanti ai ONG-urilor au venit la Cotroceni imbracati in tricouri negre, inscriptionate cu mesajul “Codul de la cap se-mpute”.
Ne-a parasit Mihai Pelin, un Cavaler al Adevarului Asociatia Civic Media anunta cu durere un an de la trecerea la cele vesnice a bunului nostru colaborator si prieten, scriitorul, publicistul si neobositul cercetator al istoriei comunismului, Mihai Pelin, un model al luptatorilor pentru Adevar. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Va prezentam mai jos, In memoriam, cateva file din publicistica sa energica prin care reusea remarcabil sa demaste impostura, minciuna si ticalosia ocupantilor Romaniei.
Mihai Pelin a murit in reculegere, în seara zilei de vineri 14 decembrie, la Spitalul Fundeni, după ce la patul de suferinţă un cor de tineri, condus de preotul Clinicii, i-a cântat colinde. Sufletul lui a însoţit aripile de înger ale cântărilor sfinte. Prietenii şi cititorii săi i-au prezentat un ultim omagiu în Capela Cimitirului Străuleşti 2, unde a fost corpul neînsufleţit al celui ce-a fost, până în ultimele sale zile de viaţă, un neobosit căutător de adevăr. Funeraliile au avut loc marti, 18 decembrie, la orele 12.00. Au fost prezenti putini sai colaboratori de incredere si prieteni jurnalisti, scritori, istorici, fosti si actuali ofiteri de informatii. Istoricul Mihai Pelin s-a născut în vara lui 1940, la Cernăuţi, de unde familia sa a fugit de hoardele bolsevice dupa invadarea Romaniei Mari. Absolvent al Facultăţii de Filozofie din Bucureşti a fost jurnalist la „Scânteia tineretului”, „Tribuna României”, „Ramuri” şi „Flacăra”. Membru al Uniunii Scriitorilor, a debut editorial cu volumul „Redactori şi pianişti” (1967), urmat de „Inaderenta” (1968), „Miorita nu s-a nascut langa stele” (1973), „Caderea Plevnei” (1977), „Sa pierduta pe mare” (1983), „Speranta” (1984), s.a. Pasiunea pentru necunoscutele istoriei şi gustul pentru risc al căutătorilor de adevăruri ascunse i-au favorizat şansa, rară pentru acele vremuri, de a edita la Veneţia trei volume masive de reconstituiri, documente civile şi militare din anii participării României la cel de-al doilea război mondial. Acolo, a fost alaturi de miscarea romanilor anticomunisti din Italia. Ultima sa lucrare, al carui manuscris l-a definitivat cu putin inainte de spitalizare, privea misterele celor doua Legatii italiene la Bucuresti in perioada celui de-al doilea Razboi Mondial. A colaborat, de asemenea, cu serviciul specializat al Crucii Roşii din Munchen (Suchdienst) la lămurirea dispariţiilor unor militari germani în toamna anului 1944 în România. Aceste şi alte asemenea merite si contribuţii la intarirea relatiilor dintre Italia si Romania au fost răsplătite cu demnitatea de Comandor al Ordinului Solidarităţii Italiene (Stella della Solidarieta’ Italiana – foto).
După 1990, a fost angajat al revistelor româneşti pentru străinătate şi al publicaţiilor „Baricada”, „Expres Magazin” şi „Independent”, în ultimii doi ani fiind colaborator permanent al ziarelor „Jurnalul Naţional” si “Cronica Romana” si consultant special al Asociatiei Civic Media, in vederea deconspirarii cartitelor anti-Romania din serviciile secrete, presa si societatea civila. Dorinţei exprimate în chiar lozincile purtate şi strigate de demonstranţii din decembrie 1989 de a avea acces la adevărul asupra istoriei recente, Mihai Pelin i-a răspuns cu întreagă putere şi fidelitate. În cele aproape două decenii ce s-au scurs de-atunci, şi-a consacrat întreg efortul şi timpul de care un pasionat de cercetare poate dispune, investigaţiei şi studiilor în arhivele comunismului românesc. Printre scormonitorii în arhivele speciale, Mihai Pelin a fost cercetătorul şi publicistul de excepţie care a făcut publice documente esenţiale din zonele puterii şi influenţei, cu modestie si fără a urmări şi plănui şantaje ori avantaje personale. În paradoxurile „democraţiei originale”, prin „curăţarea” din arhive a multora din informaţiile consemnate de Mihai Pelin, înseşi cărţile sale s-au metamorfozat acum în documente valoroase. Faptul că a fost primul cercetător care a intrat în Arhivele fostei Securităţii în scopul publicării documentelor studiate, i-a adus popularitate şi prestigiu, numeroşi colaboratori dar şi puternici şi nemeritaţi duşmani. Rezultat al acestor documentări a coordonat editarea primelor patru volume ale Cărţii Albe a Securităţii (1996-1997). Mai cu seamă, dintre acestea, volumul „Istorii literare şi artistice (1969-1989)” a generat dezbateri, conflicte şi patimi. Alte volume, având la bază documente inedite din arhivele speciale, îngrijit prefaţate, redactate şi adnotate de Mihai Pelin, au fost adevărate best-seler-uri ale istoriografiei şi publicisticii post-comuniste. „Epistolarul Infernului” (1993), „Sionişti sub anchetă” (1993), „Legenda si Adevar” (1994), „Culisele spionajului românesc” (1997), „Operaţiunile Meliţa şi Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate” (1999), „Artur – Dosarul Ion Caraion” (2001), „Iluziile lui Iuliu Maniu” (2001 şi 2002), „Opisul emigraţiei politice. Destine in 1222 de fise alcatuite pe baza dosarelor din arhivele Securitatii” (2002), „Genii si analfabeti” (2002), „Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politică” (2003), „Italieni, va ordon, treceti Prutul!” (2003), „SIE & SRI – Trecutul nu se prescrie” (2004), „Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor români între legionari şi stalinişti” (2005), „Diplomatie de razboi” (2005), sunt câteva dintre cărţile semnate de Mihai Pelin, din raftul ce-i este consacrat în biblioteca personală a specialiştilor şi iubitorilor de istorie si adevar. Plecat prea devreme dintre noi, odihneşte-te, în pace, Mihai Pelin. Rămânem cu cărţile tale. Nu o sa-ti uitam niciodata ideiile sclipitoare, zambetul strengaresc si privirea scaparatoare! Din publicistica sa de front: Remember: Aici Radio Securitatea Libera
Disidenta in cultura, intre mit si adevar
Un serial de Mihai Pelin
Despre o asa-zisa elita culturala romaneasca, autodeclarata ca atare, fireste, a inceput sa se vorbeasca pe la sfarsitul anilor ’70. Principalii ei protagonisti au fost Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, care, la data aceea, culmea ridicolului!, nici nu aveau opera. Jurnalul de la Paltinis de Gabriel Liiceanu va vedea lumina tiparului in 1983, iar Minima moralia (cu un titlu furat) de Andrei Plesu va putea fi citita abia in 1988. Pana atunci, baietii mai publicasera o prefata la un album, un epistolar, ceea ce presupune numai un efort de transcriere, introduceri de cateva pagini la opera altora si niste studii subtiri ca lama de ras si cu titluri pretentioase, incapabile sa te invite la lectura si meditatie. Era in ele ceva crispat si parca imprumutat si din alte parti. In timp, la aceasta operatiune nelegitima, de enclavizare a culturii romane, prin delimitarea din corpul ei a unei asa-zise elite, au aderat si alte persoane, nu din cale de afara de numeroase, pe care nu le mai indicam, deoarece se cunosc. Si ele pe sine, si noi pe ele. Interesant este faptul ca procesul in cauza s-a insotit si cu o schimbare vizibila de comportament: nimeni nu le mai putea ajunge la nas si aroganta din ei transpira prin toti porii, le curgea din urechi si supura pe la nari. Cu toate acestea, notiunea de disidenta a suras elitei in curs de formare la Bucuresti, a ademenit-o si i-a avansat promisiunea de a se constitui intr-un modus vivendi, inaccesibil pentru vulg si intelectualii de rand. Adica pentru acei intelectuali care nu meritau sa fie incorporati in elita. In 1982, elita noastra a traversat si primul moment dificil din istoria sa. Unii din membri ei s-au inscris in miscarea intitulata Meditatia Transcendentala – transcendental suna frumos, nu-i asa?, si parca te ridica deasupra a toti si a toate – si au rupt cuiul. De altfel, numai niste oameni cu mintea beteaga, imprudenti pana la prostie si cu ratiune de moftangii se puteau implica in cacealmaua intitulata Meditatia Transcendentala. Niste oameni seriosi, cu scaun la cap, nu s-ar fi dat in mana unui individ dubios, despre care se soptea pe la colturi ca insasi Securitatea l-ar fi scos cu mai multi ani in urma din tara, spre a-l utiliza in atingerea unor obiective absonse. Si dupa un timp petrecut in Marea Britanie, Nicolae Stoian fusese rechemat in viteza la Bucuresti, spre a servi drept navod. Cine se prindea in navod se prindea, cine nu, nu. Intr-adevar, Meditatia Transcendentala primise toate aprobarile de rigoare pentru a functiona, inclusiv de la institutul specializat si de la Ministerul Invatamantului. Deocamdata, partidul se dezinteresa de afacere, iar Securitatea o monitoriza molcom, fara intentii malefice. Insa, la un moment dat, s-a intamplat ceva la care nu se astepta nimeni: cineva i-a soptit Elenei Ceausescu, numarul doi din partid, ca la Meditatia Transcendentala se petrec niste lucruri nu prea curate si ea a decis ca de chestiunea in speta sa nu se mai ocupe Securitatea, care dormea nesimtita in cizme, ci organele partidului comunist. Urmand ca toti participantii la meditatie sa fie exclusi din randurile acestuia, fiecare in sedinte organizate ad-hoc in institutia de unde primea o leafa. Securitatea nu a mai avut ce sa faca si, de ochii partidului, i-a sanctionat pe toti cei sase ofiteri care monitorizasera cacealmaua, insa l-a desemnat pe maiorul Vasile Malureanu sa se ocupe in continuare de cacealma, in deplina discretie. Si acesta l-a agatat pe Andrei Plesu, care i-a relatat cam tot ceea ce se petrecuse acolo. Ceea ce rezulta dintr-o scrisoare disperata adresata de Andrei Plesu lui Nicolae Ceausescu si dintr-o declaratia aparte, despre care nu se intelege prea bine in ce context s-a prestat. In ciuda acestui fapt, Securitatea nu l-a putu salva nici pe Andrei Plesu, si nici pe altii ce-i relatasera ce se intampla sub bagheta lui Nicolae Stoian. Noi nu afirmam ca Andrei Plesu ar fi fost informator al Securitatii, dar ceva este neclar in toata povestea si lucrurile s-ar lamuri pe deplin numai in cazul cand dosarul ce i-a fost alcatuit de famigerata institutie ar fi scos la lumina. Ceea ce nu se intampla. Cu certitudine, in acest dosar se afla si rapoartele redactate de maiorul Vasile Malureanu dupa convorbirile cu Andrei Plesu, precum si altfel de documente relative la disidenta falsului filosof si a falsului istoric al artei. Pentru ca, spre ultimii ani ’80, furati de moda care bantuia pe alte meleaguri, incitati de gesticulatiile lui Paul Goma, nucleul dur al asa-zisei elite, alcatuit din Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Mircea Dinescu, mai in sinea lui, mai pe langa cine era dispus sa-l asculte, s-a autodeclarat disident. Curand se va dovedi ca a fost o disidenta de mucava: nici nu a apucat bine sa treaca in uitare afacerea Meditatiei Transcendentale, ca atat lui Andrei Plesu, cat si lui Gabriel Liiceanu li s-a permis sa plece la Heidelberg. Frumos supliment de pedeapsa, dupa o excludere din partid! Chestiunea nu poate avea decat o singura explicatie: Gogu Radulescu. Si cei ce au trait epoca stiu despre ce este vorba. Insa avizul pentru iesirea din tara a lui Andrei Plesu trebuia sa fie dat de Securitate si aceasta era prudenta. In cazul ca Plesu nu mai revenea din cele strainatati, ponoasele in capul ei s-ar fi spart. Prudenta fiind cu atat mai mare cu cat Securitatea pescuise din anturajele Europei Libere o informatie interesanta: Monica Lovinescu dorea sa-l retina pe Andrei Plesu in Occident, pentru a fi propulsat in functia de director al postului de la München. In cele din urma, retinerile s-au spulberat. Exista un document in arhivele Securitatii in care s-a rezumat o discutie purtata de mai multi ofiteri pe tema: sa-i dam sau sa nu-i dam voie sa plece? Un singur ofiter a fost de acord cu iesirea lui Plesu din tara si argumentele lui au sfarsit prin a prevala. Neted spus, acesta a apreciat ca Andrei Plesu nu va ramane in Occident si nici nu erau sanse sa fie numit director la Europa Libera din trei motive: 1) e comod, mai bine zis lenes; 2) nu-i place sa mearga la slujba; 3) in nici o tara din lumea occidentala nu poti deveni cineva exclusiv prin aplauzele unei gasti pe care ai adunat-o in jurul tau. Si asa cum s-a dus, Andrei Plesu s-a si intors. In alta ordine a lucrurilor, pluteste in aer o banuiala justificata: de fapt, Plesu si Liiceanu, si nu numai ei, reprezentau o interfata anume a regimului comunist cu lumea occidentala. Cand Occidentul acuza autoritatile de la Bucuresti ca nu permite oamenilor de carte sa se miste liberi pe mapamond, rapunsul era univoc: se poate? Cum adica nu au voie sa circule peste hotare? Priviti, domnii Plesu si Liiceanu studiaza la Heidelberg, Ana Blandiana strabate America de la un capat la altul etc. etc. Ce vreti mai mult? Pana in decembrie 1989, si Andrei Plesu, si Gabriel Liiceanu nu au facut altceva decat sa-si ingroase anturajele cu cat mai multi aplaudaci. Faima lor de disidenti era intarita in mod sistematic si de emisiunile postului de radio din München. Pe cai subterane, Monica Lovinescu primea liste ticluite la Bucuresti, cu cine trebuia elogiat si cu cine trebuia detestat. Si asa mai departe. Totusi, cand incercam sa aflam in ce a constat disidenta teribila a cuplului la care ne referim, intelegem ca a fost vorba despre o disidenta intretinuta cu banii regimului comunist. Si pentru asta nu avem nevoie de nici un document de Securitate, sunt suficiente biografiile celor doi, asa cum ni le comunica un dictionar al scriitorilor romani aparut sub egida Editurii Albastros. Vreme de 15 ani, cand e vorba de Gabriel Liiceanu, si mult mai multi ani, daca-l avem in vedere pe Andrei Plesu, acestia au fost salarizati de Institutul de istoria artei fara sa faca nimic, dar nimic, nimic, exceptand sforile trase in vederea edificarii unei asa-zise elite si in rindurile artistilor plastici. Ca sa nu mai vorbim si de faptul ca la Institutul de istoria artei nimeni nu cerea vreunui cercetator sa-l laude pe Nicolae Ceausescu. Daca ar fi pus cat de cat osul la munca, baietii nu si-ar fi compromis disidenta. Mai ramane sa comentam si afirmatiile lui Andrei Plesu, conform carora, in saptamanile premergatoare evenimentelor din decembrie 1989, ar fi fost transportat pe sus la Tescani. In primul rand, Tescanii nu sunt o puscarie, ci o casa eleganta de oaspeti, cu frigiderele pline in permanenta. In al doila rand, la Tescani, Plesu nu a stat pe ghimpi, ci pe leafa. Este ridicol sa ne imaginam ca Securitatea s-ar fi temut ca nu cumva Plesu sa sara pe baricada de la Intercontinental si, dintr-o singura rotire de sabie, asemeni unui arhanghel, sa spulbere structurile regimului comunist. Mai degraba, o grupare a viitoarei puteri, care stia ce urma sa se intample la Bucuresti, s-a gandit sa-l puna la adapost. Deoarece mai era nevoie de el. Dintre toti cei la care ne-am referit, numai Mircea Dinescu a schitat un gest de veritabila disidenta, prin interviul acordat cotidianului francez Liberation, in primavara lui 1989. Din pacate, dupa cum a evoluat ulterior, atat va mai ramane din el si din disidenta lui. Idolii de mucava Continuarea lahttps://www.civicmedia.ro/ Cititi si: Plesu si Patapievici sponsorizeaza iredentismul si antiromanismul maghiar din banii Romaniei * ICR si Plesu: 10.000 de euro pentru un ungur, 4000 pentru un roman
November 18th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
